PREŞCOLARUL

• SARCINI DEVELOPMENTALE – 3 ani

• Merg pe o linie dreaptă, își mențin echilibrul, sar, aleargă, merg cu spatele
• Se spală și se usucă pe mâini, se îmbracă singuri cu mai puțin ajutor, răsfoiesc
o carte, țin un instrument de scris între degete, nu în pumn
• Încep să înțeleagă emoțiile personale și pe ale altora, folosesc expresii care
exprimă cum se simt, învață să împrumute și să stea la rând, deși nu le place
mereu
• Empatie, vorbărie, demonstrarea afecțiunii către alte persoane
• Ascultă povești, identifică formele și culorile de bază
• SARCINI DEVELOPMENTALE – 4 ani

• Își conștientizează locul în spațiu,

• nu se mai ciocnesc de alții când merg,
• aleargă mai bine,
• Coordonare mai bună ochi-mână,
• înșiră mărgele, completează puzzle-uri
• colorează respectând conturul
• Se spală pe dinți cu supraveghere
• Conștientizează emoțiile altora,
• resimt gelozia, exaltarea, furia și frica
• Vor să câștige jocurile cu orice preț, stabilesc prietenii reale, au un cel mai bun
prieten,
• Împarte cu ceilalți, cere ajutorul adulților când are nevoie
• Interes în a-și stabili scopuri personale,
• Vor să ia propriile decizii (cu ce se îmbracă, ce gustare să servească)
• Înțelege conceptul de număr - numărul 4 reprezintă 4 flori
• SARCINI DEVELOPMENTALE – 5 ani

• Aleargă, sar, se cațără, țopăie

• Se îmbracă singuri, își trag fermoarul
• Se încheie la nasturi, se încalță
• Se separă de îngrijitorul lor fără să
se mai supere
• Se joacă și împarte lucruri cu alții
• Se concentrează pe o sarcină dirijată
de un adult cel puțin 5 minute
• Vrea să își bucure prietenii
• Va agreea mai ușor anumite reguli
• Vrea să fie ca alți copii
• Numără până la 10
• Își extind abilitățile limbajului oral la citit și scris
• Cântă, dansează, interpretează
 PREŞCOLARUL
• 3 - 6/7 ani; a doua copilarie, 3 substadii
• creşterea în talie este ceva mai lentă
• Greutatea va fi în final de 20+ kg
• raportul trunchi/cap, la 6 ani - o şesime, dar capul rămâne încă mare faţă de corp, iar
membrele mai scurte şi mai plinuţe
• Procesele de osificare - la nivelul oaselor lungi, în zona claviculelor şi la nivelul toracelui,
la nivelul oaselor carpiene.
• schimbarea dentiţiei provizorii cu cea definitivă.
• Ţesutul muscular - mai dens, având o forţă de contracţie mai mare la nivelul muşchilor
lungi => abilitatea pentru mers, fugă, căţărat, etc.,
• rămân încă unele dificultăţi în executarea mişcărilor fine ale mâinilor
• Ponderea ţesutului adipos scade, pielea devine mai elastică, mai densă, mai puţin friabilă
• apar o serie de diferenţe între fete şi băieţi. Aceste caracteristici specifice sexului sunt mai
evidente spre sfârşitul perioadei preşcolare
 PREŞCOLARUL
• transformările de la nivelul sistemului nervos
• corpul neuronal creşte, la fel şi prelungirile nervoase, făcând
ca greutatea totală a creierului să fie, la sfârşitul stadiului, de
1200 g
• Diferenţierea neuronilor şi procesul de mielinizare continuă
• Mielinizarea permite transmiterea mai rapidă a informaţiilor
şi integrarea lor mai bună - îmbunătăţeşte funcţii cum ar fi
coordonarea simţurilor, procesele memoriei, atenţia şi starea
de vigilenţă, vorbirea şi auzul
• Între 3 şi 6 ani, creşterea cea mai rapidă are loc în ariile
frontale care reglează planificarea şi organizarea acţiunilor.
• Zona limbajului se dezvoltă foarte mult şi se leagă funcţional
de toate celelalte arii senzoriale şi motrice
 PREŞCOLARUL
• 10-12 ore de somn în timpul nopţii, şi de 1-2 ore după-amiaza
• tulburările de somn sunt ocazionale şi dispar cu vârsta.
• groază nocturnă (pavor),
• Somnambulismul
• Coşmarurile
 PREŞCOLARUL
• Adaptarea la mediul grădiniţei

