CURS 6 COMUNICAREA DIDACTICA Comunicarea didactic element esenial n managementul clasei 1. Tipuri de comunicare 2. Comunicarea didactic 3.

. Bariere n comunicare Comunicarea a fost definita ca o form particular a relaiei de schimb ntre dou sau mai multe persoane, dou sau mai multe grupuri. Eseniale pentru actul comunicrii sunt: 1) relaia dintre indivizi sau dintre grupuri, 2) schimbul, transmiterea i receptarea de semnificaii, 3) modificarea voit sau nu a comportamentului celor angajati. Elementele de baza ale procesului de comunicare sunt transmitatorul/emitorul sau sursa (persoana care initiaza comunicarea, transmite mesajul) si receptorul sau destinatia (persoana care primeste mesajul). Intre cele doua puncte ale comunicarii se afla mesajul (informatia) care se codifica ntr-un semnal. ntre transmitator si receptor se realizeaza astfel schimb de informatii, respectiv comunicari sau mesaje. Mesajele se pot transmite prin intermediul limbajului VERBAL (cu ajutorul cuvintelor), al limbajelor NON-VERBALE (cu ajutorul limbajului corpului, al spatiului, al timpului, al lucrurilor) si al limbajului PARAVERBAL, care este o forma vocala de limbaj neverbal (de exemplu tonalitatea si inflexiunile vocii, ritmul de vorbire, modul de accentuare al cuvintelor, pauzele dintre cuvinte, ticurile verbale etc). O comunicare (informatie sau mesaj) trebuie sa fie astfel transmisa nct receptorul sa o nteleaga, sa o poata receptiona, nregistra si accepta. De asemenea exista numeroase diferente ntre a spune si a comunica sau ntre a auzi si a asculta. A spune este un proces ntr-un singur sens, iar a comunica presupune transfer de informatie n ambele sensuri. Canalul reprezinta mijlocul fizic de transmitere a mesajului, numit si drumul ipotetic sau calea urmata de mesaj. Clasificare: Canale tehnologice: telefoane, casetofoane, computere, video, pagere, radio Canale scrise: scrisori, rapoarte, afisiere, memo-uri, formulare, carti, reviste, ziare; Canale fata-n fata: conversatii, interviuri, ntlniri, prezentari, cursuri, lecturi. Mijlocul tehnic sau fizic care transforma mesajul n semnal se numeste mediu. Mediul comunicarii poate fi oral sau scris, n functie de modalitatea de comunicare pe care o folosim; vorbim-ascultam-observam, deci comunicam n mediul oral, sau scriem-citim, deci folosim comunicarea n mediul scris. Receptionarea mesajelor este facilitata de organele de simt. Modul n care este elaborat mesajul se numeste codificare. Operatiunea prin care interlocutorul analizeaza, interpreteaza si ntelege mesajul n mod corect se numeste decodificare. Raspunsul receptorului la mesajul transmis ne demonstreaza daca acesta a fost bine nteles. Reactia respectiva se numeste feedback si ncheie cercul comunicarii deoarece receptorul, la rndul sau, codifica o informatie (raspunsul la mesaj) si o comunica transmitatorului. Putem deci considera ca n procesul comunicarii rolurile se schimba mereu: receptorul devine transmitator si invers.

Elementele comunicrii didactice sunt: emiterea mesajului didactic de ctre profesor sau de o alt surs de informaie, de la o anumit distan; canalul prin care se transmite mesajul; receptarea mesajului de ctre elevi; stocarea i prelucrarea lui n scopul lurii deciziilor (formularea rspunsurilor de ctre elev, a corectrilor sau a completrilor de ctre profesor).

