Linia iubirii

Obiective:

- să poată exprima aprecieri despre un coleg - să accepte modul de apreciere al colegilor

- să exprime opinii despre calităţile şi comportamentele colegilor

Desfăşurare:

Pe o sfoară, sau un panou se agaţă câte un plic pentru fiecare elev din clasă, iar membrii colectivului vor
pune în plicul colegilor câte o notă sau un comentariu pozitiv despre aceştia ori de câte ori au ocazia.
Elevii vor fi încurajaţi să scrie note pozitive pentru cât mai mulţi colegi. La ora de dirigenţie fiecare
deschide plicul personal şi comentează despre aprecierile făcute de colegi. In ultimele 10 minute fiecare
poate să desene pe o foaie cum se simte în acele momente, utilizând ca exprimare elemente din natură.

Zece secunde

Obiective:

- să poată exprima aprecieri despre un coleg - să accepte modul de apreciere al colegilor

- să exprime opinii despre calităţile şi comportamentele colegilor

Desfăşurare:

timp de zece secunde fiecărui membru al grupului îi vine rândul de a spune ceva drăguţ, pozitiv, despre
orice sau oricine. Dacă cineva nu face comentarii pozitive este eliminat din cercul făcut de membrii
grupului. Acesta poate reintra în joc dacă alţi doi membrii ai grupului spun ceva pozitiv despre el.

Colegul bun

Obiective:

- să manifeste conduite care să evidenţieze sprijinul şi grija pentru ceilalţi - să observe atent acţiunile
colegilor şi conduitele acestora pe parcursul unei zile

- să aprecieze eforturile făcute de orice persoană pentru a ajuta pe ceilalţi

Desfăşurare:
Jocul constă în numirea de către cadrul didactic a unui elev care pe perioada unei zile întregi (ziua în care
este programată ora de consiliere şi orientare) va încerca să facă multe fapte bune şi să ajute colegii. În
tot acest timp ceilalţi copii vor încerca să depisteze cine este colegul bun din acea zi. La sfârşitul orei de
consiliere şi orientare se va încerca depistarea „colegului bun”, fiecare aducând argumente când
numeşte pe unul dintre colegi, de ce i s-a părut că este el colegul bun în acea zi.

Cum mă văd eu, cum mă definesc ceilalţi?

(varianta 1)

Obiective: - Să aprecieze sincer calităţile pe care le are; - Să numească cel puţin o calitate sesizată la
colegii săi - Să analizeze sincer ceea ce au scris colegii despre sine

Desfăşurare :

elevii sunt împărţiţi în grupe de 4-5 şi primesc câte o foaie A4 şi creioane colorate. Fiecare elev
desenează conturul propriei palme pe foaie, pe care îşi va trece numele. Pe degetul mare îşi va trece o
calitate proprie (trăsături de caracter, însuşiri morale; de ex.: generos, inteligent, simpatic, talentat etc.).

Exerciţiul se continuă cu precizarea altor calităţi de către colegii de grup – fiecare membru al grupului va
scrie o calitate a colegului său pe celelalte „degete” ale conturului palmei acestuia. În felul acesta, la
sfârşit fiecare membru va avea un contur al palmei inscripţionat cu calităţi identificate atât de el, cât şi
de colegii săi. În final se afişează toate colile cu desene pe tablă sau pe foaia de flipchart.

Parola emoţiilor

Obiective: - să exprime verbal gândurile care însoţesc o emoţie - să identifice corect reacţiile emoţionale

- să se implice activ în grupul căruia aparţine pentru o activitate

Desfăşurare:

se regrupează colectivul în grupuri de 3-4 elevi. Un elev din fiecare grup alege o carte cu o emoţie şi
simulează ce ar gândi o persoană care manifestă o asemenea emoţie; ceilalţi elevi trebuie să identifice
emoţia.

Plasa iubirii

Obiective: - să sesizeze deprinderile de relaţionare interpersonală; - să adopte atitudini pozitive faţă de

colegi: încredere, acceptare, deschidere;

- să-şi amelioreze deprinderile de relaţionare interpersonală.

Resurse: un ghem de sfoară.

Desfăşurare:

Activitatea debutează prin faptul că elevii formează un cerc, iar profesorul prinde capătul sforii de
degetul arătător de la mâna sa dreaptă iar ghemul, în desfăşurare, îl aruncă unuia dintre participanţi şi îl
roagă să spună care crede el că este cea mai importantă trăsătură (calitate sau defect) a sa, acesta se
conformează apoi îşi înfăşoară sfoara în jurul degetului său arătător de la mâna dreaptă şi derulează
ghemul spre un alt coleg cu aceeaşi rugăminte. Pânza sau plasa iubirii se „ţese” astfel, ghemul trece de la
un participant la altul, formând o reţea ce-i va lega pe toţi. În final ghemul se strânge făcând drumul
invers la fiecare participant.

1. “La spălătoria de maşini”:

Copiii sunt invitaţi să aleagă cartonaşe cu feţe umane reprezentând diferite stări afective:
bucurie-veselie, tristeţe-supărare. Feţele vesele se aşează pe două şiruri. Printre cele două
coloane vor trece copiii care şi-au ales feţe triste. Acestora din urmă li se vor adresa din partea
colegilor veseli cuvinte de laudă pentru a li se evidenţia calităţile, îmbrăţişări, strângeri de mână,
toate acestea cu scopul de a li se schimba starea. Prin urmare fiecare copil care intră “murdar” la
spălătorie, după un proces de “spălare” iese “curat”.

2. „Călătoria cu surprize”

Acest joc senzorial este foarte amuzant şi plăcut pentru copii. Pot fi folosite teme
diverse: o călătorie în junglă în care vă întâlniţi cu tot felul de animale, o călătorie subacvatică,
schimbările vremii, realizarea unei prăjituri.
Spatele copilului va deveni locul unde se petrec toate aceste “călatorii”. De exemplu, pe spatele
lui pot trece elefanţi, şerpi, broscuţe, iepuraşi, antilope si tigrii fioroşi. Sau poate simţi apa şi
valurile cum îl ating, peştişori şi steluţe de mare. La fel, poate să picure, apoi să plouă torenţial,
cu fulgere si tunete, pentru ca la final să apară soarele şi curcubeul.
După aceea, îi puteţi propune copilului să vă facă el masaj folosind una dintre teme sau chiar să
inventeze o călătorie nouă dacă doreşte.
In acest mod, copilul învaţă să îşi dozeze energia şi felul în care atinge, poate diferenţia tipurile
de atingeri, întelege când apasă prea tare şi îi poate provoca durere celuilalt, îşi dezvoltă
imaginaţia.

Fiecare copil este diferit şi nu poate fi comparat „decât cu sine însuşi”. Şi totuşi, câteva
lucruri esenţiale îi fac să fie asemenea: toţi au nevoie de dragoste, de securitate, de îngrijire şi de
exerciţiu. Toţi simt nevoia de recunoaştere şi acceptare. Toţi caută un sprijin în adult şi chiar au
nevoie de un anumit control din partea acestuia pe măsură ce îşi dezvoltă încrederea în sine şi
dobândesc propria experienţă. „Nici o profesiune nu cere posesorului ei atâta competenţă, dăruire
şi umanism ca cea de educator, pentru că în nici una nu se lucrează cu un material mai preţios,
mai complicat şi mai sensibil decât omul în devenire…”

Bibliografie:

1. Cosmovici, Andrei, Iacob,Luminiţa „Psihologie şcolară”, Editura „POLIROM”, Iaşi, 2008;

2. Roco Mihaela, „Creativitate şi inteligenţă emoţională”, Editura „POLIROM”, Iaşi, 2001;

poveste terapeutica despre emotii

Citirea poveştii: “Împărăţia Emoţiilor”:

Se zice că Împărăţia Emoţiilor a fost condusă foarte mulţi ani de un împărat înţelept,
foarte iubit şi apreciat de supuşii săi. Acest împărat avea o soţie foarte frumoasă, pe nume
Emoţia. Aceasta i- a dăruit împăratului foarte mulţi copii, însă numai fete. Nici împăratul
şi împărăteasa nu mai ştiau la un moment dat numărul exact al acestora. Fetele
împăratului nu semănau deloc între ele, erau foarte diferite una de cealaltă de parcă nu
erau surori. Cea mare era tot timpul veselă, iar împăratul i - a pus nume Bucuria, a doua
fiică era tot timpul furioasă, iar împăratul i -a pus nume Furia, o altă fiică era tot timpul
tristă, iar împăratul a numit- o Tristeţea. La fel şi celorlalte fiice, împăratul le -a pus nume
după emoţia pe care o simţeau în cea mai mare parte a timpului: Frica, Îngrijorarea,
Mulţumirea, Nemulţumirea, ş.a.m.d După moartea împăratului şi a împărătesei, pentru că
fetele acestora nu au reuşit să se înţeleagă, care dintre ele să conducă împărăţia, au
hotărât să împartă marea împărăţie în părţi egale şi fiecare să - şi conducă partea ei. Şi
până în ziua de azi, fetele împăratului îşi conduc fiecare ţinutul ei.

A sosit vacanţa de vară. Ne adunăm şi plecăm în călătorie prin Împărăţia Emoţiilor.

Ajungem înŢinutul Bucuriei. În Ţinutul Bucuriei, soarele străluceşte neîncetat pe bolta
cerului. Acest ţinut are doar două anotimpuri: primăvara şi vara.Câmpiile sunt pline de
flori multicolore.
 Cum se simte iepuraşul Urechilă?

by Raluca Mosora

Vă prezint un joculeț de dezvoltare emoțională care îl ajută pe copil să identifice emoţiile

celorlalţi, și să înțeleagă de ce apar ele. Nu necesită pregătire specială, ci doar să ai chef
de joacă cu micuțul tău. Cu cât jocul este mai interactiv cu atât copilului îi va plăcea mai
mult. Este potrivit pentru copiii cu vârsta cuprinsă între 3 si 6 ani, dar se poate adapta și
pentru vârste mai mari, dacă îmbogățești povestea cu mai multe detalii.Vârsta potrivită:
între 3 si 6 ani

Materiale necesare: Un iepuraș de jucărie (opțional).

Ce trebuie făcut: Spune-i micuţului că astăzi îi vei spune povestea iepuraşului Urechilă.
Poţi să inventezi tu o poveste scurtă, sau o poţi spune pe cea de mai jos. Cât timp spui
povestioara poţi folosi şi un iepuraş de jucărie, ca să fie mai antrenant. Spune povestea
expresiv, şi după fiecare întâmplare întreabă-l pe copil: Cum crezi că se simte iepuraşul?
Pune întrebările natural, fără să pară că îl interoghezi. Încurajează-l să se exprime
deschis. Dacă observi că micuţul se blochează, poţi să îi spui tu cum crezi că se simţea
iepuraşul în respectiva situație.