• Din punct de vedere personal - sarcini - întâlnirea cu alti

oameni, adulti sau copii;
• Din punct de vedere fizic - familiarizare cu noul mediu fizic
• Din punct de vedere strategic - informatii despre organizarea
unei zile în cadrul grupului si institutiei,
 PREŞCOLARUL
• Motricitatea
• abilităţile motorii grosiere - alergatul şi săritul, care implică muşchii mari
• Abilităţile motorii fine - încheierea nasturilor şi elaborarea desenelor, presupun coordonări ochi-
mână şi cea a muşchilor mici. Progresele în privinţa acestor abilităţi le permit copiilor mici să-şi
asume în mai mare măsură responsabilitatea propriei îngrijiri.
• Timpul de reacţie reprezintă un aspect important al deprinderilor motoare.

• Percepţia
• sensibilitatea tactila - creşterea rolului său în explorarea lumii.
• Sensibilitatea şi percepţiile vizuale - amplu antrenate în explorarea lumii
• discriminări vizuale mai fine,
• Formele geometrice principale sunt bine însuşite şi denumite şi servesc la distingerea formelor
diverselor obiecte în mod mai fin şi mai operativ.
• Se contruiesc mecanismele constanţei de adâncime.
• Se însuşesc şi se folosesc corect cuvintele care semnifică raporturile spaţiale
 PREŞCOLARUL
• Percepţiile auditive progresează în privinţa auzului muzical şi al celui fonematic
• Percepţia timpului - favorizată de ritmicitatea programului zilnic şi de comunicarea cu
adulţii
• apare şi observaţia ca formă superioară de explorare a mediului ambiant.

