Scenariu de lectie

„Acceptarea neconditionata a propriei persoane si a celorlalti”

1. Te accept asa cum esti – exercitiu de grup

2. Comenteaza poezia –Eu-
„Suntem valoroşi şi unici. Toţi oamenii au calităţi şi defecte. Nimeni nu este perfect, dar
suntem cu toţii creaţi cu un sens şi scop anume,însă pentru a ne simţi împliniţi şi fericiţi
trebuie să ne punem în valoare calităţile şi să ne estompăm defectele. Pentru a reuşi acest
lucru este imperios necesar să cunoaştem un personaj important în viaţa noastră : pe noi
înşine.”

3. Elevii isi vor face auto-reclama

Profesorul le spune elevilor sa-si faca auto-reclama: in cateva minute, elevii se vor gandii si
vor scrie pe o alta hartie, o scurta autoprezentare in termenii de puncte tari si puncte slabe,
asemanatoare unei reclame publicitare, cu scopul de a-i convinge pe ceilalti ca merita sa ii
accepte asa cum sunt. Dupa optiunea si talentul fiecaruia, elevii vor fi rugati sa presare
aceasta sarcina cu umor, pot folosii exagerarile paradoxale adresate la propria persoana,
rima, etc.

4. Povestea celor 2 vase – poveste terapeutica

5. Sarcina comuna pt toti elevii inplicati: se va explica relatia gand-emotie-coportament prin
completarea tabelului de mai jos. Astfel ei vor face singuri paralela intre consecintele
emotionale si comportamentale ale acceptarii respectiv neacceptarii de sine. (Anexa 3).
Se vor dezbate cateva tabele, restul ramanand pe ora viitoare pentru dezbatere.
6. In final sunt oferite spre meditatie doua maxime:

„Nu stiu in ce consta cheia succesului, dar cheia esecului este sa incerci sa-i multumesti pe toti” (Bill
Cosley).

„Sa te iubesti pe tine insuti inseamna inceputul unei iubiri de-o viata” (Oscar Wilde).
Povestea celor două vase
O femeie bătrână din China avea 2 vase mari, pe care le atârna de cele 2 capete ale unui
băţ şi le căra pe după gât. Un vas era crăpat, pe când celălalt era perfect şi mereu aducea
întreaga cantitate de apă. La finalul lungului drum ce ducea la izvor până acasă, vasul
crăpat aducea apă pe jumătate. Timp de 2 ani, acest lucru se întâmpla zilnic: femeia
aducea apă doar un vas şi jumătate. Vasul bun era mândru de realizările sale, dar
bietului vas crăpat îi era ruşine de imperfecţiunea sa şi se simţea rău că nu putea face
decât jumătate din misiunea pentru care fusese menit.

După 2 ani de insucces, acesta i-a vorbit femeii: „Mă simt aşa de ruşinat pentru că
această crăpătură face să se scurgă toată apa până acasă”. Bătrâna a zâmbit: „ai
observat că pe partea ta a drumului sunt flori, însă pe cealaltă nu ? Asta pentru că am
ştiut despre defectul tău şi am plantat seminţe de flori pe partea ta a potecii, iar pe
cealaltă nu şi zilnic tu uzi aceste flori. ” Doi ani, culeg aceste flori şi decorez masa cu ele.
Fiecare dintre noi avem defectul nostru unic. Însă crăpăturile şi defectele noastre ne fac
viaţa atât de interesantă şi ne răsplătesc aşa de mult. Trebuie să luăm fiecare persoană
aşa cum este şi să căutăm ce e bun în ea.”

Morala: Crăpătura vasului nu înseamnă sfârşitul, ci o provocare de a găsi în fiecare om,

părţile care-l pot pune în valoare.

Povestea celor 3 porti – poveste terapeutica