HOLERA CU NURSING SPECIFIC

L. Gavrilița, profesor la unitatea de curs

boli infectioase cu nursing specific,
grad didactic întâi
 Schițe istorice
I perioadă
Antichitate - începutul sec XIX (a.1817)
Holera avea caracter endemic pentru ţările asiatice
situate între râurile Gang şi Brahmaputra (India,
Indonezia).
Aceste regiuni nu numai că au fost ,,leagănul” holerei dar
şi până în prezent sunt focare endemice de unde infecţia
se răspândeşte în multe ţări şi continente.
În această perioadă boala a primit actuala denumire
,,Holera asiatică” – de la continentul de unde provine.
 Schițe istorice
II perioadă – cuprinde anii 1817 – 1926 (108 ani)
Pandemiidezastruase (6 pandemii), în urma cărora
au decedat milioane de oameni.
În prima pandemie, care a durat
8 ani holera s-a răspândit în
multe ţări asiatice (Ceilon,
insulele Filipine, China, Japonia)
în Africa de Nord şi Est, Rusia
de Răsărit.
 Schițe istorice
II perioadă – cuprinde anii 1817 – 1926 (108 ani)
În a doua pandemie holera ajunge în Europa
şi America.
Au fost elaborate
măsurilor antiepidemice
internaţionale.
Descoperit
agentul
patogen – vibrionul holeric,
a fost determinată calea
de transmitere a bolii
calea hidrică.
 Schițe istorice

Locuitorii Indiei sunt veterani in ceea ce priveste lupta cu

holera, însa abia în secolul XIX restul lumii a avut ocazia
să vadă cu ce monstru se lupta populația indiană.
 Schițe istorice
III perioadă – a. 1926–1960
Holera din nou devine o boală endemică a
ţărilor din Sud-Vestul Asiei (Pachistan, India,
Bangladeş, Indonezia, ş.a.)
 Schițe
istorice
IV perioadă – începe cu anul 1961
Declanşarea pandemiei VII produsă de vibrionul El-Tor
cu răspândire rapidă pe glob. În anul 1984 pe glob sunt
confirmate 1,3 milioane bolnavi, 1992 holera este
înregistrată în 40 ţări.
Descoperit vibrionul holeric 0:139 (anul 1992) cu
declanșarea celei de a VIII –a pandemii.
 BULETIN INFORMAȚIONAL N°107
Februarie 2014 г.
Holera infecție extrem de contagioasă, care în lipsa unui
tratament adecvat se poate finaliza cu deces în câteva ore de
la debutul bolii.
OMS, anual se înregistrează 3-5 milioane cazuri de boală și
100 000 -120 000 decese anuale din cauza holerei.
80% cazuri de boală se pot trata cu soluții orale de
rehidratare.
Siguranța apei potabile și a măsurilor de sanare a mediului
reduce cu mult îmbolnăvirile cu vibrionul holeric și alți agenți
transmiși prin intermediul apei.
Vaccinurile perorale împotriva holerei sunt o sursă
suplimentară de luptă împotriva holerei, care completează
măsurile tradiționale de combatere a holerei.
 Holera boală infecţioasă carantinabilă,
antroponoză din grupul infecţiilor intestinale, produsă
de vibrionul holeric, cu mecanism fecal-oral de
transmitere, caracterizată prin afectarea
preponderentă a intestinului subțire și manifestată
clinic prin vomă şi diaree frecventă, cu deshidratare
rapidă şi masivă, prognostic nefavorabil la copii și
vârstnici.
 ETIOLOGIE
VIBRIONUL HOLERIC
(Vibrio cholerae)
Bacil gram-negativ, scurt
şi încurbat, cu un singur flagel,
mobil, aerob, se cultivă pe medii alcaline.
Nu formează spori, capsule,
elaborează enterotoxină termolabilă.
Vibrionul holeric conține:
antigenul somatic - O, specific
de grup
antigenul flagelar - H, specific
de tip
 ETIOLOGIE
După antigenul O, vibrionii holerici se împart în grupe
serologice, dar numai grupele O1 și O139 au
capacitatea de a provoca boala și produce epidemii.
Grupul serologic O1 are două biotipuri:
Vibrionul holeric clasic / O:1, produce
asiatic exotoxină
Vibrionul holeric El Tor – produce
endotoxină

