Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Extracția Dentară La Copii
Extracția Dentară La Copii
COPII
Marcela Pinzarean
s1802
Extracția dentară - interventie chirurgicala efectuata cu scopul
de a indeparta din alveola sa dintele are nu mai poate fi
recuperat prin tratament conservator sau a cărui existenta pe
arcada impiedica fie eruptia,fie alinierea dinților permanenți si
stabilirea unei ocluzii ortognatice.
Indicații absolute
În condiții de ambulatoriu pot fi extrași:
1. Dinții temporari sănătoși și tratați în prealabil pot fi extrași în perioada schimbului fiziologic, când rizaliza
rădăcinilor atinge 1/2 din lungimea rădăcinii și la gradul III de mobilitate a dinților.
2. Dinții temporari cu întârzierea rizalizei rădăcinilor în perioada schimbului fiziologic.
3. Dinții tratați sau cariați cu periodontită cronică în faza de acutizare, care pot provoca procese inflamatorii
cu alterarea stării generale:
a) Avulsii dentare ale dinților temporari.
b) Luxații în axul dintelui (cu intruzie) cu rădăcinile formate.
c) Fractură longitudinală sau fractură coronoradiculară, care nu poate fi tratată conservator.
4. Dinții temporari cu necroză pulpară cronică:
a) când pănă la schimbul fiziologic au mai rămas 2 ani;
b) prezenţa afecţiunilor contagioase sau alergice;
c) prezenţa a două sau mai multe exacerbări;
d) dinţii cu rizaliză radiculară ce depăşeşte mai mult de 1/3 sau 1/4 din lungimea rădăcinii;
e) dinţii cu rizaliză sau cu perforaraţie la bifurcaţia radiculară;
f) dinţii care sunt cauza resorbţiei corticalei la apexul dintelui primar şi la nivelul mugurelui dentar;
g) dinţii cu chisturi radiculare;
h) dinţii care au provocat exacerbări în momentul tratamentului;
i) dinţii care au provocat şi menţin procese subacute sau cronice în nodulii limfatici regionali;
j) supuraţiile cronice la bifurcaţia dintelui şi mugurelui dentar;
5. Dinții prelactali care prezintă dificultăți la alimentarea copilului
Indicații pentru extracție în condiții de staționar:
Tipuri de comportament:
● adaptiv,
● slab adaptiv
● neadaptiv.
Slab adaptiv: Copiii cu comportament slab adaptiv sunt copii cu diferite forme de cooperare.
Neadaptiv: Lipsa capacitaților de adaptare. În aceasta categorie sunt incluși copiii de pina la
3 ani, handicapati, cu abateri de comportament, din diferite cauze.
Cooperarea agresiva este specifica pentru copiii de la 3 la 6 ani. Reactiile negative apar deja de la receptie sau chiar când se
face o programare la stomatolog. Se caracterizeaza prin labilitate emotioțnala, agresivitate fata de sine și dentist, emotii
negative. Acești copii necesita o corectie psihologica de diferita durata. Se recomandă sedarea copiilor.
Cooperarea negativa este caracteristică pentru orice varsta, dar mai tipică pentru copiii de varsta scolara. Unii copii au un
comportament controlat, repetând deseori: ,,Eu nu vreau...", ,,Eu nu am sa..." De obicei, acești copii sunt supuși tratamentului
stomatologic in pofida vointei lor. Ei sunt considerati neadaptivi in serviciul stomatologic și necesita o pregatire suplimentara
la psiholog și neurolog. Se recomanda sedarea sau anestezia generală. Adolescentii au un comportament pasiv, ei refuza sa
comunice verbal. Încercările de a-i implica in convorbire in timpul examenului sau tratamentului nu se soldeaza cu succes. La
incercarile medicului de a-i examina ei tin gura inchisa. Se recomanda sedarea.
Cooperarea pasiva. De obicei, acești copii vin din localitati rurale, cu un numar mic de locuitori, sau din regiuni izolate, unde
rareori comunica cu străinii. Părinții pentru ei sunt persoane de apărare, dupa care se pot ascunde. Ei nu opun rezistență
fizica, dar sunt emotional instabili. Acești copii au nevoie de o corijare a comportamentului, iar tratamentul stomatologic se va
efectua timp îndelungat. Atitudinea incorecta a personalului medical și părinților fata de copil poate contribui la tensionarea
colaborarii.
Cooperarea tensionata. Acești copii initial accepta tratamentul stomatologic, dar în timpul tratamentului apar tremorul
capului sau mâinilor, mai ales in timpul vorbirii, transpiratii, in special hiperhidroza. Se recomanda sedarea copiilor pentru a
minimiza emotiile si agitatia.
Cooperarea specifica a copiilor combina specificul ultimelor doua categorii. Copiii permit examenul sau manipulările
stomatologice, însă elementul de frică ii însoțește întreaga perioada de examinare și tratament. Deseori ei acuza dureri.
Plansul este controlat, constant și nu exagerat. Se recomandă sedarea.
Tehnica extracției dinților temporari și permanenți
1. Se practică mai des poziția culcată a copilului..
2. În extracțiile dentare la mandibulă poziția chirurgului e din partea capului și din dreapta
copilului – în extracțiile dinților de pe maxilare.
3. Regula mâinii stângi are scopul de a proteja dinții adiacenți, de a îndepărta părțile moi, de
a servi ca suport al mandibulei și al apofizei alveolare, de a stabiliza capul și cu efect tactil.
în timpul extracției
● fracturarea dintelui antagonist;
● fracturarea crestei alveolare;
● luxația sau fracturarea mandibulei;
sau după ● fracturarea tuberculului maxilei;
● deteriorarea sau luxația foliculului dintelui
permanent în momentul extracției dintelui
temporar, în special pentru tipul de rizaliză
● radiculară orizontală sau verticală;
2. Complicații postoperatorii: ● pătrunderea dintelui în cavitățile anatomice
● hemoragii; (sinusul maxilar, canalul mandibular) sau în
● procese inflamatorii (periostită, țesuturile moi (planșeul bucal);
osteomielită); ● perforarea sinusului maxilar;
● nevralgii, parestezii, nevrite. ● traumatizarea țesuturilor moi;
● hemoragie;
● alunecarea și asfixia dintelui de lapte extras