MIŞCĂRILE PLANTELOR

Mişcările plantelor - mişcări de creştere

Mişcările de creştere pot fi:

 tropisme

 nastii
 TROPISME
Mişcări orientate de creştere provocate de acţiunea
unilaterală a unui factor de mediu

F: direcţia de creştere tropismele pot fi:

pozitive - organul de creştere se orientează în
direcţia de acţiune a factorului de mediu

negative - organul de creştere se orientează opus

direcţiei de acţiune a factorului de mediu
Orientarea organului – se face prin curbarea sa,
datorită creşterii inegale a celulelor pe feţele opuse
F: natura factorului de mediu, topismele pot fi
GEOTROPISME

FOTOTROPISME

HIDROTROPISME

CHIMIOTROPISME

TIGMOTROPISME
 » GEOTROPISMUL
Mişcarea orientată de creştere provocată de
acţiunea unilaterală a forţei de gravitaţie

Geotropismul orientează organele plantelor pe

direcţia de acţiune a forţei de atracţie a
pământului poziţia orizontală a
- tulpinii aeriene
- rădăcinii

Tulpinile aeriene - geotropism negativ

Rădăcinile - geotropism pozitiv
 Datorită geotropismul
La o plantă aşezată în poziţie verticală:
- rădăcina se curbează în jos
- tulpina în sus

Prin anularea acţiunii unilaterale a forţei d

gravitaţie - geotropismul nu se manifestă

Fenomenul - evidenţiat – clinostat

Plantule
așezate orizontal

Geotropismul
negativ al tulpinii
 Zona de percepere a excitaţiei
eotropice - reprezentată de:

- vârfurile vegetative ale rădăcinii şi tulpinii -

alcătuite din ţesuturi meristematice situate
pe distanţa de:
- 2-3 mm la rădăcină

- 10-20 mm la tulpină
Statocitele - celule receptoare speciale ce
conţin amiloplaste numite -
statolite – care realizează
perceperea acţiunii gravitaţiei

La tulpini –există o teacă de amidon sau

endoderm în jurul cilindrului
central, foarte bogat în
amiloplaste ce ar putea avea rol
de statolite
Zona de reacţie a excitaţiei
geotropice - în care se realizează
creșterea :
- este situată subterminal, fiind
reprezentată de zona de
extensie celulară
Mecanismul geotropismului - explicat
prin participarea stimulatorilor de creştere

La rădăcini:
- s-a presupus mai întâi acumularea ABA pe
partea inferioară a rădăcinii expuse orizontal

În prezent se consideră că - rolul inhibitor îl

au auxinele acumulate pe partea inferioară
în concentraţie supraoptomală
Auxinele - sunt sintetizate în frunze, de
unde migrează în formă inactivă, spre zonele
apicale din vârfurile:
- rădăcinii
- tulpinii

La acest nivel devin active – sub forma

acidului ß-indolilacetic – și sunt capabile să
circule în plantă polar , funcţie de
potenţialul bioelectric
În poziţie verticală:
- auxinele electronegative -circulă în
sens bazipetal - de la vârful organelor
spre colet
Circulaţia – este uniformă pe toate feţele
organelor creşterea
uniformă a celulelor

poziţia verticală a rădăcinii

şi tulpinii
În poziţie orizontală - are loc modificarea
potenţialului bioelectric al plantei prin
repartizarea:
- sarcinilor electrice negative pe partea
superioară
- sarcinilor electrice pozitive pe
partea inferioară

Auxinele electronegative - acumulează pe

partea inferioară la tulpină alungirea
mai intensă a celulelor şi curbarea acesteia în
mişcarea de geotropism negativ
Pentru rădăcini - concentraţia auxinelor
acumulate pe partea inferioară este
supraoptimală, inhibând alungirea celulelor

Din această cauză :

- celulele se alungesc mai intens pe partea

superioară curbarea rădăcinii în
mişcarea de geotropism pozitiv
Aplicarea AIA radioactiv la o rădăcină
orizontală - relevă transportul acesteia pe
partea inferioară a rădăcinii

La rădăcinile verticale - auxinele circulă din

zona de elongaţie spre vârful rădăcinii prin
cilindrul central

După ce intră în vârful rădăcinii - migrează

lateral şi intră simetric în zona de elongaţie
creşterea pe verticală
Modelul de circulaţie a auxinelor în rădăcinile verticale şi orizontale
 La rădăcinile orizontale:
- curentul de auxine devine asimetric, cu
concentraţie mai ridicată pe partea inferioară

