Ţările Române în secolul al

XVII lea
 Context internaţional
 Imperiul Otoman atinge apogeul expansiunii sale în
secolul al XVI lea precum şi statutul de mare putere în
secolul al XVII lea dar în secolul următor începe o lungă
decădere
 Secolul al XVII lea aduce o serie de modificări teritoriale
precum şi în raportul de forţe între marile puteri :
 Turcii sunt înfrânţi în 1683 la asediul Vienei şi încep să
piardă poziţiile din zona Ungariei şi Transilvaniei
 1699 –Pacea de la Karlowitz –dintre otomani şi
Imp.Habsburgic – Transilvania întră sub controlul
austriac
Ilustrație a bătaliei de la Viena, 12 septembrie
1683
Asediul Vienei. Trupele române se află în partea
de sus a gravurii, lângă castelul Schönbrunn
 Tratatul de la Karlowitz a marcat
începutul declinului Imperiului Otoman în
Europa de Est și a stabilit monarhia
habsburgică ca putere dominantă în
Europa centrală.
 Începe Criza Orientală –decăderea
Imperiului Otoman
 În estul Europei în afară de Polonia începe
ascensiunea unei noi puteri :Rusia
Statutul politic al Ţărilor Române în
secolul al XVII lea
 Autonomie sub suzeranitate turcească
 Se menţin instituţiile interne ,structura socială şi
economică
 Se accentuează treptat dependenţa faţă de
Poartă(politic şi economic)
 În rândurile boierimii pătrund elemente greceşti
 Sporeşte rolul boierimii în conducerea ţării şi controlul
domniei
 Domnitorii români au renunţat la conflictul deschis cu
Imperiul Otoman, înlocuindu-l cu acţiuni diplomatice
menite să strângă legăturile dintre cele trei Ţări Româneşti şi
să le apropie de puterile europene ostile turcilor (Imperiul
Habsburgic, Polonia şi Rusia)
 Domnitorii români au urmărit să ducă o politică de
echilibru între turci şi marile puteri intrate în competiţie cu
aceştia
 Cei mai importanţi domnitori care au dus o politică de
echilibru între marile puteri rivale în interesul statalităţii au
 fost: Matei Basarab, Vasile Lupu, Şerban Cantacuzino,
Constantin Brâncoveanu şi Dimitrie Cantemir
 Matei Basarab (1632-1654)domn al
Ţării Româneşti
 A fost un adevarat "Mecena",un protector al culturii,
sprijinitor al ortodoxiei, militând pentru păstrarea nealterată a
tradiției ortodoxe.
 Epoca lui Matei Basarab a fost una de înflorire culturală, a
avut o contribuție majoră în înlocuirea limbii slavone cu cea
românească, în viața oficială, religioasă și civilă. El a introdus
prima legislație scrisă: "Pravila mică" (tipărită la mănăstirea
Govora, 1640), care a fost tradusă din limba slavonă de către
Mihail Moxa, precum și "Îndreptarea legii" (Târgoviște, 1652).
 Menține pacea cu Turcia, încheie pact de alianță și prietenie
cu Gheorghe Rákóczi I (1635),principele Transilvaniei,
precum și cu Sfântul Imperiu Roman, Polonia și Veneția
(1636, 1637, 1639).
Pravila Îndreptarea legii
Mănăstirea Arnota
 Vasile Lupu(1634-1653)
 Prin prestigiul său personal pe plan intern și prin
legăturile întinse în afară, Vasile Lupu a dat o
nouă strălucire Principatului Moldovei.
 Domnia lui relativ lungă a asigurat un nou avânt
culturii româneşti din Moldova făcând paşi
importanţi în introducerea şi folosire a limbii
române în biserică şi stat
 s-au tipărit mai multe cărți bisericești („Carte
românească de învățătură” - Iași 1643 ;
„Răspunsuri la Catehismul Calvinesc” - Suceava
1645), dar și o carte de legi, „Pravilele
împărătești”.
 Date fiind împrejurările favorabile externe, ar fi
avut o domnie liniștită dacă n-ar fi avut ambiții
mari, gândindu-se și la stăpânirea Munteniei și
chiar a Transilvaniei. Sprijinindu-se pe turci, a
început intrigile împotriva lui Matei Basarab
încă de la începutul domniei.
 Însă bătrânul Basarab, în alianță cu Gheorghe
Rákóczi al II-lea, îl ajută pe pretendentul
Gheorghe Ștefan să-l detroneze pe Vasile Lupu
(aprilie 1653).
 A doua jumătate a sec. al XVII lea
 1687/1688 – sub presiunea habsburgilor Transilvania
acceptă ”protecţia”imperiului
 1691 –se emite Diploma Leopoldină care fixează
statutul principatului Transilvania ca parte integrantă a
Imperiului Habsburgic : provincie imperială condusă
de un guvernator numit de împărat
 Se păstrează vechile structuri politice şi confesionale ale
pricipatului(naţiunile privilegiate şi religiile recepte)
 1699 –Pacea de la Karlowitz –Imperiul otoman
recunoaşte stăpânirea în Transilvania
 Domnitorul Şerban Cantacuzino (1678-1688)