• Reprezentarile
• componente de baza ale planului intern
• larga baza perceptiva - sunt bogate si variate
• puternic influentate de interventia cuvântului în timpul formarii lor
• mai clare si mai precise, daca prescolarii pot actiona asupra obiectelor în legatura cu care se
vor forma reprezentari;
• cu cât copiii se întâlnesc mai frecvent cu anumite obiecte, cu atât reprezentarile lor sunt
mai bune;
• cuprind înca un nivel scazut de generalizare
 PREŞCOLARUL
• Gandirea
• nivel preoperational
• intuitivitatea
• Preconceptele - generalizare si precizie - experienta
perceptiva mai bogata.
• “gândire imagistica”
• la 3-4 ani - înteleg reprezentarile duale, care presupun
recunoasterea faptului ca un obiect simbolic, precum o
fotografie sau o macheta, este atât un obiect în sine, cât si un
simbol pentru obiectul pe care îl reprezinta
• Înţelegerea obiectelor în spaţiu
• Majoritatea copiilor înţelege bine la vârsta de 3 ani, relaţiile dintre ilustraţii, hărţi
sau machete la scară şi obiectele sau spaţiile pe care le reprezintă acestea.
• preşcolarii mai mari sunt capabili să folosească hărţi simple şi pot transfera
înţelegerea spaţială dobândită prin lucrul cu machetele şi invers
• 1 sticla, 3 bucati de hartie, 2
frunze bombate, 4 frunze
lungi, 1 chistoc de tigara, 2
bete de marimea palmei, 3
obiecte care sa corespunda la
3 culori din lista data
 PREŞCOLARUL
• Înţelegerea cauzalităţii
• evenimentele au cauze identificabile
• Înţelegerea identităţii şi clasificarea
• identitatea – ideea că oamenii şi obiectele din jur sunt, în esenţă, aceiaşi/ aceleaşi, chiar dacă îşi
schimbă forma, mărimea sau înfăţişarea.
• Clasificarea îi cere copilului să identifice asemănările şi deosebirile. Ea presupune împărţirea lumii
în categorii.
• Înţelegerea conceptului de număr
• 4 ani, majoritatea copiilor cunoaşte cuvinte pentru compararea cantităţilor şi poate să spună că un
obiect este mai mare decât altul
• ordinalitatea pare să apară în jurul vârstei de 12-18 luni şi este limitată la compararea unui număr
foarte mic de obiecte
• după 3 ani şi jumătate sau mai târziu, majoritatea copiilor aplică în mod consecvent principiul
cardinalităţii în numărare. Adică, dacă li se cere să numere 6 obiecte, copiii de 3 ani şi jumătate tind
să recite denumirile cifrelor, dar nu şi să spună câte obiecte sunt în total .
 PREŞCOLARUL
• copiii îşi elaborează intuitiv strategii pentru adunare, socotind pe degete sau folosind
alte obiecte
• la vârsta intrării la şcoală, majoritatea copiilor şi-a format simţul elementar al
numerelor ce include număratul, cunoaşterea numerelor (ordinalitatea),
transformările numerelor (adunări şi scăderi simple), estimarea (compararea
mulţimilor), şi recunoaşterea tiparelor numerice (2+2 fac 4 şi 3+1 fac tot atât).
• Aspecte imature ale gândirii preoperaţionale
• Egocentrismul
• Sincretismul - fără să se sesizeze corect relaţiile dintre întreg şi elemente
• Animismul
• Artificialismul: copilul crede că tot ce există a fost fabricat de om
• Gândirea este precauzală, adică copilul înţelege greşit relaţiile cauzale
 PREŞCOLARUL
• Conservarea invarianţilor
• nu rezolva sau rezolva într-o masura insuficienta
sarcini cognitive, cum ar fi: stabilirea egalitatii între 2
siruri de elemente, conservarea cantitatii, incluziunea
claselor, formarea conceptului de numar (fiecare numar
este o notiune abstracta, nelegata de obiecte),
incapacitatea de a realiza reversibilitatea (copilul nu
poate numara descrescator)
• FILM 1 – un copil de 4 ani si ½, sarcini de conservare a
numarului, a lungimii, lichidului, masei si ariei
 PREŞCOLARUL
• Cunoştinţele despre gândire şi stările mentale
• Între 3 şi 5 ani, copiii ajung să înţeleagă că gândirea se petrece în minte, că ea se poate ocupa de
lucruri reale sau imaginare, că o persoană poate să se gândească la un lucru în timp ce face altceva şi
că a gândi se deosebeşte de a vedea, a auzi, a vorbi, a atinge şi a şti

• Convingerile greşite şi păcălirea

• înţelegerea faptului că oamenii pot avea convingeri greşite decurge din înţelegerea faptului că
oamenii au reprezentări mentale ale realităţii, care uneori pot fi eronate. Copiii de 3 ani nu înţeleg
acest lucru
• incapacitatea copiilor de 3 ani de a intelege că propriile lor convingeri pot fi false
• copiii de 4 ani înţeleg că oamenii au versiuni diferite asupra aceleaşi întâmplări, însă abia la 6 ani
înţeleg că 2 oameni care văd sau aud acelaşi lucru pot să-l interpreteze diferit
• copiii sunt capabili să păcălească de la 2-3 sau 4ani. Diferenţa - mijloacele utilizate spre a păcăli,