TIPURI DE COMUNICARE : Dupa nivelul interactiunii: intraindividuala interpersonala de grup de masa publica sau mediatica. Dupa tipul de cod utilizat verbala (orala si scrisa) paraverbala nonverbala. Dupa canalul utilizat directa (nemijlocita) mediata (cnd se folosesc canale intermediare cum ar fi cartile, televiziunea, radioul, telefonul, internetul, aparatele foto, camerele de filmat etc. ). Comunicare nonverbal; se realizeaz prin intermediul mijloacelor nonverbale (corpul uman, spaiul sau teritoriul, imaginea) Comunicarea verbal (limbajul). Limbajul este unul dintre mijloacele cele mai specific umane, cel mai frecvent folosit n comunicarea interumana. Limbajul, constituie expresia i realizarea conduitelor verbale. In cadrul comunicarii verbale distingem: - comunicarea orala - comunicarea scrisa Expresivitatea comunicarii didactice este influentata de tinuta fizica, expresivitatea fetei, gesturi, stralucirea privirii, contactul vizual. Elementele limbajului nonverbal prelungesc semnificatia cuvintelor. De exemplu, un profesor care intra n clasa si se aseaza la catedra sau se lipeste de tabla si ramne acolo toata ora, si diminueaza mult din forta discursului. Limbajul nonverbal are semnificatii la fel de profunde ca si cel verbal. Scopul comunicarii didactice este acela de a forma convingeri prin organizarea activitatii didactice si alegerea acelor procedee favorabile formarii convingerilor privind toate domeniile cognitiei si practicii umane. Atunci cnd formarea de convingeri nu este posibila, se apeleaza la persuadare, prin care ntelegem influentarea persoanei mai mult dect prin formare de convingeri, prin argumentare, dar si prin vizarea afectivitatii, de exemplu atunci ct apelam la flatare pentru a convinge mai usor. Persuasiunea nsoteste convingerea atingnd att ratiunea ct si sentimentele.

PARTICULARITATI Comunicarea didactic are mai multe caracteristici, care o deosebesc de alte forme ale comunicrii interumane: se desfoar ntre doi sau mai muli ageni: profesor i elevi, avnd ca scop comun instruirea acestora, folosind comunicarea verbal, scris, non-verbala, paraverbal i vizual, dar mai ales forma combinat; mesajul didactic este conceput, selecionat, organizat i structurat logic de ctre profesor, pe baza unor obiective didactice precise, prevzute n programele colare; stilul didactic al comunicrii este determinat de concepia didactic a profesorului i de structura lui psihic; mesajul didactic (repertoriul) are o dimensiune explicativ-demonstrativ i este transmis elevilor folosind strategii didactice adecvate dezvoltrii intelectuale a acestora i nivelului de cunotine pentni a fi neles de elevi; - comunicarea se regleaz i autoregleaz cu ajutorul unor retroaciuni (feed-back i feed-forward), nlocuind blocajele care pot apare pe parcurs. In cadrul interactiunii profesor-elev, comunicarea psihopedagogica indeplineste mai multe FUNCTII: funcia informativ, de transmitere a mesajului didactic i educativ; funcia formativ, de stimulare a gndirii i a imaginaiei la elevi; funcia educativ, de transmitere a influenelor educaionale, de coeziune i afirmare a grupurilor colare; funcia de evaluare i reglare a procesului de predare - nvare; funcia de rezolvare a problemelor educaionale i a conflictelor colare. REGULILE comunicarii didactice eficiente sunt: - sa asculti, adica sa tii cont de parerea si interesele celorlalti; - sa observi adica sa te intereseze ceea ce se ntmpla n cadrul situatiei de comunicare si sa ntelegi starea receptorilor; - sa analizezi si sa cunosti situatia receptorilor; - sa te exprimi adica sa-ti expui punctele de vedere si sentimentele vis-a-vis de obiectul comunicarii; - sa controlezi adica sa urmaresti calitatea si eficienta comunicarii. Competenta comunicationala pentru profesor presupune achizitii de cunostinte si abilitati din mai multe domenii: - cunoasterea influentei contextului comunicational asupra continutului si formei comunicarii, precum si adaptarea comportamentului de comunicare la acesta; - cunoasterea regulilor comunicationale si a impactului comunicarii paraverbale si nonverbale n cadrul comunicarii didactice; - cunoasterea psihologiei umane si scolare, abilitate de relationare cu elevii; - cunoasterea culturii interlocutorilor, deoarece limbajul nonverbal difera de la o cultura la alta, iar ceea ce este considerat eficient n comunicare pentru o cultura poate fi ineficient pentru o alta. Pentru a fi eficace, comunicarii didactice i se cer anumite CARACTERISTICI: 1. Ale profesorului: - claritatea mesajelor - precizia acestora - utilizarea unui limbaj adecvat si accesibil elevilor

