STAREA DE REPAUS

LA PLANTE
Starea de repaus - rezultatul unui proces de
adaptare la condiţiile nefavorabile de mediu
Organele de creştere - sunt mai puţin
rezistente la aceste condiţii
Organele în repaus - prezintă o mare
rezistenţă încetarea creşterii şi intrarea
în repaus în sezonul nefavorabil, asigură
supravieţuirea
Repausul vegetativ – dormanţă - reprezintă o
fază a creşterii ritmice a plantelor
După cauzele care-l produc – repausul
poate fi:
- repaus forţat - corelativ - ecodormanţă -
creşterea este oprită din cauza unor condiţii
externe nefavorabile, dar poate fi reluată la
apariţia condiţiilor favorabile
- repaus propriu-zis, adevărat, profund sau
biologic - endodormanţă - creşterea este
oprită din cauza unor factori interni şi nu
poate fi reluată nici când condiţiile externe
devin favorabile
Organele de repaus la plante sunt:

- mugurii

- seminţele
CARACTERISTICILE REPAUSULUI SEMINAL

Seminţele - apar în urma procesului de

fecundare, din transformarea ovulului

Părţile componente ale seminţei sunt:

embrionul
endospermul
tegumentul
Embrionul - alcătuit din ţesut
meristematic ce conţine primordiile
organelor vegetative ale plantei:

 radicula
 tigela
 gemula
 cotiledoanele
• Endospermul sau albumenul - ţesut de
depozitare a substanţelor de rezervă

 Tegumentul - învelişul protector al

seminţei

Seminţele cu această structură -

albuminate
La leguminoase - endospermul este consumat
de embrion, iar substanţele de rezervă se
depozitează în cotiledoane

Seminţele se numesc exalbuminate

F: natura substanţelor de rezervă, seminţele
pot fi:
• amidonoase - în care predomină amidonul
• albuminoase - în care predomină
substanţele proteice
• oleaginoase - în care predomină lipidele
Prin procesul de germinaţie - embrionul
trece de la viaţa latentă la viaţa activă
La 25% din speciile vegetale - seminţele
sunt capabile să germineze în condiţii
favorabile, imediat după recoltare
La celelalte specii - după recoltare
seminţele trec printr-o perioadă de
repaus
Apariţia şi caracteristicile repausului
seminal - dictate de acţiunea condiţiilor
de mediu din zonele ecologice de
origine ale acestora, imprimate genetic
Seminţele multor specii intră în repaus
vegetativ încă din timpul formării lor

Hilhorst şi Downie (1995) - acest repaus

primar reprezintă o strategie pentru
supravieţuirea în condiţii nefavorabile
Repausul seminal - iniţiat spre sfârşitul fazei
de creştere a seminţelor

Încetarea aprovizionării cu apă şi cu

substanţe asimilate a seminţelor
Deshidratarea seminţelor condiţii de
stres

- Represarea unor gene specifice

- Blocarea sintezei proteinelor şi a acizilor
nucleici
Substanţele inhibitoare de creştere care
induc repausul seminal:
- se găsesc în: - tegument
- embrion

-se biosintetizează - în perioada ce

precede intrarea în repausul vegetativ
• Denis ş.a. – 1978 - constatat existenţa în
seminţe a unui complex inhibitor alcătuit
din : - compuşi fenolici
- acidul abscisic

• Complexul inhibitor - se biodegradează

pe parcursul perioadei de repaus

Acidul abscisic - identificată în seminţele a

numeroase specii de plante din genurile:
Pisum, Juglans, Fraxinus, Malus, Acer, etc.
Alături de substanţele inhibitoare de creştere -
în seminţe au fost identificaţi şi hormoni
stimulatori de creştere
Nikolaeva -1967- determinat prezenţa în
seminţele de Acer tataricum a auxinei, alături
de ABA

Conţinutul în auxină endogenă activă -scade

treptat, pe parcursul intrării în repaus a
seminţelor
•
Lewak – 1985 - giberelinele şi
citochininele din seminţe au o
concentraţie scăzută pe parcursul
perioadei de repaus

Amen – 1986 - consideră că seminţele se

află în starea de repaus vegetativ nu
numai din cauza prezenţei substanţelor
inhibitoare, ci şi din lipsa substanţelor
stimulatoare de creştere
Conţinutul în substanţe stimulatoare şi
inhibitoare de creştere - variază în
diferite părţi ale seminţelor

Acest raport poate regla:

- translocarea hormonilor
- biosinteza hormonilor
- transformarea formelor inactive
în forme active
După Bewley şi Black (1982)

Există două tipuri de mecanisme

care induc repausul seminal:

- repausul indus de embrion

- repausul indus de tegument

INFLUENŢA FACTORILOR EXTERNI
Seminţele de măr, piersic
ASUPRA REPAUSULUI SEMINAL
şi măceş
germinează la 200C, numai dacă au fost
expuse anterior la o T de 0-50C
Perioada de frig necesară pentru
întreruperea repausului - 1-6 luni
Repaus psihrolabil - temperatura
scăzută este asociată cu condiţii de
umiditate
 LUMINA
Starea de repaus - influenţată de lumină

repausul fotosensibil pozitiv sau negativ

Repausul fotosensibil pozitiv – fotolabil

Întreruperea repausului seminal se face

numai la lumină la:
- legume: salată şi tomate
- specii floricole: Petunia hybrida, Salvia
Repausul fotosensibil negativ - scotofil
Întreruperea repausului seminal se face
numai la întuneric : Freesia, Phlox
Delphinium
- 65% specii – au fotosensibilitate pozitivă

