C2.

PROIECTUL DE ACTIVITATE DIDACTICĂ

1. Structura Proiectelor de activitate pe categorii de activităţi şi tipuri de activităti

2. Etapele activităţii/Evenimentele instruirii cu scurte detalii de acţiune a educatoarei.

Structura unui proiect de activitate.

Proiectul de activitate cuprinde două părţi /componente: partea introductivă şi partea
descriptivă (scenariul didactic)
 partea introductivă - în care sunt precizate data, unitatea de învăţământ, grupa,
educatoarea/propunătorul, tema anuală de studiu, tema proiectului, tema săptămânii, tema
activităţii, domeniul experienţial/categoria de activitate, mijloc de realizare, tipul de activitate,
scopul activităţii/obiectivul fundamental, dimensiuni ale dezvoltării, comportamente vizate,
obiective operaţionale, strategii didactice (metode de învăţământ, mijloace de învăţământ, forma
de organizare) durata, locul de desfăşurare bibliografia, resurse educaţionale) şi
 partea descriptivă, (scenariul didactic), realizat sub forma unui tabel în care sunt
înscrise: evenimentul didactic, conţinutul ştiinţific, strategiile didactice, evaluarea.
PROIECT DE ACTIVITATE
(proiect de activitate didactică  agreat de Inspectoratul Şcolar al Judeţului
Bihor).
DATA:
GRUPA:
TEMA DE STUDIU:
TEMA SĂPTĂMÂNII:
TEMA ZILEI:
CATEGORIA DE ACTIVITATE: ex. Activitati pe domenii experiențiale
DOMENIUL EXPERIENȚIAL: ex. Domeniul limba și comunicare
TEMA ACTIVITĂȚII:
MIJLOC DE REALIZARE:
TIPUL ACTIVITĂŢII:
DIMENSIUNI ALE DEZVOLTĂRII:
COMPORTAMENTE VIZATE:
SCOPUL ACTIVITĂŢII:
OBIECTIVE OPERAŢIONALE:
METODE SI PROCEDEE DIDACTICE:
MATERIALE DIDACTICE ŞI MIJLOACE DE ÎNVĂŢĂMÂNT:

1
FORMA DE ORGANIZARE:
DURATA ACTIVITĂȚII:
Notă!!!
La jocul didactic mai adăugăm următoarele:
ELEMENTE DE JOC:
REGULA JOCULUI:
SARCINA DIDACTICĂ:
BIBLIOGRAFIE

SCENARIUL ACTIVITĂŢII - ADE

EVENIMEN- CONŢINUTUL ŞTIINŢIFIC METODE ŞI MODALITĂŢI

TUL PROCEDEE DE
DIDACTIC DIDACTICE EVALUARE

PROIECT DE ACTIVITATE
(Model propus de Erdeli Ionuţ Gabriel & Erdeli Gh.Lazăr)
DATA:
UNITATEA DE ÎNVĂŢĂMÂNT:
GRUPA:
EDUCATOAREA/PROPUNĂTORUL:
TEMA ANUALA DE STUDIU:
(Tema proiectului - dacă e cazul):
Subtema proiectului/tema săptămânii sau Tema săptămânală independentă:
TEMA ACTIVITATII/Subiectul:
DOMENIUL EXPERIENTIAL /categoria de activitate:
MIJLOC DE REALIZARE:
TIPUL DE ACTIVITATE:
DIMENSIUNI ALE DEZVOLTARII /Competențe generale):
COMPORTAMENTE VIZATE/Competențe specifice):

2
 SCOPUL ACTIVITĂŢII/OBIECTIVUL FUNDAMENTAL:
OBIECTIVE OPERAŢIONALE:
STRATEGII DIDACTICE:
 metode şi procedee didactice:
 mijloace de învăţământ:
 forma de organizare:
RESURSE DE TIMP (Durata):
RESURSE UMANE:
LOCUL DE DESFĂŞURARE:
BIBLIOGRAFIA:
WEBOGRAFIE:

În proiectul de activitate, pentru prezentarea scenariului/desfaşurării activităţii, se foloseşte

forma tabelară , pe care o prezentăm în continuare :

DESFĂŞURAREA ACTIVITĂŢII
Etapele Conţinutul ştiinţific Strategia didactică Evalua-
activităţii/ Metode Mijl. de Forme rea
înv.
Evenimentele de înv. de org.

instruirii
Moment

organizatoric
Captarea
atenţiei
....................................................................................................................................

