CREŞTEREA PLANTELOR

Creşterea
Procesul de mărire stabilă şi
ireversibilă a volumului şi greutăţii
celulelor, ţesuturilor şi organelor
plantei, datorită sporirii continue a
cantităţii de substanţă uscată, ca
urmare a unor procese biosintetice de
transformare şi depunere a
substanţelor organice proprii
 Procesul de creştere începe de la o celulă
ou, care prin:
- diviziune
- mărire în volum şi greutate
- diferenţiere în ţesuturi şi organe

formează caracterele speciei

În timpul creşterii - are loc morfogeneza

organelor vegetative: rădăcina, tulpina,
frunzele, etc
ETAPELE DE CREŞTERE
CELULARĂ

♦Etapa creşterii embrionare

Etapa creşterii prin extensie

Etapa diferenţierii celulare
I. Etapa creşterii embrionare (diviziune)

Are loc - în ţesuturile meristematice-

principala funcție fiziologică este diviziunea

Prin diviziunea – celule se înmulţesc :

 mărindu-şi numărul
 dar nu şi dimensiunile
I. Etapa creşterii embrionare (diviziune)

Celulele - au dimensiuni mici şi un

perete celulozic
subţire

Nucleul - are poziţie centrală

Vacuolele - sunt mici şi numeroase,

răspândite în
protoplasmă
În faza embrionară:
- se formează protoplasma densă
- se sintetizează substanţe complexe:
♦proteine
♦acizi nucleici
În metabolismul acestei faze intervin:
- enzime
- vitamine
- hormoni vegetali
II. Etapa creşterii prin extensie celulară,
de alungire sau elongaţie

Are loc - în zonele submeristematice

Celulele care şi - au încetat diviziunea

îşi măresc volumul, prin elongaţie

Mărirea volumului – pe baza pătrunderii

apei prin osmoză
 Vacuolele mici:
- îşi măresc volumul
- fuzionează într-o singură vacuolă,
dispusă central

 Nucleul - ia o poziţie periferică

 Citoplasma - apare ca un strat periferic ce

căptuşeşte peretele celular
 Creşterea în volum a protoplasmei

creşterea în suprafaţă a peretelui celular,

prin procesul de intus-suscepţiune, care
este favorizat de prezenţa: acizilor
nucleici, a auxinelor şi giberelinelor

Auxinele - determină lărgirea ochiurilor

din reţeaua celulozică, care devine laxă şi
depune noi fibrile celulozice, iar peretele se
reface
III. Etapa diferenţierii celulare
Din etapele anterioare celule identice ca
formă şi funcţii, care se specializează morfo-
fiziologic ţesuturi şi organe
Protoplasma suferă transformări importante
apariţia unor organite de tipul plastidelor
Membranana celulară creşte în grosime
Diferenţierea celulară - stimulată de:
- apariţia acidului abscisic
- lumină
 MECANISMELE CREŞTERII
Creşterea plantelor - are loc ca urmare a unui
complex de procese fiziologice şi biochimice,
determinate de:
- activitatea ţesuturilor meristematice
- caracteristicile biologice ale fiecărei specii
- acţiunea factorilor externi
Creşterea – reglată de balanţa hormonală =
raportul dintre stimulatorii şi
inhibitorii de creştere endogeni
 MECANISMELE CREŞTERII
În procesul de organogeneză există 3 etape:
- etapa creşterii lente - are loc sinteza
hormonilor endogeni
- etapa creşterii maxime - hormonii endogeni
acţionează lent
- etapa creşterii finale - intensitatea creşterii
se reduce până la încetarea totală
CREŞTEREA ORGANELOR

Se efectuează prin :

- creşterea celulelor

- creşterea ţesuturilor
 Etapele creşterii organelor:
- embrionară - meristeme – meresis

- alungirea celulelor – auxesis

- diferenţierea structurii anatomice tipice

 Creşterea organelor se face în:

- lungime
- grosime
Creşterea în lungime a rădăcinii - este
asigurată printr-o zonă de 5-10 mm şi prezintă
cele trei regiuni caracteristice:
- meresis
- auxesis
- zona de diferenţiere celulară
Celulele nou formate:
- se alungesc
- îşi măresc volumul
- se specializează
- devin definitive formarea structurii
primare a rădăcinii
Creşterea tulpinii – are loc în: - lungime
- diametru

Creşterea în lungime a tulpinii poate fi :

 apicală – datorată meristemelor apicale
 intercalară - la baza: tulpinii sau a
internodurilor


 liniară - pe toată lungimea internodurilor

 Creşterea în grosime a tulpinii
Este asigurată de meristemele secundare,
poziţionate lateral:
- cambiul - localizat la nivelul
cilindrului central
- felogenul - din scoarţă
 Creştereatulpinilor
- începe primăvara, la 10-15 zile de la
deschiderea mugurilor
- durează 2-4 luni
Creşterea frunzelor se face în:
- lungime
- suprafaţă

