POPULAȚIILE ȘI LEGILE LOR

Densitatea populațiilor
Optimul curbei populațiilor

Cursant: Profesor:
Burghelea (Popescu) Ionica Lector Univ. Dr. Ana Hossu
 Densitatea populației
Densitatea populației – raport intre numarul populatiei la un moment dat si suprafata teritoriului
locuit de aceasta.
Demografia este ştiinţa care are ca obiect de studiu populaţiile umane sub aspectul numărului,
repartiţiei geografice şi structurii după diferite caracteristici demografice şi socio-economice,
analiza evoluţiei lor şi evidenţierea legilor de dezvoltare a populaţiei.
Evenimentul demografic este unitatea statistică de observare în demografie şi se referă la cazul
individual statistic (ex.: naştere, deces, căsătorie, divorţ, etc.).
Fenomenul demografic reprezintă intensitatea apariţiei evenimentelor demografice într-o
populaţie şi într- o perioadă de timp şi se măsoară cu ajutorul ratelor (ex.: natalitate, mortalitate,
nupţialitate, divorţialitate, etc.).
 Tipuri de densități
• Densitatea generală (medie) a populației
• Densitatea brută – numarul populatiei raportat la perimetrul construibil al localitatii (loc./ha.)
• Densitatea neta – numarul populatiei raportat la zonele de locuit (loc./ha.)
• Densitatea agricola – numarul populatiei care lucreaza in agricultura raportat la unitatea de suprafata
cultivata.
• Densitatea fiziologica – numarul populatiei pe unitatea de suprafata cultivabila.
• Densitatea populatiei urbane – numarul locuitorilor unui oras raportat la suprafata administrativa a acestuia.
• Densitatea populatiei rurale – numarul locuitorilor unei comune raportat la suprafata acesteia.
• Densitatea circulatiei rutiere – numarul participantilor la circulatie (vehicule, calatori), la un anumit
moment, pe unitatea de lungime a unei cai rutiere.
 Tipuri de densități
• Densitatea constructiilor – raportul dintre numarul cladirilor si suprafata de teren (ha) pe care se afla acestea. Indica gradul de ocupare
a terenului.
• Densitatea localitatilor in teritoriu – raportul care exprima numarul de asezari umane prezente pe o anumita suprafata. Poate fi:
densitate a asezarilor urbane (suprafata de raportare este de 1000 km2), densitate a asezarilor rurale (care se calculeaza la 100 km2).
• Densitatea locuintelor – numarul de locuinte raportat la suprafata de teren (ha).
• Densitatea retelei de transport – indicator care exprima lungimea cailor de comunicatie pe o anumita suprafata.
• Densitatea retelei de transport in comun – raportul dintre lungimea strazilor incluse in reteaua de transport in comun si suprafata
teritoriului localitatii respective.
• Densitatea retelei stradale – indicator care exprima lungimea sau suprafata carosabila raportata la suprafata teritoriului localitatii.
• Densitatea robotica – indicator care exprima masura gradului de automatizare industriala a unei tari, exprimat prin numarul de roboti
industriali raportat la 10.000 de persoane angajate in industria prelucratoare.
• Densitatea angajatilor – masura a densitatii muncitorilor in industrie obtinuta pentru fiecare loc de munca, astfel : numarul obisnuit de
locuitori / spatiul ocupat (ha.).
 Statica populaţiei
Statica populaţiei studiază numărul, distribuţia geografică şi structrura populaţiei
Numărul populaţiei poate fi cunoscut prin:
• recensământul populaţiei – înregistrarea globală transversală a întregii populaţii la un
moment dat
• actualizarea recensamântului prin date înregistrate la oficiile de stare civilă
• biroul de evidenţa populaţiei
• anchete demografice care aprofundează elemente de structură şi dinamică a populaţiei
• estimarea numărului populaţiei prin interpretarea rezultatelor între două recensăminte.
 Statica populaţiei
Densitatea populaţiei măsoară gradul de împrăştiere a populaţiei în colectivităţi constituite
(oraşe, sate) şi se calculează raportând numărul de locuitori pe km^2.

Structura populaţiei depinde de:

