VLAD ȚEPEȘ

Anii de domnie: a domnit în Țara

Românească în anii 1448, 1456-1462 și 1476
Bibliografie:
Vlad Tepes s-a nascut in orasul Sighisoara,
in Transilvania in 1431, fiind mai tarziu
domnitor al Valahiei. Tatal sau, Vlad
Dracul, a fost cavaler in Ordinul
Dragonului, ordin cavaleresc din Estul
Europei care avea ca scop oprirea extinderii
Imperiului Otoman.
 A fost căsătorit de trei ori:întâi cu o nobilă din
Transilvania-Cneajna Bathory, apoi cu Jusztina
Szilagyi și apoi cu Ilona Nelipic, verișoară a lui
Matei Corvin.

 A avut cinci copii, patru băieți și o fată:Radu și

Vlad din prima căsătorie, Mihail și Mihnea cel
Rău din a doua și Zaleska din a treia căsătorie..
Se pare că Radu, un descendent din Vlad Țepeș,
s-a stabilit în Moldova și a pus bazele ramurii
moldovenești a neamului Drăculeștilor .
 Vlad Dracul, Dracula, Ordinul Dragonului…

 Astazi, romanii il invoca mai ales ca pe un justitiar, in

opozitie cu justitia romana de astazi. Este limpede ca n-ar fi
fost uitat nici daca nu i-ar fi atras atentia lui Bram Stoker.
Multe legende legate de el, create de straini, circula inca de
pe vremea cand Vlad mai traia. Casa in care locuia atunci
tatal sau, Vlad Dracul, exista inca, si se presupune ca acolo s-
a nascut si viitorul brav voievod.
 Tatăl său, Vlad Dracul, fusese primit în Ordinul
Dragonului. Ordinul-care poate fi comparat cu cel al
Cavalerilor de Malta sau cu cel al Cavalerilor Teutoni-era o
societate militaro-religioasă, ale cărei baze fuseseră puse în
1387 de Sigismund de Luxemburg, rege al Ungariei (mai
târziu împărat al Sfântului Imperiu Roman) și de cea de-a
doua soție a sa, Barbara Cillei.
 Simbolul Ordinului era un dragon, iar scopul era apărarea
creștinismului și cruciada contraturcilor otomani. Datorită
apartenenței sale la Ordinul Dragonului, tatăl lui Vlad
Țepeș era supranumit Dracul. La rândul său, Vlad va fi
înnobilat în numărul membrilor Ordinului Dragonului în
1431 la Nürnberg de către Sigismund de Luxemburg.

 Blazonul Ordinului Dragonului reprezenta un dragon

(otomanii) si o cruce (semn al crestinatatii), iar Vlad Dracul
a purtat acest simbol peste tot, pe steaguri, monede si
sigiliu.
 Legende imbinate:
Insusi Vlad si-a spus Dracula!
 O legenda care circula de multa vreme este ca unul
dintre supranumele lui Vlad, Dracula, i se trage de la
porecla Dracul a tatalui sau, care, la randu-i, o avea
datorita apartenentei sale la Ordinul Dragonului.

 Ar mai fi si alte explicatii ale acestui supranume:

-porecla Țepeș i s-a atribuit de pe urma execuțiilor
frecvente prin tragere în țeapă pe care le ordona. Chiar
turcii îl denumeau Kazıklı Bey, (Prințul Țepeș). Acest
nume a fost menționat pentru prima oară într-o cronică
valahă din 1550 și s-a păstrat în istoria românilor
 Cunocut pentru intoleranta si cruzimea sa, Vlad era in acelasi
timp respectat de supusii sai pentru campaniile de lupta
impotriva turcilor. Era respectat atat ca luptator cat si ca
voievod ce nu tolera nedreptatea, in timpul domniei lui
ridicand cateva manastiri. A fost un erou adulat, dar si temut
de poporul lui. Victor Hugo in "Legende de Siecles", reda
felul in care Vlad Tepes a intampinat armata sultanului
Mahomed al-II-lea venita sa cucereasca Tara Romaneasca.
Inaintand spre Targoviste, ostenii armatei turcesti au fost
ingroziti de privelistea oferita de Tepes:case arse, campii
parjolite, si fantani cu apa otravita.

