Studii sociologice. George Em.

Marica
I.Încercare de definire a satului
-înca din titlul dat se pune problema încercării definirii saturlui, astfel George Em.Marica se
ocupa de criteriile stiintifice,logice si metodologice ale unei asemenea operatiuni.
Astfel,definirea satului trebuie sa cuprinda un caracter complex, sintetic apeland la o serie de
factori determinanți care trebuie sa fie prezenți într-o ordine firească și anume: stratul de factori
exteriori-materiali si stratul de factori interiori-spirituali.
-factorii constructivi si determinanti naturali-materiali
-în primul rând staul este văzut ca o unitate,o formație sociala cu o viata proprie,relativ
independenta de indivizii ce o alcatuiesc,acestia comportandu-se,pe o anumita latura,ca un
tot;ceea ce inseamna nu numai ca ei depind unul de altul ,ci ca se simt in anumite privinte
strans,legati ;mai mult ei se contopesc,fuzioneaza partial in aspectul specific unitatii,formanad un
anasamblu,un corp cu o identitate de simtire,situati ce se traduce pe planul pur psihic prin
existenta unei constiințe de „noi”.
-satul,dar si orasul sunt o unitate cu baza geografica,satul este mult mai determinat de mediul
natural decat orasul.De exemplu,Sombart afirma: Asezarea oraseneasca inseamna habitatie
impotriva naturii,insemamna proiectarea spirtului in natura,inseamna indepartarea de
natura,locuirea indiferenta fata de denomenele naturii, in edificii din piatra si fier,in edificii ce nu
sunt iesite din natura,ci sunt impuse ei;si intr-un sens mai larg:violentarea datelor naturale ale
mediului”.
-agricultura e unul dintre factorii care explica dependenta mai mare a satului de natura,una din
caracteristicile sale principale. In comparatie cu celelalte activitati profesionale,agriculutra
depinde in cea mai mare masura de elementele naturii:sol,clima. Aceasta determinare mai mare a
ei de catre natura,alaturi de marea ei determinare de catre factorii etnici,de
moravuri,obiceiuri,explica de ce agricultura e cea din urma din principalele activitati
profesionale care a intrat in angrenajul pietei.
-factorii constructivi si determinanti sociali
-referindu-se la acesti factori, George Em. Marica analizeaza mai intai
volumul,densitatea,mobilitattea si omogenitatea satului. Cu acesta, constata faptul ca satul avand
o populatie mai numeroasa,se caracterizeaza prin existenta unor relatii interpersonale mai
stranse. Lipsa de densitates si slaba mobilitate a locuitorilor sai,omogenitatea superioara a satului
se datoreaza atat stucturii sale etnice cat si economice si profesionale mai unitara;sub raport
psiho social autorul remarca asemanarea mai mare decat la oras a locuitorilor unui sat din punct
de vedere al limbii,religiozitatii,opiniilor,moravurilor si normelor de conduita.
-pentru a raspunde la intrebarea privitoare la spectul central al sociabilitatii rurale si anume”cum
se leaga si se grupeaza indivizii din ei?”, George Em. Marica reia problema unitatii satului si a
naturii acestei unitati. Satul este o „unitate durabila”,iar consecinta durabilitatii vietii lui sociale
este aparitia unei „ordini sociale”intre factorii ordonatori fiind traditiile,obiceiurile,regulile
sociale,conducerea(fie individuala,fie colectiva-„sfatul batranilor”). Aceasta unitate nu este
realizata printr-un act constient si voluntar ci prin comunitatea de viata traditionala:structura
sociala nu are un scop constient, este „nefinala”,este o unitate primara,si dupa cum spune
Cooley”toti locuitori unui sat se cunosc si sunt in contact personal,ei alcatuiesc o „formatie
sociala totala”,bine integrata si dominata de un spirit colectiv.”
-factorii constructivi si determinanti socio-spirituali
- in conceptia lui G. Marica acesti factori se definesc printr-o serie de standarduri de conduita,de
valori si norme care ii conditioneaza specificul. Valorile spirituale specifice satului sunt:
traditia”dominatia obiceiurilor si normelor mostenite, dominatia trecutului asupra
prezentului”,dar si rutina si inertia;de asemenea dominata in viata satului este mentalitatea
mistico-mitico-religioasa si tot de traditie tine si „conformismul social”,”individualismul taranilir
care se asociaza pe baza de relatii spatiale(vecinatatea) si de rudenie(familia,neamul),factorii
sufletesti care conditioneaza asocierea sunt:nevoia,traditia,obisnuinta,rutina.
-În studiile sale , George Em. Marica are in vedere si satul traditional. Propunând astfel,
urmatoarea definitie a satului” satul este o unitate cu baza geografica,cu o populatie agricola si
putin numeroasa,dar deasa,sedentara si omogna,o unitate durabila,putin diferentiata si
stratificata,insa bine integrata,o unitate nevoluntara si nefinala(chiar o comunitate de viata),o
unitate primara si totala;adica o unitate completa fara sa fie complexa,ci relativ simpla si o
unitate autonoma,mai bine zis autarha,determinata de traditie,care ecplica in mare masura
fixitatea sa,irationalismul motivatiei sociale si conformismul social puternic ce domneste la
sateni,ca si felul de a fi rutinar al societatii lor,caracterizaeaza prin predominarea reporturilor
personale,intime,directe,totale”
SATUL ARDELEAN
-Punctul de plecare este conceptia satului ca unitate,atat a proceselor sociale care il
caracterizeaza in interior cat si a raporturilor cu alte colectivitati,in exterior.
-in continuarea si concretizarea suportului teoretic din „Incercare de definitie a satului”,George
Em. Marica trateaza,in specificitatea locala a lor notele care,in conceptia sa definesc satul si
anume: unitatea sateasca,diferentierea sociala si profesionala,subunitattile sateste cele mai
importante(catunele,cetele,intovarasirile,sectele,familile rurale),raportul satului in cauza cu alte
sate,si pe langa acestea,problemele demografice,aspectele cultural-spirituale,credintele
magice,descantecele,folclorul.
-mergand pe linia diferentei specifice a satului in raport cu orasul,Goerge Em. Marica apreciaza
ca relatiile de la tara,conditionate fiind de dimensiunea mai mica a satului respectiv numarul
restrans de locuitori,relatiile interumane sunt,fata de oras,mai directe si mai primare,mai
personale,mai putin diverse dar mai solide,mai putin superficiale
-studiile teoretice ale lui Marica asupra satului,avand ca interes fundamental definirea satului,se
caracterizeaza prin:temeinicie si rigurozitate,un raport fertil intre aspectele particulare generale
ca aspecte generale ale definitiei si apspectele particulare ca expersie a interesului pentru ruralul
romanesc,abordarea complexa,multilaterala si dialectica a fenomenului rural ceea ce ofera
demersurilor sale profunzime si notorietate si detasarea de viziunea traditionala si traditionalista
caracterizata prin ceea ce s-ar puteanumi „romantism rural” si acreditarea necesitatii innovarii
prin urbanizare a satului.
PSIHOSOCIOLOGIA MAHALALEI
I.Preliminarii
-cuvantul „mahala” e de origine turceasca, si inseamna carier (orasenesc). În limba
noastra el a capatat astazi un sens mai restrans,insemnand cartier periferic,cu alte
cuvinte:partile de la margineaorasului mai mizere si mai sarac. În romaneste,acest
termen a mai luat si o alta acceptiune,putându-se referi si la cartiere mai putin
excentrice,anume la acelea unde se simte prezenta unui spirit,zis mahala.
-in extremis ,mahalaua si mahalagismul ajung o anumita stare sufleteasca. Conceptul
sufera o dematerializare:de la o realitate geosociala ajunge la o strctura
psihospirituala.
-mahalaua alcatuieste unoeri si o unitate politico-administrativaaparte,costituind o
comuna suburbana,ceea ce nu impiedica insa ca legaturile ei cu restul orasului sa fie
destul de stranse.Cu toate acestea legaturi foarte importante,mai ales din punct de
vedere economic - o mare parte din locuitorii ei isi castiga existenta in intreprinderile
orasului sau din comenzile date de aceasta- si cu toate ca ea poate face parte
integranta,din punct de vedere administrativ,din complexul mai mare orasenesc
,totusi,fara sa fie o unitate de sine statatoare ,duce o viata relativ proprie.