O sugestie de poveste: Într-o zi iepuraşul Urechilă s-a trezit de dimineaţă după ce a visat
ceva frumos. Cum crezi că se simţea? (Invită-l să răspundă). Îi era foarte foame şi i-a
cerut mamei sale un morcov. Mama sa i-a dat şi l-a mângâiat pe urechi spunându-i că o să
se facă un iepuraş tare zglobiu ( Cum s-a simţit iepuraşul când mama i-a spus asta?).
Iepuraşul a întrebat-o pe mama lui dacă poate să iasă la joacă şi ea i-a spus că mai întâi el
trebuie să îşi facă patul. (Cum s-a simţit atunci iepuraşul?). După ce şi-a făcut patul,
Urechilă a ieşit afară din casă. Acolo s-a întâlnit cu prietenii lui, alţi iepuraşi mai
mici (Ce a simţit când i-a văzut?). Au început să construiască un castel în nisip, şi o
iepuroaică mică i-a dărâmat din greşeală castelul (Cum s-a simţit atunci Urechilă?)
Iepuroaica şi-a cerut scuze şi cei doi s-au împăcat, şi au decis să construiască împreună
un alt castel (Ce a simţit iepuraşul?). Peste o oră mama iepuraşului l-a chemat în casă
pentru a mânca (Cum s-a simţit când a plecat în casă?)
Bine de știut: Încurajează-ţi copilul să denumească cât mai multe emoţii pe măsură ce
răspunde la întrebări. La început poate că va fi tentat să răspundă numai cu bine/rău, aşa
că poţi să îi sugerezi tu emoţii, dacă vezi că el nu ştie. De asemenea poţi să explici de ce
au apărut unele emoţii. Spre exemplu la întrebarea “Cum s-a simţit Urechilă când
iepuroaica i-a stricat castelul de nisip?”, dacă îi spui că s-a simţit trist, poţi adăuga
“pentru că a muncit mult ca să iasă frumos”. De asemenea poți folosi secvențe din viața
de zi cu zi a copilului, pentru a observa cum se simte el in acele momente.

Joc: Ce culoare au emoţiile mele?

Orice culoare poate fi asociată cu una sau mai multe emoții, precum orice emoție poate să
aibă propria ei culoare. Îți propun următorul joculeţ de dezvoltare emoțională prin care să
îți înveți micuțul cât mai multe emoții. Cu cât copilul este mai mare, cu atât joculețul
poate fi făcut cu emoții mai nuanțate. Cînd îi explici o nouă emoție, poți să folosești
exemple de situații în care te-ai simțit așa. Joculețul este potrivit de la vârsta de 4 ani.

Vârsta potrivită: de la 4 ani

Materiale necesare: cartonaşe colorate în 6 culori: galben, portocaliu, roşu, albastru,

verde şi negru.

Ce trebuie făcut: Spune-i micuţului tău că astăzi veţi descoperi o mulţime de emoţii noi.
Aşează pe o masă cartonaşele colorate, şi apoi roagă-ţi copilul să aleagă cartonaşul care
se potriveşte cel mai bine cu felul în care se simte el pe moment. Alege şi tu unul. Apoi
invită-l să denumească o emoţie care se potriveşte cu cartonaşul lui. Roagă-l apoi să
aleagă alt cartonaş, şi să spună o emoţie care se potriveşte cu culoarea aleasă. Repetă
acelaşi lucru cu toate cartonaşele.

Bine de știut: Fiecare dintre noi asociem la aceeaşi culoare emoţii diferite. Spre exemplu
pentru unii roşu înseamnă pasiune, pentru alţii furie, pentru alţii frică. De aceea este
foarte important să îţi laşi copilul să găsească propriile asocieri culoare-emotie, fără să îl
corectezi sau să îi spui că greşeşte. Nu există răspunsuri corecte sau greşite când vine
vorba de emoţii. Acceptă pur şi simplu emoţia spusă de el şi încurajează-l să continue.
Aceasta nu este o lecţie didactică, ci un joc pe care îl faceţi împreună și care vă va ajuta
să vă dezvoltați inteligența emoțională.
 Joc: Butonul magic al emoțiilor

Continuăm seria de jocuri de dezvoltare emoţională cu un joc potrivit copiilor cu vârsta mai mare de 5
ani. Acesta are ca scop exersarea controlului asupra propriilor emoţii negative. Dacă la început copilul
este copleşit de emoţii şi nu îşi poate controla reacţiile la furie sau frustrare, cu timpul el învaţă să
exercite un oarecare control asupra propriilor sale comportamente. Acest control se dobândeşte
treptat, se exersează, şi copilul are nevoie să fie sprijinit de părinţi ca să îl dobândească. Părinții trebuie
să îi ofere copilului un model adecvat de a reacţiona la frustrare şi să îl ajute să găsească modalităţi mai
adecvate de exprimare a emoţiilor negative.
Joculeţul pe care ţi-l propun este un ajutor pentru tine şi copilul tău în astfel de situații. El apelează la
simbol, metaforă şi magic, adică se potriveşte felului de a gândi specific copiilor.
Vârsta potrivită: peste 5 ani.
Materiale necesare: Un buton confecționat din carton sau plastic (foloseşte-ţi imaginaţia pentru a
improviza unul).
Ce trebuie făcut: Spune-i micuţului tău că ai găsit într-un loc special un buton magic. Acesta are puterea
de a-l ajuta când este furios sau supărat pe cineva. Tot ce trebuie să facă în acele situaţii este să spună
cum se simte (de exemplu: mă simt furios!), să apese pe el, şi apoi să aştepte un minut, timp în care
butonul îşi face efectul magic şi emoţia care îl supără scade. Când furia (sau supărarea, tristeţea) scade,
butonul magic va face astfel încât să îi apară în minte o idee despre ce se poate face pe viitor când va
mai apărea acea emoţie negativă.
După ce îi trezeşti curiozitatea copilului, întreabă-l mai întâi în ce situaţii ar vrea să îl folosească. Faceţi
apoi o probă a butonului. Spune-i că o perioadă acesta va sta într-un loc unde îl poate vedea şi îl poate
folosi ori de câte ori are nevoie.
Pentru început adu-i tu aminte să apese butonul ori de câte ori vezi că este supărat, trist sau nervos. De
câte ori apasă butonul, încurajează-l să spună cum se simte şi fii alături de el până se linişteşte. După un
timp poţi renunţa la buton, spunându-i că acum butonul magic este atât de puternic, încât trebuie doar
să se gândească la el, că el își va face efectul cu aceeaşi putere.
Bine de ştiut: Pentru copii obiectele concrete sunt un suport foarte util în dezvoltarea unor deprinderi.
Cu ajutorul acestui buton, copilul învaţă de fapt să îşi exprime emoţiile, să îşi amâne reacţiile de moment
şi să poată experimenta noi feluri de a reacţiona la furie, supărare şi stres.
Unii părinţi cred că dacă folosesc soluţiile magice pentru copii este ca şi când îi păcălim. Aceştia trebuie
să ştie că oricum copiii îşi imaginează fel de fel de soluţii magice, pentru că acesta este felul lor specific
de a gândi până la vârsta de 7-9 ani. Practic noi doar învăţăm să vorbim pe limba lor şi folosim o soluţie
potrivită vârstei lor pentru a-i ajuta atunci când au nevoie.
 Joc: Dacă aş fi o floare…

Fiecare dintre noi îi descriem pe ceilalţi în mod spontan prin metafore şi analogii. De
multe ori ni se întâmplă să spunem: „Cristina e sensibilă ca o panseluţă”, sau „Maria e harnică ca o
furnicuţă”. Prin metafore putem exprima lucruri mai profunde pe care le simțim, dar pe care poate ne-ar
veni greu să le spunem direct. Joculeţul pe care ţi-l propun are scopul de a-l învăţa pe copil să se exprime
cu ajutorul metaforelor. Mai mult, acest joc îți dă ocazia să cunoști mai multe despre părerea pe care o
are copilul tău despre el însuși și despre cei apropiați.
Vârsta potrivită: începând cu 4-5 ani
Materiale necesare: nu este nevoie de nici un material

Ce trebuie făcut: Alege un moment în care tu şi micuţul tău sunteţi relaxaţi, şi propune-i
un exerciţiu de imaginaţie. Întreabă-l rând pe rând următoarele întrebări, şi dă-i timp să se
gândească la fiecare. Poţi să îl întrebi de ce anume alege anumite răspunsuri, dar fără să
foloseşti un ton de chestionare, ci unul prin care să îl ajuţi să se deschidă mai mult. Iată
ce întrebări îţi sugerez:

 Dacă ai fi o floare, ce floare ai fi?

 Dacă ai fi o pasăre, ce pasăre ai fi?
 Dacă ai fi o culoare, ce culoare ai fi?
 Dacă ai fi un animal, ce animal ai fi?
 Dacă ai fi un instrument muzical, ce instrument ai fi?

La fiecare dintre aceste întrebări, poţi să mai adaugi altele, în funcţie de disponibilitatea
copilului de a răspunde:

 Cum se simte floarea (pasărea, culoarea, etc) pe care ai ales-o tu?

 Unde se află ea?
 Ce floare ţi-ar plăcea să fii? (Poate că își dorește să fie o altă floare decât este în prezent)
 Dar mama ce floare ar fi? Dar tata? Dar fratele? (sau alte persoane importante pentru el).
Bine de ştiut: Acest joculeţ ne dă ocazia să observăm ce imagine are copilul despre el însuşi şi despre
unii membri ai familiei. Aceste informaţii sunt foarte preţioase, pentru că ne arată ce crede cu adevărat
copilul despre unele persoane. Având în vedere că el se deschide în faţa ta, va trebui să ai o atitudine de
respect faţă de răspunsurile lui, fără să încerci să îl iei la rost pentru ceea ce spune sau să încerci să îi
influenţezi răspunsurile. Altfel, se va închide în el, şi pe viitor se va abţine să îţi spună ce crede el cu
adevărat. Acest joc poate fi făcut cu oricare membru al familiei sau cu prietenii, fiind o modalitate
excelentă de cunoaştere reciprocă și de dezvoltare a inteligenței emoționale.

Joc: Propria mea poveste

Acum ziceam că eu sunt Făt Frumos şi trebuia să mă bat cu

dragonul... Iată un început obişnuit de poveste pe care o spun copiii. A crea fel de fel de
aventuri cu personaje bune şi rele, cu bătălii, învinşi şi învingători, este una din
activităţile preferate ale copiilor. Inventând aventuri ale eroilor preferați, copiii își
dezvoltă creativitatea și își dau frâu liber imaginației. De asemenea, ei învață să creeze un
fir logic al poveștii, să planifice acțiunea, dezvoltându-și în felul acesta gândirea. Cum
copiii se transpun în poveste, ei experimentează fel de fel de emoții, de la teamă sau
îngrijorare până la speranță, curaj și bucurie. Așadar a crea povești este o activitate foarte
potrivită pentru dezvoltarea emoțională, a gândirii și a imaginației copilului.

Vârsta potrivită: peste 5 ani.