Se datoreşte meristemelor:
- bazale – monocotiledinate
- intercalare – ferigi
- de pe toată suprafaţa – dicotiledonate
 Creşterea fructelor - are la bază:
- diviziunea celulelor ovarului sau a altor
organe florale
- creşterea în dimensiuni

Creşterea fructelor are loc în două faze:

- faza diviziunii celulare, cu durată de la 10
zile la Cerasus avium la 45 de zile la Vitis
- faza extensiei şi diferenţierii celulare -
începe cu puţin înainte de sfârşitul diviziunii
şi durează până la maturitatea fructelor
 CREŞTEREA LĂSTARULUI

Creşterea lăstarului – este bienală

I an – are loc morfogeneza lăstarului în

interiorul mugurelui

- în faza de creştere embrionară

(intramugurală)
 CREŞTEREA LĂSTARULUI
În faza intramugurală – are loc formarea
elementele structurale ale lăstarului prin:
- iniţierea primordiilor de frunze şi muguri
- creşterea primordiilor
- diferenţierea ţesutului conducător

Morfogeneza primordiilor lăstarului - este

încheiată la sfârşitul verii
 CREŞTEREA LĂSTARULUI
II an – lăstarul intră în faza de creştere
vizibilă (extramugurală)

Faza extramugurală - constă în:

- extensia elementelor formate în mugure
partea preformată a lăstarului

- adăugarea de elemente noi partea

neoformată a lăstarului
Fenofazele fazei extramugurale:

dezmuguritul şi începutul creşterii

creşterea intensă a lăstarului
 încetinirea şi oprirea creşterii

 maturarea ţesuturilor şi pregătirea

pentru iernare
Creşterea lăstarului - se face la nivelul
tuturor elementelor sale componente: ax,
frunze, muguri
Creşterea axului se face în: lungime
grosime
Creşterea în lungime poate fi:
- internodală
- apicală
Creşterea în grosime a axului - se datoreşte
cambiului şi are loc până toamna
 Creşterea frunzelor se face prin:
- extensia primordiilor preformate în
muguri
- apariţia de primordii noi

Creşterea mugurilor se face prin:

- alungirea primordiilor preformate
- formarea şi creşterea primordiilor
neoformate
INFLUENŢA FACTORILOR EXTERNI
ASUPRA CREŞTERII
Temperatura minimă de creştere = minim de
creştere, zero de creştere sau zero biologic

Are valori cuprinse – 00 – 150 C

Valorile de 00 – 50 C – caracteristice pentru

specii de origine nordică

Valorile de 100 – 150 C –caracteristice pentru

specii de origine sudică
Temperatura minimă de creştere este de:

- 50C - grâu, orz, ovăz, legume din

zona temperată
- 6 - 80C - pomi fructiferi
- 100C - viţa de vie
- 10-150C – tomate, ardei, vinete, castraveţi,
pepeni, fasole
Sub valorile minime de temperatură- plantele
încetează creşterea, dar nu mor
Temperatura optimă - 180-370C
- 6-120C – înfrăţirea cerealelor
- 12-140C – alungirea paiului
- 130C – varză şi ridichi
- 160C – cartofi timpurii, salata, spanac,
morcov
- 190C – sfeclă, ceapă, usturoi
- 220C – ardei, tomate, fasole, dovlecei
- 250C –castraveţi, pepeni galbeni, pepeni verzi
 F: de cerinţele termice optime
speciile fructifere se clasifică în:

Specii puţin pretenţioase : măr, prun, vişin,

griş, coacăz, zmeur, căpşun

Specii cu cerinţă moderată : cireş, gutui, nuc

Specii cu cerinţe mari: piersic, cais, migdal

 Temperatura maximă - 350-450C
Plantele pot supraviețui și peste valorile
maximului

Ritmul de creştere - influenţat de

raportul dintre:
t0zilei / t0nopţii termoperiodism
 LUMINA
Manifestă asupra creşterii plantelor o
acţiune:
- directă
- indirectă

Acţiunea directă este manifestată prin:

♦ intensitate
♦ calitate
♦ durata zilnică de iluminare -fotoperioadă
 INTENSITATEA LUMINII