2. ETAPELE ACTIVITĂŢII./EVENIMENTELE INSTRUIRII

Marea majoritate a educatoarelor concep proiectele de activitate după modelul

Evenimentelor instruirii propus de Robert Gagné şi Leslie Briggs, pe care îl detaliem în
continuare. Menţionăm faptul că nu în toate activităţile sunt prezente cele 9 evenimente (detalii
în semestrul II la Teoria şi metodologia instruirii)
3
Evenimentele instruirii includ un set de acţiuni care intervin în intervalul de timp rezervat lecţiei
în scopul de a stimula şi susţine realizarea optimă a procesului învăţării, de a ajuta elevii
să parcurgă drumul spre realizarea obiectivelor anterior stabilite.
Fiecare eveniment vizează obţinerea unui anume rezultat, generarea unor schimbări în
planul personalităţii elevilor. Unele sunt axate pe reactualizarea cunoştinţelor, priceperilor,
deprinderilor necesare pentru procesul de învăţare în care sunt antrenaţi elevii în etapa
următoare, altele sunt centrate pe dirijarea învăţării, altele pe reglarea şi autoreglarea învăţării
prin mecanismele conexiunii inverse, sau pe fixarea, întărirea celor învăţate.
În structura lecţiei, Robert Gagné distinge următoarele evenimente ale instruirii, fiind
aproape unanim acceptate, plecând de la constatarea că prin parcurgerea lor se creează condiţii
pentru realizarea eficientă a învăţării.
1. Captarea şi păstrarea atenţiei. Urmăreşte şi stimulează interesul, curiozitatea epistemică a
elevilor în raport cu materia ce urmează a fi însuşită;
2. Enunţarea (comunicarea) obiectivelor. Vizează conştientizarea de către elevi a ceea ce se
aşteaptă de la ei în încheierea lecţiei, a schimbărilor ce trebuie să se producă la nivelul
personalităţii lor în semn că învăţarea a avut loc;
3. Reactualizarea cunoştinţelor învăţate anterior, prin care urmează a se asigura baza
experienţială pentru asimilarea noilor cunoştinţe; reactualizarea se referă cu predilecţie la
acele elemente şi capacităţi care sunt indispensabile pentru înţelegerea celor ce vor fi
transmise în lecţia respectivă
4. Prezentarea noului conţinut (materialului stimul). Acest eveniment include organizarea şi
transmiterea conţinutului informaţional. Informațiile îndeplinesc rolul de stimuli.
Jerôme S. Bruner distinge trei modalităţi de prezentare a stimulilor: prezentarea
acţională (prin intermediul acţiunii), prezentarea iconică (prin intermediul imaginii) şi
prezentarea simbolică ( prin intermediul limbajului şi a altor semne convenţionale). În
primele etape ale şcolarităţii predomină prezentarea acţională, urmată de prezentarea
iconică, iar ulterior devine predominantă prezentarea simbolică, odată cu interiorizarea
limbajului. În lecţie, aceste trei modalităţi de prezentare se combină într-un mod specific,
în funcţie de conţinutul celor transmise, experienţa şi nivelul dezvoltării psihice a
elevilor.

4
5. Dirijarea învăţării, include toate intervenţiile profesorului în direcţia organizării activităţii
de învățare, astfel încât ea să conducă la realizarea performanţei scontate. Prin dirijarea
învățării, profesorul are rolul de a-l menţine pe elev/copil pe traseul dorit (R. Gagné).
Dirijarea are menirea de a stimula efortul de învăţăre pe tot parcursul lecţiei/activităţii.
Dirijarea învăţării de către profesor poate fi: riguroasă, moderată sau minimă;
6. Obţinerea performanţei; Este evenimentul în care elevul/copilul demonstrează că a ajuns la
performanţa urmărită de profesor, convingându-se el însuşi că a dobândit obiectivele
formulate şi comunicate în prealabil. Este, de fapt, o primă impresie pe care şi-o
formează cu privire la performanţa obţinută.
7. Asigurarea conexiunii inverse (feed-back corectiv); se înscrie în continuarea evenimentului
anterior, prin care se urmăreşte nu numai corectitudinea performanţei obţinute, ci şi
întărirea ei, prin confirmare sau infirmare de către profesor, prin întărirea pozitivă în
cazul corectitudinii rezultatelor sau prin întărirea negativă când se impune corectarea sau
ameliorarea unor rezultate. Atunci când rezultatele sunt confirmate de profesor avem de-a
face cu o conexiune inversă externă, iar atunci când acest fapt este conştientizat de câtre
elev avem de-a face cu o conexiune inversă internă.
8. Evaluarea performanţelor; dacă conexiunea inversă oferă posibilitatea consemnării
rezultatelor, evaluarea presupune măsurarea cât mai riguroasă a acestor rezultate şi
aprecierea lor prin calificative/note. Ea se face prin raportarea rezultatelor obţinute la
obiectivele operaţionale stabilite în prealabil.
9. Intensificarea retenţiei (fixarea) şi a transferului celor învăţate urmăreşte:
• fixarea celor învățate (retenţie) şi
• utilizarea cunoştinţelor însuşite în contexte noi/ variate sau exersarea priceperilor formate
în situaţii diferite (transferul).
Aceste evenimente se regăsesc în desfăşurarea activităţii instructiv – educative sub forma
lecţiilor, fiind general valabile. Numărul şi locul lor (al evenimentelor instruirii) în structura
lecţiilor /activităţilor pot însă varia de la o lecţie/activitate la alta la alta, în funcţie de notele
specifice ale acesteia. De exemplu,
 în lecţia de descoperire anunţarea obiectivelor nu este necesară;

5
  conexiunea inversă poate să fie prezentă în diferite momente ale derulării unei
lecţii/activităţi, de mai multe ori;
 se poate renunţa la fixare în favoarea transferului;
 verificarea poate deţine ponderea într-o lecţie/activitate de verificare şi apreciere.
Rezultă că evenimentele instruirii trebuie înţelese ca fiind nişte module acţionale care
intră în combinaţii foarte variate, concepute într-o manieră flexibilă, suplă, care exclud schemele
fixe, rigide.