Materiale necesare: O foaie de hârtie şi creioane colorate

Ce trebuie făcut: Când observi că micuţul tău are chef de povestit, propune-i să creaţi
împreună o poveste. Ție îți va reveni sarcina să îl ghidezi, iar el va fi creatorul propriu-zis
al poveștii. Spune-i că povestea va fi mai interesantă dacă o şi desenaţi. Ia o foaie de
hârtie şi împarte-o în 6 căsuţe. Pe măsură ce se desfăşoară povestea, copilul va desena în
fiecare căsuţă câte ceva. Povestea se construieşte în 6 paşi, astfel:

 Pasul 1: Mai întâi va trebui ca micuțul să aleagă cine va fi eroul povestirii. După ce l-a
ales, roagă-l să-l deseneze în prima căsuță, și să îl descrie cât mai detaliat (ce puteri are,
cum arată, ce îi place să facă, unde locuiește, etc).
 Pasul 2: Spune-i copilului să se gândească la misiunea eroului, adică o sarcină măreață
pe care acesta trebuie să o îndeplinească. După ce copilul a decis care este misiunea
eroului, roagă-l să se gândească la un obiect sau la un personaj reprezentativ pentru
respectiva misiune, și să îl deseneze în căsuța 2 (de exemplu, dacă misiunea lui Făt
 Frumos este să o găsească pe Ileana Cosânzeana, copilul ar putea desena-o în căsuța 2
chiar pe Ileana Cosânzeana).
 Pasul 3: Povestea a ajuns în momentul în care eroul pleacă să își îndeplinească misiunea.
Însă se știe că în orice drumeţie apar obstacole: fie sunt personaje negative, fie sunt fel de
fel de dificultăţi. Stimulează-ți copilul să creeze rând pe rând obstacole și piedici în calea
eroului. În acest moment povestea ar trebui să fie în plină desfășurare a acțiunii. Pe
măsură ce copilul descrie obstacolele care apar, roagă-l să le și deseneze în căsuța 3.
 Pasul 4: Spune-i copilului că în orice poveste, deşi apar obstacole, mereu există
personaje care îl ajută pe erou. Roagă-l să se gândească la alte personaje care să îl
ajute, și să le descrie cât mai mult: cum arată, ce puteri au, cu ce îl ajută pe erou, etc. De
asemenea roagă-l să le deseneze în căsuța 4.
 Pasul 5: Orice poveste are un punct culminant, si anume marea confruntare dintre bine
și rău. Impulsionează-ți copilul să descrie cât mai amănunțit cum se desfășoară bătălia
finală, cât durează, cum se desfășoară, cât este de grea. Spune-i copilului să aleagă o
scenă de bătălie și să o deseneze în căsuța 5.
 Pasul 6: Fiecare poveste are un final. Întreabă-l pe micuț cum se termină această
poveste? Reuşeşte eroul să îşi ducă la bun sfârşit misiunea sau nu? Ce se întâmplă la final
cu eroul? Dar cu personajele negative? Dar cu ajutoarele? După ce copilul a descris cum
se termină povestea, roagă-l ca în ultima căsuță să îl deseneze pe erou așa cum arată
acum, la finalul poveștii.

În timp ce copilul tău construieşte povestea, încurajează-l să îşi dezvolte cât de mult
ideile, să adauge detalii, dar şi să îşi exprime diferitele sentimente care apar pe parcursul
construirii ei. Pune întrebări suplimentare doar dacă simţi că îl stimulează să dezvolte
povestirea şi mai mult. Cel mai important este să nu îi influenţezi în nici un fel povestea
(chiar dacă tentaţia e mare).

Bine de ştiut:

Crearea unei povești este o activitate foarte antrenantă pentru copil, care deabia așteaptă
să își dea frâu liber imaginației. Copiii se implică emoțional în poveștile create de ei, si
pentru ei este foarte important ca eroul să reușească în cele din urmă să își atingă scopul.
Este ca un fel de confirmare că indiferent cât de multe obstacole ar apărea, până la urmă
totul se termină cu bine. De aceea, dacă copilul a ales un final nefericit la povestea lui,
ajută-l să mai introducă în scenă și alte personaje, care să îl ajute pe erou să își atingă
misiunea.

În mâinile unui psiholog, povestea în 6 pași este un instrument prin care se pot afla mai
multe informații despre gândurile copilului, despre atitudinea lui in situațiile neplăcute,
precum și despre eventualele neliniști sau frământări ale acestuia. Spre exemplu:

 Eroul reprezintă un model al copilului şi întruchipează calităţile pe care acesta doreşte să

le aibă
 Misiunea aleasă de copil ne oferă informaţii despre dorinţele si eventualele preocupări ale
copiilor
 Obstacolele care apar în poveste ne duc cu gândul la dificultăţile copilului
 Ajutoarele ne oferă informații despre persoanele în care copilul are încredere
 Felul în care se desfășoară bătălia și finalul poveștii ne arată încrederea copilului în
propria lui capacitate de a rezolva problemele de zi cu zi.

De asemenea, această poveste poate fi folosită și de către adulții care doresc să se

cunoască mai bine pe ei înșiși sau care doresc să își dezvolte creativitatea. Așa că te
provoc și pe tine să re-descoperi lumea lui A fost odată ca niciodată…

Joc: Cum merge un om fericit?

by Raluca Mosora on 29 September, 2011

Îți propun un joc foarte antrenant pentru copilul tău, care presupune
multă mișcare și care îi dă micuțului ocazia să trăiască diferite emoții. Având în vedere
faptul că emoțiile și corpul sunt strâns legate între ele, putem să ne ajutăm de corp pentru
a deveni conștienți de felul în care ne simțim. Acest joc îi ajută pe copii să experimenteze
diferite emoții și să învețe să își controleze propriile trăiri. El contribuie la dezvoltarea
emoțională a copiilor, dar este si un prilej de bună dispoziție.

Vârsta potrivită: peste 4 ani.

Materiale necesare: Nu sunt necesare materiale pentru acest joc.

Ce trebuie făcut: Mai întâi trebuie să alegi o cameră spaţioasă, sau un loc liniștit în aer
liber. Întrebă-l pe copil dacă vrea să încerce feluri cât mai diferite de a merge. Mai întâi,
spune-i să se plimbe prin cameră așa cum face el de obicei, timp de un minut. Apoi,
spune-i să schimbe felul de a merge, și să se plimbe ca un om foarte grăbit. Spune-i să fie
atent cât de ușor sau de greu îi vine să meargă când simulează că are o anumită stare de
spirit.

Lasă-l să se plimbe ca un om grăbit cam un minut, după care spune-i să schimbe tipul de
mers, și de data asta să meargă ca un om foarte nervos. Lasă-l să se plimbe ca un om
foarte nervos încă un minut. Propune-i apoi să schimbe mersul, și să se plimbe ca un om
foarte supărat. După ce se plimbă un minut ca un copil supărat, invită-l să se plimbe ca un
om temător.
 Rând pe rând, invită-l să experimenteze timp de câte un minut mersul unui om nesigur, a
unul copil plictisit, a unui copil curios, a unuia încrezător, apoi mersul unui copil vesel, a
unui copil optimist, a unui copil fericit, si apoi mersul unui om mândru de sine.

Este important să păstrezi ordinea în care îi prezinți emoţiile: mai întâi pe cele negative şi
apoi pe cele pozitive. Dacă copilul experimentează emoţiile negative la început, se și
eliberează de ele. De asemenea, faptul că la sfârșit trăiește emoții pozitive îl va face să
rămână cu o stare de spirit bună.

După ce copilul a încercat toate tipurile de mers, întreabă-l cum i-a fost cel mai uşor să
meargă, şi ce tip de mers nu i-a plăcut deloc.

Bine de ştiut:

 Observând felul în care participă copilul tău la joc, îţi poţi da seama mai multe despre
viața lui emoțională. Dacă micuțul are dificultăţi să meargă ca un om care are o stare de
spirit bună, este posibil ca și în viața de zi cu zi să trăiască prea puțin din acea
emoție (unor copii le vine foarte greu să meargă ca nişte oameni fericiţi, în acel moment
se opresc şi ies din joc). Dacă copilul refuză să meargă ca un om care are o stare negativă
(furie, tristeţe, etc.), este posibil ca el să se simtă copleşit de acea stare, şi să se teamă să o
experimenteze, pentru ca emoţia să nu pună stăpânire pe el.
 Copiilor le vine mai ușor să experimenteze mersul unui om care are aceeași stare de spirit
pe care o au ei de obicei. Unui copil care in majoritatea timpului se simte furios îi va veni
foarte ușor să meargă ca un om nervos. De asemenea, copiilor le vine mai greu să
meargă cu o stare de spirit cu care nu sunt obișnuiți (spre exemplu un copil care este
foarte rar furios nu prea va ști cum să meargă atunci când i se cere să se plimbe ca un om
nervos).
 Prin acest joc, copilul învaţă şi faptul că el poate să aibă acces la o stare de spirit pozitivă,
dacă doreşte acest lucru. Pentru un copil care este în majoritatea timpului trist, doar faptul
de a simula starea de veselie şi încredere în sine îl poate face să se simtă mai bine.

Având în vedere că jocul se termină într-o notă optimistă și că îl face pe copil să se simtă
bine, el este foarte potrivit și în momentele în care observi că micuțul tău este plicitist sau
supărat.

Joc: Recunoaște emoția!

by Raluca Mosora on 5 November, 2011

Fiecare emoţie pe care o avem trezeşte în corpul nostru

anumite reacţii. Spre exemplu, când suntem bucuroşi simţim o senzaţie de relaxare şi
 uşurare și luăm o poziție destinsă, când suntem furioşi simţim o strângere a stomacului și
luăm o poziție încordată. Corpul nostru reacţionează permanent la emoţiile ce ne străbat,
chiar dacă nu suntem conştienţi întotdeauna de ele. Copiii învață treptat să recunoască și
să denumească propriile trăiri, ca parte a dezvoltării emoționale. Jocul pe care ți-l propun
îl ajută pe copil să intre în contact cu propriile sentimente și să își conștientizeze mai bine
reacțiile emoționale.

Vârsta potrivită: peste 5 ani

Materiale necesare: pentru acest joc nu ai nevoie de materiale.

Ce trebuie făcut?

 Acest joc nu necesită condiţii speciale de desfăşurare, ci doar ca tu şi copilul tău să aveţi
dispoziţie să vorbiţi. Întreabă-l mai întâi dacă și-a dat seama că de fiecare dată când simte
o anumită emoție, în corpul lui se produc anumite reacții. Propune-i să observaţi
împreună care sunt reacţiile pe care diferitele emoţii le produc în corpul fiecăruia dintre
voi. Spune-i că pentru a-şi da seama de asta, trebuie să fie foarte atent la ce se întâmplă în
corpul lui când îi vei spune să îşi imagineze diferite emoţii.
 Propune-i mai întâi să îşi imagineze că este furios. Spune-i să ia poziţia pe care o are de
obicei când este furios. Întreabă-l unde anume în corp simte cel mai tare furia? Pot fi
braţele, poate fi stomacul, poate simţi că îi bate mai tare inima, că i se încleştează fălcile.
Încurajează-l să fie atent la corpul lui, şi la toate senzaţiile care apar când îşi imaginează
că este furios, și roagă-l să spună unde simte aceste senzații.
 Este acum rândul tău să îţi imaginezi că simți furie. Ia poziţia care exprimă pentru tine cel
mai bine această stare, şi, fiind atent la părţile corpului care sunt cele mai activate, spune-
i-le copilului. Poţi să îi spui şi cum anume se simt aceste părţi ale corpului când simţi
furie, spre exemplu: simt că stomacul este contractat, simt o strângere în inimă,
furnicături în braţe, etc.
 Observaţi apoi împreună care sunt diferenţele şi asemănările între felul în care simţiţi
fiecare furia. Spune-i foarte clar că este normal ca fiecare dintre noi să simţim emoţiile
diferit, pentru că fiecare om este unic. Acum, că aţi aflat cum arată fiecare când este
furios, vă va fi mai uşor de acum încolo să vă daţi seama când celălalt are această stare.
 Continuă cu o altă emoţie, spre exemplu starea de linişte. Invită-l să ia o poziţie care arată
cel mai bine că este liniştit, şi apoi repetă procedura: încurajează-l să îşi dea seama care
sunt locurile din corp unde simte cel mai tare liniştea, şi ce senzaţii apar când este liniştit.
Fă acelaşi lucru şi tu, şi apoi observaţi diferenţele şi asemănările între felul în care trăieşti
tu liniştea şi felul în care o trăieşte el.
 Continuă rând pe rând jocul cu alte emoţii: teamă, veselie, plictiseală, entuziasm, tristeţe,
curaj, rușine, sau alte emoţii pe care ai observat că micuţul le trăieşte mai des. Este bine
să alternezi o emoţie negativă şi una pozitivă. După fiecare rundă a jocului felicită-l pe
copil că a reuşit să fie atent la corpul lui.
 La sfârşit, puteţi face următorul joculeţ: fiecare mimează rând pe rând o emoţie, şi celălalt
trebuie să îşi dea seama despre ce emoţie este vorba. Chiar dacă nu reuşiţi să ghiciţi tot
timpul emoţia pe care o mimează celălalt, continuaţi jocul atâta timp cât vă face plăcere.
 Bine de ştiut:

 Chiar dacă pare o sarcină simplă, ultima parte din joc ce presupune mima emoţiilor este
destul de dificilă. Pentru că fiecare dintre noi avem o reacţie diferită la aceeaşi emoţie, şi
ne exprimăm emoţiile diferit, este mai greu să ne dăm seama cu exactitate ce emoţie
trăieşte celălalt. De aceea este important să nu consideri greşelile tale sau ale copilului ca
ceva rău, ci ca pe ceva firesc. Este indicat să pui accentul pe momentele în care copilul
tău reuşeşte să ghicească, și să nu îl cerți când greșește.
 Poţi aplica întrebările de la acest joc ori de câte ori micuţul tău experimentează o emoţie
puternică, dar nu ştie să o exprime. În acest caz, poţi să-l ajuţi să îşi dea seama ce simte
întrebându-l mai întâi Ce simţi acum în corp? Ce senzaţii ai? În felul acesta, pornind de la
corp, copilul îşi poate da seama ce emoţii are. Dacă reuşeşte să spună cum se simte în
acele momente, el se şi eliberează parţial de respectiva emoţie.
 Jocul pe care ți l-am propus se poate aplica cu mare succes şi în grupuri de copii,
adolescenţi şi chiar adulţi.