Creşterea celulelor - inhibată pe această parte

rădăcina se curbează în jos

Prin utilizarea calciului radioactiv s-a
arătat că acest element migrează, ca şi
auxinele pe faţa inferioară a rădăcinii
aflate în poziţie orizontală
Curentul ionilor de Ca2+ ar putea fi
provocat de un flux de H+

Se creează astfel o modificare a

potenţialului electric pe surafaţa
rădăcinii expusă orizontal
La tulpinile expuse în poziţie orizontală:
● celulele de pe faţa superioară - îşi încetează
creşterea
● la celulele pe faţa inferioară - creşterea
continuă

Fenomenul se datorește:
- acumulării auxinelor pe partea inferioară
a tulpinii, într-o concentraţie optimală,
stimulatoare
Rolul geotropismului în viaţa plantelor
este foarte important deoarece
realizează orientarea organelor în
mediul care le asigură desfăşurarea
normală a funcţiilor fiziologice, şi
anume:
- absorbţia şi fixarea la rădăcină
- susţinerea organelor aeriene la
tulpină
 FOTOTROPISMUL

Mişcarea orientată de creştere - provocată de

acţiunea unilaterală a luminii
Factorul de excitaţie - reprezentat de lumină
Receptorii - reprezentaţi de pigmenţii
asimilatori din zona apicală
Plantele tinere - curbează în direcţia sursei
de lumină
Curburile fototrofice - au loc în zona
elongaţiei celulare
 FOTOTROPISMUL

Se manifestă:
- pozitiv la tulpină
- negativ la rădăcină

Zona de percepere a excitaţiei fototropice -

vârful organelor

Zona de reacţie - zona de extensie celulară

Mecanismul fototropismului – participarea
auxinelor

În condiţii de iluminare uniformă:

auxinele active în vârful vegetativ - migrează

bazipetal, uniform pe toate feţele organului
determinând:

- alungirea uniformă a celulelor

- creşterea verticală a acestuia
 Sub acţiunea iluminării unilaterale are loc
modificarea concentraţiei de auxine:
- acumularea acesteia pe faţa neexpusă
- scăderea pe faţa expusă la lumină
Scăderea concentraţiei de auxine sub acţiunea
luminii se poate explica fie prin:
● inactivarea acestora şi transformarea în lumi -
auxin lactonă
● modificarea potenţialului bioelectric celular, cu
acumularea de sarcini electrice pozitive pe faţa
opusă sursei de lumină
1909 - Blaauw - lumina albastră este cea mai
activă în producerea curbării fototropice
Cercetări ulterioare - pigmenţii fotoreceptori
sunt reprezentaţi de carotenoizi şi flavine,
care absorb lumina în zonele:
- spectrului vizibil - 450 – 480 nm
- zona UV- apropiat -360 – 380 nm
Fotoreceptorul primar în fototropism -
pigment flavinic - flavo-proteină care prin
absorbţia luminii se oxidează, prin reducerea
unui citocrom b din plasmalemă
Curbarea fofotropică a coleoptilului
Orientarea limbului frunzei f: sursa de
lumină – asigurată curbarea fototropică a
peţiolului
Aceasta - orientează frunzele cu limbul
perpendicular pe direcţia razelor de lumină

Fototropismul - deosebit de important în

orientarea frunzelor spre o intensitate
luminoasă optimă, capabilă să realizeze
intensitatea maximă a fotosintezei
 » HIDROTROPISMUL

Mişcarea orientată de creşterea - provocată de

acţiunea unilaterală a apei

- Zona de percepere - vârful rădăcinii

- Zona de reacţie - zona netedă

Se spune că - "rădăcinile aleargă în sol după

sursa de apă"
Hidrotropismul poate anula geotropismul
F: de cantitatea de apă din mediu -
rădăcinile se pot curba geotropic negativ

Îndepărtarea vîrfului rădăcinii :

- elimină răspunsul hidrotropic

- acesta reprezintă zona de percepere a

excitaţiei
Hidrotropismul - asigură
manifestarea funcţiei rădăcinii de
absorbţie a:
- apei

- elementelor minerale din sol

 » CHIMIOTROPISMUL
Mişcare orientată de creştere provocată de
acţiunea unilaterală a unui factor chimic

Chimiotropismul poate fi:

- pozitiv
- negativ

A fost demonstrat la:

- rădăcini
- creşterea tubului polenic în stil
Chimiotropismul pozitiv sau negativ al rădăcinii
- provocat de concentraţia diferitelor soluţii din
sol