- utilizarea unui limbaj adecvat ( corect din p.d.v stiintific) - structurarea logic a mesajelor transmise; - prezentarea interesant a coninutului instruirii; - asigurarea unui climat adecvat comunicrii 2. Ale elevilor: - s aib capacitate de concentrare (pentru a putea recepta i inelege mesajul profesorului); - s posede cunotinele anterioare necesare nvrii ce urmeaz; - s fie motivai pentru a nva (in general i la un anumit obiect studiu, n particular); - s cunoasc limbajele utilizate (de profesor sau de calculator, cazul instruirii asistate de acesta n comunicarea didactica profesorul trebuie sa-i faca pe elevi sa simta ca are o vocatie n aceasta directie, ca este un partener de ncredere, care doreste un dialog autentic. Competenta de comunicare se va manifesta si prin capacitatea de ascultare a elevilor. Cei mai apreciati profesori sunt cei care permit libertatea de exprimare a elevilor, care nu-i fac nici sa se simt a judecati, nici manipulati, nici sfatuiti, ci cei care le ofera sentimentul de siguranta si libertatea comunicarii.

BARIERE IN COMUNICAREA DIDACTICA Comunicarea poate fi OBSTRUCTIONATA sau doar perturbata de o serie de FACTORI care se interpun ntre semnificatia intentionata si cea perceputa putnd fi legati de oricare dintre componentele comunicarii (emitator, mesaj, canal, receptor), sau de interactiunea lor. Dintre acestia cei mai importanti sunt : 1. Efectele de statut uneori statutul prea nalt al emitatorului n raport cu receptorul pot cauza rastalmaciri ale mesajului de catre acesta din urma. 2. Probleme semantice specialistii au tendinta sa foloseasca un jargon profesional, creznd ca si ceilalti l pot ntelege; persoanele cu statut mai ridicat au tendinta de a se exprima ntr-un mod mai sofisticat, greu de nteles pentru persoane cu un nivel de scolarizare scazut. 3. Distorsiuni perceptive cnd receptorul are o imagine despre sine nerealista si este lipsit de deschidere n comunicare, neputndu-i ntelege pe ceilalti n mod adecvat. 4. Diferente culturale persoane provenite din medii culturale, cu valori, obiceiuri si simboluri diferite. 5. Alegerea gresita a canalelor sau a momentelor trebuie alese canalele corecte pentru fiecare informatie si de asemenea si momentul trebuie sa fie bine ales o situatie urgenta nu are sorti sa fie ndeplinita daca este ceruta la sfritul orelor de program sau la sfrsitul saptamnii. 6. Lungimea excesiva a canalelor o retea organizationala complicata duce la o comunicare lenta. FACTORI FIZICI PERTURBATORI iluminatul necorespunzator, zgomote parazite, temperaturi excesiv de coborte/ridicate, ticuri, elemente ce distrag atentia telefon, cafea, ceai etc.