 Ţara Românească şi
Moldova duc o politcă de
echilibru între marile
puteri vecine şi prin
diplomaţie fac încercări de
recâştigare a
independenţei.
La asediul Vienei în 1683 Șerban Cantacuzino a
preluat inițiativa sprijinirii pe ascuns a forțelor
creștine : i-a informat pe vienezi despre mișcările
din tabăra turcească; ba chiar mai mult, a
dezvoltat un sistem secret de comunicații, pentru a
nu trezi suspiciuni în rândul turcilor
În momentele în care armatele românești erau
nevoite să bombardeze orașul, acestea fie umpleau
tunurile cu paie, fie foloseau ghiulele de fontă care
produceau pagube minime zidurilor vieneze.
 Acțiunile
domnitorului
muntean au
contribuit într-o
mare măsură la
depresurarea Vienei,
permițând creștinilor
să cunoască dinainte
intențiile turcilor și
oferindu-le răgazul
pentru a-și regrupa
și întări forțele.
 La 2/12 octombrie
1688 a trimis la
Viena o solie, pentru
închinarea țării la
Imperiul
habsburgic.
 Constantin Brâncoveanu(1688-1714)

 „Ne-am ridicat domn iar

domnia mea aceasta nu aș
fi pohtit, că știe sfinția ta
că de nici unele lipsă n-am
fost ci ca un domn eram la
casa mea … și pentru ca
să vină nișcari străini
domni asupra țării și a
săracilor să-i necăjească
fără milă și să pustiască
țara, pentru aceia am luat
domnia mea jugul acesta
asupra domniei mele”.
 După ce în 1683 ajunsese la porțile Vienei, Imperiul
Otoman, sub suzeranitatea căruia se găsea Țara
Românească, a suferit un puternic recul: rând pe rând
au fost pierdute de către turci în dauna imperialilor
Ungaria și Transilvania, însă situația Țării Românești nu
permitea înlăturarea vasalității turcești. Nicolae Iorga
descria situația țării astfel:
„Pe toată linia Dunării[...] erau numai cetăți de
ale Turcilor. Dar nu numai atîta [...] în Bugeac,
în partea sudică a Basarabiei, din vremea lui
Mihai Viteazul încă se aduseseră Tatarii. [...] era
de ajuns un semn, și Tătarii din Bugeac, de la
Sudul Basarabiei, ca și cei din Dobrogea, să
invadeze Moldova și Țara Românească.”
 Perioada în care a domnit Constantin Brâncoveanu
s-a caracterizat prin îndelungi lupte pentru
supremaţie a Imperiului austriac împotriva
Imperiului otoman. Ambele imperii aveau interesul
să atragă de partea lor Ţara Românească, din varii
motive, ea situându-se la limita dintre cele două
puteri. Mai târziu se va implica în luptele pentru
dominaţie şi Rusia.
 Brâncoveanu a încercat să păstreze independenţa
Munteniei, încercând să evite soarta Transilvaniei,
cucerită şi ocupată de austrieci, acţionând împotriva
acestora în alianţă cu turcii. Pe de altă parte, a
încercat să limiteze influenţa turcilor în Muntenia,
aliindu-se cu austriecii.
 Întreaga lui domnie, de peste 25 ani, s-a caracterizat
prin jocuri politice şi diplomatice cu cele trei mari
puteri care se confruntau în această zonă a Europei.
 1698-face propuneri de alianţă Rusiei în vederea unui
război antiotoman
 1701 – încheie o înţelegere cu Imp.Habsburgic
obţinând protecţia împăratului Leopold
 Cât timp turcii s-au aflat în inferioritate faţă de ruşi,
ei au tolerat activitatea lui Brâncoveanu de a-şi căuta
aliaţi între creştini. După ce au încheiat cu succes
campania din anul 1711 împotriva ruşilor, pe care i-
au înfrânt, turcii şi-au schimbat complet atitudinea
faţă de Brâncoveanu.
Biserica Sf.Gheorghe  La 24 martie 1714 Constantin
Nou din Bucureşti Brâncoveanu a fost arestat din
unde se află ordinul sultanului şi cu întreaga
mormântul lui familie a fost dus la
Constantin Constantinopol, iar toată averea
Brâncoveanu
sa aflată în ţară confiscată
 Constantin Brâncoveanu
împreună cu cei patru fii ai săi şi
clucerul Ianache Văcărescu au
fost decapitaţi la
15 august 1714 în faţa sultanului
Ahmed al III-lea. Trupurile celor
ucişi au fost aruncate în mare.
 După cum scria Iorga în 1914, „osândit să nu facă
politica armelor, el a făcut marea politică a culturii, cea
mai mare”.
 În perioada domniei lui Constantin Brâncoveanu,
cultura românească a cunoscut o perioadă de înflorire,
voievodul fiind un fervent sprijinitor al culturii.
 Domnul a inițiat o amplă activitate de construcții
religioase și laice ,a protejat tiparul şi şcoala întemeind
Academia domnească din Bucureşti în 1694.
 În paralel cu Academia funcționau și alte școli, în incinta
unor mănăstiri, în care se preda în slavonește și în
românește. Așa au fost școlile de la mănăstirile Sfântul
Gheorghe Vechi și Colțea, în Bucureşti
Palatul Mogoșoaia
 Dimitrie Cantemir(1710-1711)