Orice joc este o sursă de dezvoltare dacă nu este luat ca o joacă, și orice joacă poate
deveni un joc de dezvoltare, dacă te implici emoțional alături de copil. Te invit la joc!

Joc: Cursa cu obstacole

by Raluca Mosora on 26 November, 2011

Cum stai cu încrederea în copilul tău? Cât de eficient

comunicaţi unul cu celălalt? Jocul de dezvoltare emoţională pe care ţi-l propun te poate
ajuta să afli răspunsul la aceste întrebări. În plus, el este o ocazie de a creşte nivelul de
încredere între tine şi copilul tău, şi de a comunica mai bine cu el.

Materiale necesare: O eşarfă groasă şi diferite materiale (haine, obiecte moi, jucării de
pluş) pe post de obstacole.

Vârsta potrivită: peste 7 ani.

Ce trebuie făcut:

 În acest joc unul dintre voi va fi Ghidul şi celălalt Exploratorul. Exploratorul este cel care
trebuie să parcurgă o “Cursă cu obstacole”, legat la ochi, iar ghidul este cel care îl va
ajuta să o termine cu bine (vei vedea imediat cum). În primul rând trebuie să alegeţi cine
este ghidul şi cine va fi exploratorul. Cel care vrea să fie explorator se leagă la ochi cu
eşarfa, astfel încât să nu vadă nimic.
 Ghidul aranjează prin cameră “Cursa cu obstacole”. El se gândeşte la un traseu pe care
exploratorul trebuie să îl parcurgă, şi aşează nişte obstacole de-a lungul lui. Este indicat
că obstacolele să fie formate mai ales din materiale moi (haine, obiecte moi, jucării de
plus, etc), ca în cazul în care exploratorul calcă peste ele să nu păţească nimic.
 Când ghidul a terminat de pregătit camera, cursa poate începe. Regula este că
exploratorul nu are voie să vorbească, ci trebuie să facă doar ce i se spune. Ghidul trebuie
să îi dea instrucţiuni verbale exploratorului despre cum să pacurgă traseul şi cum să
ocolească obstacolele. El nu are voie să îl atingă pe explorator. După ce Cursa s-a
încheiat schimbaţi rolurile între voi, şi mai faceţi o rundă.
 După ce amândoi aţi parcurs Cursa cu obstacole, discutaţi despre cum a fost pentru voi
acest joc. Iată câteva sugestii de întrebări la care puteți să răspundeţi: Când ai fost legat la
ochi, ți-a fost uşor să urmezi instrucţiunile? Aveai încredere în celălalt? Cum te simțeai
când nu puteai vedea nimic? Când tu ai fost ghidul, cât de uşor ţi-a fost să conduci? A
fost simplu să dai instrucţiuni? Celălalt te-a ascultat? Avea încredere în tine?
 Jocul poate continua cu nivelul 2. De data asta, exploratorul are voie să vorbească, însă
ghidul nu poate vorbi. El trebuie să îl ghideze pe explorator prin Cursa cu Obstacole cu
ajutorul unui zgomot, pe care trebuie să îl stabiliţi de dinainte. Acest zgomot poate fi un
sunet, un fluierat, pocnit din degete, bătut din palme, etc. Ghidul stă în faţa exploratorului
la distanţă de un metru şi, fără să îl atingă, trebuie să îl conducă prin traseu cu ajutorul
zgomotului respectiv. El nu are voie să spună nimic, şi nici să scoată alte sunete în afară
de cel stabilit de dinainte. Schimbaţi rolurile între voi, şi mai faceţi o rundă.

Bine de ştiut:

 În cazul în care unul dintre voi s-a împiedicat de un obstacol, este interesant să discutaţi
după ce se termină jocul cum v-aţi simţit fiecare dintre voi în acel moment. Din cauza cui
crede fiecare dintre voi că s-a întâmplat aşa? Cine şi pentru ce se simte vinovat? Uneori,
vei observa că felul în care aţi reacţionat în joc seamănă cu modul în care reacţionaţi zi de
zi în situaţiile în care unul din voi face o greşeală.
 Acest joc este o ocazie să vorbiţi despre piedicile şi obstacolele din viaţa reală. Observaţi
felul în care reacţionaţi în situaţiile în care “nu vedeţi” ce trebuie făcut, cât de multă
nevoie aveţi de ceilalţi, câtă încredere aveţi că ceilalţi vă vor ajuta. Puteţi vorbi de
asemenea despre cât de bine aţi reuşit să vă faceţi înţeleşi, şi care au fost dificultăţile de
comunicare dintre voi.
 Acest joc se poate adapta foarte bine şi pentru grupuri de copii, adolescenţi sau adulţi.
Când se aplică în grup, obstacolele se pun la comun, și fiecare ghid îşi stabilește propriul
traseul printre aceste obstacole. Perechile se vor intersecta unele cu altele, ceea ce face
acest joc cu atât mai incitant şi mai provocator.

Uneori, să reușești să te joci cu copilul tău este o cursă cu obstacole. Trebuie să treci de
lipsa de timp, de presiunea treburilor de zi cu zi, de oboseală și de grabă ca să puteți
împărți câteva momente de calitate împreună. Dar când faci asta, îți dai seama că efortul
a meritat din plin!

Joc: Decoraţiuni magice de Crăciun

 by Raluca Mosora on 16 December, 2011

Dacă ai crede în Moş Crăciun, ai înţelege de ce în perioada

asta copiii repetă sârguincioşi colindele, fac ghirlande pentru brăduţ şi încearcă să fie cât
mai cuminţi. Pentru copii Crăciunul este mai mult decât un prilej de a primi cadouri: el
este şi confirmarea faptului că au fost cuminţi peste an. Uneori, pregătirile de Crăciun
sunt chiar mai importante decât sărbătoarea în sine, pentru că sunt o ocazie de apropiere
emoţională între părinţi şi copii. Jocul pe care ţi-l propun îmbină utilul cu plăcutul, şi te
ajută să te creezi în familie o atmosferă de sărbătoare şi bucurie.

Vârsta potrivită: Peste 5 ani

Ce trebuie făcut:

Jocul se desfăşoară în paralel cu confecţionarea decoraţiunilor pentru Crăciun. Mai întâi

trebuie să îţi procuri materialele necesare confecţionării de ornamente, şi să ştii cum să le
confecţionezi (la sfârşitul articolului am postat câteva linkuri cu idei de decoraţiuni,
precum şi cu modalităţile de a le realiza). Când pregătirile sunt gata, spune-i copilului că
anul acesta veţi avea ornamente de Crăciun foarte speciale. Datorită faptului că le
construiţi împreună şi că puneţi suflet în crearea lor, ele se vor transforma în decoraţiuni
magice. Magia provine de la atmosfera caldă și frumoasă din cadrul familiei. Iată
câteva sugestii de decoraţiuni magice (bineînțeles, poți folosi orice alt ornament îți
place):

 Steluţele aprecierii: Fiecare din voi va trebui să construiască câte o steluţă pentru fiecare
membru al familiei. În mijlocul steluţei scrieţi numele celui căruia îi este dedicată. Apoi,
pe fiecare colţ al ei, scrieţi câte o calitate pe care o apreciaţi la respectiva persoană. Spre
exemplu, pe colţurile steluţei pentru bunica, un copil a scris bună, calmă, bucătăreasă,
veselă, iertătoare. Oferiţi aceste steluţe membrilor familiei, pentru ca ei să le aşeze acolo
unde cred că se potrivesc cel mai bine.
 Globuleţele cu mulţumiri: Pe fiecare globuleţ confecţionat scrieţi “Mulţumesc pentru
că….”. Mulţumirile pot fi pentru lucruri importante (spre exemplu “îţi mulţumesc că eşti
lângă mine mereu”) sau pentru lucruri mici (De exemplu: “mulţumesc că mi-ai pregătit
micul dejun ieri”, sau “mulţumesc că ai spălat tu vasele sâmbătă“). Înmânaţi aceste
globuleţe persoanelor cărora vreţi să le mulţumiţi. Cu cât sunt mai multe globuleţe, cu
atât e mai bine.
 Ghirlandele cu urări: Creaţi pentru fiecare membru al familiei câte o ghirlandă a
urărilor. Pe fiecare verigă scrieţi o urare scurtă (poate fi doar un cuvânt). De exemplu:
sănătate, fericire, veselie, spor, energie, voie bună, dragoste, împlinire, bani, şi orice
 altceva îi mai doriţi respectivei persoane. Înainte să agăţaţi ghirlanda în brad, citiţi-i celui
pentru care aţi făcut-o urările scrise pe ea.
 Brăduţii cu dorinţe: Pe fiecare brăduţ faceţi un mic desen, care să simbolizeze o dorinţă.
Gândiţi-vă la cât mai multe dorinţe, chiar dacă sunt sau nu realizabile, uşor sau greu de
îndeplinit, materiale sau spirituale. Cu cât sunt mai mulţi brăduţi, cu atât este mai bine.

Bine de ştiut:

 Acest joc este un prilej de a oferi membrilor familiei mulţumiri şi aprecieri. Uneori, cei
din jurul nostru nu ştiu cât de mult le apreciem eforturile pe care le fac pentru noi. De
multe ori, vorbim cu familia mai ales despre ce ne nemulţumeşte, şi uităm să spunem
pentru ce suntem recunoscători. Aceasta este o ocazie de a le spune celor dragi cât de
mult înseamnă pentru noi, şi de a le arăta că eforturile lor sunt apreciate de noi. S-ar putea
ca aceste cuvinte de mulţumire să fie pentru ei unele dintre cele mai preţioase cadouri de
Crăciun.
 Jocul este şi un prilej de a-i arăta copilului că valoarea unui lucru făcut cu drag este mult
mai mare decât valoarea oricărui lucru gata cumpărat. În această perioadă, tentaţia de a
cumpăra mai mult decât e nevoie este foarte mare, şi copiii cedează acestor tentaţii.
Pentru a nu cădea în capcana de a cere în continuu jucării, le poţi arăta că lucrurile cu
adevărat valoroase sunt cele în care pun suflet.