Fiecare biotip are 3 serotipuri

(Inaba, Ogawa și Hikojima)
 VIABILITATE
SENSIBILITATE REZISTENȚĂ
t° + 60°C –10 min. pe fructe, legume până la 5
t° + 100° C - 2-3 zile
min pe obiecte contaminate
uscăciune, până la 3 zile
lumină t° scăzute - 2-3
săptămâni În apa de
antibiotice
mare se
multiplică și trăiesc
câteva săptămâni
în materiile fecale – 5
 EPIDEMIOLOGIE
Holera este o boală endemică în unele regiuni de pe
glob, cu potențial de răspândire epidemică și
pandemică.
În cadrul pandemiei actuale holera apare în Republica
Moldova:
1970 – 14 bolnavi
1971 – 37 cazuri
1993 – 1 caz de boală
1994 – 9 cazuri de boală
1995 – 240 cazuri de boală cu 5 decese
Toate cazurile au fost importate din zonele afectate de
holeră, ca factori mai frecvent servind apa şi purtătorii
de vibrioni.
MECANISMUL DE TRANSMITERE
DIGESTIV / FECAL – ORAL
 EPIDEMIOLOGIE
Sursa de infecţie - omul
bolnav manifest sau asimptomatic
purtător sănătos
purtător convalescent
 EPIDEMIOLOGIE
Omul bolnav elimină germenii cu materiile fecale şi
masele vomitante din ultimele 2 zile a perioadei de
incubaţie, toată perioada de stare şi încă 2 săptămâni
de convalescenţă.
Cantitatea vibrionilor eliminați de omul bolnav
variază între 10 mln. - 1 miliard într-un mililitru de
lichid diareic.
 EPIDEMIOLOGIE
Purtătorii sănătoşi de germeni elimină vibrionii
timp de 3-4 zile (max. 7 zile), cantitatea lor fiind
de la 1000 la 100 000 într-un gr. de fecale.

Rezervoarul extrauman de vibrioni O1 este

format din fructele de mare şi peştii din apele
saline şi dulci.
Anual în lume se înregistrează 3-5 mln de cazuri de îmbolnăviri și
100 000 -120 000 cazuri de decese de holeră.
OMS, 2014
CALEA HIDRICĂ

Cea mai frecventă

datorită rezistenței
agentului patogen în
mediul bazic,
morbiditatea fiind mai
crescută în timpul
inundațiilor,
calamităților naturale,
etc.
 CALEA ALIMENTARĂ
alimente contaminate
legume, fructe,
moluşte, fructe de
mare, peşte crud sau
sărat, etc.

CALEA DE CONTACT
INDIRECT
(mâini, obiecte de
menaj).
 EPIDEMIOLOGIE
CONTAGIOZITATEA FOARTE ÎNALTĂ.
CARACTER SEZONIER – vară-toamnă/ în zonele
temperate, anul împrejur în zonele tropicale și
subtropicale
RECEPTIVITATEA GENERALĂ. În zonele
endemice morbiditatea mai înaltă la copiii de 1-
5 ani, copiii mari şi adulţii având un grad de
rezistenţă formată în urma infecţiilor anterioare.
 TABLOUL CLINIC
PERIOADA DE INCUBAŢIE - câteva ore - 5 zile
PERIOADA PRODROMALĂ - LIPSEçTE
PERIOADA DE STARE – început brusc cu diaree
și semne de deshidratare severă
MANIFESTĂRI GASTROINTESTINALE
INIȚIAL:
HOLERA. TABLOU CLINIC
Garguiment intestinal
Diaree
Lipsa durerilor
abdominale

APOI:
Vome frecvente, fără nausee, incoercibile,
abundente, riziforme
Diareea persistentă
Temperatura corpului normală sau subnormală
Astenie progresivă
Crampe musculare foarte dureroase în membre,
 CARACTERUL SCAUNULUI
Inițial – frecvent, fecaloid, lichid, abundent
În următoarele ore – foarte frecvent,
apos, abundent, opalescent, cu floculate
albe de mucus, fără miros
Aspect –
fiertură de orez
 SEMNE DE DESHIDRATARE
HOLERA.
Iniţial neînsemnate, apoiTABLOU CLINIC
accentuate progresiv.
Bolnavul este lucid dar apatic, adinamic, periodic
neliniştit şi agitat, vocea slăbită până la afonie,
trăsăturile feţii ascuţite faţă hipocratică, ochii
adânciţi în orbite, sticloşi, încercănaţi simptomul
ochelarilor.
 SEMNE DE DESHIDRATARE
HOLERA.
Pielea şi buzele TABLOU
uscate, CLINIC
apucată în cute, nu se
îndreaptă, mâini de spălătoreasă. Extremităţile și
corpul reci, cianotice, acoperite cu transpiraţii
lipicioase.
Pulsul slab, filiform sau absent. T/A scăzută sau nu
se apreciază.
Oligurie până la anurie. În stadiul final se poate
deregla cunoştinţa de la obnubilare până la comă.
 Semne Gradele de deshidratare
I (uşoară) II (medie) III (severă)
HOLERA.5% BLOU CLINIC
8% 10 %
Sete TA
Moderată Exagerată Permanentă