- Plante iubitoare de lumină – heliofile

- Plante iubitoare de umbră - ombrofile

Speciile heliofile - floarea soarelui, bumbac,

porumb şi viţa de vie

Speciile ombrofile - fasole şi inul de fuior

 F: intensitatea luminii - plantele legumicole
se împart în:

pretenţioase: tomate, ardei, vinete, pepeni

verzi şi galbeni
puţin pretenţioase: spanac, morcov, pătrunjel
mărar
nepretenţioase: mazăre şi ceapa pentru
frunze
care nu au nevoie de lumină: andive şi
sparanghel
 La intensitate luminoasă slabă sau în
lipsa luminii - plantele suferă procesul
de etiolare modificări de
creştere - fotomorfoze
La plantele dicotiledonate:
- tulpinile se alungesc
- frunzele rămân mici

La plantele monocotiledonate:
- tulpinile rămân scurte
- frunzele se alungesc
În lipsa luminii - este favorizată
elongaţia celulară, stimulată de
acţiunea auxinelor endogene

Intensitatea luminoasă slabă provoacă

etiolarea plantelor, care pierd culoarea
verde şi rămân colorate în galben-pal
 Calitatea luminii - influenţează
creşterea în mod
diferit
Radiaţiile roşii:
- favorizează extensia
- reduc diviziunea celulară

Radiaţiile albastre, indigo, violet şi

ultraviolet:
- favorizează diviziunea celulară
- reduc extensia celulară
 Lumina albastră :
 - stimuleazăbiosinteza proteinelor
- determină modificări structurale la
nivel subcelular

Radiaţiile ultraviolete:
- degradează ţesuturile
- stimulează biosinteza vitaminelor

Radiaţiile infraroşii - efect negativ prin

cantitatea ridicată de căldura
 Durata de iluminare zilnică sau
fotoperioada

Fotoperioada lungă - 14-18 ore - stimulează

creşterea

Fotoperioada scurtă -10-12 ore – inhibă

creşterea
Creşterea plantelor anuale, bienale sau a
lăstarului plantelor perene:

- are loc în timpul primăverii şi verii

- încetează la începutul toamnei

Dirijarea condiţiilor de iluminare în spaţii

închise se face prin reglarea:

- intensităţii şi calităţii luminii

- densităţii de semănat
Dirijarea condiţiilor de iluminare în câmp
se face prin:
- zonarea raţională în teritoriu
- amplasarea pe diferite expoziţii ale pantei

- orientarea culturilor în direcţia N-S

- distanţa optimă de semănat sau plantat

- combaterea speciilor concurente

 Acţiunea indirectă a luminii asupra
creşterii rezultă din:
- participarea luminii ca sursă de energie în
sinteza substanţelor organice, în fotosinteză

Produşii fotosintezei – substratul material

pe baza căruia are
loc creşterea
 UMIDITATEA AERULUI ŞI A SOLULUI
Creşterea - dirijată de cantitatea de apă din
mediu
La nivel celular - apa asigură creşterea prin
extensie a celulelor
Creşterea şi morfologia rădăcinii - depind de
cantitatea de apă din sol
Creşterea şi morfologia organelor aeriene depind
de cantitatea de apă din aerul atmosferic
Conţinutul de apă din mediu - acţionează
asupra creşterii plantelor conform punctelor
cardinale de: minim, optim şi maxim
În afara valorilor de minim - creşterea este
oprită
Valorile optimului:
- 50 - 60% din umiditate relativă a aerului
- 60% din capacitatea totală pentru apă în sol

Peste valorile de maxim, creşterea plantelor este

de asemenea oprită
 Faza critică la cereale - împăierea

Fazele critice la pomi sunt :

- creşterea lăstarului
- înflorirea

Faza critică la viţa de vie este:

- creşterea lăstarului – U % aerului - 75-80%
Umiditatea atmosferei - deosebit de
importantă în cultura legumelor:
90-95% - castraveţi
80-90% - salată, spanac şi varză
70-80% - morcov şi mazăre
60-70% - ardei, vinete şi fasole
50-60% - tomate
45-55% - pepeni verzi, pepeni galbeni şi
dovlecei
 F: cerinţele faţă de apă speciile pomicole pot fi:

- specii foarte exigente - 700 mm precipitaţii:

arbuştii fructiferi şi castanul comestibil
- specii cu cerinţe mari – 600 - 700 mm precipitaţii:
gutuiul, mărul , prunul
- specii cu cerinţe moderate - cca. 600 mm
precipitaţii: părul, nucul, cireşul , vişinul
- specii cu cerinţe reduse < 600 mm de
precipitaţii: piersicul, caisul, migdalul
F: adaptarea la condiţiile de umiditate
din mediu - 4 grupe ecologice de plante:
1. plante hidrofile - trăiesc în mediul
acvatic
2. plante higrofile - trăiesc într-un mediu cu
umiditate ridicată

3. plante mezofile - trăiesc într-un mediu cu

umiditate moderată

4. plante xerofile - trăiesc într-un mediu cu

umiditate foarte scăzută