Dacă nu ai timp să faci decoraţiuni, poţi să foloseşti ornamente gata făcute, pe care să le
transformi în decoraţiuni magice. Și, dacă ai nevoie de inspiraţie despre cum să
confecţionezi ornamentele de Crăciun, iată câteva linkuri cu sugestii:

 Cum să faci fulgi de zăpadă din hârtie

 Cum să faci ghirlande din hârtie, din cofrage de ou, sau din diferite materiale
 Cum să faci globulețe de hârtie
 Diferite ornamente pentru Crăciun din material textil
 Ornamente din hârtie:

Joc: Paşi spre viitor

by Raluca Mosora on 4 January, 2012

Când ne imaginăm viitorul, ne gândim de fapt la

propriile dorinţe şi idealuri. Pentru unii viitorul este vag şi indefinit, ca o nebuloasă în
care orice este posibil. Pentru alţii însă viitorul este locul în care planurile lor se vor
materializa. Jocul pe care ţi-l propun îl ajută pe copilul tău să îşi creeze o imagine cât mai
 clară a ceea ce îşi doreşte să fie în viitor. Această imagine poate deveni forţa călăuzitoare
care îl va îndrepta spre realizarea dorințelor sale.

Vârsta potrivită: peste 10 ani

Materiale necesare: 4 coli de hârtie, creioane colorate

Ce trebuie făcut:

 Spune-i copilului tău că jocul pe care-l veţi face este asemeni unei călătorii în viitor. Într-
o atmosferă relaxantă, roagă-l să îşi imagineze cum ar vrea să arate el la 25 de ani. Pentru
a-şi crea o reprezentare cât mai clară a lui în viitor, invită-l să deseneze pe hârtie această
imagine.
 După ce şi-a conturat felul în care va arăta, întreabă-l cum crede că va fi viaţa lui atunci:
unde va trăi, ce anume va lucra, ce hobbyuri va avea, cum va arăta familia lui, ce
persoane vor fi în jurul lui. Invită-l să îşi imagineze cum va fi o zi obişnuită din viaţa lui.
Încurajează-l să îşi construiască o imagine cât mai detaliată a lui în viitor. Încearcă să nu
îl conduci tu spre o direcţie anume, ci lasă-l pe el să aleagă liber ce, unde, şi cum ar vrea
să fie. Întreabă-l cât este de mulţumit de felul în care şi-a imaginat că va fi. Dacă este un
aspect care îl nemulţumeşte, ajută-l să îl corecteze, astfel încât până la urmă să rezulte o
imagine de care este complet mulţumit.
 După ce se termină acest exerciţiu de imaginaţie, propune-i copilului să înceapă chiar
acum să se pregătească pentru viitor. Oferă-i trei coli de hârtie: pe prima roagă-l să scrie
în partea de sus meseria pe care vrea să o aibă la 25 de ani. Pe cea de-a doua, spune-i să
scrie în partea de sus cum va arăta el din punct de vedere fizic, iar pe ultima roagă-l să
scrie ce realizări importante va avea atunci, spre exemplu: “voi şti să cânt la chitară
foarte bine, şi voi fi într-o trupă de muzică”.
 Alege prima hârtie, pe care a scris meseria lui la 25 de ani. Spune-i că pentru a ajunge să
facă respectiva meserie trebuie să se pregătească din timp. Roagă-l să-şi imagineze că în
josul foii este momentul prezent, şi în partea de sus este viitorul. El va trebui să scrie în
spaţiul gol ce paşi trebuie să facă pentru a ajunge să aibă respectiva meserie. Paşii nu
trebuiesc scrişi neapărat într-o ordine anume. Spre exemplu, un copil poate începe de la
mijlocul foii, unde scrie: “să intru la facultatea de ingineri”. Mai jos, poate adăuga: “să
intru la liceu, profil mate-info”. Mai jos, scrie: “să învăţ mai bine la matematică”.
Deasupra propoziţiei “să intru la facultate”, poate scrie: “să fac multe invenţii”. Mai sus
poate fi: “să vorbesc cu un profesor despre invenţiile mele”.
 Ajută-l pe copil să îşi facă o planificare cât mai detaliată a paşilor pe care trebuie să îi
urmeze pentru a ajunge la propoziţia cea mai de sus. Procedează la fel şi cu următoarele
două foi.
 Dacă copilul nu îşi imaginează prea mulţi paşi pentru atingerea scopului, poţi să îl ajuţi
cu întrebări de tipul: “ce trebuie să faci ca să intri la liceul de mate-info?” Astfel, din
aproape în aproape, se poate crea o planificare a viitorului.
 Indiferent cât de detaliaţi sau nu sunt paşii spre viitor, mulţumeşte-i copilului pentru
implicarea lui în acest joc.

Bine de ştiut:
 Chiar dacă imaginea din viitor creată de copil este prea îndrăzneaţă, nu incerca să îl faci
să renunţe la ea. Până la urmă, fiecare copil are dreptul să viseze şi să îşi imagineze
viitorul aşa cum vrea el, fără să se întrebe de la început cât de realizabil este. Dacă noi îi
transmitem mesajul că nu se poate să îşi atingă visele, oricât de îndrăzneţe sunt ele, el
poate fi foarte dezamăgit.
 În etapa în care copilul planifică pas cu pas ce are de făcut, el de fapt învaţă să îşi creeze
o strategie de viitor. În timp, această strategie poate fi modificată, îmbogățită, chiar re-
gândită. Spune-i copilului că oricând poate să modifice pașii la care s-a gândit acum.
 Acest joc de dezvoltare emoţională poate fi folosit şi pentru adolescenţi sau studenţi ca o
metodă de orientare a carierei. În acest caz, este important ca imaginea construită în viitor
să fie realistă, pentru că altfel adolescentul nu se va motiva să o atingă. De asemenea,
adolescenţii au o nevoie mai mare de a construi planuri concrete, realiste, posibil de atins,
aşadar etapa de planificare trebuie să fie mai detaliată.

Prin măreția lor, visele par mereu îndepărtate. Însă din momentul în care întrevedem o
cale de a ajunge la ele, prindem curajul de a le transforma în realitate.

Joc de creativitate: Utilizari inedite ale obiectelor

by Raluca Mosora on 21 January, 2012

Se spune ca a fi creativ inseamna sa poti sa privesti lumea prin

ochii unui copil. Cand observa lumea, copiii descopera mereu lucruri noi si fascinante.
Pentru ei realitatea este intr-o continua schimbare si poate fi vazuta mereu din unghiuri
noi. Desi toti copiii sunt creativi, foarte putini dintre ei ajung adulti creativi. Din cauza ca
nu sunt incurajati sa isi dezvolte creativitatea, ei isi pierd aceasta capacitate extraordinara.
Daca esti un parinte care pretuieste creativitatea si vrei ca micutul tau sa isi dezvolte
aceasta calitate, trebuie sa il incurajezi sa gandeasca si sa se exprime creativ. Jocul pe
care ti-l propun in continuare este una din numeroasele posibilitati de a-i dezvolta
creativitatea.

Varsta potrivita: Peste 4 ani

Materiale necesare: (optional) hartie si ceva de scris

Ce trebuie facut:

 Alege un moment in care tu si micutul tau sunteti relaxati si binedispusi. Propune-i sa

faceti un joc distractiv, prin care veti invata sa priviti lucrurile din jur intr-o lumina noua.
 Spune-i ca de obicei oamenii folosesc obiectele din jur intr-un singur fel, desi in realitate
fiecare obiect poate fi utilizat intr-o mie de moduri noi si inedite. Spre exemplu, oamenii
folosesc scaunele doar ca sa se aseze pe ele, cand de fapt ele pot avea o multime de alte
intrebuintari. Intreaba-l daca vrea sa isi imagineze si alte lucruri care se pot face cu un
scaun, adica sa gaseasca utilizari cat mai noi si mai neobisnuite ale unui scaun.
 Daca copilul tau stie sa scrie si ii place sa se exprime prin scris, ofera-i o foaie pe care sa
isi noteze ideile. Daca dimpotriva prefera sa vorbeasca, incurajeaza-l sa spuna toate
utilizarile neobisnuite ale unui scaun, care ii trec prin cap.
 Este foarte important ca in timp ce copilul spune sau isi scrie ideile sa il incurajezi sa
continue, fara sa il critici sau sa il dezaprobi in vreun fel. Cel mai mult conteaza ca
micutul tau sa se simta in largul lui cand produce idei, chiar daca acestea nu sunt foarte
originale sau dimpotriva sunt prea fanteziste.
 Incheiati jocul in momentul in care copilul isi pierde interesul fata de joc sau spune ca nu
mai are idei. Nu insista sa continuati jocul daca el nu mai vrea. Daca se simte intr-un fel
sau altul constrans sa produca idei noi, creativitatea lui va scadea.
 Daca jocul i se pare copilului interesant si vrea sa continue, propune-i sa gaseasca
utilizari neobisnuite si pentru alte obiecte: o perdea, o cutie de carton, un cui, o sticla de
plastic, etc.

Bine de stiut:

 Creativitatea se refera in principal la trei abilitati diferite: abilitatea de a crea idei noi si
inedite (a fi original), abilitatea de a crea un numar mare de idei (a fi productiv), si
abilitatea de a schimba cu usurinta perspectiva de a privi lucrurile (a fi flexibil). Fiecare
persoana are mai dezvoltata o anumita abilitate creativa. Observa daca copilul tau este
mai degraba original, productiv sau flexibil.
 Din cauza ca micutii nu sunt stimulati la scoala sa fie creativi si sa dea raspunsuri
neobisnuite, s-ar putea ca in prima faza copilul tau sa nu produca multe idei. Insa, daca
jocul ii place si i se pare distractiv, repetati-l si cu alte ocazii, si o sa vezi ca in timp
creativitatea lui va creste.

Creativitatea este asemenea unei flori delicate: pentru a se deschide are nevoie de sprijin,
caldura si incurajare. Fiind sensibila, trebuie protejata de critici excesive si de evaluari
negative. Insa atunci cand infloreste ii uimeste pe toti cu farmecul si frumusetea ei.

Joc de creativitate: Utilizari inedite ale obiectelor

by Raluca Mosora on 21 January, 2012

 Se spune ca a fi creativ inseamna sa poti sa privesti lumea prin
ochii unui copil. Cand observa lumea, copiii descopera mereu lucruri noi si fascinante.
Pentru ei realitatea este intr-o continua schimbare si poate fi vazuta mereu din unghiuri
noi. Desi toti copiii sunt creativi, foarte putini dintre ei ajung adulti creativi. Din cauza ca
nu sunt incurajati sa isi dezvolte creativitatea, ei isi pierd aceasta capacitate extraordinara.
Daca esti un parinte care pretuieste creativitatea si vrei ca micutul tau sa isi dezvolte
aceasta calitate, trebuie sa il incurajezi sa gandeasca si sa se exprime creativ. Jocul pe
care ti-l propun in continuare este una din numeroasele posibilitati de a-i dezvolta
creativitatea.

