Comoara neasemuit

A fost odat un om care a plecat n cutarea unei

comori neasemuite. A umblat n lun i n stele. A
scotocit pe sub pmnt i prin mri. A gsit tot felul de
lucruri care de care mai preioase: perle, praf de stele,
galbeni.
Cu toate astea el nu era mai fericit. ntr-unul din
drumurile sale a ntlnit un om simplu, cu veminte
srccioase, dar curate, cu faa luminat de un zmbet
larg. Prea c omul acela gsise ce cutase el atta
vreme.
Atunci l-a ntrebat:
- Pari foarte fericit, trebuie s fi gsit comoara
neasemuit, dar cu toate astea nu se vede din
vemintele tale. Unde i ii bogia?
Omul i-a rspuns atunci cu acelai zmbet cald:
- Cum de i-a venit aa o idee, cum c alergarea
dup bogie te-ar face fericit? Cum crezi c mcinat de
astfel de gnduri i-ai putea gsi linitea? Bogia mea
nu poate fi gsit de altcineva sau furat. Aceasta se
poart n inim, iar asta o face mult mai de preioas,
zise el n timp ce-i continu drumul fluiernd.
Omul nostru a czut atunci pe gnduri i i-a ntors
privirea ctre inima sa. Nici nu-i trecuse prin minte s
caute comoara chiar acolo. Atunci toate celelalte bogii
i-au devenit nefolositoare. Cel mai de pre dar fusese s
se descopere pe sine, s-i dea seama c nu mai era
altul ca el. El era unic n tot Universul. Ce alt comoar
poate fi mai de pre? A se cunoate pe sine nsemna s
tie ce l face fericit, s tie ce caliti i ce defecte
avea. Mai mult, odat ce se mpcase cu propria
persoan putea s se iubeasc aa cum era. El era
valoros pentru lume i pentru sine i putea s se
mbunteasc n fiecare zi cte puin.
Nu exist daruri mai valoroase pe lume dect a te
cunoate pe tine i a face ce poi mai bun din tine!

Nu uita: Ct n lume ai umbla i oriunde ai cuta, ca

tine nu-i altcineva!