• Sistemul nervos isi indeplineste rolul de integrare a organismului in mediul inconjurator si de
coordonare a functiilor organelor interne pe baza informatiilor receptionate din mediul extern si din mediul intern. Structurile anatomice care realizeazaaceste functii se numesc analizatori. Analizatorii sunt sisteme complexe care receptioneaza, conduc si transforma excitatiile in senzatii adecvate. • Analizatorii sunt constituiti din trei segmente: periferic, intermediar si central. • a) Segmentul periferic, receptorul, este o celula sau un grup de celule specializate pentru receptionarea variatiei unei anumite forme de energie care reprezinta excitantul specific. • Dupa teritoriul de receptie a excitantilor, receptorii se clasifica in: exteroceptori, proprioceptori si interoceptori. Dupa distanta de la care actioneaza excitantul, receptorii pot fi: de contact (tactili, gustativi etc.) si de distanta (auditivi, olfactivi etc). Receptorii pot fi liberi (terminatii nervoase libere si corpusculi), sau pot fi inclusi in organele de simt. Ei difera structural de la un analizator la altul, dar intotdeauna transforma actiunea stimulului in potential de receptor specific, apoi in potential de actiune, influx nervos nespecific. • Valoarea potentialului de receptor variaza in functie de intensitatea excitantului. Spre deosebire de acesta, la nivelul fibrei nervoase se manifesta numai modularea frecventei potentialului de actiune. • b) Segmentul intermediar (calea aferenta) este constituit din neuronii pseudounipolari, din ganglionii spinali si tracturile ascendente medulare sau din fibrele senzitive ale unor nervi cranieni. Caile aferente trimit colaterale la nuclei ai trunchiului cerebral. • c) Segmentul central este reprezentat de ariile corticale, unde informatiile sunt transformate, Analizatorul cutanat • Analizatorul cutanat are rol in integrarea organismului in mediu si in apararea activa, prin reactiile adaptative generate pe baza excitatiilor prelucrate de SNC si transformate in senzatii tactile, termice si dureroase. • a) Segmentul periferic este reprezentat de receptorii tactili, termici si durerosi situati in piele. • Pielea este organul conjunctivo-epitelial, care acopera integral suprafata organismului si se continua cu mucoase la nivelul orificiilor. Pielea este constituita din trei straturi: epiderm, derm si hipoderm . • — Epidermul este un tesut epitelial pluristratificat cheratinizat. In stratul bazal se afla melanocite, care secreta melanina, cu rol fotoprotector. • — Dermul este un tesut conjunctiv dens. La contactul cu membrana bazala prezinta papile dermice. Stratul profund este cel mai rezistent datorita fibrelor de colagen, reticulina si elastice prezente aici. • — Hipodermul este un tesut conjunctiv lax, cu grupuri de adipocite. Depoziteaza trigliceride, rezerva de grasime subcutanata a organismului. • Vascularizatia este mai densa in stratul papilar al dermului si in portiunea subdermica. • In piele se afla productiile acesteia: parul cu muschii erectori, glandele sebacee si sudoripare, precum si receptorii sensibilitatilor cutanate specifice. Analizatorul cutanat • b) Segmentul de conducere. Caile aferente au fost descrise la functia de conducere a maduvei si la nervii cranieni In cazul fasciculelor spinobulbare, axonilor deutoneuronilor din bulb li se alatura si fibrele senzitive ale trigemenului . • c) Segmentul central al analizatorului cutanat este localizat in girusul postcentral din lobul parietal (ariile somestezice). Proiectiile tactila, termica si dureroasa dintr-o anumita regiune a corpului se amesteca in aceeasi zona a scoartei de pe emisfera opusa. • Pe baza informatiilor din mediul extern, se creeaza senzatii care permit recunoasterea dimensiunilor, formei, greutatii si consistentei unui corp, a vibratiilor, a diferentelor de temperatura si a unor agenti nocivi. Pe aceasta baza se pot elabora comenzi adecvate, care au ca rezultat reactia de adaptare a organismului. Analizatorul cutanat, impreuna cu analizatorul kinestezic, asigura determinarea pozitiei si deplasarii unor segmente corporale in Functiile pielii Sunt: functia de protectie impotriva agentilor externi, de excretie (prin glandele sudoripare), de termoreglare (prin vasodilatatie, vasoconstrictie periferica si secretie sudorala), de depozitare a lipidelor si functia de organ de simt, prin receptorii pe care ii contine. • Sensibilitatea tactila fina, epicritica sau de atingere, este determinata de excitanti care produc deformari usoare ale tegumentului. Sensibilitate tactila mai pronuntata prezinta zonele paroase, pulpa degetelor si buzele. • Sensibilitatea tactila presionala este determinata de apasare, iar receptorii specifici sunt situati in profunzimea tegumentului. • Doua sau mai multe excitatii tactile aplicate simultan sunt receptionate numai daca distanta dintre punctele excitate este suficient de mare. Fenomenul poarta numele de discriminare tactila. • Sensibilitatea termica este neuniforma pe suprafata tegumentului. Receptorii pentru rece sunt mai numerosi decat cei pentru cald. Intensitatea senzatiei depinde de marimea suprafetei excitate si de diferenta de temperatura dintre tegument si excitant. • Sensibilitatea dureroasa, determinata de excitanti care produc leziuni celulare, se manifesta mai intens la nivelul degetelor, buzelor si varfului limbii. La durerea tegumentara se manifesta o mare capacitate de discriminare, deoarece aceeasi zona a pielii poate fi inervata de mai multi neuroni. Durerea viscerala poate fi determinata si de distensia unui organ. Algoreceptorii sunt mai rari in viscere, motiv pentru care durerea viscerala nu se poate localiza precis. • Datorita conducerii pe aceleasi cai medulare a sensibilitatilor dureroase somatice si viscerale, durerea somatica este insotita de reactii vegetative (accelerare a ritmului cardiac, secretie sudorala), iar durerea viscerala este insotita de reflexe somatice (contractia musculaturii abdominale). Principalele tipuri de receptori cutanati SENSIBILI – TIP DE RECEP – RECEPTORI LOCALIZARE STIMULI