Psihologie Educationala 7 10 martie 2004

Modele ale educatiei morale Paradigma socratica spune ca raul provine din ignoranta, din necunoastere. Esenta moralei socratice se poate exprima printr-o formula concisa de tipul ,,orice virtute este o stiinta. Pt aceasta afirmatie Socrate propune 2 argumente: 1. Unde exista cunoastere, conduita justa urmeaza cu necesitate ca o consecinta fireasca 2. Fara o cunoastere justa, fara o conduita justa, morala nu e posibila Rezulta ca virtutea depinde in totalitate de stiinta. La nivelul virtutilor particulare, diferentele se vor constata la nivelul obiectului stiintei respective. Omul pios e cel care stie care este conduita buna in raport cu divinitatea. Omul just e cel ce stie care conduita e buna in raport cu ceilalti. Omul curajos e cel ce stie cum sa se poarte in fata pericolelor. Toate virtutile revin la intelepciune sau la stiinta, pt ca asa cum arata Socrate, virtutea si intelepciunea sunt una. Esential e sa cultivam aptitudinea virtutii printr-un invatamant bun, pt ca daca omul cunoaste virtutea el este in mod necesar bun. Latinii sustin ca ,,vad binele, ma apropii de el, dar aleg raul pt ca nu pot sa rezist tentatiilor. Importanta ramane ideea posibilitatii dar si a necesiattii educatiei morale; pt savarsirea faptei morale e necesara cunoasterea. Rezulta ca, comportamentul uman poate fi determinat, influentat, educabil. Teoria socratica deschide o perspectiva noua, atat in etica cat si in pedagogie, perspectiva care va fi continuata de Kant si Herbart. Principala problema a pedagogiei morale e aceea a raportului dintre constiinta morala si conduita morala. Pedagogul roman I. Gavanescu arata ca instructia morala se prezinta drept partea cea mai importanta a educatiei morale.

Educatia morala presupune in acelasi timp, dezvoltarea sentimentelor morale si formarea caracterului sau a deprinderilor bune de actiune ( I. Gavanescu, ,,Curs de pedagogie, Editura Cartea Romaneasca). { Carti recomandate: G. Antonescu ,,Educatia morala si religioasa in scoala romaneasca ,,Fundamentele culturale ale educatiei, Editura Polirom, 1996 }

Antonescu rezuma problema esentiala a educatiei morale in intrebarea ,,Cum se poate intari puterea de rezistenta la tentatii ? El propune pt aceasta exercitiul de vointa care nu e o simpla cunoastere ci reprezinta eroismul moral, acea insusire superioara a sufletului omenesc care ne da puterea de a ne invinge pe noi insine, de a repurta victorii in lupta cu tentatiile.

Paradigma spiritual religioasa Abordeaza raportul morala religie. Educatia morala si cea religioasa sunt componente diferite ale educatiei, insa nu pot fi concepute ca demersuri total diferite. Religia are si continut si finalitate morala; exista insa un specific al moralizarii prin credinta: ,,Continutul moral e dat direct in actul de percepere si de intelegere, deoarece acest act se combina cu un angajament moral ( Kolakowski, ,,Filosofia religiei, Paris, 1985 ). Pt Kant religia e ,,morala aplicata la cunoasterea lui Dumnezeu; religia intra deci in moralitate. Cercetarile de sociologie si antropologie culturala indica, ca la toate popoarele primitive, credintele religioase sunt anterioare preceptelor morale. Concluzie: morala este intemeiata pe religie. Daca din punct de ved. psihologic, morala si religia sunt realitati apropiate, in viata sociala ele pot fi separate; religia nu se reduce la moralitate, dupa cum morala nu poate fi conceputa in sens religios. In plan spiritual, Nae Ionescu ( ,,Prelegeri ale filosofiei religiei, Biblioteca Apostrof, Cluj, 1994, pg 67 ) exprima specificul moralitatii
2

religioase, aratand ca ,,morala nu vine din afara, ci ea vine din interior; moralitatea religioasa rezulta din relatia omului cu divinitatea, relatie reflectata in planul relatiilor sau interactiunilor interpersonale. Din punct de vedere al invataturii crestine, analiza raportului morala religie implica prezenta urmatoarelor aspecte: 1. Religia si morala sunt realitati spirituale diferite 2. Desi sunt diferite si nu sunt identice, ele se situeaza intrun raport special care nu e nici de coordonare si nici de subordanare 3. Raportul morala religie indica ca cele 2 se implica si se conditioneaza reciproc 4. Desi din punct de vedere teoretic sunt diferite si separate, in viata spirituala autentica ele sunt inseparabile 5. Morala si religia se raporteaza la om ca la o fiinta inzestrata cu vointa libera, capabila de judecata morala 6. Si morala si religia opereaza cu judecati si valori 7. Si morala si religia au ca scop implinirea spirituala a omului ca persoana 8. Ambele opereaza cu ideea de rasplata si sanctiune, pedeapsa 9. Religia e de neconceput fara morala, dar principiile morale ale religiei nu provin din experienta, din viata sociala, ci sunt de natura transcendentala ; acestea nu I se impun omului din exterior, ca ceva strain, ci sunt conforme datelor si nevolilor spirituale ale acestuia Analiza continutului moral al testelor religioase dupa francezul O. Reboul ,,O valoare nu e morala decat daca e negativa, pt care ea tinde sa devina laica si universala: o regula autentic morala nu ne prescrie, nu ne impune nici un model, ci ne ofera libertatea de a face alegeri punand insa cateva limite care definesc libertatea noastra. Propune o meditatie asupra decalogului, ale carui porunci sunt negative ,,pt ca nu prescriu, ci proscriu, interzic, pun limite care nu ingradesc total libertatea noastra, ne spun ce nu trebuie sa facem, nu si ce trebuie sa facem.;aici intervine liberul arbitru: sa nu ucizi, sa nu furi, sa nu depui marturie mincinoasa, sa nu comiti adulter, sa nu ravnesti la bunurile altora.

