Arcul de triumf

De: -Moldovan Alessia

-Saplacan Madina
-Baciu Amalia
-Ciurar Iustina
Localitate Paris
Metropolă Paris
Țara Franța
Adresa Place de l'Étoil
e

Arhitect Jean-François Chalg

rin
Stil artistic Neoclasic
Tip Arc de triumf
Data începerii
1806
construcției
Data finalizării 1836
Înălțime 50 m
Proprietar Statul francez
Istorie
• Își are originea într-un discurs pronunțat de Napoleon Bonaparte după bătălia de la
Austerlitz, pe 2 decembrie 1805: „Va veți întoarce acasă sub arcuri de triumf.” Un
decret adoptat pe 18 februarie 1806 a lansat lucrările, finanțate prin contribuțiile ale
Grande Armée. Piatra de temelie s-a pus pe 15 august a aceluiași an, cu ocazia zilei de
naștere a lui Napoleon.

Lucrările s-au suspendat după căderea Primului Imperiu în 1815, apoi

s-au reluat sub conducerea lui Jean-Nicolas Huyot în 1826, în timpul
domniei lui Ludovic al XVIII-lea. Huyot a realizat antablamentul,
bolta ogivală pentru a susține dalajul superior, și bolta cu casete a
arcului principal
Descriere
• Monumentul este inspirat de arhitectura romană și în special de Arcul de triumf lui
Janus la Roma, cu formă tetrapil. În anumite aspecte se îndepărtează de modelul roman:
nu includ nicio coloană și este de dimensiuni excepționale, cu 50 m înălțime, 45 m
lățime și 22 adâncime.
• Programul iconografic se desfășoară în ordine cronologică pe altoreliefurile pilierelor:

Plecarea voluntarilor din 1792 Triumful din 1810 Rezistența din 1814 Pacea din 1815
• Deasupra pereților se afla șase basoreliefuri, care ilustrează episoade marcante ale
războaielor revoluționare și napoleoniene. Partea inferioară a antablamentului este decorată cu o
friză, ce reprezintă plecarea și întoarcerea armatelor în cadrul campaniei din Italia și al
campaniei din Egipt. Pe zidurile interioare sunt înscriși cei 558 de generali ai Imperiului. Numele
celor care au murit în luptă sunt subliniate. Pe aticul se găsesc 30 de scuturi, fiecare purtând
numele unei victorii a Revoluției sau a lui Napoleon: Valmy, Jemmapes, Fleurus, Montenotte,
Lodi, Castiglione, Rivoli, Arcole, Pyramides, Aboukir, Alkmaer, Zurich, Heliopolis, Marengo,
Hohenlinden, Ulm, Austerlitz, Jena, Friedland, Somosierra, Essling, Wagram, Moscova, Lützen,
Bautzen, Dresda, Hanau, Montmirail, Montereau și Ligny.
Funcția

• Arcul face parte acum din monumentele naționale franceze cu o mare însemnătate
istorică. La picioarele sale se află Mormântul Soldatului Necunoscut din Primul
Război Mondial; sistemul ce alimentează flacăra care îl comemorează a fost pentru
prima dată folosit aici. Soldatul Necunoscut este comemorat la fiecare 11 noiembrie
, ziua armistițiului semnat între Franța și Germania în 1918.