VIRUSURILE

(“ virus” = venin de sarpe )

DEFINITIE:
Virusurile sunt entități submicroscopice, strict parazite intracelular, lipsite
de organizare celulară.
Din punct de vedere chimic, sunt macromolecule nucleoproteice, nu au
enzime și nici metabolism propriu, nu se pot divide.
ISTORIC:
- 1889- Louis Pasteur descoperă vaccinul împotriva turbării

- virusul rabiei ( turbării)

Louis Pasteur (1822-1895)
-- 1892- Dmitri Ivanovschi (1864–1920) a descoperit virusul mozaicului
tutunului (îl numeste “ un agent viu și corpuscular”).
- în 1903 este folosit termenul de “ virus “ pentru agentul ce determină febra
aftoasă
- în 1909 Constantin Levaditti descoperă virusul paraliziei infantile
( al poliomielitei)

C. Levaditti ( 1874-1954)
- 1936- Fridrich Ruska ( 1906-1988), fizician și inginer german, a
descoperit microscopul electronic ( în 1986, a împărțit Premiul Nobel
cu un alt cercetator, pentru această descoperire revoluționară).
STRUCTURA GENERALĂ A UNUI VIRUS
- GENOM VIRAL – miezul de ADN ( dezoxiribovirusuri) sau ARN
( ribovirusuri)
- CAPSIDA PROTEICA – Învelis proteic format din mai multe elemente
numite capsomere

- bacteriofag - HIV
CONSTITUENȚI ESENȚIALI AI VIRUSULUI
- GENOMUL VIRAL
- CAPSIDA PROTEICĂ
CONSTITUENȚI NEESENȚIALI AI VIRUSULUI
- ANVELOPA DE NATURA LIPOPROTEICA
- SPICULI DE NATURA GLICOPROTEICA
STĂRI SUB CARE SE POATE AFLA UN VIRUS:
1. VIRION = virus matur infectios
2. VIRUS VEGETATIV= genomul viral liber ( decapsidat) în celula gazdă
3. PROVIRUS= genomul viral integrat în genomul celulei gazdă
În 1959, la un congres, microbiologistul
francez Michael Lwoff ( 1902-1994) spunea
” un virus este un virus pentru că un virus nu
este altceva decât un virus ”. Astfel, savantul
a vrut sa sublinieze unicitatea virusurilor .
El a primit in 1956 Premiul Nobel pentru
medicină.
Spre deosebire de bacterii, virusurile:
- traversează cele mai fine filtre
- nu pot fi izolate pe medii de cultură
- nu pot fi colorate
- nu pot fi observate la microscopul optic
Multiplicarea virusurilor
1. Alipirea particulei virale de membrana celulei , la nivelul căreia se
află receptori specifici;
2. Includerea virusului in interiorul celulei gazda, ca și cum ar fi o
particulă utilă ( prin endocitoză);
3. Îndepartarea invelișului proteic și expunerea genomului viral
ce transmite comanda de replicare a acidului nucleic și refacere a
învelisului proteic de către celula-gazda + asamblarea virusurilor noi
4. Citoliza ( distrugerea celulei și împrastiere virusurilor în celulele din
jur) = ciclul litic
În cazul ciclului lizogen se încheie ca un armistitiu între virus și celula
gazdă, pentru o perioadă variată de timp ( ca în cazul HIV-ului).
PREZENTAREA MULTIPLICĂRII VIRUSURILOR
virusul gripei
VIROZE DEVASTATOARE
POLIOMIELITA
VIROZE DEVASTATOARE
virusul hepatitei A virusul gripei

papiloma virusul
virusul Ebola virusul herpetic
VARIOLA ( VARSATUL NEGRU)
FEBRA GALBENĂ
HEPATITA

virusul hepatitei B virusul virusul

v. hepatitei A