CINE SUNT EU CONTEAZĂ!

ÎN CĂUTAREA DIAMANTULUI INTERIOR

Un om avea un diamant, despre care își amintea că o dată a fost foarte frumos, dar care

de-a lungul anilor s-a acoperit de atâta praf și mizerie, încât acum arată ca o piatră oarecare. Și

atât de urat i se părea, că nu-l arăta nimănui.

Dar într-o zi i-a venit o idee: a luat un pic de vopsea albastră și a vopsit diamantul cu ea.

Acum da, putea sa-l arate în public! Bine, nu avea nici cea mai mică strălucire, dar cel mai

puțin nu mai arăta așa de urat...

Și noi avem un diamant. E partea cea mai bună din noi, cea mai autentică, liberă, cea

prin care putem accesa talentele, resursele, creativitatea și toate celelalte resurse. Și diamantul

nostru este acoperit de îndoieli, frici, credințe greșite, comportamente impuse, și când ne uitam

la el, nu ne place și ne e rușine să-l arătăm.

Mai rău, îl acoperim cu o mască convențională, care nu are nici o legatură cu noi și nu

are nici cea mai mică stralucire - dar ni se pare mai acceptabilă și atragătoare. Chiar ne

identificam cu ea.

Găsirea diamantul interior e un proces alchimic, care nu se termină niciodată, e un drum

către eul nostru interior; un drum uneori dureros și greu, care cere voință și curaj, dar care

merită să fie parcurs. De fapt, singurul drum care merită.

În fond, dacă nu te gasești pe tine, ce mai contează ce altceva ai găsit? Să fim atenți la

cea mai mică strălucire a diamantului nostru.

Uneori, uitându-ne la noi înşine, percepem o scânteie. Și, oricat este de scurtă, ne dăm

seama că este o scănteie a infinintului, care ne arată o direcție și ne spune că drumul merită să

fie parcurs.