 Totul a culminat insa cu imaginea de langa zidurile cetatii

unde se adapostise Vlad Tepes:o imensa padure de cadavre.
Cuprinsi de frica si ingroziti de mirosul celor 20.000 de
cadavre ale prizonierilor turci infipti in tepe, insusi
Mahomed s-a retras recunoscand victoria voievodului.
Metode folosite:
 Istoricii au consemnat zeci, sute de metode de tortură
folosite în întreaga Europa în special în Evul Mediu.
Unele au fost „brevetate“ chiar pe teritoriul ţării noastre,
cum este şi cazul ţepuşelor folosite de Vlad Ţepeş.
Femeile pedepsite cu trasul în ţeapă se trezeau cu ţepuşe
înfipte în sâni şi cu copiii lor traşi în ţeapă, la centimetri
de ele.
 Cu siguranţă, unul dintre cei mai sângeroşi domnitori
din ţara noastră a fost Vlad Ţepeş. Asta din cauza
metodelor sale de tortură, care au trecut de graniţele
ţării. Printre metodele de tortură folosite şi brevetate
chiar de crudul domnitor se numără trasul în ţeapă.
 Doar că domnitorul nu s-ar fi rezumat la asta, inamicii
fiind fripţi pe cărbuni încinşi de exemplu
 Cetatea Poenari
 Situată pe cursul superior al râului Argeş, la 27 de Km
de Curtea de Argeş, într-un peisaj unic prin sălbăticia şi
splendoarea sa, Cetatea Poenari atrage din ce în ce mai
mulţi vizitatori din ţară şi de peste hotare. Încadrarea
fortăreţei într-un peisaj mirific, încărcătura ei istorică,
misterul care pluteşte în aerul ce o înconjoară, imaginea
ei sublimă printre nori, cer şi păduri, nu are cum să nu
încânte şi să fascineaze privitorul. Ca să ajungi la ea,
trebuie să urci 1480 de trepte, ce şerpuiesc prin
padurea deasă de fag, dar odată ajuns sus, orice urmă
de oboseală dispare, văzând panorama magnifică, ce se
desfăşoară deasupra Cheilor Argeşului şi a
Transfăgărăşanului.
Cunoscută şi ca „Cetatea lui Vlad Ţepeş”, aceasta a atras televiziuni de renume, precum
National Geographic, Discovery sau History Channel, care au făcut reportaje
impresionante, despre aceste locuri. Se pare că şi romanul „Castelul din Carpaţi”, al lui
Jules Verne, a fost inspirat din legendele despre această misterioasă cetate.

 Construirea cetăţii, între istorie şi legendă

 Se spune că, primul turn ar fi fost ridicat în sec.XIII, pe timpul domniei lui Negru
Vodă Voievod, făcând parte dintr-un plan de fortificaţii, pentru apărarea hotarului
nordic al Ţării Româneşti. Vlad Ţepeş, la 1456, întăreşte fortăreaţa, construind încă
4 turnuri şi ziduri groase din piatră şi cărămidă. Domnitorul îsi stabileşte aici un
loc de refugiu, o reşedinţă secundară, în paralel cu cea de la Tărgovişte.

 Cetatea Poenari a contribuit la victoria finală a românilor din 1462, când voievodul
i-a păcălit pe turci, potcovind caii cu potcoave puse invers, reuşind atfel să se
retragă împreună cu oştirea sa, în cetate.

