Sunteți pe pagina 1din 12

Profesor- GRAUR LOREDANA

1. 2.

3.
4. 5.

Scoala incluziva Strategii didactice incluzive Metode didactice incluzive de predare Concluzii Bibliografie

Se refera in esenta la integrarea in structurile invatamantului de

masa a copiilor cu cerinte educative speciale pentu a oferi un climat favorabil dezvoltarii armonioase si cat mai echilibrate a personalitatii acestora. Aceasta trebuie sa recunoasca diferitele cerinte educationale ale copiilor, sa reactioneze adecvat la acestea, sa asigure o educatie de calitate pentru toti. De aceea strategiile invatarii trebuie astfel adaptate incat sa corespunda diversitatii si nenumaratelor stiluri de invatare si dezvoltare, firesti ale copiilor. Copiii care nu pot face fata cerintelor scolare, cei care prezinta diverse forme si niveluri de esec scolar sunt inca prea putin cunoscuti si acceptati din punct de vedere psihopedagogic.

Def. Strategiile didactice sunt ,,operatii de proiectare, organizare si realizare a unei inlantuiri de situatii de predare-invatare prin parcurgerea carora elevul asimileaza continutul ideatic, sistematizat in diferite obiecte si isi formeaza sistemul de abilitati prevazute de programele scolare.(Cristea, 2007)

Caracteristicile strategiilor didactice incluzive , ca strategii


ce se adreseaza tuturor copiilor si cauta caile sa atinga si sa rezolve problemele de invatare ale tuturor sunt urmatoarele: Flexibilitatea; Efectivitatea; Eficienta; Dinamica; Creativitatea; Interactiunea; Interdisciplinaritatea.

Se stie ca in didactica ,, traditionala predarea a functionat ca scop in sine fiind centrata pe ,, transmiterea, ,,expunerea, ,,comunicarea cunostintelor, pe cand invatamantul modern incearca sa pastreze un echilibru intre munca individuala si lucrul in grup, incercandu-se astfel sa se inlocuiasca metodele centrate pe profesor cu cele de invatare autentica centrate pe elev. Accentul se pune pe selectarea si aplicarea strategiilor didactice incluzive, care fac din spatiul scolar un mediu securizant, nu doar pentru elevii capabili de performante superioare, ci si pentru cei timizi, retrasi, neincrezatori, cu dificultati de adaptare la cerintele invatarii scolare. Profesorul este cel care trebuie sa gaseasca cele mai eficiente modalitati prin care sa stimuleze potentialul creativ al fiecarui elev in parte. In cazul copiilor cu CES, profesorul trebuie sa lucreze individual, adaptand cerintele la nivelul fiecaruia.

Metodele activ-participative sunt proceduri care pornesc de la ideea ca invatarea este o activitate personala, care incurajeaza elevii sa gandeasca independent si sa reflecteze. Acestea permit elevilor satisfacerea cerintelor educationale prin efort personal sau in colaborare cu alti colegi. Experienta practica in aplicarea acestor metode a evidentiat o serie de rezultate, dintre care cele mai evidente sunt: cresterea motivatiei elevilor; stimulatrea interesului pentru cunoastere; dezvoltarea increderii in sine; competente sociale sporite; atitudine pozitiva fata de personalul didactic; relatii mai bune, mai tolerante cu colegii; dezvoltarea capacitatii de adaptare la situatii noi.

1. Predictiile in perechi 2. Ganditi - lucrati in perechi comunicati 3. Rezumati lucrati in perechi comunicati 4. Interviul in trei etape 5. Turul galeriei 6. Unul sta, trei circula 7. Linia valorilor 8. Masa rotunda/cercul 9. ,,Creioanele la mijloc

10. Stiu/Vreau sa stiu/Am invatat 11. Brainstormingul 12. Activitatea dirijata de citire gandire 13. Mozaicul 14. Jurnalul cu dubla intrare 15. Sinelg 16. Cubul 17. Bulgarele de zapada 18. Ciorchinele 19. Jocul

Jocul didactic reprezinta o metoda de invatamant in care predomina


actiunea didactica stimulata. In timpul jocului elevii vin in contact unii cu ceilalti, acesta avand astfel un caracter social, ei descopera lucruri noi, isi manifesta istetimea, spontaneitatea, rabdarea, indrazneala. Intentia principala a jocului nu este divertismentul, ci invatatura, jocurile trebuind astfel sa fie instructive, sa le evalueze cunostintele.

Tipuri de jocuri
Jocul de rol reprezinta o metoda de invatare activa bazata pe explorarea experientei elevilor, oferindu-le un scenariu in care fiecare are un anumit rol de jucat. Trasatura care diferentiaza jocul de rol de celelalte tipuri de jocuri este originalitatea copilului in redarea impresiilor proprii, spontaneitatea si intensitatea trairilor exprimate in joc. Elementul principal al acestuia este conversatia. - Etapele desfasurarii acestuia - Sfaturi privind organizarea si structurarea unei activitati bazata pe joc de rol

In procesul proiectarii unei lectii alcatuite pe baza metodelor activ participative trebuie sa avem in vedere trei etape (Ghergut, 2001): 1. Evocarea (interpretarea cunostintelor noi prin prisma cunostintelor anterioare): - motivatia fata de alegerea temei respective; - stabilirea obiectivelor lectiei; - conditii prealabile; - managementul resurselor si al timpului. 2. Realizarea / construirea activa a sensului (participarea activa din partea elevului): - lectia propriu-zisa; - urmareste modul cum va fi explorat continutul textului de catre elevi; - care este activitatea elevilor pentru a ajunge la intelegerea continutului. 3. Reflectia (reevaluarea si reconstituirea / resistematizarea cunostintelor

Profesorul este acela care are puterea decizionala si capacitatea de a alege ceea ce stie ca se poate desfasura in propriul colectiv de elevi. Important este ca acesta sa caute mereu solutii la problemele ce apar pentru imbunatatirea procesului instructiv-educativ. Cadrul didactic ce preda copiilor cu CES trebuie sa foloseasca cat mai multe indicatii simple, obiecte concrete pe care copilul sa le simta, sa le manuiasca. In rezolvarea sarcinilor se va incepe cu ceea ce elevul stie deja si apoi se va trece la o alta etapa de invatare.

I. Cerghit G. Cristea A. Ghergut D. Salavastru XXX

,,Metode de invatamant , Editura Polirom, Iasi 2003 -,,Managementul lectiei, EDP, Bucuresti, 2007 -,,Psihopedagogia persoanelor cu cerinte educative speciale, Editura Polirom, Iasi, 2001 -,,Psihologia educatiei, Editura Polirom, Iasi, 2004 -,,Invatarea centrata pe elev- Ghid pentru profesori si formatori, proiect Phare, 2002