Varsta potrivita: Peste 4 ani

Materiale necesare: (optional) hartie si ceva de scris

Ce trebuie facut:

 Alege un moment in care tu si micutul tau sunteti relaxati si binedispusi. Propune-i sa

faceti un joc distractiv, prin care veti invata sa priviti lucrurile din jur intr-o lumina noua.
 Spune-i ca de obicei oamenii folosesc obiectele din jur intr-un singur fel, desi in realitate
fiecare obiect poate fi utilizat intr-o mie de moduri noi si inedite. Spre exemplu, oamenii
folosesc scaunele doar ca sa se aseze pe ele, cand de fapt ele pot avea o multime de alte
intrebuintari. Intreaba-l daca vrea sa isi imagineze si alte lucruri care se pot face cu un
scaun, adica sa gaseasca utilizari cat mai noi si mai neobisnuite ale unui scaun.
 Daca copilul tau stie sa scrie si ii place sa se exprime prin scris, ofera-i o foaie pe care sa
isi noteze ideile. Daca dimpotriva prefera sa vorbeasca, incurajeaza-l sa spuna toate
utilizarile neobisnuite ale unui scaun, care ii trec prin cap.
 Este foarte important ca in timp ce copilul spune sau isi scrie ideile sa il incurajezi sa
continue, fara sa il critici sau sa il dezaprobi in vreun fel. Cel mai mult conteaza ca
micutul tau sa se simta in largul lui cand produce idei, chiar daca acestea nu sunt foarte
originale sau dimpotriva sunt prea fanteziste.
 Incheiati jocul in momentul in care copilul isi pierde interesul fata de joc sau spune ca nu
mai are idei. Nu insista sa continuati jocul daca el nu mai vrea. Daca se simte intr-un fel
sau altul constrans sa produca idei noi, creativitatea lui va scadea.
 Daca jocul i se pare copilului interesant si vrea sa continue, propune-i sa gaseasca
utilizari neobisnuite si pentru alte obiecte: o perdea, o cutie de carton, un cui, o sticla de
plastic, etc.

Bine de stiut:
 Creativitatea se refera in principal la trei abilitati diferite: abilitatea de a crea idei noi si
inedite (a fi original), abilitatea de a crea un numar mare de idei (a fi productiv), si
abilitatea de a schimba cu usurinta perspectiva de a privi lucrurile (a fi flexibil). Fiecare
persoana are mai dezvoltata o anumita abilitate creativa. Observa daca copilul tau este
mai degraba original, productiv sau flexibil.
 Din cauza ca micutii nu sunt stimulati la scoala sa fie creativi si sa dea raspunsuri
neobisnuite, s-ar putea ca in prima faza copilul tau sa nu produca multe idei. Insa, daca
jocul ii place si i se pare distractiv, repetati-l si cu alte ocazii, si o sa vezi ca in timp
creativitatea lui va creste.

Creativitatea este asemenea unei flori delicate: pentru a se deschide are nevoie de sprijin,
caldura si incurajare. Fiind sensibila, trebuie protejata de critici excesive si de evaluari
negative. Insa atunci cand infloreste ii uimeste pe toti cu farmecul si frumusetea ei.

oc de noapte bună: Daruri de peste zi

by Raluca Mosora on 12 February, 2012

Chiar dacă în viata de zi cu zi ni se întâmplă multe lucruri

bune, de multe ori nu suntem destul de conștienți de prezența lor. Copiii au o capacitate
mai mare de a se bucura de lucrurile simple, dar uneori și ei par să nu observe lucrurile
bune care li se întâmplă. Această atitudine de ignoranță ne sărăceşte şi ne amărăşte viaţa.
Vestea bună este că optimismul şi recunoştinţa se învaţă, iar jocul pe care ţi-l prezint este
o modalitate potrivită de a-ţi învăţa copilul să vadă partea bună a vieţii lui.

Vârsta potrivită: peste patru ani

Materiale necesare: nu sunt necesare materiale

Ce trebuie făcut:

 Jocul este simplu dar dă roade doar dacă este făcut cu regularitate. Cel mai bine este ca tu
şi copilul tău să îl jucaţi zilnic, de preferat seara. Când agitaţia de peste zi s-a domolit şi
micuţul se pregăteşte să meargă la culcare, propune-i să vă gândiţi împreună la ziua care
tocmai a trecut.
 Rând pe rând, spuneţi ce lucruri v-au plăcut peste zi. Evident, majoritatea lor vor fi
mărunte, însă menţionaţi-le pe toate care vă trec prin minte, chiar dacă par
nesemnificative. Astfel de lucruri pot fi o conversaţie plăcută cu cineva, o mâncare bună,
o informaţie utilă, o activitate care s-a desfăşurat cu succes, revederea cu un prieten,
primirea unui cadou, o veste bună, un plan pentru viitor.
 Dintre lucrurile care v-au plăcut peste zi alegeți trei lucruri mai generale pentru care
sunteţi recunoscători. Este posibil să vă simţiţi recunoscători pentru lucruri foarte
generale (spre exemplu că sunteţi sănătoşi, că aveţi o familie unită), sau pentru lucruri
concrete (spre exemplu că aţi reuşit să citiţi câteva pagini dintr-o carte, că v-a ieşit bine
mâncarea).
 La final, gândiți-vă fiecare la o câte o persoană față de care vă simțiți recunoscători și
propuneți-vă ca în ziua care urmează să îi arătați recunoștința prin cuvinte sau printr-un
gest de mulțumire.

Bine de ştiut:

 Recunoştinţa este unul dintre cele mai nobile sentimente pe care îl putem dezvolta la
copilul nostru, pentru că îl ajută să fie mai mulţumit cu viaţa de zi cu zi. Recunoştinţa ne
dă un sentiment că viaţa pe care o ducem este suficient de bună şi de valoroasă. Ea este
strâns legată de satisfacţia în viaţă şi creşterea ei ne ajută să ne simţim mai fericiţi.
 Se pare că visele de peste noapte sunt în mare parte influenţate de ultimele gânduri şi
emoţii pe care le avem înainte să adormim. Persoanele deprimate visează mai des vise
urâte, pe când cele fericite au vise mai frumoase. De asemenea, visele influenţează
dispoziţia cu care ne trezim dimineaţa. Dacă faceți acest joc înainte de culcare, sunt şanse
mai mari ca micuţul tău să viseze mai frumos şi să se trezească mai binedispus dimineaţa
următoare.
 Îţi recomand cu căldură acest joc şi ţie. S-a demonstrat că persoanele care sunt mai
conştiente de bucuriile de zi cu zi sunt şi mai fericite. Acest joc este cu atât mai indicat cu
cât ai o perioadă mai proastă sau eşti o persoană mai pesimistă.

Viaţa ne oferă nenumărate daruri. De ce să nu le primim şi să mulţumim pentru ele?

Joc: Cum mă văd eu, cum mă văd ceilalți

by Raluca Mosora on 21 February, 2012

Ceea ce credem despre noi înşine este în mare parte

influenţat de părerea celorlalţi despre noi. Copiii cred tot ceea ce spun adulţii despre ei,
fie că sunt lucruri bune sau rele. Drept urmare, unii copii sunt încrezători în forţele
proprii şi sunt mulţumiţi de sine, pe când alţii nu se simt prea bine în pielea lor. Imaginea
de sine a copilului tău îi influenţează încrederea în forţele proprii şi felul în care
 relaţionează cu ceilalţi. Dacă vrei să ştii mai multe despre ce părere are copilul tău faţă de
propria persoană, îţi propun următorul joc.

Vârsta potrivită: peste 8 ani

Materiale necesare: Câteva foi de hârtie şi creioane colorate.

Ce trebuie făcut:

 Dacă copilul tău este mai mic de 14 ani va trebui mai întâi să construieşti o listă cu
trăsături de caracter. Aceasta îl va ajuta să se inspire atunci când trebuie să se descrie
pe el însuşi sau să îi descrie pe ceilalţi. Pentru a face această listă, trebuie să scrii pe o
foaie cât mai multe adjective grupate în perechi opuse, ca de exemplu: vesel/trist,
curajos/temător, curios/nepăsător, harnic/leneş, optimist/pesimist, conştiincios/delăsător,
agitat/relaxat, sociabil/retras, prietenos/rezervat, amabil/nepoliticos, darnic/ zgârcit,
sever/indulgent, serios/glumeţ, ascultător/obraznic, cuminte/neastâmpărat, puternic/slab,
atent/neatent, răbdător/nerăbdător.
 Trasează un cerc în mijlocul unei foi de hârtie şi roagă-l pe copil să se deseneze înăuntrul
lui. Apoi spune-i să deseneze pe marginea foii membrii familiei, cei mai importanţi
prieteni sau colegi și învăţătoarea sau unii profesori. Uneşte cu o linie personajele
desenate de cercul din mijloc.
 Rând pe rând, vorbiţi despre fiecare persoană desenată. Întreabă-l pe copil: Ce crezi tu
despre el/ea? Dacă îi este greu să descrie respectiva persoană, spune-i să aleagă din lista
cu trăsături de caracter 5 cuvinte care i se potrivesc. Spre exemplu, un copil poate spune:
tata este sever, curajos, puternic, deştept şi darnic. Notează aceste trăsături pe o parte a
liniei care uneşte cercul de respectiva persoană. Observă care sunt persoanele pe care
copilul le descrie în lumina cea mai favorabilă precum şi cele cărora copilul le vede mai
ales defectele.
 După ce copilul şi-a spus părerea despre fiecare, mai ia-i o dată la rând pe cei desenaţi şi
întreabă-l pe copil: Cum crezi că te-ar descrie el/ea pe tine? De exemplu, un copil poate
spune: Tata crede despre mine că sunt deştept, vesel, agitat, obraznic şi leneş. Dacă
copilul nu ştie ce să răspundă, dă-i lista cu trăsături de caracter pentru a se inspira.
Notează pe hârtie răspunsurile lui, pe partea cealaltă a liniei care uneşte cercul de
respectiva persoană.
 La sfârşit spune-i copilului să scrie 7 trăsături principale care îl definesc.

Bine de ştiut:

 Pentru ca copilul tău să fie sincer și să se implice în joc, trebuie să se știe că nu va fi

criticat pentru răspunsurile lui. Dacă simte că îl evaluezi sau că îl constrângi în vreun fel,
el va da răspunsuri formale și convenționale.
 De obicei copiii tind să se prezinte într-o lumină bună şi este normal ca ei să folosească
mai multe cuvinte apreciative când vorbesc despre propria persoană. Dacă copilul
foloseşte mai mult de 3 cuvinte negative în auto-caracterizare, este un semnal de alarmă
că stima lui de sine este scăzută. În acest caz observă care sunt persoanele despre care
copilul crede că au o părere proastă legată de el (spre exemplu un copil poate spune:
 învăţătoarea crede că sunt leneş, obraznic, neatent şi rău). Cum ele au o influență
negativă asupra copilului, e important să încerci să îmbunătățești relația dintre ei.
 Persoanele model sunt cele pe care copilul le descrie cu cele mai apreciative cuvinte. El
va avea tendinţa să ia mai în serios părerea acestora despre el. De aceea e important să
observi cum îşi imaginează el că îl văd aceste persoane.
 Copiii mai mici de 14 ani nu sunt obişnuiţi să vorbească despre trăsăturile lor de caracter,
ci preferă să se descrie mai degrabă din punct de vedere fizic. De aceea, la început
micuţului îi va fi mai greu să intre în joc.
 Jocul de mai sus este foarte potrivit pentru adolescenţi, care sunt în etapa descoperirii de
sine şi pe care îi interesează foarte mult părerea celorlalţi. El se poate aplica cu succes și
în grup.

Dacă sunteţi curioşi, deschişi la nou, atenţi, răbdători şi veseli, cred că va ieşi un joc pe
cinste!

Joc de creativitate: Fluxul continuu de întrebări

by Raluca Mosora on 5 March, 2012

Una din trăsăturile definitorii ale copilăriei este curiozitatea

nestăvilită. Ea este o calitate esenţială în dezvoltarea gândirii, a culturii generale şi a
spiritului de observaţie. Din păcate, unii adulţi consideră că un copil curios poate deveni
cârcotaş sau sâcâitor. Copiii care sunt descurajaţi să pună întrebări şi să întoarcă lucrurile
pe toate fețele devin în timp apatici, pasivi şi dezinteresaţi. Dacă vrei să ţii aprinsă flacăra
curiozităţii la copilul tău, iată o modalitate potrivită de a realiza acest lucru.

