Spectrul orientărilor

politice
Intro
 Caracterizarea poziţiilor, doctrinelor, ideologiilor politice pe axa
stânga / dreapta este unul din locurile comune ale politologiei. Însă
simplitatea subiectului este aparentă - departe de a propune o axă
clară de evaluare, în funcţie de criterii bine delimitate şi general
aplicabile, această distincţie a suferit în timp ajustări şi nuanţări.

Unele mişcări sau doctrine politice moderne par să îmbine elemente

ale stângii sau dreptei tradiţionale într-un mod care, cu câteva
decenii în urmă, ar fi fost greu de imaginat. În aceste condiţii, mai
este relevantă distincţia ca atare?

 Deşi caracterizarea unor partide pe axa stânga/dreapta pare să

ofere impresia unei consecvenţe doctrinare care vizează una din
cele două axe, politicienii sau partidele pot îmbina, în diferite
contexte, abordările de stânga cu cele de dreapta.
Intro
 Corespunde distincţia stânga/dreapta unei distincţii între două mari
familii politice şi orientări doctrinare? Corespunde ea mai degrabă unei
distincţii ideologice?

Ambele niveluri – doctrinar şi ideologic – sunt implicate.

De exemplu, valorile politice fundamentale (egalitate, libertate etc.) sunt
concepute diferit pe cele două axe. Identificarea presupoziţiilor
ideologice aflate la baza discursului politic.
Origine
 Originea termenilor: tradiţia parlamentară britanică şi aranjamentul locurilor în
Adunarea Naţională formată în urma Revoluţiei franceze din 1789, unde regaliştii
moderaţi (Feuillants) şedeau la dreapta şi radicalii (Montagnards) şedeau la stânga,
pentru simplificarea procedurii de numărare a voturilor; termenii se defineau pe baza
atitudinii faţă de vechiul regim monarhic, stânga fiind asociată ideilor de modernizare
şi progres, iar dreapta celor de tradiţie, ordine, morală.
Baronul de Gauville: “Am început să ne recunoaştem unii pe ceilalţi: cei care erau
loiali religiei şi regelui au ocupat poziţii în dreapta scaunului, pentru a evita ţipetele,
înjurăturile şi indecenţele care se manifestau liber în tabăra opusă.”

 În 1791, când a fost creată o Adunare Legislativă cu noi membri, dreapta a continuat
să-i reprezinte pe “apărătorii Constituţiei”, centrul pe “moderaţi”, iar stânga pe
“inovatori”.

 Iniţial, în spaţiul european, la stânga se plasau liberalii iar la dreapta conservatorii;

cele două familii politice au împrumutat, în timp, una de la cealaltă iar distincţia a
devenit mai nuanţată, odată cu apariţia unor noi doctrine şi mişcări politice.
Doctrine
 Categorizare în nouă familii doctrinare (Klaus von Beyme):
comunist, socialist, “verde”, agrar, regional/etnic, liberal, creştin
democrat, conservator şi de extremă dreapta.
Putem adăuga social-democraţia.

 Stânga contemporană include mişcările social-democrate, socialiste

şi comuniste, partidele “verzi” şi unele mişcări anarhiste

 Dreapta contemporană cuprinde partidele conservatoare, creştin-

democrate, monarhiste şi naţionaliste

 Partidele liberale sunt poziţionate de regulă la centru sau centru-

dreapta (excepţie – liberalismul “progresist”). Liberalism social vs.
liberalism economic.
Doctrine
 Mişcările de stânga acordă importanţă ideii de egalitate
şi justiţie socială, sprijinirii categoriilor defavorizate.
Adesea, stânga e asociată politicilor sociale de
promovare a libertăţilor civile şi drepturilor fundamentale.
În diferite contexte, ea poate susţine secularismul,
multiculturalismul, drepturilor minorităţilor, politici
deschise de imigraţie etc.