 Domn al Moldovei și un
mare cărturar al
umanismului românesc.
Printre ocupațiile sale
diverse s-au numărat
cele de enciclopedist,
etnograf, geograf,
filozof, istoric, lingvist,
muzicolog și
compozitor. A fost
membru al Academiei
de Științe din Berlin.
 La 14 ani a fost nevoit să plece la
Constantinopol (1688-1690), unde a stat 12 ani,
ca garanţie a credinței tatălui său Constantin
Cantemir domn al Moldovei pe lângă Înalta
Poartă.
 În 1710 a fost pus la tronul Moldovei, având
misiunea de a-l supraveghea pe Brâncoveanu,
bănuit de neloialitate față de Imperiul Otoman,
în schimb a încheiat el însuși un tratat cu
Imperiul Rus al lui Petru cel Mare.
 Noul domn-cărturar a încheiat la Luțk în Rusia (azi în
Ucraina), la 13/24 aprilie 1711, un tratat secret de alianță
cu Petru cel Mare, țarul Rusiei, în speranța eliberării țării
de sub dominația turcă și precizând integritatea
granițelor și faptul că ele vor fi apărate de armata
Moldovei.
 Prin tratat se stipula că domnia sa va rămâne pe viață,
iar scaunul Moldovei va fi transmis pe cale ereditară, în
familia Cantemir
 Dimitrie Cantemir a fost un admirator al lui Petru cel
Mare, a dorit să introducă și în Moldova principiile
absolutismului luminat. A încercat să pună capăt
rivalităților dintre diferitele grupări boierești.
Petru cel Mare (1682-1725)
 După numai un an de domnie (1710 - 1711),
Dimitrie Cantemir s-a alăturat lui Petru cel
Mare în războiul ruso-turc, dar n-a plasat
Moldova sub suzeranitate rusească.
 După ce armata rusească și contingentele
moldovenești au fost înconjurate de uriașa
armată a marelui vizir Mehmed Pașa și au fost
înfrânte de turci în Bătălia de la Stănilești
(1711) pe Prut, Dimitrie Cantemir neputându-
se întoarce în Moldova, s-a refugiat în Rusia (la
16 iulie 1711), unde a rămas cu familia sa
 Actualmente, osemintele
sale se odihnesc în
Biserica Trei Ierarhi din
Iași, repatriate grație lui
Nicolae Iorga, în 1935. Pe
lespedea raclei sale este
scris următorul text: „Aici,
întors din lunga și pre
greaua pribegie înfruntată
pentru libertatea țării
sale, odihnește Dimitrie
Cantemir, domn al
Moldovei”.
Mormintele lui Dimitrie Cantemir şi
Al.I.Cuza de la Trei Ierarhi Iaşi