Vârsta potrivită: peste 3 ani

Materiale necesare: Foi de hârtie și ceva de scris

Ce trebuie făcut:

 Pentru a începe acest joc este necesar să alegi momentele în care micuţul tău este
interesat de un obiect, o imagine, o temă de discuţie, etc. Profită de acest interes şi
propune-i să vă concentraţi atenţia şi mai mult asupra respectivului lucru. Spune-i
copilului că fiecare obiect are misterul lui, însă majoritatea oamenilor sunt foarte grăbiţi
şi trec cu vederea multe lucruri interesante din jur.
 După ce i-ai suscitat interesul propune-i să faceţi un fel de concurs, în care timp de trei-
patru minute el trebuie să pună cât mai multe întrebări referitoare la subiectul ales.
Spune-i că întrebările trebuie să fie cât mai diferite una de cealaltă. Dacă copilul are sub 6
 ani, dă-i la început câteva exemple: La ce foloseşte respectivul lucru? Cine l-a făcut? De
cât timp există? Cum funcţionează? Cât are durata de viaţă? De ce are această formă?
 Notează pe o foaie de hârtie toate aceste întrebări şi stimulează-l să se gândească la altele
noi. Când observi că fluxul de întrebări scade, sugerează-i să intri şi tu în joc pentru a
pune întrebări. Astfel, rând pe rând fiecare pune câte o întrebare. Ca să îi dai noi idei,
foloseşte şi întrebări mai neobişnuite şi mai creative, spre exemplu: Ce fel de persoană
era cel care a inventat respectivul obiect/imagine/idee? Pentru ce altceva mai poate fi
folosit? Cum se poate îmbunătăţi? Cu ce altceva seamănă? Ce s-ar întâmpla dacă
respectivul obiect nu ar mai exista pe Pământ? Ce s-ar întâmpla dacă ai naufragia pe o
insulă şi ai avea numai respectivul obiect la îndemână?
 La sfârşit încercați să găsiți împreună răspunsurile la cât mai multe dintre întrebări.
Pentru găsirea unor răspunsuri va trebui să folosiți internetul sau orice altă sursă de
informare.

Bine de ştiut:

 Acest joc este cel mai potrivit pentru copiii care merg deja la școală. Din păcate în şcoală
copiii sunt descurajaţi să pună prea multe întrebări şi să fie iscoditori. Şcoala încurajează
mai degrabă conformismul şi pasivitatea, şi copiii ajung să creadă că a întreba multe
lucruri este un semn de obrăznicie. Făcând acest joc cu copilul tău, îi transmiţi mesajul că
este în regulă să fie cât mai curios.
 Acest joc poate fi aplicat cu succes şi în situaţiile în care doreşti să-i creşti copilului
interesul pentru un subiect nou pe care trebuie să-l înveţe. De multe ori copiii primesc
informaţii fără să le ceară şi fără să înţeleagă la ce anume folosesc, şi din această cauză le
şi uită uşor. O cale de a stimula interesul pentru un subiect nou este punerea a cât mai
multe întrebări despre acesta. Fiind curioşi care sunt răspunsurile, copiii devin mult mai
receptivi la informaţiile primite.
 Când punem întrebări şi ne concentrăm atenţia asupra unui lucru particular îl ajutăm pe
copil să îşi dezvolte spiritul de observaţie şi gândirea în profunzime.
 Jocul are şi un scop informativ. Dacă copilul este mai mare şi întrebările pe care le pune
sunt mai complicate, folosiţi-vă de internet pentru a găsi răspunsurile. În felul acesta îl
ajuţi să-şi dezvolte cultura generală.

La final, aş vrea să te rog să îmi răspunzi la oricare din aceste întrebări:

 Cât crezi că este de importantă creativitatea în viaţa copiilor?

 Cât de mult ai fost tu stimulat să îţi dezvolţi creativitatea?
 La ce anume îl poate ajuta o atitudine creativă pe copilul tău?
 Ce poţi face în momentele în care şcoala reduce creativitatea copilului?
 Ce i-ai răspunde unui copil care îţi spune că şcoala nu te învaţă nimic folositor?

Joc: Sfaturi preţioase

by Raluca Mosora on 18 March, 2012

 Fiind adulți, de multe ori se întâmplă să avem dificultăți în a
ne controla reacţiile. Pentru copii însă, stăpânirea de sine este o sarcină mult mai dificilă,
din cauză că emoţiile lor sunt mai puternice şi încă nu şi-au format în totalitate
autocontrolul. În loc să fim nerealişti, pretinzându-le copiilor să se poarte întotdeauna așa
cum ne dorim, ar fi mult mai util să îi ajutăm în dobândirea auto-controlului. Jocul pe
care ţi-l propun este o modalitate de a-l ajuta pe copil să facă faţă cu bine unor situaţii în
care nu se poate purta aşa cum îşi doreşte.

Vârsta potrivită: Peste 7 ani

Materiale necesare: Hârtie și creioane colorate

Ce trebuie făcut:

 Pentru a face acest joc trebuie să alegi un moment în care si tu și copilul aveți o dispoziție
bună. Păstrarea unei atmosfere lipsite de critică şi reproşuri este esenţială în desfăşurarea
acestui joc.
 Spune-i copilului că uneori facem anumite lucruri pe care le regretăm mai târziu, de
exemplu spunem unele cuvinte care îi rănesc pe ceilalți, luăm decizii pripite la impuls,
acuzăm pe cineva pe nedrept, facem ceva ce știm că este interzis, etc. Poți să dai și tu un
exemplu din experiența personală, când ai făcut ceva ce mai târziu ai regretat. Spune-i
copilului să se gândească la o astfel de situație, în care face lucruri pe care mai apoi le
regretă.
 Delimitaţi cât mai bine această situaţie, punându-i întrebări concrete: Când se întâmplă
acest lucru? Cine este în preajma ta în acele momente? Ce anume te supără atunci?
Dacă copilul doreşte, roagă-l să deseneze această situație.
 Spune-i copilului să aleagă 3 persoane pe care le apreciază foarte mult, în afară de tine.
Pot fi persoane pe care le cunoaşte sau pe care nu le-a întâlnit niciodată în realitate.
 Rând pe rând, invită-l să îşi imagineze cum ar reacţiona respectivele persoane dacă ar fi
în locul lui în acea situație. Pune-i următoarele întrebări ajutătoare: De ce crezi tu că
el/ea s-ar comporta aşa? Cum de reuşeşte să se poarte aşa? Crezi că felul în care s-ar
purta lui/ei ar rezolva problema? Ce sfat crezi că ţi-ar da?
 După ce copilul şi-a imaginat ce ar face şi ce i-ar spune fiecare persoană pe care o
admiră, propune-i să aleagă sfaturile care i-au plăcut cel mai mult şi să se gândească cum
anume să le pună în practică. Ajută-l să găsească modalităţi concrete de a se comporta în
acea situație. Cu cât găsiţi mai multe soluţii alternative de comportament, cu atât este mai
bine.
 La sfârşit, spune-i copilului să se deseneze pe el punând în practică cea mai bună soluție
găsită.
 Bine de ştiut:

 Mulţi părinţi au tendinţa să creadă că problemele copiilor se manifestă permanent și că

sunt generale, când în realitate ele apar doar în anumite momente specifice. Acest joc te
poate ajuta să realizezi că micuțul tău are dificultăți de a se controla doar în anumite
momente concrete. Când problemele sunt mai bine delimitate ai şanse mai mari să găseşti
rezolvări simple.
 Chiar dacă copilul nu va pune în practică imediat soluţiile găsite în acest joc, simplul fapt
de a şti că poate să se comporte şi altfel va ameliora problema.
 Cea mai mare calitate a acestui joc este că va dă ocazia ţie şi copilului tău să lucraţi
împreună. Dacă copilul observă că este ascultat, că vrei să îl înţelegi şi să vezi lucrurile şi
din punctul lui de vedere, se va simţi mult mai respectat şi luat în serios. În felul acesta el
te va vedea ca pe un aliat, nu ca pe un judecător de care să se teamă. Astfel el va fi mai
deschis faţă de tine şi relaţia voastră va fi mai strânsă.

Se spune că unde-s doi, puterea creşte. Fii de partea copilului tău atunci când are nevoie,
pentru ca el să aibă puterea să depăşească momentele dificile!

Joc: O inimă plină de culoare

by Raluca Mosora on 18 April, 2012

Dacă emoţiile pe care tu şi copilul tău le trăiţi zi de zi ar

prinde formă şi culoare, cum crezi că ar arăta ele? Ce emoţii ar ocupa cel mai mare loc în
inima copilului tău? Care sunt emotile pe care le trăieşte cel mai rar? Pentru a răspunde la
aceste întrebări, te provoc la următorul joc. Acesta te va ajuta să construieşti o hartă a
emoţiilor cu care te poţi ghida în lumea trăirilor interioare a copilului tău.

Vârsta potrivită: peste 4 ani

Materiale necesare: foi de hârtie, creioane colorate.

Ce trebuie făcut:

 Pe o foaie de hârtie scrie denumirea unor emoții, astfel: dacă micuțul tău are mai puțin de
7 ani, scrie cuvintele: bucurie, tristeţe, furie, curaj, frică, iubire. Dacă este mai mare de 7
ani adaugă și emoții mai complexe, cum sunt: liniște, nerăbdare, entuziasm, plictiseală,
curiozitate, optimism, gelozie, etc. Pe o altă foaie de hârtie desenează o inimioară mare.
 Ca introducere, spune-i micuţului tău că în inima fiecăruia din noi se află foarte multe
emoţii, pe care le trăim mai des sau mai rar. Dacă fiecare emoţie ar avea o culoare, inima
noastră ar fi plină de culori, care se schimbă mereu.
 Spune-i copilului să aleagă câte o culoare pentru fiecare emoţie scrisă pe hârtie. Apoi,
propune-i să îşi imagineze cum ar arăta inima lui dacă ar fi colorată cu aceste culori.
 Invită-l pe copil să aleagă o emoție și să se gândească unde anume ar vrea să apară ea în
inimioară. Spre exemplu, un copil poate spune: “Vreau mai întâi să desenez iubirea aici,
în partea de sus”. Roagă-l să delimiteze o porțiune în interiorul inimioarei pe care să o
coloreze cu culoarea respectivei emoții. Roagă-l să spună în ce momente trăiește el cel
mai intens respectiva emoţie.
 Rând pe rând, folosiți toate creioanele care desemnează emoțiile și umpleți inimioara cu
culori. Aminteşte-i copilului faptul că trebuie ca în inimioară să apară toate emoțiile,
pentru că şi în viaţa de zi cu zi fiecare din noi le trăim pe toate, chiar dacă pe unele le
trăim mai rar şi pe altele mai des.
 După ce a terminat desenul, întreabă-l pe micuț dacă îi place inimioara desenată sau dacă
vrea să schimbe ceva la ea. Permite-i să facă orice modificări dorește.

Bine de ştiut:

 Acest joc este o modalitate foarte simplă de a-ţi da seama care sunt emoţiile pe care
copilul tău le trăieşte cel mai des (fiind cele pe care el le-a desenat primele şi care ocupă
cel mai mare loc în inimioară). De asemenea, poţi să îţi dai seama care este proporţia
între emoţiile pozitive şi cele negative pe care le trăieşte micuţul. În mod normal, toţi
copiii desenează emoţiile pozitive mai mari şi mai în centru față de cele negative.
 Este firesc ca unii copii să afirme că ei nu simt în inima lor decât iubire sau bucurie. Dacă
şi micuţul tău zice la fel, spune-i că oamenii trăiesc toate emoţiile, chiar dacă pe unele le
simt foarte rar. Făcând loc în inimioară şi emoţiilor negative, copilul poate înţelege că
acestea sunt acceptabile şi nu este nimic ciudat să le simtă. A accepta emoţiile copilului
nu înseamnă a încuraja exprimarea nepotrivită a acestora! Este bine să le spunem acest
lucru și lor.

