BOLILE POMILOR

FRUCTIFERI
CANCERUL BACTERIAN - Agrobacterium tumefaciens (Smith et Towns) Conn

Simptome. Această bacterioză se întâlneşte frecvent la pomii fructiferi (mai ales în

pepiniere), la viţa de vie, la diferite plante de cultură, anuale: (sfeclă, tutun, cartof
etc.), la plante ornamentale (trandafir, begonie, muşcată etc.).
Boala se manifestă prin apariţia de tumori la baza tulpinii, în regiunea coletului sau
pe rădăcini, dar uneori şi pe frunze, lăstari sau muguri. La început tumorile sunt mici
(cât un bob de mazăre), moi, netede şi de culoare deschisă, verzuie sau gălbuie. Cu
timpul tumorile se măresc, devin tari, lemnoase, se brunifică şi prezintă suprafaţa
neregulată, aspră. La viţa de vie în afară de atacul caracteristic pe butuci şi rădăcini,
cancerul se manifestă şi pe coarde prin numeroase tumori foarte mici, aglomerate,
boala numindu-se în acest caz “ariceală”.
 Profilaxie şi terapie

Prevenirea şi combaterea este foarte dificilă, se aplică în special mijloacele

preventive şi anume:
- folosirea de portaltoi şi altoi sănătos şi tratat chimic cu fungicide şi
antibiotice;
- material provenit din plantaţii mamă rigiros controlate anual,
- utilajele şi uneltele utilizate precum şi mijloacele de transport trebuiesc
dezinfectate prin îmbăiere cu formalină 3-5 %, sau alt dezinfectant.
- Măsurile de igienă culturală sunt deosebit de importante:
• curăţirea tumorilor şi distrugerea lor,
• tratamente cu fungicide pe rănile de la tăiere, împreună cu aplicarea unei
paste de lanolină sau ulei de parafină pentru închiderea rănilor.
 VÂSCUL – Viscum sp.
• Simptome. Vâscul este o plantă hemiparazită obligată – care
prezintă rădăcini modificate sub formă de sugători (haustori) prin
care ia de la planta gazdă seva brută (apa cu sărurile minerale) pe
care o prelucrează, transformând-o în substanţă organică cu
ajutorul pigmentului clorofilian propriu; este un arbust semiparazit,
întotdeauna verde, cu tulpina ramificată dicotomic.
• Frunzele sunt ovate, dispuse opus, pieloase, nu cad toamna; florile
sunt unisexuate sau hermafrodite, de culoare galbenă-verzuie,
fructul – o bacă falsă, alb-gălbui. Răspândirea se face prin seminţe,
care sunt consumate de păsări şi ajung pe ramurile arborilor, unde
germinează, formează o rădăciniţă care se prinde de scoarţa
ramurilor după care se adânceşte în scoarţă până la lemn de unde
extrage apa şi sărurile minerale.
• Ramurile atacate cu timpul se usucă, iar uneori la locul de atac se
formează nişte cecidii care împiedică dezvoltarea normală a
ramurilor de deasupra acestora.
• Profilaxie şi terapie.
În livezi se recomandă ca ramurile atacate să se taie, iar
rănile să se dezinfecteze. Arborii puternic atacaţi din pădure se
recomandă a fi tăiaţi pentru a se distruge sursa de infecţie a livezilor
 CANCERUL DESCHIS AL RAMURILOR -
Nectria galligena (Bres.)

• Simptome
Sunt atacate ramurile, rar frunzele sau chiar fructele în
timpul păstrării. Atacul caracteristic este pe ramuri, în
jurul rănilor sau al mugurilor unde scoarţa se înnegreşte,
este cufundată şi prezintă crăpături neregulate, apoi cade
şi lemnul rămâne descoperit.
La limita zonei atacate cu ţesutul sănătos scoarţa se
hipertrofiază şi apar fructificaţiile ciupercii sub forma unor
perniţe mici albe–rozii, alcătuite din conidiofori cu conidii.
Spre sfârşitul perioadei de vegetaţie pe ramuri apar mici
punctişoare roşii care reprezintă periteciile ciupercii. Pe
măsură ce boala se extinde ramurile se usucă.
• Profilaxie şi terapie. În cazul atacului pe
ramurile tinere acestea se vor tăia şi arde;
ramurile groase se vor curăţa până la
ţesutul sănătos şi se dezinfectează cu
calaican sau sulfat de cupru după care se
ung cu ceară sau mastic.
 FĂINAREA MĂRULUI ŞI PĂRULUI - Podosphaera
leucotricha (Ell. et Ev.) Salm.