 Stânga politică sprijină o intervenţie sporită a statului în

reglementarea activităţilor economice şi a industriei,
politici redistributive şi, adesea, intervenţia directă a
statului pentru sprijinirea categoriilor defavorizate.
Doctrine
 Dreapta contemporană include mişcările liberale, conservatoare,
creştin-democrate şi naţionaliste şi se defineşte prin promovarea
valorilor tradiţionale (adesea religioase), protejarea drepturilor
individuale (în primul rând a proprietăţii) şi limitarea intervenţiei statului
în plan social şi economic,

Şi stânga şi dreapta promovează libertăţile individuale. Care sunt

diferenţele? Ce libertăţi au în vedere cu prioritate?

 Unele mişcări de dreapta manifestă de asemenea reticenţă faţă de

politicile liberale/deschise în materie de imigraţie şi faţă de implicarea
extinsă a statului în promovarea diversităţii culturale şi a drepturilor
minorităţilor religioase sau sexuale,

 Această opoziţie este exercitată în numele tradiţiei (conservatorismul),

al libertăţii economice şi a dreptului la proprietate sau al neîncrederii în
avantajele unei intervenţii extinse a statului.
Doctrine
Distincţia nu funcţionează întotdeauna ferm:

 Libertarienii – politici sociale de stânga (multiculturalism, promovarea

minorităţilor, politici de imigraţie deschise), dar sunt pentru limitarea drastică
a intervenţiei statului,

 Partidele socialiste sau social-democrate din Europa Centrală şi de Est după

1990 – economie de piaţă, limitarea intervenţiei statului,

 Extremismul naţionalist demagogic din zona central şi est-europeană – de

obicei având la bază exponenţi ai fostei puteri comuniste, în primul rând
securişti

 Fascismul este asociat extremei drepte, însă are în comun cu extrema

stângă caracterul colectivist şi etatist extrem de pronunţat

Conservatorismul în context britanic, american şi est-european. Distincţii.

In SUA
 În context american, diferenţierea stânga / dreapta corespunde distincţiei liberalism /
conservatorism. La stânga s-ar situa Partidul Democrat şi diferitele mişcări liberale
sau libertariene. La dreapta se situează Partidul Republican şi mişcările
conservatoare, dar şi liberalii free market.

 Puncte importante de diferenţiere: separarea stat / biserică, reglementarea pieţei,

drepturile minorităţilor, imigraţie, avortul, armele de foc.

 "In America the same political labels (Democratic and Republican) cover virtually all
public officeholders, and therefore most voters are everywhere mobilized in the name
of these two parties. Yet Democrats and Republicans are not everywhere the same.
Variations (sometimes subtle, sometimes blatant) in the 50 political cultures of the
states yield considerable differences overall in what it means to be, or to vote,
Democratic or Republican. These differences suggest that one may be justified in
referring to the American two-party system as masking something more like a
hundred-party system.“
(Nelson W. Polsby - New Federalist Papers: Essays in Defense of the Constitution)
 Stânga
Sprijinirea intereselor economice „maselor largi” (câteodată
ale vizează cu prioritate
categoriile defavorizate)
Valori politice prioritare egalitate, echitate
solidaritate
Egalitatea oamenii sunt egali de la
natură iar sistemul politic
trebuie să reflecte şi
promoveze acest lucru
Egalitate a veniturilor
Libertate Stânga democratică: libertăţi
individuale, libertatea de
opinie, manifestare şi
asociere este fundamentală
Stânga autoritară: libertatea
ca “necesitate înţeleasă şi
acceptată”
Dreapta
categoriilor care deţin
putere economică
libertate
tradiţie, morală, justiţie,
naţiune
ideea inegalităţii
naturale a oamenilor;
sistemul politic trebuie
să ofere şanse egale
şanselor
Dreapta liberală: libertăţi
individuale, libertatea
economică este
fundamentală
Dreapta conservatoare:
libertăţi reglementate
 Stânga Dreapta