• THEORY OF THE MIND – FILM 2

 PREŞCOLARUL
• Deosebirea aparenţei de realitate
• incapacitatea de a distinge aparenţa de realitate - experiment pisica-caine
• Deosebirea fanteziei de realitate
• între 18 luni şi 3 ani - diferenţiaza evenimentele reale de cele imaginate,
• copiii de 3 ani cunosc diferenţa între un câine real şi unul din vis,
• pot să se prefacă şi îşi dau seama când altcineva se preface,
• la 3 ani ştiu deja că prefacerea este intenţionată,
• gândirea magică este o modalitate de a explica evenimentele pentru care copiii nu
au suficiente informaţii ca să ofere explicaţii realiste,
• ca şi adulţii, copiii sunt în general conştienţi de caracterul magic al personajelor
imaginare, dar sunt mai dispuşi să ia în calcul posibilitatea ca acestea să fie reale
 PREŞCOLARUL
• Limbajul

• DISCUTIE
• Prof. Helen Neville (Univ. Oregon) afirma faptul ca un
copil invata mai intai substantivele si apoi verbele.
• De ce credeti ca se intampla asta?
 PREŞCOLARUL

• O EXPLICATIE: pentru ca substantivele denumesc

lucruri care pot fi vazute, atinse, percepute, in timp ce
verbele au un caracter mult mai abstract
 PREŞCOLARUL
• Vocabularul
• Vocabularul pasiv - volum marit, Vocabularul activ ramâne ceva mai restrâns,
preferinta pentru diminutive

• Solilocviul şi alte forme de limbaj

• dominana limbajul situativ - Copiii amesteca gesturi, actiuni, onomatopee.
• 4 - 5 ani- limbajul contextual- utilizare adecvata si suficienta a mijloacelor verbale
pentru a comunica si a se face înteles, independent de situatia de comunicare
• Piaget - limbajul egocentric
• aparitia limbajului interior.
• Solilocviul
• Cea mai mare parte a problemelor de pronuntie dispar.
 PREŞCOLARUL
• Pregătirea învăţării citirii şi a scrierii
• Alfabetizarea emergenta - formarea anumitor abilitati anterioare citirii. Acestea pot
fi împartite în 2 tipuri:
• 1. Abilitatile de limbaj oral, cum ar fi vocabularul, sintaxa, structura narativa si
întelegerea faptului ca limbajul se foloseste pentru a comunica;
• 2.abilitatile fonologice specifice (corelarea literelor cu sunetele), care ajuta la
decodificarea cuvântului tiparit.
• însusirea elementelor grafice, necesare mai târziu însusirii scrisului în scoala
 PREŞCOLARUL
• Memoria
• Encodarea
• Stocarea
• Reactualizarea se produce când este nevoie de acele informatii.
• memoria senzoriala, memoria de lucru si memoria de lunga durata
• cresterea volumului memoriei.
• Memorarea involuntara este înca foarte ampla
• Ritmicitatea si sonoritatea faciliteaza memorarea mecanica.
• Pâna la 4-5 ani, patrarea unor evenimente mai deosebite este de câteva luni.
• Dupa 5 ani, se constituie amintirile, însa raportarile spatio-temporale sunt relativ vagi si cu
goluri care le dau un caracter fragmentar.
• Un fenomen specific în acest stadiu este reminiscenta
• În jurul vârstei de 5 ani apare memorarea voluntara
 PREŞCOLARUL
•Formarea şi păstrarea amintirilor din copilărie