Puls Tahicardi Tahicardie Puls filiform

e accentuată
moderată
Tensiune Normală Hipotonie Hipotonie
arterială ortostatică accentuată, colaps
Diureza Normală Oligurie Anurie

Cunoştinţa Prezentă Prezentă Uneori obnubilare

până la comă
Temperatura Normală Normală limite Subnormală
minimale
Convulsii Absente Crampe în membri Crampe în
membri, muşchii
toracici
 TABLOUL CLINIC
Holera poate evolua prin şoc hipovolemic cu
evoluție spre deces în decurs de 24-72 ore de la
debutul bolii.
În lipsa tratamentului evoluţie nefavorabilă în 50-
60% din cazurile severe de boală. La copii mai mici
de 5 ani rata deceselor atinge 80%.
 COMPLICAȚII
insuficienţă renală acută (mai frecvent la copii)
aritmii cardiace (la vârstnici pe fon de cardiopatie)
insuficienţă cardiovasculară (copii, vârstnici)
şocul hipovolemic
suprainfecţii pulmonare
sau digestive
 DIAGNOSTICUL
POZITIV
METODA BACTERIOLOGICĂ
Prelevate:
materii fecale din scaun nativ
lichidul de vomă
conţinut duodenal (la externare)
3 segmente de intestin subţire
şi veziculă biliară de la cadavru
probe de apă, produse
alimentare.

NOTĂ! Recoltarea prelevatelor de la bolnav se

CERINȚE FAȚĂ DE RECOLTARE çI TRANSPORTARE
Probele se recoltează în recipiente sterile cu
medii lichide de conservare (apă peptonată
1%).
Se recoltează în volum de 10-20ml la 10 ml de
mediu de conservare.
Transportarea rapidă, până la 2 ore de la
recoltare, în containere bine sigelate, probele
fiind separate și ambalate.
 DIAGNOSTICUL
POZITIV
Metoda bacterioscopică
vizualizarea vibrionilor holerici la
microscop în frotiu ori picătură
suspendată din produsul
patologic
Imunoflorescenţa directă
sau indirectă
Reacţia de imobilizare
şi microaglutinare pe sticlă.
Testul imunoenzimatic
ELISA – evidenţierea
anticorpilor de tip Ig M şi Ig G.
 DIAGNOSTICUL
POZITIVmai puţin informativă în boală
Metoda serologică
acută.
Se pun în aplicare de la 3-5 zi de boală:
Reacţia de aglutinare (pozitivă doar 2-3 luni
după boală)
Reacţia de hemaglutinare
indirectă

Reacțiile se repetă în dinamică

la 7-10 zile
 DIAGNOSTICUL DIFERENŢIAL

TIA

EçERICHIOSE DIZENTERIE

HOLERA
DIAREIA
SALMONELOZ
CĂLĂTORILOR
Ă

INTOXICAȚII CU
CIUPERCI, METALE ENTEROCOLITE
GRELE
NONHOLERICE
 PRINCIPII DE TRATAMENT
internare obligatorie a bolnavilor inclusiv şi a
persoanelor suspecte la boală cu
declarare nominală de urgenţă la CSP (6 ore).
Regimul de activitate I-II
Dieta 4, 2, alimentație parenterală
 TRATAMEN
T
Terapia medicamentoasă se realizează în 2 etape:
I etapă – Reechilibrarea hidroelectrolitică se face în
primele ore de la internare (1-2 ore).
Necesitatea de lichid se apreciază clinic:
deshidratare uşoară 50 ml lichide/kgc;
perderi moderate 80 ml lichide / kgc;
deshidratare severă 100ml lichide / kgc.
 TRATAMEN
T
II etapă – Corecţia pierderilor ulterioare de lichid şi
săruri
În formele uşoare şi medii - per os sau prin sondă
nazogastrică soluţii: Gesol, Rehidron, Orolit,
Citroglucosolan.
În cazurile de dishidratare avansată reechilibrarea
electrolitică – parenteral, i/v în get cu viteza
volumerică 70-120 ml/min cu soluţii: Ringer,
Disodiu, Trisodiu, Acesodiu, Lactasodiu, Hlosodiu.
Lichidele vor fi în prealabil încălzite până la 40
C.
 TRATAMEN
Trecerea de la get la
T perfuzie se determină după:
Normalizarea pulsului
Normalizarea tensiunii arteriale
Normalizarea temperaturii corporale
Ameliorarea hipovolemiei, hemoconcentraţiei,
acidozei, hipertensiunii pulmonare
Ameliorarea vomei, prevalenţa diurezei asupra
scaunului.
 TRATAMENT ETIOLOGIC