Implicarea statului în economie intervenţionist laissez-faire

Atitudinea faţă de valorile relativism, individualism universalism
morale
Relaţia cu religia secularism parteneriat; promovarea
instituţionalizată unor valori moral-
religioase
Ajutorarea celor defavorizaţi prin intervenţia directă a indirect, prin
statului – politici sociale sprijinirea dezvoltării
redistributive economice, crearea de
locuri de muncă şi
recalificare
Drepturi individuale vs. colective colectivism individualism
În planul politicii externe, internaţionalistă, axată asupra
atitudine cu precădere cosmopolită intereselor naţionale
Dimensiunile aparatului de Birocraţie extinsă Birocraţie limitată
guvernare
Atitudinea faţă de schimbări entuziastă prudentă
social-politice radicale necesitatea unei reforme reforme graduale,
“din temelii” a societăţii continuitate
N. Bobbio
 axa stânga/dreapta ilustrează diferenţe legate de
modul de raportare la egalitate; pe măsură ce
înaintăm spre stânga, mişcările politice dau tot
mai multă prioritate egalităţii (în plan personal,
social, economic).

 distincţia evoluează în timp, odată cu percepţiile

sociale; de obicei, discuţiile cu privire la lipsa de
relevanţă a axei apar atunci când una din părţi
este slăbită, iar cealaltă reuşeşte să-şi impună
ideologia ca fiind singura posibilă (sau dezirabilă).
N. Bobbio
 diferenţa esenţială între dreapta şi stânga politică ţine de
faptul că stânga acordă prioritate egalităţii sociale, în timp
ce dreapta responsabilităţii individuale.

“Stânga acordă prioritate creşterii egalităţii sociale în raport

cu menţinerea inegalităţilor sociale... Dreapta acordă
prioritate inegalităţii naturale şi consideră multe inegalităţi
sociale drept rezultatul (ne-eradicabil) al inegalităţilor
naturale, iar creşterile egalităţii social drept eforturi utopice
sau autoritare de eliminare a inegalităţii naturale.”
Diagrama Nolan
 Creată pentru a ilustra ideea că libertarianismul
sprijină atât libertatea economică, cât şi
libertatea personală, spre deosebire de
liberalismul „progresist”, care sprijină libertatea
personală în dauna celei economice) şi de
conservatorism, care sprijină libertatea
economică în dauna celei personale.

 Sectorul stânga-sus reprezintă stânga politică –

implicarea guvernului în finanţarea asistenţei
sociale şi medicale, a activităţilor educative şi
culturale (taxe mărite), libertate personală
extinsă (ex. avortul, decriminalizarea “drogurilor
uşoare”, statutul minorităţilor sexuale etc).
Constrângeri şi impozite mărite în comerţ şi
afaceri. Stânga politică presupune o libertate
economică redusă şi o libertate personală
extinsă.
Diagrama Nolan
 Sectorul dreapta-jos reprezintă dreapta
politică, care sprijină reducerea fiscalităţii şi
limitarea programelor de asistenţă socială;
este în favoarea unei implicări mai mari a
guvernului în cultură, educație şi, în sens larg,
în formarea individului. Dreapta politică
presupune o libertate economică extinsă şi o
libertate personală limitată.

 Sectorul dreapta-sus corespunde

libertarianismului, care – afirmă Nolan –
sprijină atât libertatea economică, cât şi pe
cea personală.

 Sectorul stânga-jos corespunde ideologiei ce

reprezintă antiteza libertarianismului. Nolan a
numit-o iniţial populism, însă mulţi
comentatori ulteriori au preferat termenul
autoritarism.
Political Compass: caracterizare pe două axe –
economică şi socială
http://www.politicalcompass.org/

“There's abundant evidence for the need

of it. The old one-dimensional categories
of 'right' and 'left', established for the
seating arrangement of the French
National Assembly of 1789, are overly
simplistic for today's complex political
landscape. For example, who are the
'conservatives' in today's Russia? Are
they the unreconstructed Stalinists, or the
reformers who have adopted the right-
wing views of conservatives like Margaret
Thatcher ?”