•memoria generică - 2 ani -produce un scenariu sau un contur general al unei întâmplări familiare,
repetate, cum ar fi mersul cu maşina până la grădiniţă.
•îl ajută pe copil să ştie la ce să se aştepte şi cum să se poarte,
•memoria episodică - conştiinţa faptului de a fi trăit un anumit eveniment sau episod, într-un anumit
moment şi loc.
•memoria autobiografică - tip de memorie episodică care vizează amintirile experienţelor distinctive ce
formează istoria vieţii unei persoane.
•Nu tot ce există în memoria episodică ajunge în cea autobiografică, ci doar acele amintiri cu
semnificaţie specială, personală pentru copil.
•Ea apare între 3-4 ani
 PREŞCOLARUL
• Influenţe asupra păstrării în memorie
• unicitatea amintirii – copiii mici pot să greşească în reproducerea detaliilor exacte ale
unei întâmplări repetate frecvent, încurcându-le cu detaliile unor evenimente similare
• impactul emoţional,
• participarea activă a copilului, fie la întâmplarea propriu-zisă, fie la repovestirea sau
retrăirea ei. Preşcolarii îşi amintesc mai bine lucrurile pe care le-au făcut, decât pe cele
pe care le-au văzut
• conştiinţa de sine – copiii cu o conştiinţă de sine mai ridicată îşi repovestesc cu acurateţe
amintirile;
• felul cum vorbesc adulţii cu copilul despre experienţele comune influenţează memoria
autobiografică, abilităţile cognitive şi lingvistice
 PREŞCOLARUL
• Imaginaţia
• Tipuri şi forme ale imaginaţiei
• Imaginatia reproductiva si cea creatoare
• Dezvoltarea artistică
• la 2 ani, copiii mâzgălesc, nu aleatoriu, ci cu anumite tipare, cum ar fi liniile verticale şi în
zigzag,
• la 3 ani, copiii desenează forme – cercuri, pătrate, dreptunghiuri, triunghiuri, cruci şi X-uri, iar
apoi încep să combine aceste forme în modele mai complexe,
• 4-5 ani – începe stadiul compoziţiilor – trecerea de la forme şi modele la înfăţişarea unor
obiecte reale, fapt ce reflectă achiziţia cognitivă a capacităţii de reprezentare.
• Factorii care influenţează imaginaţia
• limbajul, situaţia familială, expunerea la situaţii stresante, oportunitatea de a juca jocuri de rol
şi jocuri dramatice, dezvoltarea aptitudinilor cognitive, sociale, emoţionale şi morale,
caracteristicile mediului în care copilul se joacă, oportunităţile diferitelor tipuri de joc şi
experienţe de joc, influenţa factorului uman, adică a adulţilor.
 PREŞCOLARUL
• Atentia si vointa
• Atentia involuntara este:
• –amplu manifestata si permanent sustinuta de marea curiozitate a prescolarului,
• –deosebit de activa, atât în contactul direct cu ceea ce îl înconjoara, cât si fata de
alte surse care îi satisfac curiozitatea (diafilme, diapozitive, carti ilustrate, filme,
povesti, etc.),
• –eficienta în activitatile de la gradinita, deoarece posibilitatile de întelegere au
crescut.
• cresterea volumului atentiei
• Mobilitatea atentiei - integrare buna în desfasurarea dinamica a activitatilor
• Stabilitatea si concentrarea atentiei este de 15 minute la 3-4 ani, 20 minute la 4-5 ani,
25-30 minute la 5-6 ani.
• aparitia atentiei voluntare
• Motricitatea este terenul pe care se manifesta cele dintâi reglaje voluntare
 PREŞCOLARUL
• Afectivitatea
• 1.nevoia de dragoste şi securitate,
• 2.nevoia de experienţe noi, de stimulare,
• 3.nevoia de a fi lăudat şi recunoscut ca fiind capabil,
• 4.nevoia de responsabilităţi.
• este mult mai bogată şi diversificată în comparaţie cu stadiul anterior
• pozitivare progresivă şi amplă a vieţii afective,
• viaţa afectivă a preşcolarului este în mare măsură situativă.
• creşterea complexităţii afectivităţii preşcolarului,
• La 3 ani apare sentimentul de vinovăţie, generat de încălcarea cerinţelor adultului.
• La 4 ani copilul trăieşte mândria prin implicarea mai vagă sau mai clară a eului în reuşita unei
activităţi sau în obţinerea unei recompense
• la 6 ani apare trăirea crizei de prestigiu, provocată de mustrarea în public.
• “sindromul bomboanei amare”
 PREŞCOLARUL
• impresionabilitatea afectivă şi rezonanţa emoţională imediată şi intensă
• la 5 ani manifestă compasiune
• se realizează o evidentă învăţare afectivă, prin observarea conduitelor celorlalţi, prin imitare şi
asimilare a unor cerinţe şi norme
• cristalizarea sentimentelor generată de relaţii de durată şi de generalizarea emoţiilor trăite la
întâlnirea cu obiectul acestora. Ataşamentele afective se transformă în relaţii afective stabile,
consistente şi de durată.
• pot să apară o serie de complexe - Oedip, anxietăţii de castrare şi a complexului Cain
• Motivatia
• Alături de trebuinţele biologice, îşi fac loc trebuinţele sociale şi spirituale.
• Interesul pentru joc se află în plină expansiune
• Interesul pentru ceea ce îl înconjoară se exprimă prin atitudinea deschis exploratoare manifestată
oriunde ar fi, prin observarea atentă a plantelor, animalelor, activităţilor oamenilor, prin punerea
permanentă de întrebări.
• Interesul pentru învăţare se manifestă în plăcerea cu care copiii se joacă de-a şcoala, preferând în
acest joc rolurile de elev, nu de învăţător.
 PREŞCOLARUL
• Personalitatea

