LATURA TRANSFORMATIV- CONSTRUCTIVA A PERSONALITATII
• Complex de insusiri si aptitudini care, in
conditii favorabile, generaza produse noi si de valoare pentru societate • Orice subiect dispune de creativitate • Procesul generarii de noi cunostinte si de utilizare a experientei in situatii noi este un proces de regandire Factori care determina ,dispre sistemul psihic, creativitatea • 1. vectorii- au rol de orientare/energizare (procese reglatorii legate de sustinerea energetica) - vectorii pozitivi- contribuie le crearea noului: trebuinte de crestere, motivatie intrinseca, interese puternice, maturitate emotionala, atitudini creative(initiativa, asumarea riscului, incredere in sine, curiozitate, nonconformism intelectual profesional) - vectori negativi (ne indeparteaza de realizarea unui produs original): trebuinte homeostazice, motivatie extrinseca, aspiratii scazute, atitudini rutiniere, imitare de modele, opacitate la nou, rezistenta la schimbare, conformis intelectual, teama de a formula probleme, respect exagerat fata de traditie • 2. operatii si sisteme operationale: moduri de lucru care se divid in operatii stimulative pt producerea noului si operatii rutiniere. – Operatii generatoare de nou (procedeee euristice,memorie flexibila, gandire divergenta, forta argumentare idei proprii, aptitudini speciale dezvoltate) – Opetarii rutiniere (procedee algoritmice, absenta procedeelor imaginative, fidelitate excesiva a memoriei, aptitudini speciale slab dezvoltate,limba de lemn ) Structura creativităţii Creativitatea ca produs :
Acestea acopera cinci niveluri ierarhice ale creativitatii:
-nivelul expresiv ,care vizeaza comportamentul unei persoane cu anumite caracteristici creative demonstrata in termeni de spontaneitate, exprimare libera- neinteres de obtinerea unor produse de valoare; -nivelul productiv- satisfactie inregistrata pe nivelul anterior, insusirea unor tehnici care au ca rezultat obtinerea unor produse mai mult sau mai putin originale -nivelul inovator ,care vizeaza elaborarea unor produse noi , noutatea obtinuta din combinarea /recombinarea unor elemente deja cunoscute -nivelul inventiv- se caracterizeaza prin-un nivel de originalitate astfel incat produsele obtinute transforma fundamental domeniul pe care se manifesta -nivelul emergent,care vizeaza realizarea unor produse creativ superioare,care restructureaza nu numai domeniul de activitate ci si evolutia societatii. Creativitatea ca proces : - G. Wallas stabileste 4 etape ale procesul creator: - Pregatirea- informare, documentare si experimentare - incubatia- se desfasoara la nivel subcontient, inconstient, ideile se structureaza intr-o maniera noua - iluminarea- aparitia in constiinta a solutiei - verificarea- elaborarea finala in scopul comunicarii Metode ale creativităţii Brainstormingul - Un principiu al brainstormingului este: cantitatea generează calitatea.Conform acestui principiu, pentru a ajunge la idei viabile şi inedite este necesară o productivitate creativă cât mai mare. (Osborne, 1959). Sinectica - a fost creată de psihologul american W.J.J. Gordon (1971). Termenul înseamnă a pune împreună elemente diferite şi aparent irelevante. Această metodă presupune utilizarea metaforelor şi a analogiilor. Sinectica se bazează pe două mecanisme principale: 1) a face straniul (neobişnuitul, ciudatul) familiar şi 2) transformarea familiarului în straniu. Se porneşte de la ideea că noul, adică problema pusă în discuţie, să dobândească un caracter familiar, cunoscut, participanţii să se obişnuiască cu tema respectivă şi să înlăture incertitudinile. De asemenea, de la ideea că există probleme în care avem dificultăţi, teama pentru că suntem prea familiari cu ele. În acest caz, intră în funcţiune mecanismul invers: a face familiarul (obişnuitul) nefamiliar (neobişnuit). Atât în legătură cu primul mecanism, cât şi cu al doilea se folosesc metaforele şi analogiile. Grupul de sinectică este format din cinci-şapte participanţi de diferite profesiuni. Metode ale creativităţii Metoda oracolului Delphi - Obiectivul este de explorare a ideilor creative sau producerea de informaţii adecvate pentru procesul de luare a deciziilor. Se bazează pe un proces structurat de colectare şi de distilare a cunoştinţelor de la un grup de experţi, printr-o serie de chestionare. A fost utilizata pe scară largă pentru a genera previziuni în tehnologie, educaţie, precum şi alte domenii. Discutia panel - Termenul panel inseamna in engleza ,,jurati”. Discutia propriu-zisa se desfasoara intr-un grup restrans (,,juratii”), ce e format din persoane competente in domeniul respectiv. Ceilalti pot fi zeci de persoane- asculta in tacere ceea ce se discuta. Acestia pot interveni prin biletele transmise ,,juratilor”. Uneori biletelele sunt de hartie colorata: cele albasre contin intrebari, cele albe-sugestii, cele rosii- pareri personale. Mesajele sunt primite de unul din membrii participanti la dezbatere, care introduce in discutie continutul unui biletel atunci cand se iveste un moment prielnic (i se spune ,,injectorul de mesaje” ). Discutia e condusa de un ,,animator”. La urma, persoanele din sala pot interveni si in mod direct, prin viu grai. In incheiere, animatorul face o sinteza si trage concluzii.
Discutiile panel sunt organizate aprope zilnic de posturile de
televiziune. Metode ale creativităţii Metoda 6-3-5 - Este vorba de impartirea unui adunari in grupuri de 6 persoane, in care fiecare propune trei idei intr-un timp de maxim 5 minute. Primul grup discuta problema si, pe o fisa, sint trecute trei idei, fiecare fiind capul unei coloane ce se va completa de catre celelalte grupuri. Dupa 5 minute, fisa este trecuta unui alt grup care adauga alte trei idei in coloane sub celelalte s.a.m.d. pana ce fiecare fisa trece pe la toate grupurile. Conducatorul strange foile, le citeste in fata tuturor si se discuta pentru a se hotari care din propuneri sa fie insusita.
Philips 6-6 - Este tot o metoda menita sa consulte un numar
mare de persoane. Aceasta multime se grupeaza in cate 6 persoane, urmand a discuta problema timp de 6 minute. Mai intai, animatorul explica metoda si avantajul ei, apoi expune problema. Se urmareste ca grupurile sa fie cat mai eterogene. Fiecare isi alege un coordonator si se discuta timp de 6 minute. La urma, fiecare grup isi anunta parerea. Urmeza o discutie generala - dupa care se trage concluzia. In felul acesta, intr-un timp scurt, se consulta opinia multora.