• Simptome.
Organele frecvent atacate sunt frunzele, florile şi lăstarii
tineri. Primăvara (aprilie) frunzele, în special cele din vârful
lăstarilor, sunt acoperite pe ambele feţe cu o pâslă fină
albă-cenuşie, care devine pulverulentă odată cu formarea
conidiilor ciupercii. Frunzele atacate rămân mici, înguste,
deformate, casante, răsucite şi se usucă de timpuriu.
Florile rămân sterile, se brunifică şi se usucă. Lăstarii tineri
atacaţi de ciupercă sunt acoperiţi de pâsla miceliană ca un
manşon. În această pâslă, toamna, se observă cleistoteciile
ciupercii sub forma unor punctişoare negre, ce fac ca pâsla
să aibă o nuanţă cenuşie.
 Profilaxie şi terapie

• Pentru prevenirea şi combaterea făinării se recomandă cultivarea

de soiuri rezistente, măsuri de igienă culturală (tăieriea şi arderea
organelor bolnave), tratamente chimice cu substanţe pe bază de
sulf: sulf muiabil 80 – 0,4%, zeamă sulfocalcică – 2%, sulf coloidal –
0,4%, Polibar – 0,8%, tratamente aplicate la intervale de 7-10 zile în
lunile mai şi iunie şi de 15-20 de zile în celelalte luni, cele mai
importante fiind funcidele specifice pentru toată perioada formării şi
răspândirii conidiilor.
• Pentru combaterea biologică se recomandă hiperparazitul
Ampelomyces quisqualis care reduce puternic apariţia şi
manifestarea bolii.
 PĂTAREA CAFENIE A FRUNZELOR ŞI FRUCTELOR ŞI RAPĂNUL
RAMURILOR DE MĂR - Venturia ( Endostigme) inaequalis ( Cks.) Wint.

• Simptome. Pe frunze, sepale, fructe şi lăstari tineri apar pete de formă mai mult sau
mai puţin circulară, cenuşii-măslinii, cu margine difuză, la început lucioase, apoi cu
aspect catifelat odată cu apariţia la suprafaţă a conidioforilor cu conidii (miceliul se
dezvoltă subcuticular, iar fructificaţiile apar la suprafaţă prin ruperea cuticulei). La un
atac puternic frunzele cad. Pe frunzele căzute se formează puncte negre (periteciile).
• Pe fructe apar pete circulare, brun-măslinii la început; mai târziu ţesutul din dreptul
petelor se întăreşte şi devine crustos, petele primind o culoare brun-roşiatică sau
cenuşie, cu marginile de culoare mai închisă. În cazul unui atac puternic petele se
unesc, ocupând porţiuni însemnate din fructe. Fructele tinere atacate cresc asimetric
şi în dreptul petelor formează crăpături adânci. La un atac tardiv, pe fructele
dezvoltate nu se produc crăpături, însă în dreptul petelor pulpa putrezeşte în timpul
păstrării.
• Pe ramurile tinere atacul se manifestă prin pete asemănătoare cu cele de pe frunze.
În dreptul petelor ţesutul se distruge, se desprinde şi cade, ramurile rămânând cu
cicatrice caracteristice.
• Profilaxie şi terapie
• Rapănul este o boală foarte importantă, de aceea măsurile de
prevenire şi combatere, aplicate ca un complex de măsuri de
protecţie, sunt foarte importante: afânarea terenurilor pentru
stimularea faunei din sol, stropiri cu uree pentru favorizarea căderii
frunzelor (toamna), curăţirea şi îndepărtarea ramurilor bolnave,
tratamentele chimice: la formarea butonilor florali şi apoi după 1-3
săptămâni cu produse sistemice sau de contact.
• În literatură există citări de ciuperci antagoniste Chetomium
globosum care inhibă patogenul Venturia inaequalis şi care poate
deveni un agent biologic de combatere pentru perspectivă.
PĂTAREA CAFENIE A FRUNZELOR ŞI FRUCTELOR ŞI RAPĂNUL
RAMURILOR DE PĂR - Venturia (Endostigme) pirina (Aderh.) Syd.