- 25% specii - au fotosensibilitate negative

- 10% - sunt lipsite de fotosensibilitate

Fitocromul
Pigment de culoare roşu-deschis, cu
absorbţie maximă în lungimea de undă 660
nm (P660), care trece sensibil într-o formă de
culoare roşie-închis, cu absorbţia maximă
în lumgine de undă de 730 nm (P730)
P660 - stimulează întreruperea repausului
la lumină
P730 - stimulează întreruperea repausului
la întuneric
 ◘Umiditatea
La Impatiens balsamina şi salată -
întreruperea repausului seminal are loc
prin expunere la uscăciune repaus
xerolabil
• Acţiunea temperaturilor scăzute în
întreruperea repausului - necesită
umiditate ridicată în sol
 
INFLUENŢA FACTORILOR INTERNI ASUPRA
REPAUSULUI SEMINAL

Natura şi structura tegumentului seminal

imprimă impermeabilitatea pentru:

- apă - la Robinia pseudacacia, ienupăr şi teiul

american

- oxigen
- la seminţe de Pinus strobus şi frasin
american
La plantele de cultură anuale - duritatea
tegumentului seminal este redusă
favorizează o germinaţie şi o
răsărire uniformă

La culturile furajere Trifolium

resupinatum şi T. Aureum, duritatea
tegumentului seminal este ridicată
favorizează autoreînsămânţarea
 Duritatea tegumentului:
- opune rezistenţă mecanică pentru
creşterea embrionului
- determină impermeabilitatea
pentru gaze (în special O2)

Germinaţia seminţelor la majoritatea

plantelor agricole – este inhibată de
absenţa O2, cu excepţia orezului
Starea fiziologică a embrionului
La diferite specii - embrionul provenit în urma
fecundaţiei nu este complet matur, ci necesită o
perioadă de post-maturaţie
Post-maturaţia - întâlnită la unele cereale şi
la plante furajere
În timpul post-maturaţiei – au loc procese
metabolice calitative
Starea de post-maturaţie - corespunde
repausului propriu-zis al embrionului
Activitatea metabolică este încetinită prin:
• reducerii respiraţiei aerobe
• încetinirii activităţii enzimatice
Are loc scăderea:
- conţinutului de acizi nucleici
- capacităţii ADN de a suporta sinteza ARN-
mesager cu rol în sinteza proteinelor
- conţinutului de stimulatori endogeni
Acumularea acidului abscisic
 Substanţele inhibitoare
• Acizi organici, (malic, tartric, citric) - în
pulpa fructelor de măr, struguri, citrice
• Glicozizi cianogenetici (amigdalina) - la
seminţe de prun şi migdal
• Alcaloizi (nicotina, cofeina şi cocaina) - în
seminţele de tutun, cafea şi cacao
• Aldehida acetică şi salicilică în seminţele
imature de porumb şi mazăre
• Acizi fenolici (cinamic, cumaric, salicilic) în
seminţele de Vicia şi Rapa
 ÎNTRERUPEREA REPAUSULUI SEMINAL
La unele specii se aplica tratamente care au ca scop:
- întreruperea repausului embrionar
- înlăturarea barierei mecanice a tegumentului
- înlăturarea barierei mecanice a substanţelor inhibitoare din
seminţe sau fruct

Stratificarea - temperatura de 10-100C şi umiditate, timp de 50-90 de

zile
 Stratificarea se face prin :
- expunerea seminţelor cu tegument dur
la:
- t0 - 10-100C
- umiditate
timp de 50-90 de zile
Stratificarea - satisface cerinţa de frig,
necesară întreruperii repausului
 Vernalizarea
Se face prin:
•îmbibarea seminţelor la temperatura optimă
până la începutul germinaţiei
•expunerea seminţelor timp de 10-14 zile la
temperaturi joase de 20-50C
•expunerea la temperatura optimă de
germinare
• Tratamentele hormonale - îmbibarea
seminţelor cu substanţe stimulatoare
Tratamentul cu GA a stimulat:
- germinaţia seminţelor la salată şi
ovăz
Tratamentul cu GA – (0,02 %), timp de 12
ore a stimulat:
- germinaţia seminţelor la garoafe şi petunii

La Primula vulgaris - tratamentul cu GA a

sporit efectul stratificării
Îmbibarea – se aplică seminţelor cu
tegumentul dur
Îmbibarea constă în:
- menţinerea seminţelor în apă la t0 de 250-
350C, timp de 24-48 de ore, până când
tegumentul crapă
Îmbibarea favorizează - gelificarea
substanţelor pectice din tegument
Se aplică la seminţele de: Pelargonium şi
Freesia
Tratarea hidrotermică
Se aplică - seminţelor cu tegumentul
foarte dur

Constă în:
- expunerea seminţelor alternativ, timp de
2-3 minute, la apă clocotită şi gheaţă, de 2-3
ori

Se aplică la Canna
 Degradarea mecanică a tegumentului
Se aplică la seminţe cu tegumentul foarte
dur
Se face prin:
- pilire
- frecare cu nisip sau pietriş
- crestare cu un cuţit
Se aplică la seminţele de Canna palmieri şi
lucernă
Tratamentele cu substanţe chimice

Se aplică la seminţe cu tegumentul:

- foarte dur
- impregnat cu răşini
-

Se folosesc tratamente cu:

- acid sulfuric
- acid clorhidric
- diferite săruri
La cactuşii - germinaţia este stimulată cu
acid sulfuric concentrat
La Tagetes erecta - germinaţia este
stimulată cu azotat de potasiu 0,75%

Îndepărtarea pericarpului
Germinaţia seminţelor la Zinnia violacea
a fost stimulată prin îndepărtarea
pericarpului