ANALIZA FILMULUI ROOM (КОМНАТА)

„Camera” este un film care este vizionat în întregime prin ochii unui copil, deoarece Joy este încă singură un copil,
după ce viața ei de tânără adultă a fost smulsă de răpitor.
Joy este o mama grijulie care totusi cât de greu nu i-ar fi are grijă de sănătatea psihică a copilului ei , ea chiar dacă a
fost nevoietă să răpească libertatea lui Jack îi oferă o educație bună și trece prin toate etapele împreună cu el. Joy
încearcă să îl încarce cu pozitiv să-i arate în măsura posibilităților lucruri benefice și interesante ( diverse emisiuni la
televizor, în loc de a striga la el când nevii nu rezista îl amuza strinând împreună la extratereștri, din cojile de ou fac
diverse jucarii , deci il ajuta la dezvoltarea imaginației , din ceea ce are îl ajută să vadă partea pozitivă a lucrurilor , nu
să îl ducă la depresie și pe el )
 "CÂND AVEAM PATRU ANI, NICI MĂCAR NU ȘTIAM DESPRE LUME. IAR ACUM, EU ȘI MAMA
MEA VOM TRĂI ÎN EA MEREU, MEREU. PÂNĂ CÂND VOM MURI".

Filmul este despre o fată care, la vârsta de 17

ani, a fost închisă într-o cameră, sau mai bine
zis într-un hambar, de un maniac. Și a ținut-o
acolo, fără ai oferi posibilitatea de a ieși.
Maniacul a creat condiții pentru viața în
cameră și o dată pe săptămână îi aducea hrană
și lucruri necesare. Doi ani mai târziu, ea a
născut un băiat de la el. Filmul se începe cu
subiectul când băiatul împlinește 5 ani.
Filmul prezintă două lumi într-o singură
cameră. O închisoare pentru o femeie și o lume
întreagă pentru un copil care nu a văzut altceva
decât această cameră.
 Pentru Jack, Camera , așa cum el și mama lui numesc spațiul lor unde locuiesc mic și ponosit, este
singura realitate care există. Camera are un televizor pe care Jack îl urmărește răpitor , obiectele
din cameră sunt singurile lucruri care conteaza pentru baiat , el zilnic se saluta cu tot ce este în
cameră, floare , lampa, scaun , televizor, lavuar etc. și tot ceea ce există în afara mediului său există
doar în realitatea televizorului. Singura priveliște reală a lui Jack asupra lumii exterioare vine din
ceea ce vede prin luminatorul din acoperișul camerei.Luminatorul parcă ar lăsa o speranță că există
încă ceva înafara acestei camere.
 Acest limbaj este inventat de Ma ca o modalitate de a-l proteja pe Jack - aduce subtilitate la ceea ce
altfel ar fi detalii grave pentru Jack. Un ritual zilnic de țipat după ajutor este explicat ca o încercare
de a atrage atenția „extratereștrilor”, iar „zilele plecate” ocazionale ale lui Ma, în care este prea
deprimată pentru a se ridica din pat, sunt discutate în același limbaj special, ca și ce se întâmplă la
TELEVIZOR. Și pentru că Ma îi interzice lui Jack să interacționeze cu tatal său ( răpitorul ), abia îl
vedem și nu știm practic nimic despre el.
 Joy era speriată de ce se poate întîmpla cu ea și fiul ei în viitor din acest motiv după a 5 aniversare
a lui Jack ea decide să îi spună adevărul destre lumea exterioară a și făcut un plan pentru Jack ca
acesta să iasă în afara camerei și să fie în siguranță , din motiv că în permanență planurile ei
eșuează , ea este într-o depresie și îi este teamă de ce se poate întâmpla .
 Planul lui Joy este de succes și reușesc totuși să iasă din cameră , dar aici se începe o altă problema
.Ea simte că lumea este diferită și este disperată atunci când Jack nu dorește să interacționeze cu
lumea , nu comunică la început cu nimeni, dar cu timpul incepe cu toti sa interactioneze mai usor,
este ajutat si de un psiholog care il ajuta sa accepte lumea exterioara .
 Evadarea în lumea reală
Singura priveliște reală a lui Jack asupra lumii exterioare fiind din ceea ce vedea prin luminatorul din acoperișul camerei. Cu toate acestea, întreaga realitate a lui Jack
este provocată după ce el și mama sa evadează din Camera și Jack experimentează lumea exterioară pe care nu a știut-o că există, dar pe care toți ceilalți din jurul lui o
consideră de la sine. „Camera” ne oferă o parte rară de viață de cealaltă parte a unei experiențe traumatice, lungul drum către recuperarea psihologică și emoțională
odată ce scena reuniunii cu părinții lui Joy s-a terminat, lacrimile vesele s-au uscat și îmbrățișările și sărutările au încetat . Și nu este totulatăât de ideal și frumos
pentru Jack și mama sa, nici după aceastămult așteptată reuniune. Jack și mama sa experimentează furie, îndoială și confuzie cu privire la modul de a adopta această
lume necunoscută ca noua lor realitate. Uneori, cei doi par să tânjească după relativă siguranță și familiaritate pe care le-a oferit-o Room. Dar pe măsură ce Jack se
obișnuiește cu noua lui lume și începe să prospere și să se împrietenească, mama lui își dă seama că trebuie să se adapteze și ea și să-și împacă viața pentru a rămâne
prezența puternică de care are nevoie fiul ei în curs de dezvoltare.

Când totul pare că revine la normal , Jack dorește să viziteze vechea lor cameră , era ceva la care nu mă așteptam la acel moment , deja eram pregatită de finalul fericit ,
dar ma cutremurat destul de mult acest moment , doar pentru ca mai târziu să înțeleg cât ed necesar era pentru Joy și Jack acesta reântoarcere, a fost după parerea meu
o decizie importanta , deoarece atunci ei au lăsat totul în urmă și au inceput o noua viață . Vizita camerei i-a ajutat să înceapă totul din nou , să lase totul în trecut și să
înceapă o nouă viață .
Joy are un conflict psihologic in interiorul ei, iar Jack are o fobie sociala , dar ambii au reusit sa treaca peste aceste probleme , Jack interactionind cu alte persoane, cu
animale ( mai ales catelusul care a fost adus de bunicul lui , la ajutat oarecum sa aiba mai multa incredere in societate, fapt produs de ciinele imaginar care il avea in
camera), baiatul a depus mult efort , dar a reusit sa treaca peste fobie si sa devina comunicabil si mai increzut in sine , Joy si-a revenit cind a inteles datorita fiului ei si
a celor care mereu o inconjurau ca lumea exterioara este mult mai sigura decit camera in care si-au petrecut 7 ani .
Camera” a fost un film destul de greu
pentru mine, deși, în mod surprinzător,
mă așteptam ca filmul să fie mai grosolan.
Au arătat foarte frumos cum un copil mic
întâlnește lumea și încearcă să se
obișnuiască cu ea, să o explice. Camera
pentru el este viața lui, aceasta este casa
lui, aceasta este realitatea lui, până când
înțeles că camera nu este norma și nu este
normală. Și lumea escea ireală, este o
imagine de la televizor care prinde viață.
Vizionarea acestor personaje
crescând și dezvoltându-se a fost la
fel de tulburătoare din punct de
vedere emoțional pentru mine, ca
și pentru ei. Am simțit că ceea ce
vedeam era o portretizare realistă
și autentică a modului în care
oamenii ar funcționa de fapt
psihologic după ce au supraviețuit
unei astfel de călătorii traumatice.
FINAL