• dezvoltarea economică şi de politicile de dezvoltare
• mediul de viaţă care îşi pune amprenta asupra modelului de morbiditate şi mortalitate
precum şi asupra structurii serviciilor de sănătate
 Dinamica populaţiei
Dinamica populaţiei descrie mişcarea populaţiei şi are două componente:
Dinamica mecanică – se referă la mişcarea generală de factori economici, sociali, politici – mobilitatea socio-profesională (imigraţie
şi emigraţie).
Mişcarea migratorie a populaţiei rezultă din deplasările geografice ale populaţiei. Poate fi migraţie internaţională (migraţie externă) şi
migraţie internă.
Mişcarea internă se referă la schimbările de domiciliu legal sau nu (flotanţi). Balanţa acestor mişcări migratorii constituie soldul
migratoriu sau sporul (diferenţa între cei placaţi şi veniţi).
Dinamica naturală (reproducerea populaţiei)
Reproducerea populaţiei se descrie prin indicatori care măsoară fenomenul de reînoire permanentă a populaţiei datorită intrării unor
generaţii noi în fiecare an şi a ieşirii în medie a unei generaţii prin deces.
Reproducerea populaţiei prezintă două componente: natalitatea şi mortalitatea. În sens restrâns pentru studiul reproducerii populaţiei
se mai utilizează indicatorii de fertilitate şi nupţialitate.
Acţiunea mişcării migratorii asupra stării de sănătate este în funcţie de gradul organizat sau neorganizat de realizare.
 Indicatori de evaluare
Rata brută de natalitate (N) măsoară frecvenţa sau intensitatea naşterilor în cadrul unei anumite populaţii şi se
calculează prin raportarea numărului de născuţi-vii (Nv) la efectivul mediu al populaţiei (Pm) exprimându-se în
promile.
Deşi la numitorul relaţiei este cuprinsă întreaga populaţie, nu numai cea supusă riscului de a naşte, rata brută de
natalitate este un indicator des utilizat atât în statisticile naţionale, cât şi în comparaţiile internaţionale.
 
Rata generală de fertilitate (Fg) este expresia raportului dintre numărul de născuţi vii (Nv) şi numărul populaţiei
feminine în vârstă fertilă.
Valoarea acestui indice este influenţată nu numai de fertilităţile specifice după vârstă, ci şi de structura populaţiei
feminine după vârstă.
Rata generală de fertilitate apropie în mod considerabil efectivul născuţilor vii de unul din factorii determinaţi, care
condiţionează potenţialul intrărilor în sistemul populaţiei şi anume dimensiunea contingentului fertil feminin.
 Bilanţul demografic natural
Analiza separată a natalităţii sau mortalităţii nu oferă posibilitatea înţelegerii în toată complexitatea sa a
procesului privind mişcarea naturală a populaţiei. Acest lucru este posibil confruntând cele două fenomene
demografice prin sistemul bilanţului demografic natural (Bdn) care reprezintă diferenţa dintre natalitate (N) şi
mortalitate (M).
În funcţie de raportul dintre naşteri şi decese, bilanţul demografic poate fi:
• pozitiv, când N>M şi se numeşte spor sau excedent natural;
• nul, când N = M;
• negativ, când N<M, numindu-se deficit natural.
Bilanţul demografic natural reprezintă diferenţa dintre natalitate şi mortalitate şi nu are nici o semnificaţie pentru
puterea de reproducere a populaţiei. Cu toate acestea, el este folosit pe scară largă, acordându-i-se o importanţă pe
care el nu o poate avea. El apare însă foarte util în aprecierea tranziţiei demografice, mai cu seamă prin faptul că
unul şi acelaşi bilanţ natural se poate realiza la nivele diferite ale natalităţii şi mortalităţii.
 Factorii care determină
evoluția natalitații
Factorii care au influențat evoluția natalității, mortalității, sporului natural.
Factorii care determina evolutia natalitatii sunt:
• factorii economici – nivelul general de dezvoltare economica, conditiile de viata.
• factorii politici – fiecare stat isi elaboreaza propria politica demografica: incurajare a nasterilor (pronatalista);
limitare a acestora (antinatalista); neutra, care nu intervine deloc in evolutia normala a natalitatii.
• factorii socio – culturali – statutul femeii in societate, religia, climatul psihologic general si varsta populatiei.
 Optimul curbei populatiilor

Modelul de distributie a populatiilor (speciilor) sunt

limitate de factorii fizici (abiotici) de mediu (umiditate,
lumina, temperatura, pH, solul, apa etc. Populatia fiind un
grup de indivizi, exista un model organismal de
dezvoltare in relatie cu factorii de mediu, dezvoltarea
speciei insciindu¬-se in limita de toleranta ca euritopica
sau stenotopica, ilustrind un interval optim si un maxim
caracteristic.
 Bibliografie

1.https://www.scrigroup.com/geografie/ecologie-mediu/ECOLOGIA-POPULATIEI-ECOLOGIA-S13173.php
2.https://ro.wikipedia.org/wiki/Rom%C3%A2nia#Etimologie
3.https://ro.thpanorama.com/blog/geografia/cmo-se-calcula-la-densidad-de-poblacin-con-ejemplos.html
4.Manolescu, A. – “Managementul resurselor umane”, Editura Coresi, Bucuresti, 1999
5.Marcu Gr.M., Minca Dana Galieta Sanatate Publica si Management Sanitar, Ed Universitara “Carol Davila”,
Bucuresti, 2003
6.Mihăilescu I.; “Sociologie generală”, Editura Universităţii, Bucureşti, 2000
7.Minca, D.G. , Marcu, M.G. – “Sanatate publica si management sanitar, Note de curs pentru invatamantul post-
universitar”, Editura Universitara “Carol Davila”, Bucuresti, 2004 Mitrea, Georgeta – “Valori si atitudini familiale”,
Academia Romana, Institutul National de Cercetare a Calitatii Vietii, 1993