• Simptome.
Pe frunze, fructe şi
sepale apar strome
asemănătoare cu cele
descrise la boala
precedentă, cu
deosebirea că, în acest
caz, petele catifelate au o
culoare brun-închis şi de
obicei, sunt de dimensiuni
mult mai reduse.
 MONILIOZA SAU PUTREGAIUL BRUN ŞI MUMIFIEREA
FRUCTELOR DE SĂMÂNŢOASE - Monilinia fructigena (Aderh. et
Ruhl) Honney

• Simptome. Boala se întâlneşte frecvent la măr,

păr şi, într-o măsură mai mică, la gutui. Atacul
cel mai păgubitor se manifestă pe fructe în
perioada maturizării sau după recoltare, în
depozite. Rareori, primăvara sunt atacate
frunzele, florile sau fructele tinere şi vârfurile
lăstarilor, care se ofilesc, se brunifică şi se
usucă.
• Pe fructele dezvoltate atacul se poate manifesta
sub trei forme: putregaiul brun, putregaiul negru
şi mumifierea fructelor
• Putregaiul brun apare pe vreme caldă şi
umedă. În jurul locului de infecţie (orificiu
produs de larve, lovituri mecanice, rosături
produse de viespi etc.) apare o pată gălbuie-
cafenie, circulară putând cuprinde în câteva
zile întreg fructul, care se brunifică. La
suprafaţă, pe măsură ce pata se întinde, se
formează mici perniţe pufoase (sporodochii)
de culoare alb-murdar sau gălbuie, dispuse
în şiruri concentrice. Pulpa, în dreptul
petelor, se înmoaie, capătă culoare brună.
Fructele atacate cad.
• Putregaiul negru apare pe timp umed şi
rece. Pieliţa fructului se înnegreşte, devine
lucioasă, fără ca la suprafaţă să apară
sporodochii. Pulpa putrezeşte, iar fructul
cade.
• Mumifierea fructelor se întâlneşte atunci
când, după ce s-a produs infecţia şi fructul
este parţial putrezit, urmează vreme uscată.
Fructele pierd apa, se zbârcesc, se întăresc
rămânând atârnate în pom.
• Profilaxie şi terapie. Pentru reducerea pagubelor produse de
monilioză se recomandă un întreg complex de măsuri de protecţie a
livezilor. Dintre acestea măsurile culturale: adunarea şi distrugerea
prin ardere sau îngropare a fructelor bolnave, distrugerea lăstarilor
atacaţi, evitarea rănirii plantelor. Tratamentele chimice recomandate
sunt: zeama sulfocalcică de 280 Bé (20%), sulfat de cupru (2-3%),
tratamentele destinate rapănului care sunt eficace şi pentru această
boală, sau pentru soiurile rezistente la rapăn fungicide specifice:
Captadin 50 PU – 0,25%, Merpan 50WP – 0,25%, Bavistin 50WP –
0,07%, Derosal 50 – 0,07%, Topsin M 70 – 0,07%, Rovral 50WP –
0,1%, Serinal PU – 0,1%, Sumilex 50 WP - 0,1%, Ronilan 50 WP –
0,05%.
• Pentru prevenirea apariţiei bolii în depozite se selectează fructele
înainte de conservare, iar spaţiile trebuie să îndeplineasă
următoarele condiţii: să fie curate, bine aerisite, lipsite de umiditate,
cu stelaje dezinfectate, cu posibilităţi de menţinere a temperaturii la
1-40C.
• Pe gutui monilioza este produsă de Monilinia linhartiana (Prill. Et
Delacr.) Buchw.
RUGINA PĂRULUI – Gymnosporangium sabinae (Dicks.) Winter
Simptome. Boala apare la începutul lunii
iunie, în urma infecţiei provocate de
basidiosporii ciupercii aduşi de vânt de pe
ienuperi. Basidiosporii germinează şi
determină apariţia pe frunze de pete mari
gălbui la început, apoi roşietice, cu
marginea portocalie şi formă neregulată.
Pe partea superioară a frunzelor în
centrul petelor se văd punctişoare
proeminente – picnidiile ciupercii. Pe
partea inferioară apar proeminenţe conice
roşii-brun la bază şi albe la vârf – ecidiile
ciupercii.

Profilaxie şi terapie. Se recomandă

distrugerea tufelor de Juniperus din
apropierea livezilor pentru a împiedica
contaminarea perilor cu teleutospori de la
ienuperi.
 VĂRSATUL PRUNELOR (Plum - pox)
Prunus virus 7 (Cristoff)
• Simptome:
• Frunzele infectate prezintă pete decolorate, gălbui,
inelare sau semiinelare, de-a lungul nervurilor
frunzei. Frunzele au aspect mozaicat, sunt mai mici
decât cele sănătoase, deformate.
• Pe fructe simptomele sunt vizibile cu aproximativ 3-
4 săptămâni înainte de maturare, sunt pete
semicirculare sau inelare, cenuşii sau albăstrui.
Ţesutul din dreptul petelor nu mai creşte, fructele
prezentând gropiţe, adâncituri, se deformează,
adesea secretă clei transparent. Fructele bolnave
au gust neplăcut, se înmoaie şi cad din pom.
• Sâmburii fructelor bolnave de asemenea prezintă
pete inelare, decolorate, deosebit de caracteristice
şi deseori crapă

Profilaxie şi terapie: se recomandă măsuri de carantină fitosanitară, înfiinţarea de

plantaţii mamă libere de viroză, asigurarea materialului de altoire numai din plante
mamă libere de virus, amplasarea pepinierelor în zone necontaminate, combaterea
vectorilor afide, cultivarea de soiuri rezistente.
BĂŞICAREA FRUNZELOR DE PIERSIC - Taphrina

deformans (Berk.) Tul.

