AL REPUBLICII MOLDOVA UNIVERSITATEA DE STAT DE EDUCAȚIE FIZICĂ ȘI SPORT
Facultatea Protecție, Pază și Securitate
Departamentul Drept, Protecţie, Pază şi Securitate
TEZĂ DE LICENŢĂ
PROCURORUL - PARTE A ACUZĂRII ÎN PROCESUL PENAL
Elaborat: Tudor MOTELICA,
Absolvent facultatea PPS
Coordonator ştiinţific: Elena BUGUŢA,
dr. în drept, conf.univ. Cercetarea științifică Constituția consacră expres „Republica Moldova este un stat de drept, democratic, în care demnitatea omului, drepturile şi libertăţile lui, libera dezvoltare a personalităţii umane, dreptatea şi pluralismul politic reprezintă valori supreme şi sânt garantate”. Conform Constituției și Legii cu privire la Procuratură nr. 3 din 25.02.2016 „Procuratura este o instituție publică autonomă în cadrul autorității judecătorești care, în procedurile penale și în alte proceduri prevăzute de lege, contribuie la respectarea ordinii de drept, efectuarea justiției, apărarea drepturilor și intereselor legitime ale persoanei și ale societății”. Atribuțiile procurorului în instanța de judecată sunt expres indicate în Codul de procedură penală. Procurorul reprezintă învinuirea în numele statului și prezintă în ședința de judecată probele acuzării; declară apel sau, după caz, recurs privind latura penală și latura civilă a cauzei, le retrage în modul prevăzut de lege. Procuratura Republicii Moldova reprezintă o instituție autonomă în cadrul autorității judecătorești, care, în limitele atribuțiilor și competenței, apără interesele generale ale societății, ordinea de drept, drepturile și libertățile cetățenilor, conduce și exercită urmărirea penală, reprezintă învinuirea în instanțele judecătorești în condițiile legii. Această activitate are la bază o serie de reguli fundamentale (principii), reflectate în legislație. Importanța studierii principiilor organizării și funcționării procuraturii este determinată de poziția ei în sistemul organelor de drept. Astfel, legislația procesual – penală în vigoare prevede concret că din partea acuzării fac parte: procurorul, organul de urmărire penală reprezentat de către ofițerul de urmărire penală, precum și partea vătămată, partea civilă și reprezentații acestora. Alături de instanțele judecătorești și organele de urmărire penală, la desfășurarea procesului penal participă și organele procuraturii care ,,reprezintă interesele generale ale societății și apără ordinea de drept, precum și drepturile și libertățile cetățenilor. Procurorul, în cadrul unui proces penal are rolul de acuzator de stat, care este indepedent. El, la fel execută indicațiile scrise de procurorul ierarhic superior privind înlăturarea încălcărilor de lege și omisiunilo admise la efectuarea și/sau conducerea urmării penale. Scopul și obiectivele cercetării Scopul acestei cercetări constă în abordare procurorului ca fiind parte a acuzării în procesul penal contradictorial. Asigurarea scopului propus presupune realizarea următoarelor obiective: analiza reglementărilor cu privire la principiile de organizare și de activitate a procurorului; analiza aspectelor cu privire la independenţa procurorului în realizarea atribuţiilor procesuale; descrierea standardelor privind participarea procurorului la examinarea cauzei penale; descrierea atribuţiilor procurorului în faza de urmărire penală; descrierea atribuţiilor procurorului la examinarea cauzei în instanţa de fond; analiza aspectelor comparative cu privire la realizarea atribuţiilor procurorului în procesul penal al altor state; descrierea condiţiilor generale privind exercitarea căilor de atac de către procuror; analiza exercitării de către procuror a apelului; analiza exercitării de către procuror a recursului; analiza exercitării de către procuror a căilor extraordinare de atac. Concluzii și recomandări Astfel, pentru a asigura o bună administrare a justiției penale și pentru a se garanta independența și imparțialitatea celor care exercită aceste funcții judiciare, legea procesual penală reglementează repartizarea acestora între diverse organe. Astfel, urmărirea (funcția de acuzare) este acordată în principiu procurorului, iar misiunea de a decide asupra culpabilității acuzatului – instanțelor de judecată. Funcția de învinuire în procesul penal se manifestă prin punerea în mișcare a acțiunii penale și exercitarea ei, constând în formarea învinuirii împotriva unei persoane determinate – făptuitorul unei infracțiuni – inculparea acestuia prin actul de punere în mișcare a acțiunii penale, trimiterea sau chemarea în judecată penală, susținerea și dovedirea învinuirii în fața instanței de judecată, inclusiv prin exercitarea căilor de atac și susținerea acestora în fața instanțelor competente. Procesul penal contradictorial necesită de la persoanele care susțin acuzarea în ședințele de judecată un comportament activ, orientat spre a dovedi instanței fundamentarea și corectitudinea poziției sale de învinuire. De asemenea, direcționarea funcțională a activității procurorului în instanța de judecată o reprezintă susținerea învinuirii, care se exprimă prin comportament activ al procurorului în cadrul ședinței de judecată, orientate spre convingerea instanței de judecată în fundamentarea concluziilor sale referitoare la Concluzii generale Analiza științifică a subiectului în cadrul tezei de licenţă, a legislației procesual- penale pe acest segment, precum și a practicii organelor de urmărire penală și a instanțelor judecătorești, a permis formularea unui spectru de concluzii generale, în particular: Justiția este contradictorială în situația în care părțile (participanții) la procesul judiciar pot activ și în condiții egale de a disputa, a dovedi dreptatea, a expune argumentele și a interpreta faptele, evenimentele și probele din cadrul dosarului, contribuind, astfel, la stabilirea adevărului. Prezența părților egale și instanța independentă sunt trăsăturile generice ale contradictorialității. Contradictorialitatea necesită prezența ambelor părți în ședința de judecată. Statutul de parte a procurorului presupune că din momentul din care instanța a pus cauza pe rol, acesta nu mai beneficiază în cadrul cauzei de împuterniciri statal-organizatorice, ele fiind deținute de către instanța de judecată, procurorul urmând să-i dovedească corectitudinea concluziilor sale acuzatoriale în cadrul cauzei penale. VĂ MULȚUMESC PENTRU ATENȚIE !