Arata ca chiar in formularile pozitive, putem afla aceeasi idee de negatie, de limitare relativa: ,,cinsteste pe tatal tau si pe mama ta, ca bine sa-ti fie tie si multi ani sa traiesti pe pamant .Nu ni se cere in mod expres sa ne iubim parintii, nici sa-I ajutam,ci doar sa nu-I dispretuim;negatia ,,nu poate antrena fie ajutor, fie afectiune, fie respect. Porunca li se adreseaza mai mult celor care sunt tentati sa o incalce si ar avea si toate motivele sa o faca. O prescriptie pozitiva care ne spune ce trebuie sa facem nu poate fi etica. Poate fi religioasa dar nu etica porunca,,iubeste-ti aproapele ca pe tine insuti. Nu e suficient ca o porunca sa fie negativa, pt ca ea sa devina morala; atata timp cat regulile depind de o credinta religioasa, nu pot aspira la universalitate si nu pot fi morale. Ex. ,, sa nu ai alt Dumnezeu, ,,sa nu-ti faci chip cioplit, ,,sa nu iei numele Domnului tau in desert. Aceasta interpretare a autorului francez, ne aminteste de ,,demonul socratic, acea voce interioara, despre care Socrate spune ca il impiedica de la unele fapte, dar nu il impinge niciodata sa faca ceva. Filosoful francez Reboul distinge cu claritate normele morale ale religiei, de normele strict religioase, sugerand ca doar primele intra in sfera educatiei morale. El sugereaza ca o definire negativa a binelui, e mai prudenta si mai eficienta: ,,nu stim ce este binele, dar putem sti ce nu e el; o asemenea conceptie a binelui, ne restituie libertatea esentiala fapturii morale.

Teoriile educative spiritualiste Aceste teorii nu sunt un curent religios, nu se asociaza unei confesiuni sau biserici. Teoriile educative spiritualiste s-au afirmat ca o alternativa pt ,,civilizatia industriala incapabila sa satisfaca o nevie umana fundamentala: cea a intelegerii sensului vietii pe pamant. Aceste teorii propun o elevare morala a fiintei prin dezvoltarea constiintei cosmice; aceasta reprezinta constiinta apartenentei la Univers si e considerata drept cea mai importanta forma a constiintei. Intre teoriile educatiei care dezvolta aceasta paradigama spiritualista sunt:

1.

Teoria educatiei transcendentale a lui Ferguson care vorbeste de o educatie independenta de sistemul scolar, care pleaca de la trebuintele spirituale ale copilului. Accentul cade nu pe dobandirea de cunostinte,ci pe invatarea invatarii ( sa invatam sa invatam );intreaga comunitate trebuie sa se implice pt a asigura resursele pedagogice necesare descoperirii ,,centrului divin in Sine.

2. Teoria educatiei extatice ( G. Leonard ) Pune accentul pe dobandirea unei discipline interioare prin meditatie dar si prin lectura textelor sacre. Starea naturala a omului e starea de placere, de bucurie care poate atinge extazul ( binele care te inalta ). Prin extaz, fiinta umana isi depaseste conditia antropocentrica, pt a-si asuma conditia cosmica ( apartenenta la Univers ). Educatia extatica reconciliaza,invatarea si viata, ratiunea si emotiile. Ea cauta o mare placere in invatare si incearca sa-l ajute pe om sa descopere ritmul fundamental al bucuriei de a trai. Acest tip de educatie isi propune 2 sarcini fundamentale: 1. dezvoltarea gandirii creatoare, realizata in principal prin eliberare, detasare de preocuparile cotidiene care limiteaza formarea omului la dobandirea unor cunostinte utile si atat. Dobandirea unei discipline interioare si a responsabilitatii cosmice.

2.

3. Teoria lui Maslow Teoria identifica, mai presus de actualizaera de sine ( situata in varful piramidelor trebuintelor ), un ansamblu de metanevoi, la care individul se raporteaza prin educatie: adevarul, frumusetea, bunatatea, unitatea ( transcendenta dihotomiilor ), justitia, ordinea, simplitatea, sensul vietii etc.

4. Paradigma sociala

Sustine ca morala se intemeiaza pe respectarea regulii; aceasta idee apare pt prima oara in lucrarea lui Durckheim, ,,Educatia morala, 1925,in care vorbeste de o educatie laica, adica o educatie rationalista.