Concentraţia diferită pe cele două feţe opuse ale

rădăcinii - provoca curbări pozitive sau negative
f: de valorile acesteia

Diferenţa de concentraţie - ar creea o diferenţă

de potenţial bioelectric care stă la baza curbării
Chimiotropismul rădăcinii permite:
- creşterea rădăcinii în soluţii hipotonice
- evită soluţiile hipertonice
Chimiotropismul pozitiv al tubului polenic
permite:
- creşterea tubului polenic
- favorizează: - polenizarea

- fecundarea cu polen
compatibil
 TIGMOTROPISMUL
Mişcarea de creştere provocată de
acţiunea unilaterală a substratului solid

Tigmotropismul - foarte frecvent la

cârcei
Zona de percepere a excitaţiei este:
- faţa inferioară
- feţele laterale
• La Clematis şi Tropaeolum - tigmotropismul
se manifestă la peţiol
• La Vanilla - tigmotropismul se manifestă la
rădăcinile adventive
• La Bryonia dioica - excitaţia tigmotropică
este precepută de anumite celule epidermice
cu:- pereţii mai subţiri
- protoplasmă ce conţine diferite
granule, bastonaşe şi cristale

• Transmit excitaţia la celulele feţei opuse

și determină curbarea
cârcei de Bryonia dioica:

I - înainte de atingerea suportului;

II – după atingerea suportului cârcelul a
format un resort intermediar între
suport şi tulpină;

III – cârcelul care nu a atins un suport

rămâne închircit
  NASTIILE
Mişcări neorientate de creştere provocate de acţiunea
neuniformă, cu intensitate variabilă, a unui factor de
mediu
Nastiile - se realizează prin modificarea turgescenţei
celulelor pe două feţe opuse
Nastiile pot fi:
Epinastii - turgescenţa creşte pe faţa superioară
deschiderea florilor

Hiponastii - turgescenţa creşte pe faţa inferioară

închiderea florilor
 După natura factorului de mediu
nastiile pot fi:

 termonastii

 fotonastii

 nictinastii

 seismonastii
 » TERMONASTIILE
Provocate de intensitatea variabilă a temperatu
Sunt evidente la florile de: lalele, Crocus, etc

La lalele - florile închise aduse la temperatura

camerei se deschid
La Crocus - florile prezintă sensibilitate la o
variaţie de temperatură de 00- 50
La lalele se induce - cleistogamia - fecundarea
interiorul florii înch
Termonastii
Floare de Crocus luteus:
a – la temperatură joasă, în stare închisă;
b – la temperatură ridicată, în stare deschisă
 FOTONASTIILE

Provocate de intensitatea variabilă a luminii

Mişcări caracteristice:
- inflorescenţelor speciilor compozite

- foliolelor unor specii ca: Phaseolus,

Mimosa, Robinia, Oxalis, Trofolium
Fotonastii
La fotonastii - mişcarea este determinată
de modificarea gradului de hidratare a
celulelor situate de o parte şi de alta a
pulvinulelor, în urma modificării presiunii
osmotice a sucului vacuolar
Gentiana nivalis - închide florile la
simpla trecere a unui
nor prin faţa soarelui
 NICTINASTIILE

Sunt provocate de alternanţa zilei cu

noaptea

Ele sunt evidente la:

- frunzele de Stellaria - în timpul nopţii se
ridică şi se apropie de tulpină

- frunzele Impatiens parviflora şi Polygonum

convolvulus - care se apleacă în jos
Nictinastii

Erythrina herbacea
 » SEISMONASTIILE
Sunt provocate de acţiunea unui factor
mecanic

Mimosa pudica - atingerea frunzelor este

urmată de lăsarea acestora în jos
- după 1/4 – 1/2 mişcarea revine
Seismonastiile - provocate de modificarea
turgescenţei unor celule de la baza peţiolului -
pulvinule
 Seismonastii

Mimosa pudica
 Frunze de mimoza înainte de a fi atinse

Skript - p. 74
Frunze de mimoza, după atingere
 Seismonastie la Mimoza

Pulvinule
• La Berberis vulgaris filamentele staminelor se
curbează la atingerea unei insecte
polenizarea entomofilă
• La Centaurea nigra şi C. montana
sensibilitatea filamentului la atingerea
mecanică favorizează:
- eliminarea polenului din antere
- polenizarea entomofilă
• La Cobea scandens filamentele staminelor se
retrag la nivelul stigmatului în momentul
căderii corolei, favorizând autopolenizarea
Centaurea nigra
Cobea scandes