• Concepţia despre sine şi autodefinirea

• Concepţia despre sine este tabloul complet al capacităţilor şi trăsăturilor persoanei. Este
un construct cognitiv, un sistem de reprezentări care descriu şi evaluează propria
persoană
• Autodefinirea este felul în care copilul se descrie pe sine însuşi, iar acesta se schimbă,
de regulă, între 5 şi 7 ani, reflectând dezvoltarea concepţiei despre sine
• copiii de 4 ani vorbesc, în principal, despre comportamentele concrete, observabile,
despre caracteristicile lor externe, cum sunt cele fizice, despre preferinţe, despre
posesiuni şi despre membrii familiei lor. Sunt menţionate abilităţi concrete (de exemplu,
alerg, mă caţăr), dar nu cele generale (firea sportivă).
 PREŞCOLARUL
• la 4 ani – etapa reprezentărilor singulare – afirmaţiile despre sine sunt
unidimensionale (de exemplu, „Îmi place pizza”). Gândirea sare de la particular la
particular, fără legături logice. E greu de imaginat la această vârstă că cineva poate avea
2 emoţii în acelaşi timp. Copilul nu înţelege că eul său real, persoana care este în
realitate, se deosebeşte de eul său ideal, persoana care i-ar plăcea să fie. Ca urmare,
copilul se descrie ca pe un model de virtuţi şi abilităţi;
• la 5-6 ani – etapa hărţilor reprezentaţionale – copilul începe să aibă legături logice
între trăsăturile sale (de exemplu, „Pot să alerg repede şi să mă caţăr foarte sus”). Totuşi,
imaginea de sine continuă să fie exprimată în termeni complet pozitivi. Copilul nu
înţelege că ar putea să fie bun la unele lucruri, dar nu neapărat şi la altele;
• pubertate – etapa sistemelor reprezentaţionale – copiii încep să integreze trăsăturile
concrete ale propriei persoane într-o concepţie generală, multidimensională, mai
echilibrată şi mai realistă.
 PREŞCOLARUL
• Stima de sine
• este partea autoevaluatoare a concepţiei despre sine, judecata pe care o emit copiii cu privire la
valoarea lor generală. Ea se bazează pe capacitatea cognitivă tot mai bună de a se descrie şi de a se
defini pe sine însuşi
• există o relaţie strânsă între patternul motivaţiei unui copil şi reacţiile sale faţă de critici,
• copiii cărora li s-au adresat critici vizând strategia au reacţionat cel mai bine, dând cea mai mare
autoevaluare performanţei lor, manifestând sentimente în general pozitive şi oferind cele mai bune
soluţii pentru rezultate mai bune în viitor,
• laudele orientate spre persoană au fost asociate cu o vulnerabilitate mai mare la eşec, pe când cele
la adresa eforturilor şi strategiilor au generat cele mai multe reacţii orientate spre performanţă,
• convingerea cuiva că este bun atunci când face ceva corect determină persoana respectivă să fie
deschisă şi la concluzia alternativă, adică că este rea dacă eşuează,
• anumite forme de laudă pot avea impact negativ mai târziu, în dezvoltarea copilului,
• laudele au efecte benefice când sunt percepute drept sincere şi când încurajează atribuirea
performanţei unpr cauze controlabile, promovează autonomia şi transmite expectanţe şi standarde
rezonabile şi realizabile
 PREŞCOLARUL
• Genul

