CATEDRA: Filozofie și bioetică

PROFESOR: NASTASIU SILVIA

ESEU:
“COMPORTAMENTUL ESTE OGLINDA
ÎN CARE FIECARE ÎȘI EXPRIMĂ
PROPRIA IMAGINE.”
Goethe

STUDENT: Pînzărean Marcela

GRUPA: S1802
 Comportamentul este modul în care ne exteriorizăm, acea
componentă a personalității care ne definește și ne face unici și
deosebiți.
Comportamentul unui om se observa încă din primii lui ani
de viață. Copiii fiind sub aripa ocrotitoare a părinților , tind spre a lua
desinestătător decizii, care mai târziu vor afecta, într-un mod sau altul,
viața lor. Chiar dacă părinții sunt gata să se implice mai profund în
construcția comportamentului copilului lor, comportamentul uman
cuprinde după nivelul de complexitate mișcări sau acțiuni care nu sunt
în puterea părinților, care țin doar de lumea interioară, dorințele și
aspirațiile individuale pentru fiecare. De exemplu, Maslow ,în anul
1970 , a introdus toate trebuințele spre care aspiră omul într-o
piramidă din 5 nivele, la bază fiind nevoile biologice (de bază, auto-
conservare), după care nevoile de securitate (protecție, grijă,
stabilitate), apoi nevoile sociale (comunicare și socializare), nevoia de
stimă (creșterea stimei față de sine) iar în vârf fiind nevoia de
autorealizare , acea motivație care îl face pe om să treacă prin toate
greutățile vieții și să cucerească noi orizonturi. Astfel, orice acțiune a
omului are în spatele său unele din aceste nevoi , pe care încearcă să le
umple doar cu emoții sincere și adevărate.
După părerea mea, cel mai mare dezavantaj care este
prezent în construcția comportamentului, este raportul acestuia cu
societatea, pentru că anume ea impune conceptul de normal și
anormal, astfel încă din copilărie suntem speriați că modul nostru de
viață sau modul în care ne privim în propria oglindă va fi inacceptabil
social, astfel renunțăm la idea de a fi noi însune și ne e frică sa nu
deviem de la imaginea pe care așteaptă societatea să o vadă în noi. Cu
siguranță nu trebuie să uităm că comportamentul nostru poate fi
generator de distres, adică să afecteze pe cei cei din jurul nostru, deci
toate acțiunile sau hotărârile pe care le luăm , trebuiesc cizelate și
gîndite bine, pentru ca mai târziu, când vom privi în oglindă, să fim
mândri de ceea ce vedem, în caz contrar, când apar sentimente de
devalorizare de sine , reflecția devine rezultatul unei gândiri
disfuncționale.
De multe ori , cauza acestei gândiri este nemiloasa societate, care
oferă statuturi, caracteristici și criterii în care trebuie să ne încadrăm în
scurta noastră viață. Viață în care trebuie să reușim să ne formăm ca
personalitate, să iubim, să facem lucruri frumoase, să lăsăm ceva în
spate și să ne ocupăm cu ceea spre ce tinde sufletul nostru.Pentru
îndeplinirea acestor scopuri trebuie să realizăm ca totul depinde de
comportamentul nostru, de aptitudinea de control voluntar asupra
comportamentului, de perceperea corectă a realității, de capacitatea de
conștientizare și acceptare a propriei persoane și desigur de
aptitudinea de a crea relații încărcate afectiv.
După cum spunea Goethe, “Comportamentul este oglinda în
care fiecare își exprimă propria imagine”, de unde putem face
concluzia că în spatele comportamentului unui om se află sufletul și
educația lui, acea zestre ereditară irepetabilă, pe care părinții au
șlefuit-o de-a lungul anilor, pentru ca să ajungă să fie transmisă mai
departe copiilor noștri. Deci, ar trebui să depunem un efort anumit,
pentru a deveni un exemplu , și nu ma refer doar la succesul pe care îl
obținem la serviciu, pe plan profesional, ci de a deveni un exemplu de
un om bun, cu o percepere corectă nu doar a realității , ci și a valorilor
social-umane (des ignorate în zilele noastre), respectuos și care tinde
spre o perfecționare continuă (pentru că trăsăturile
comportamentalistice ale unui om nu sunt rigide, ele se pot restructura
și perfecționa).
Scopul meu principal în viață este de a fi mulțumită în
momentul în care voi privi în oglindă, pentru că dincolo de aparențe,
de felul în care arăt, eu aș vrea să văd o persoană mândră de ceea ce
reprezintă, mândră de felul în care gândește, simte și trăiește, care
privește hotărâtă și neînfricată spre viitor și mulțumită sau fără regrete
spre trecut. Acesta ar fi idealul sau punctul în care atingi perfecțiunea
în formarea unui comportament, chiar dacă acesta poate fi interpretat
diferit de cei din jur, până la urmă conteză doar cum te simți tu în
propria piele și nu cum te vede societatea.