BARIERE UMANE in cadrul unei comunicari eficiente sunt : - fizice: deficiente verbale, acustice, amplasament, lumina, temperatura, ora din zi, durata intlnirii, etc. - semantice: vocabular, gramatica, sintaxa, conotatii emotionale ale unor cuvinte. - determinate de factori interni: implicare pozitiva (ex: Imi place Ion, deci il ascult); implicare negativa (ex: Mirela m-a brfit acum 1 an, deci interpretez tot ce spune ca fiind mpotriva mea). - frica - diferentele de perceptie - concluzii grabite - lipsa de cunoastere - lipsa de interes (una din cele mai mari bariere ce trebuiesc depasite este lipsa de interes a interlocutorului fata de mesajul emitatorului). - emotii (emotia puternica este raspunzatoare de blocarea aproape completa a comunicarii). - blocajul psihic - tracul Blocajele de comunicare, sau distorsiunea informaiei se pot produce atunci cnd: emitorul (profesorul) nu stpnete coninutul mesajului didactic transmis; acesta nu este expus clar, inteligibil i sistematizat; emitorul vorbete prea ncet, prea tare sau prea repede; nu prezint la nceput scopul mesajului i nu creeaz motivaii pentru a trezi interesul pentru comunicare; emitorul nu sincronizeaz diferitele tipuri de comunicare (verbal, paraverbal, nonverbal, vizual etc.); mesajul transmis nu corespunde cu interesele elevilor sau cu problemele ce le au de rezolvat; mesajul didactic este prea cunoscut sau prea abstract i nu trezete interes, producnd plictiseal; comunicarea este numai unidirecional, producnd pasivitate; elevii nu sunt angajai n comunicare prin dialog sau prin ntrebri retorice; eficiena comunicrii este blocat si de fondul stresant creat de emitor (plictiseal, oboseal, nerbdare, teama de a nu grei n expunere etc.); elevii nu au cunotinele necesare pentru a inelege mesajul didactic sau acestea nu au fost fixate temeinic i ca urmare se produc interferene. Intre obstacolele ce apar mai frecvent n comunicarea didactic, menionm: suprancrcarea (determinat de criza de timp, dar i de dorina unor profesori de a nu omite lucruri importante); utilizarea unui limbaj ncifrat, inaccesibil (sau greu accesibil) elevilor; dozarea neuniform, n timp, a materialului de predat; starea de oboseal a elevilor /studenilor sau indispoziia profesorului; climatul tensionat sau zgomotos. Pentru perfectionarea comunicrii didactice, este necesar cunoaterea respectarea unor reguli de ctre profesori, ntre care menionm: vorbirea corect, deschis i direct (care previne sau reduce distorsiunea mesajelor);

 ncurajarea feedback-ului din partea elevilor (pentru a cunoate n ce msur mesajele transmise au fost corect recepionate i nelese); ascultarea atent, rbdtoare i ncurajatoare a mesajelor primite din partea elevilor, concomitent cu efortul de a nelege exact sensul acestor mesaje; folosirea mai multor forme de comunicare didactic pentru acelai tip de mesaje (de regul, oral i vizual, concomitent); repetarea mesajelor mai complexe

Comunicarea managerial-educationala se bazeaza pe relatiile inter-personale profesor-elev, profesor-profesor, profesor-parinte, este instrumental-intentionala, are un caracter afectiv pronuntat, constituind baza managementului educational. Ea depinde de: - scopul activitatii; - particularitatile de receptare, de prelucrare si de redare a informatiei de care dispun interlocutorii; - continuturile de transmis; - cerintele de transmitere; experienta anterioara a partenerilor comunicarii; - limbajul folosit; - contextul comunicarii; tipul de comunicare dominanta verbala, non-verbala; - tipul de activitate educationala; - stilul educational; - modelul de transmitere a informatiei etc. ntre comunicarea didactica si cea manageriala exista diferente importante fundamentate pe tipul de proces, criteriile de organizare ale comunicarii si stilul managerial.

De reflectat: Psihanalistii sustin ca prima lege a vietii nu este autoconservarea biolgica ci conservarea imaginii de sine, aceasta fiind o nevoie de baza strict umana. Imaginea, parerea de sine, provenind din organizarea experientelor, perceptiilor, valorilor si obiectivelor noastre tine de realitatea noastra si ne determina comportamentul. Atunci cnd comunicam, ne adresam imaginii pe care noi o avem despre interlocutor, iar acesta va comunica cu noi conform versiunii sale despre noi si despre el nsusi. Orice persoana are cel putin cinci imagini, fiecare interinfluentndu-se si schimbnduse n permanenta, n urma procesului de comunicare. Armonia dintre aceste versiuni face comunicarea sa fie simpla, directa si nedistorsionata. Aceasta armonie se poate realiza prin testarea imaginii de sine (autocunoastere) sau prin deschiderea spre altii, autoexpunerea, reflectarea noastra n altii. Suntem fiinte sociale, iar personalitatea noastra rezulta din asociere si nu din izolare. Versiuni ale imaginii de sine: EU, CEL CARE CRED EU CA SUNT (versiunea mea despre mine) EU, CEL CARE CRED CA TU CREZI CA SUNT (versiunea mea despre versiunea ta despre mine) EU, CEL PE CARE NICI EU NICI TU NU-L STIM (versiunea ascunsa) EU, CEL CARE TU CREZI CA SUNT (versiunea ta despre mine) EU, CEL CARE TU CREZI CA EU CRED CA SUNT (versiunea ta despre versiunea mea despre mine).