Inimioara emoțiilor te poate ajuta mai ales în momentele în care nu prea știi ce este în
inima copilului tău sau atunci când crezi că și lui i-ar prinde bine să își deschidă inima în

fața ta. Iar eu vă doresc din inimă un joc plăcut!

Joc de creativitate: La fabrica de jucării

by Raluca Mosora on 24 June, 2012

 Prin felul lor de a gândi, copiii sunt asemeni unor
inventatori: folosesc obiectele într-un mod neobişnuit, transformând în mintea lor
însuşirile acestora pentru a se potrivi jocului lor. De câte ori nu am văzut copii mânuind
un cerc pe post de volan sau alergând călare pe un băţ? În mintea lor realitatea se îmbină
cu imaginaţia, astfel încât obiectele din jur, cu ajutorul fanteziei, se transformă în jucării
minunate. Jocul pe care ţi-l propun stimulează capacitatea copilului de a folosi
creativitatea într-o sarcină concretă.

Vârsta potrivită: peste 5 ani Materiale necesare: imaginea de mai sus cu elefănţelul Ce
trebuie făcut?

 Când este într-o dispoziţie jucăuşă, spune-i copilului să îşi imagineze că lucrează într-o
fabrică de jucării. În această fabrică sunt foarte mulţi adulţi însă nu sunt deloc copii.
Uneori adulţii nu îşi mai amintesc cum se jucau ei când erau copii şi de multe ori nu ştiu
exact ce jucării mai sunt pe placul celor mici. De aceea ei au nevoie de ajutorul şi de
ideile lui.
 Arată-i imaginea de mai sus cu elefănţelul de pluș şi descrie-i-o: el este un elefant de
pluș, mare cam de 15 centimetri, de culoare gri. Mulţi copii se joacă cu el, dar pentru
mulţi alţii este o jucărie destul de plictisitoare. Cei de la fabrica de jucării s-au gândit să
facă această jucărie mai atractivă pentru copii, însă nu prea ştiu cum.
 Spune-i că sarcina lui este să găsească cât mai multe îmbunătăţiri pe care cei de la fabrica
de jucării să le facă acestui elefănţel, astfel încât să devină o jucărie mai interesantă şi
mai atractivă. Precizează că cei de la fabrică ştiu să facă orice fel de modificări, aşa că nu
trebuie să îşi bată capul cum anume se pot pune în practică ideile lui. Tot ce trebuie să
facă este să producă cât mai multe soluţii.
 Pe măsură ce copilul începe să spună cum se poate îmbunătăţi elefănţelul de pluș, notează
toate răspunsurile pe o foaie. Nu fă nici un fel de comentariu referitor la soluţiile propuse,
ci încurajează-l să se gândească la cât mai multe idei. Opriţi-vă numai când copilul spune
că nu-i mai trece nimic prin cap.
 Dacă mai are energie să vă jucaţi, puteţi să continuaţi jocul, imaginându-vă cum se poate
îmbunătăţi o minge roşie de plastic, un pistol cu apă, o păpuşă Barbie, etc.

Bine de ştiut:

 Acest joc este o oportunitate de a-i transmite copilului tău ideea că şi el poate fi creativ.
Una din piedicile cele mai mari în calea creativităţii este convingerea copilului că el nu
este creativ. Aşa că, indiferent cât de multe soluţii a găsit acesta, felicită-l că a contribuit
cu ceva în imaginarea unei jucării noi şi nemaivăzute, care poate vreodată chiar va fi
 transpusă în realitate. Astfel, îl stimulezi ca în viitor să fie receptiv la acest tip de
provocări şi să se considere un copil cu potenţial creativ.
 În funcţie de răspunsurile date de copil îţi poţi da seama care latură a creativităţii este mai
dezvoltată la el. Un număr mare de idei înseamnă că el este fluent, adică are acces
imediat la un număr mare de idei. Dacă răspunsurile sunt foarte diferite unul de altul
(unul se referă la schimbarea formei, altul la schimbarea mărimii, altul la schimbarea
funcţiilor, altul la schimbarea texturii, etc), înseamnă că micuţul are o mare flexibilitate,
adică reuşeşte să schimbe perspectiva prin care vede lucrurile. Cu cât răspunsurile date
sunt mai neobişnuite (exemplu: îl punem să cânte un cântec de leagăn în diferite limbi, în
funcție de licul unde îl apeși), cu atât copilul este mai original, adică produce idei noi şi
interesante.
 Capacitatea de a genera multe idei şi soluţii creşte odată cu vârsta, aşa că nu te aştepta ca
un copil de 5 ani să găsească mai mult de 5 îmbunătăţiri. Cei care apreciază cel mai mult
acest joc sunt şcolarii mari şi adolescenţii, însă şi adulţii îl găsesc provocator.

La final vreau să îţi imaginezi că eşti inventatorul unor jocuri de creativitate. Spune-mi te
rog cum anume s-ar putea îmbunătăţi acest joc, astfel încât să devină şi mai atractiv

pentru copii?

Joc: Detectivul emoţiilor

by Raluca Mosora on 13 August, 2012

Poate ţi s-a întâmplat şi ţie să crezi că cineva era trist când

de fapt era furios, sau să ţi se spună că pari supărat când de fapt erai obosit. Acest lucru
se întâmplă pentru că, deşi trăim aceleaşi emoţii, fiecare le exprimăm într-un mod diferit.
Încă de la naştere suntem receptivi la emoţiile celor din jur, însă doar prin observare
atentă şi antrenament învăţăm să detectăm cu acurateţe ce simt ceilalţi. Jocul de astăzi vă
ajută pe tine şi copilul tău să vă îmbunătăţiţi capacitatea de a recunoaşte emoţiile
celuilalt.

Vârsta potrivită: peste 4 ani

Materiale necesare: hârtie, creioane colorate şi opţional plastilină

Ce trebuie făcut:
  Ca orice joc de dezvoltare emoţională, şi acesta trebuie făcut într-o atmosferă destinsă, şi
într-un moment în care aveţi chef de un joc provocator. Jocul are mai multe nivele, aflate
la un grad de dificultate tot mai mare. Primul nivel este un joc de mimă a emoţiilor.
Astfel, unul din voi va mima o emoţie, luând o postură şi făcând gesturi cât mai
expresive. Celălalt trebuie să ghicească despre ce emoţie este vorba, în 2 minute. Mimaţi
fiecare câte 3-4 emoţii, şi apoi pregătiţi-vă de nivelul doi.
 Pentru că majoritatea emoţiilor sunt transmise prin intermediul feţei, în momentul în care
nu putem vedea expresia facială a celuilalt, e mai greu să recunoaştem ce simte. Nivelul 2
presupune mimarea unor emoţii folosind doar postura corporală. Pentru asta, va trebui ca
cel ce mimează emoția să își acopere faţa cu o mască sau cu o eşarfă. Când reuşiţi să
ghiciţi emoţiile celuilalt, puteţi trece la nivelul 3.
 Nivelul 3 presupune recunoastrea emoţiilor celuilalt fără ajutorul mimicii şi gesturilor, ci
doar din felul în care vorbeşte. Aşezaţi-vă spate în spate, astfel încât să nu vă puteţi vedea
unul pe altul. Unul dintre voi va trebui să spună o propoziţie neutră, de exemplu: afară
este soare, şi să transmită o emoţie prin felul în care o spune. Celălalt trebuie să
ghicească emoţia din spatele propoziţiei. Când reuşiţi să identificaţi emoţiile transmise
astfel, puteţi trece la următorul nivel.
 Putem să transmitem emoţii nu prin intermediul corpului, ci prin ceea ce facem. Nivelul 4
presupune ca unul din voi să realizeze un mic desen sau o formă din plastilină, care să
reprezinte cât mai sugestiv o emoţie, iar celălalt să ghicească despre ce emoţie este vorba.
Dacă aţi reuşit să treceţi şi de acest nivel, vă puteţi declara adevăraţi detectivi ai
emoţiilor, care reuşesc să recunoască şi cel mai greu de ghicit emoţii.

Bine de ştiut:

 Până nu încerci acest joc, s-ar putea să ţi se pară destul de simplu. După ce îl încerci vei
deveni mult mai conştient de dificultatea reală de a recunoaşte emoţiile celorlalţi. Din
oficiu, toţi avem impresia că ştim să citim emoţiile celor din jur, şi că la rândul nostru
exprimăm destul de limpede ce simţim. În realitate, lucrurile nu stau deloc aşa, şi de
multe ori comunicarea emoţiilor este un proces complicat. Dat fiind acest lucru, este de
preferat să înveţi cum să spui direct ceea ce simţi, în loc să aştepţi ca ceilalţi să ghicească
ce este în interiorul tău.
 Jocul merită să fie făcut de mai multe ori şi poate fi folosit şi în grupuri de copii sau
adulţi. El este ca un fel de antrenament pentru recunoaşterea cât mai bună a emoţiilor.
 Recunoaşterea emoţiilor celuilalt este o componentă a inteligenţei emoţionale, despre
care mulţi spun că ne ajută în viaţă chiar mai mult decât inteligenţa. Chiar dacă e sau nu
aşa, cert este că atunci când suntem atenţi la ce simt ceilalţi putem să fim mai înţelegători
cu ei şi să le fim mai aproape.

Indiferent ce facem, transmitem emoţii celor din jurul nostru, şi la rândul nostru primim
emoţii de la ei. Aşa că învaţă să detectezi emoţiile din jur, ca să comunici într-un mod
mai profund!

1. “La spălătoria de maşini”:

 Copiii sunt invitaţi să aleagă cartonaşe cu feţe umane reprezentând diferite stări afective:
bucurie-veselie, tristeţe-supărare. Feţele vesele se aşează pe două şiruri. Printre cele două
coloane vor trece copiii care şi-au ales feţe triste. Acestora din urmă li se vor adresa din partea
colegilor veseli cuvinte de laudă pentru a li se evidenţia calităţile, îmbrăţişări, strângeri de mână,
toate acestea cu scopul de a li se schimba starea. Prin urmare fiecare copil care intră “murdar” la
spălătorie, după un proces de “spălare” iese “curat”.

2. „Călătoria cu surprize”

Acest joc senzorial este foarte amuzant şi plăcut pentru copii. Pot fi folosite teme
diverse: o călătorie în junglă în care vă întâlniţi cu tot felul de animale, o călătorie subacvatică,
schimbările vremii, realizarea unei prăjituri.
Spatele copilului va deveni locul unde se petrec toate aceste “călatorii”. De exemplu, pe spatele
lui pot trece elefanţi, şerpi, broscuţe, iepuraşi, antilope si tigrii fioroşi. Sau poate simţi apa şi
valurile cum îl ating, peştişori şi steluţe de mare. La fel, poate să picure, apoi să plouă torenţial,
cu fulgere si tunete, pentru ca la final să apară soarele şi curcubeul.
După aceea, îi puteţi propune copilului să vă facă el masaj folosind una dintre teme sau chiar să
inventeze o călătorie nouă dacă doreşte.
In acest mod, copilul învaţă să îşi dozeze energia şi felul în care atinge, poate diferenţia tipurile
de atingeri, întelege când apasă prea tare şi îi poate provoca durere celuilalt, îşi dezvoltă
imaginaţia.