• Simptome. Boala apare primăvara, frecvent pe
frunzele şi lăstarii tineri şi uneori pe fructe, ramuri şi
flori, atacul ducând la hipertrofierea ţesuturilor.
• Pe frunze, porţiunile atacate cuprind de la câţiva
milimetri până la întreaga suprafaţă a limbului. În
dreptul atacului mezofilul este băşicat, convexităţile
fiind orientate spre faţa superioară a frunzei. Ţesutul
atacat este rigid, casant, depăşind în înălţime, uneori,
de 2-3 ori ţesutul sănătos. Culoarea porţiunilor atacate
este, la început, gălbuie sau roşietică, apoi devin
galbene şi în final brune. Frunzele atacate formează
smocuri la vârful ramurilor, care se îndoaie. Pe ambele
feţe ale limbului, dar în special pe cea superioară apare
o eflorescenţă cenuşie- argintie, cu aspect mat, fin,
catifelat, reprezentând fructificaţiile ciupercii - asce cu
ascospori. În final porţiunile atacate se răsucesc, se
usucă şi cad de timpuriu.
• Profilaxie şi terapie. Pentru prevenire şi combatere
se recomandă măsuri culturale: amplasarea culturilor
pe terenuri uşoare, calde, fără variaţii mari de
temperatură şi curenţi reci; măsuri de igienă culturală:
tăierea şi distrugerea lăstarilor atacaţi, strângerea şi
arderea frunzelor căzute, precum şi tratamente chimice.
MONILIOZA SAU PUTREGAIUL BRUN ŞI MUMIFIEREA
FRUCTELOR DE SÂMBUROASE - Monilinia laxa
(Aderh. et Ruhl.) Honney
• Simptome. Atacul cel mai păgubitor se întâlneşte
primăvara, pe lăstari, frunze, flori şi fructe tinere, în
special la vişin, cireş şi cais. La început, boala
apare pe un număr redus de lăstari. În prima fază
de răspândire a bolii, sunt atacaţi numai pe o
anumită porţiune. Florile şi frunzele atacate se
ofilesc, se brunifică şi se usucă, iar fructele tinere
se brunifică sau se înnegresc, apoi se usucă.
Atacul de primăvară poate fi confundat cu efectul
îngheţului, însă în acest din urmă caz lăstarii sunt
afectaţi în întregime şi în mod uniform în coroana
pomilor. Deosebirea certă se face observând cu
atenţie organele atacate; în cazul moniliozei, se văd
mici perniţe gălbui (sporodochii) pe pedunculi,
receptacole, sepale, peţioli etc.
• Pe fructe, in cazul putregaiului brun fructificaţiile
ciuperci sunt dispersate neuniform.
 PĂTAREA ROŞIE A FRUNZELOR DE PRUN - Polystigma rubrum
(Pers.) DC
• Simptome. Boala este mai frecventă în
livezile neîngrijite, pătarea roşie se manifestă
pe frunzele de prun prin apariţia în cursul
lunilor mai şi iunie sub forma unor pete mici,
circulare, de culoare verde-gălbuie.
• Treptat petele se măresc, putând să
depăşească 1cm în diametru, culoarea devine
gălbuie, portocalie apoi roşie, iar spre toamnă
roşie închis-brună, începând din centru spre
periferie. Ţesuturile din dreptul petelor sunt
mai îngroşate, rigide, bombate de regulă spre
partea inferioară a frunzei. Pe faţa inferioară, la
suprafaţa petelor roşii se observă punctişoare
mici, brune, care reprezintă deschiderile
picnidiilor. Frunzele atacate puternic cad
prematur, pomii atacaţi rodesc mai puţin,
fructele sunt mici şi au o cantitate redusă de
glucide.
Profilaxie şi terapie. Prevenirea bolii se realizează prin cultivarea de soiuri
rezistente şi prin distrugerea frunzelor atacate.
Terapia se realizează prin folosirea de fungicide specifice cu care se fac
tratamente la avertizare. Tratamentele se execută în funcţie de apariţia bolii şi de
frecvenţa ploilor.