II. Prezenta si analiza fenomenului

-o serie de caracteristici exterioare ale vietii de mahala sunt legate de structura ei

economica si profesionala. Anumite parti ale mahalalei,partile ei periferice,aminte in
multe privinte satele, in special,mahalalele din orasele cu mai putin aindustrie,unde
fatal caracterul agrar al marginii e ceva mai accentuat,dar in orice mahala se pot
vedea cateva gospodarii complexe,cu grajd,sopron si alte acareturi,posedând chiar
gradini.
-diferentierea sociala mai mare a mahalalei fata de sat se datoreaza si imprejurarii ca
nu toti locuitorii ei sunt nascuti acolo,o parte insemnata fiind veniti din alte locuri,
însa de cele mai multe ori psihologia omului proaspat stabilit e lat decat a celui de
originar chiar de la periferie. Primul e de cele mai multe ori un satean,un ruraul;numai
al doilea e un tip reprezentativ al mahalalei.
-cu o structura sociala simtitor complicata,mahalaua oricat ar fi de mica,nu mai poate
constitui o unitate in genul satului
- cel mai mult se poate vorbi la mahala de o solidaritate difuza si laxa intre membrii
categoriilor celor mai numeroase,datorita similaritatii de soarta,identitatii felului de
viata si nevoii de socialitate.