 Una dintre legendele despre construirea cetăţii, transmisă din tată în fiu, spune că:
boierii din Târgovişte, speriaţi de asprimea domnitorului Vlad Ţepeş, s-au adunat
în taină să pună la cale prinderea domnitorului şi predarea lui către sultan. Ţepeş
însă, aflând de planul acestora, a întors totul împotriva lor şi şi-a trimis oamenii să-i
captureze pe boierii strânşi într-o biserica, în ziua de Paşte. Aceştia au fost obligaţi
să meargă pe jos 100 de Km, până la Curtea de Argeş şi de aici până mai sus, la o
strâmtoare îngustă, numită Cheile Argeşului.
 Domn al Țării Românești
 Începutul domniei:
 În iarna anului 1436, Vlad Dracul a devenit domn al Țării Române ști și s-a stabilit la
Curtea domnească din Târgoviște. Vlad Drăculea și-a urmat tatăl și a trăit acolo șase ani.
În 1442, din motive politice, el și fratele său mai tânăr, Radu cel Frumos, au fost ceru ți ca
ostatici de către sultanul Murad al II-lea; Vlad al III-lea a fost ostatic până în 1448, iar
fratele său până în 1462. Această perioadă de captivitate a jucat un rol important în
formarea și ascensiunea la putere a lui Vlad. Turcii l-au eliberat, în 1447, după moartea
tatălui său - asasinat la comanda lui Vladislav al II-lea, rival la tronul Țării Române ști. Tot
atunci, Vlad a aflat și de moartea fratelui său mai mare, Mircea, torturat și îngropat de viu
de boierii din Târgoviște.

 La vârsta de 17 ani, susținut de un corp de cavalerie turcească și de un contingent de trupe

împrumutate lui de pașa Mustafa Hassan, Vlad Drăculea a luat pentru prima dată domnia
Țării Românești. Dar, două luni mai târziu, a fost înfrânt de Vladislav al II-lea, care și-a
recăpătat tronul. Pentru a-și asigura a doua și cea mai lungă domnie, Vlad al III-lea a
trebuit să aștepte până în 20 august 1456, când a reușit să-și ucidă du șmanul de moarte.

 Primul act important de răzbunare a fost indreptat împotriva boierilor din Târgovi ște,
vinovați de moartea tatălui și a fratelui său. În duminica de Pa ști a anului 1459, el a arestat
toate familiile de boieri care participaseră la petrecerea princiară. Cei mai bătrâni au fost
trași în țeapă, iar ceilalți au fost forțați să străbată pe jos drumul de o sută de kilometri din
capitală până la Poenari, unde au fost puși să construiască o fortărea ță pe ruinele unui
avanpost vechi cu vedere la râul Argeș.
 Conflictul cu Imperiul Otoman

Atacul de noapte:
 Mahomed al II-lea surprins de sfidarea lui Tepes, ii va

pregati un raspuns pe masura.

 In primavara lui 1462, sultanul, in fruntea unei armate
uriase, cca 100-120.000 de oameni (a doua ca marime
dupa aceea care cucerise Constantinopolul) plus 175
de nave de razboi al caror scop era acela de a cuceri
Chilia, se va indrepta spre Dunare. Efectivele
domnului valah nu depaseau, dupa estimarile cele mai
generoase, 30.000 de osteni. Desi Vlad incearca sa-i
opreasca pe turci la Dunare, in dreptul cetatii Turnu,
acestia, la adapostul noptii, reusesc sa treaca fluviul
indreptandu-se direct spre Targoviste (4 iunie 1462).
 In aceste conditii Tepes va aplica tactica hartuirii: pustiirea
pamantului – mai ales drumul spre Targoviste -, otravirea
fantanilor, atacarea detasamentelor turcesti plecate dupa hrana. In
aceasta atmosfera apasatoare in care ostile turcesti, flamande si
infricosate, inaintau prin tara pustiita, a avut loc marea lovitura a lui
Vlad Tepes, atacul de noapte din 16-17 iunie 1462, menit sa
demoralizeze si mai mult oastea otomana, atac despre care
pomenesc toate izvoarele relative la campania din 1462. Tinta
atacului a fost insusi sultanul, insa acesta a scapat, cortul sau fiind
confundat cu al unui vizir. Totusi efectul psihologic al atacului a fost
important. Multi turci au fost ucisi, iar sultanul, conform relatarilor,
„a parasit in ascuns tabara in chip rusinos”; vazand „marea pierdere
suferita de ai sai” a dat ordin de retragere.
In apropierea Targovistei il astepta un spectacol care a bagat groaza
in ostile sale: o padure de tepi in care atarnau o multime de turci
ucisi in inainte sau in timpul bataliei; in fata acestei privelisti turcii
„s-au inspaimantat foarte tare”, iar sultanul a recunoscut ca „nu
poate sa ia tara unui barbat care face lucruri asa de mari” si care „ar
fi vrednic de mai mult”.