ANTIBIOTICE per os, 5 zile

Tetraciclină – 250mg de 4 ori/zi
Doxiciclină – 100mg/zi
Ampicilină – 50mg/kgc/zi în 4 prize pe zi;
Amoxicilină – 50mg/kgc/zi în 4 prize pe zi;
Cloramfenicol - 50mg/kg/zi în 4 prize pe zi;
Cotrimoxazol – 480 x 2 ori/zi;
Furazolidon – 100 mg x 4 ori / zi;
Ciprofloxacină – 0,5 x 2 ori / zi sau 1,0 g x 1
dată / zi
Identificați datele clinice,
epidemiologice și de laborator,
care vor confirma diagnosticul
de holeră
Date clinice
Date epidemiologice
Acuzele, anamneza
Date de laborator
bolii Date care vor
stabili cauza Prelevatele
îmbolnăvirii recoltate de la
bolnav și metodele
specifice de
laborator
 ÎNGRIGIREA BOLNAVILOR
Măsurile de îngrijire sunt orientate spre evitarea
factorilor negativi ce favorizează probleme de
sanare.
Bolnavii sunt izolaţi în saloane aerisite şi încălzite.
La necesitate la extremităţi se aplică termofoare.
Patul va fi asigurat cu saltea specială care va da
posibilitate de a aplica plosca. Bolnavul va fi susținut
în timpul vomei, se va ţine cont de profilaxia
pneumoniei prin aspiraţie.
Toate eliminările vor fi colectate pentru
determinarea volumul de lichid, evidenţă strictă a
bilanţului hidric.
Dieta Nr 4, cu lărgirea spectrului de alimente bogate
în săruri de K – caise uscate, cartofi, tomate, ardei
dulci, banane.
 EXTERNAREA çI DISPENSARIZAREA
Externarea din staţionar:
însănătoşire deplină
terminarea tratamentului etiologic
3 coproculturi negative.
Anticipat pacientul va primi un
purgativ salin.
Pacienţilor cu risc epidemiogen înalt li se indică
examenul bacteriologic al bilei.
Dispanserizarea convalescenţilor pe termen de 3 luni,
cu control bacteriologic o dată la 10 zile în prima lună,
şi câte o dată în lunile următoare.
 PROFILAXIA
Măsurile profilactice sunt orientate spre:
Prevenirea importării holerei în ţară
Toate persoanele sosite din ţările endemice de holeră
sunt supravegheate timp de 5 zile şi o dată examinate
bacteriologic. În caz de disfuncţii intestinale sunt
imediat spitalizate.
 PROFILAXIA
Controlul sanitaro-epidemiologic al localităților
Măsuri antiepidemice
Măsurile igieno-sanitare și personale (consumarea
apei potabile, a alimentelor prelucrate termic și
spălate, spălatul pe mâini, evitarea scăldatului în
bazinele de apă poluate) reprezintă cel mai sigur
mijloc de prevenire și combatere a holerei.
 PROFILAXIA SPECIFICĂ
Vaccinarea, nu mai este obligatorie pentru cei ce se
deplasează în zone endemice.
Se folosesc:
Vaccinuri cu germeni inactivaţi (omorâte) - cele mai
răspândite, se administrează parenteral
Vaccinuri orale, nu se utilizează din cauza costului
Vaccinuri cu germeni vii atenuaţi - eficienţa vaccinului
este încă în studiu.
ÎN CAZURI PARTICULARE SE POATE RECURGE LA
CHIMIOPROFILAXIE
 PROFILAXIA SPECIFICĂ
Vaccinarea antiholerică se realizează doar după
indicații deoarece:
protecția conferită nu este cea scontată;
durata imunității postvaccinale este de aproximativ 6
luni, fiind necesare revaccinări;
dozele mari de vaccin sunt reactogene
vaccinurile nu împiedică apariția stării de purtător,
nu atenuează gravitatea bolii, nu întrerupe
transmiterea holerei.
 MĂSURILE ANTIEPIDEMICE ÎN FOCAR
Spitalizarea obligatorie a bolnavilor
Raportarea nominală despre fiecare caz înregistrat
la CSP
Anchetarea epidemiologică a focarului
Depistarea activă a pacienţilor, spitalizarea
provizorie a bolnavilor cu BDA
Depistarea contactaţilor, izolarea şi supravegherea
lor timp de 5 zile, cu examen bacteriologic
Controlul şi tratamentul bolnavilor şi purtătorilor
de vibrioni
Dezinfecţia curentă şi terminală
Educaţia pentru sănătate
 BIBLIOGRAFIE
1. Sv. Cobîleanschi și a., Boli
infecțioase, Chișinău, 2010.
1. A. Cupșa, Boli infecțioase transmisibile, Craiova,
2007.
2. M. Ciotan ,,Boli infecţioase”, Editura
medicală Naţională, Bucureşti, 2002.
3. V. Ivanova, Boli infecţioase, Sanct-Peterburg,
Foliant, 2002.
4. E. Şuvalova, Boli infecţioase, Moscova, Medicină,
2001.