Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
TESTEMIȚANU,,
FACULTATEA STOMATOLOGIE
CATEDRA,,STOMATOLOGIE ORTOPEDICĂ,,ILARION POSTOLACHE,,
Chișinău 2020
Afecţiunile parodonţiului marginal constituie unele dintre cele mai
frecvente afecţiuni ale aparatului dento-maxilar şi implică peste 95-98%
din populaţia adultă.
Parodontita marginală cronică cu afectarea parodonţiului profund,
reprezintă la rândul său o afecţiune complexă, urmările ei fiind de ordin
distructiv şi proliferativ.
Sistemul stomatognat, fiind prezentat de un complex de organe şi
ţesuturi, este considerat un sistem complicat prin corelaţia dependentă
dintre componentele sale morfologice şi realizarea funcţiilor proprii.
După cum afirmă etiologia parodontitelor marginale cronice cunoaşte
factori locali şi cei generali, determinanţi, cărora li se asociază factori
favorizanţi şi influenţa factorilor de risc.
Scoala romaneasca (Ene L) considera ca o ocluzie functionala trebuie sa raspunda
urmatoarelor cinci criterii:
- Stopuri ocluzale stabile, multiple si simultane in R.C. si I.M.
- Ghidaj anterior armonizat cu miscarile functionale ale mandibulei si posibilitatile
A.T.M.
- Dezocluzia dintilor laterali in propulsie
- Dezocluzia dintilor laterali de partea nelucratoare in lateralitate
Absenta interferentelor pe partea lucratoare in lateralitate indiferent de tipul
ghidajului.
Etapa corectivă cuprinde măsuri terapeutice tradiţionale şi moderne, având ca scop
restabilirea funcţiei şi a aspectului estetic prin:
terapie endodontică,
metode chirurgicale,
tratamente conservatoare şi protetice cu reechilibararea ocluzală
Terapia afecțiunilor parodontului este complexă depinzând de
multiplicitatea factorilor etiopatogenici, de varietatea clinică și
simptomatologică, care presupun diverse intervenții terapeutice.
Ultimele prevăd metode terapeutice de ordin conservativ, chirurgical,
ortopedo-protetic, care, aplicate în mod oportun și asociate în diverse
forme, oferă posibilitatea de a executa un tratament eficace, capabil să
aprească sau să frâneze evoluția procesului morbid. Prin urmare
tratametul afecțiunilor parodontului poartă un caracter complex.
Indicațiile către tratamentul protetic ale afecțiunilor parodontului (2)
să fie complex, să prezinte o corelare corectă, adecvată între tratamentul local
și cel general
să fie individualizat în dependență de particularitățile tabloului clinic, starea
organismului
alegerea întemeiată a metodelor de tratament local și general
să respecte consecutivitatea utilizării diferitor metode și mijloace ale
tratamentului complex
de efectuat cure de tratament profilactic în perioada de remisie
efectuarea măsurilor de reabilitare
dispensarizarea pacienților
Contraindicații către tratamentul protetic ale afecțiunilor parodontului (3)
-dinții foarte abraziați
-ocluzie adâncă
-dinți cu mobilitate de gradul II-III
-ocluzie încrucișată
-ocluzia deschisă prin interpunerea limbii
-edentații întinse
Varietățile aparatelor artodontice la tratamentul afecțiunilor
parodontului (4)
Redresarea poziției dinților frontali prin utilizarea plăcilor
mobilizabile cu arc de tracțiune
Dispozitive ortodontice mobile cu plan retroincizal sau arcuri
vestibulare în cazul tremelor și diastemelor
În cazul dinților înclinați, fără deplasarea apexurilor, se vor
aplica dispozitive din legături cu inele de sîrmă sau inele de
cauciuc în asociere cu placa palatinală cu arc vestibular
Șlefuirea selectivă
Șlefuire selectivă prevede înlăturarea contactelor premature dento-dentare,
menajând punctele și suprafețele de contact, menite să păstreze dimensiunea
verticală de ocluzie în poziția de intercuspidare maximă.
Principiul metodei de șlefuire selectivă este în funcție de conceptul ocluzologic
agreat de autor.
Scopul:
- echilibrarea ocluzală
-repartizarea presiunilor funcționale pe totalitatea dinților sau pe un nr. cât mai mare de dinți
- crearea condițiilor optime de funcționare a sistemului stomatognat
Indicațiile către șlefuirea selectivă a dinților(5)
Timpul efectuării șlefuirii selective depinde în mare măsură de forma și
tabloul clinic al afecțiunii. La pacienții cu o ocluzie traumatică secundară și
proces inflamator pronunțat acut șlefuirea selectivă se aplică numai după
lichidarea procesului inflamator. Dacă în tabloul clinic predomină
simptomatica de de distrofie cu apariția pungilor parodontale provocate în
mare măsură de suprasolicitarea funcțională, șlefuirea se efectuează pînă la
sau în timpul intervenției chirurgicale. În caz când avem o mobilitate
pronunțată a dinților, cauzată îndeosebi de ocluzia traumatică, șlefuirea se
efectuează înainte sau concomitent cu tratamentul antiinflamator.
Șlefuirea selectivă se poate face după tehnici diverse în
funcție de conceptul ocluzologic aprobat de diverși autori
(Jankelson, Schuyler, Ramfjord, Burlui, Zbarj, etc.)