• Identitatea de gen reprezintă conştiinţa apartenenţei la sexul feminin sau la cel masculin
şi a tot ce implică aceasta
• Încă de la vârsta de 2-3 ani, copiii pot să eticheteze şi să stabilească corect sexul
celorlalţi.
• Stabilitatea genului, adică înţelegerea faptului că genul este o caracteristică permanentă,
se atinge spre vârsta de 4 ani.
• 5-6 ani - se dezvoltă constanţa genului, respectiv înţelegerea faptului că o persoană îşi
păstrează sexul, chiar dacă în aparenţă, prin haine ori coafură, genul pare a fi schimbat.
De acum înainte, copiii vor înţelege că prin simplul fapt că îşi lasă părul lung, băieţii nu
se transformă în fete.
 PREŞCOLARUL
• Diferenţele de gen sunt diferenţe psihice sau comportamentale între persoanele de sex
masculin şi feminin.
• performanţele motorii superioare ale băieţilor şi înclinaţia lor spre agresivitate fizică,
• capacitatea mai mare de concentrare a atenţiei de către fete, începând chiar din perioada
sugarului şi capacitatea de inhibare a comportamentelor nepotrivite,
• activismul masculin şi predilecţie pentru activitatea fizică a băieţilor
• Diferenţele fizice includ:
• vulnerabilitatea– băieţii sunt mai vulnerabili decât fetele încă de la naştere. În cazul băieţilor
există o probabilitate mai mare de cazuri de pierdere a sarcinii, de boli fizice sau mentale, de
diferite tipuri de anomalii ereditare sau de moarte subită
• nivelul de activitate – băieţii sunt mai activi decât fetele, fapt observabil din perioada
prenatală
• dezvoltarea motoare– până la 1 an, diferenţele sunt minime. Ulterior, se constată diferenţe:
băieţii deţin avantajul forţei fizice, sar mai departe, aruncă cu mai multă acurateţe, aleargă
mai repede, etc.
 PREŞCOLARUL
• Diferenţele cognitive includ:
• abilităţile lingvistice şi verbale – fetele îi întrec pe băieţi în cazul anumitor abilităţi verbale, de
la emisia de sunete în primul an de viaţă la diferite măsuri ale complexităţii gramaticii şi
limbajului
• abilităţile calitative – în şcoala primară şi gimnaziu fetele sunt mai bune la probleme de
calcul, iar băieţii la raţionamentele matematice
• abilităţile spaţiale – băieţii sunt superiori fetelor
• Diferenţele sociale şi de personalitate includ:
• dezvoltarea emoţională– există diferenţe de strategii de gestionare şi de a face faţă stresului.
Fetele vorbesc despre emoţiile lor mai mult decât băieţii
• autocontrolul–fetele îşi dezvoltă unele capacităţi de autoreglare mai repede decât băieţii, se
conformează mai prompt şi de la o vârstă mai mică decât băieţii,
• agresivitatea– băieţii afişează mai multă agresivitate fizică decât fetele,
• comportamentul prosocial – fetele sunt mai generoase, mai îndatoritoare, mai cooperante
decât băieţii
 PREŞCOLARUL
• activităţile şi interesele – băieţii preferă de la vârsta de 1-2 ani activităţi care presupun
mişcări grosiere şi sunt interesaţi de jocuri ce presupun manipularea jucăriilor; fetele
preferă jocul cu păpuşile, să se costumeze, să deseneze şi să se joace de-a treburile
casnice
• prietenii şi tovarăşii de joacă– în copilăria mică băieţii se joacă în grupuri mai mari
decât fetele, care îşi limitează mărimea grupului la 2-3 persoane. Fetele au mai puţin
prietenii, dar mai strânse. Interacţiunile fetelor în grup tind să implice mai multe
dezvăluiri şi intimitate
• Aceste experienţe şi aşteptări privesc aspecte corelate ale identităţii de gen: rolurile de
gen, tipizarea genului şi stereotipurile de gen.
 PREŞCOLARUL
• Conştiinţa morală a preşcolarului
• interiorizarea cerinţelor parentale şi, implicit, a celor sociale.
• Morala este întemeiată pe sentimentele şi respectul faţă de adult.
• Cheia de boltă a acestei morale este autoritatea adultului. El are întotdeauna dreptate.
• Este totodată o morală concretă. Se aplică situaţiilor efectiv trăite, uzând de repere
concrete în judecarea lucrurilor.
• Piaget a mai vorbit despre un realism moral specific preşcolarului. Copiii consideră o
minciună cu atât mai mare, cu cât se abate de la realitatea obiectivă, şi nu de la norma
morală.
• Pentru copil, regula vine de la cineva superior lui, este sacră şi nu trebuie încălcată nici
când împrejurările o cer. De aceea, Piaget vorbeşte despre morala heteronomă, adică o
morală a ascultării şi a respectului unilateral, care îl leagă pe cel inferior de cel superior.
• Minciuna are până la 4 ani un caracter neintenţionat, fiind generată de amestecul
involuntar al realităţii cu intenţiile şi dorinţele copilului. După 4 ani, ea este semnul
abaterii intenţionate de la norma morală, când copilul, poate anticipa deja pedeapsa şi
tinde să o evite în acest fel.
 PREŞCOLARUL
• Formarea bazelor caracterului
• Factorii fundamentali ai structurării caracterului sunt relaţiile cu ambianţa, calitatea
climatului familia, valoarea formativă a mediului grădiniţei.
• De-a lungul preşcolarităţii se pot identifica 2 etape în formarea caracterului
• 1.prima etapă domină preşcolaritatea mică şi constă în formarea componentei
instrumentale, adică a deprinderilor şi modurilor de acţiune concordante cu
cerinţele şi normele formulate de către adulţi, asigurându-se o orientare şi o
reglare din afară a acestora;
• 2.a doua etapă domină preşcolaritatea mijlocie şi mare şi presupune cristalizarea
componentelor de orientare, datorită debutului conştiinţei morale primare.
• Trăsăturile caracteriale care se cristalizează în acest stadiu au 2 particularităţi
specifice
• 1.instabilitate– determinată de slaba legătură dintre componente şi de
insuficienta consolidare a celei de orientare;
• 2.unilateralitate– rezultată din experienţa limitată de viaţă a preşcolarului şi din
slaba generalizare a componentei de orientare.
 PREŞCOLARUL
• Factorii formării caracterului sunt:
• climat familial calm, optimist, stimulativ, cu modele de conduită pozitive, cu autoritate
parentală autentică
• relaţiile fraternale şi poziţia copilului în grupul fraţilor sau surorilor - primul născut este
de timpuriu antrenat în activităţi şi responsabilităţi legate de supravegherea celorlalţi. Se
pot dezvolta astfel: responsabilitatea, stăpânirea de sine, calmul, dar şi, îngrijorare,
nelinişte, gelozie
• stilul general de viaţă al familiei, modul cum se desfăşoară anumite activităţi în cadrul ei,
pot pune bazele unor trăsături precum: hărnicia, disciplina, spiritul de ordine, etc.,
• grădiniţa creează contextul cel mai bun pentru dezvoltarea sociabilităţii,
comunicabilităţii, spiritului de colaborare, etc.