Comunicarea tactila

Posibila numai in cadrul comunicarii interpersonale, aceasta forma de a transmite un mesaj, semnal este comuna si lumii animale. Ea se pastreaza inca si in societatile cele mai evoluate si are un caracter preponderent instinctual, desi de la un anumit nivel intervine constiinta. Cercetatorii au stabilit cinci clase de atingeri, dintre care numai patru privesc convorbirea: 1. Atingeri care transmit emotii pozitive, mangaierea, atingerea ca semnificatie consolatoare, atingerea de incurajare (strangerea tacuta de mana, batai pe umar), atingerea linistitoare, comunica afectiunea, participarea, aprecierea si au un efect pozitiv asupra starii de spirit a receptorului. 2. Atingeri ludice si acestea pot fi autonome sau in legatura cu comunicarea verbala (simularea unei mangaieri sau loviri, intr-un anumit context ludic), asemenea atingeri au un caracter abuziv si presupun un referential comun precum si o relatie de apropiere. 3. Atingeri de control, in aceasta categorie sunt incluse acele semnale tactile care au rolul de a orienta comportamentul sau atitudinea, o asemenea atingere poate atentiona cu discretie sau poate sugera un indemn. 4. Atingerea rituala, din aceasta categorie fac parte atat atingeri cu semnificatie magica, in spatiul religios, cat si atingeri specifice spatiului profund, care si-au pierdut vechile sugestii, transmiterea harului prin atingeri de la preot la preot sau de la preot la credincios, atingerea cu un obiect sacru, atingerea cu rol taumaturgic, pastreaza caracterul ritual; strangerea mainii in semn de salut, lovirea palmei drepte a doua persone in semn de urare de succes sau de felicitare sunt atingeri care transmit implicarea desi uneori se golesc de sens si devin pur formale; in aceasta categorie sunt incluse si atingerile cu semnificatie sexuala.

Comunicarea gestuala-kinezica La fel ca si comunicarea tactila, comunicarea prin gesturi poate sa se substituie, pe unele secvente, de multe ori reprezinta o completare, accentuare, contrazicere sau reglare a acesteia. Aducand un spor de expresivitate, gestul este folosit cu precadere in comunicarea artistica. In raport cu destinatarul mesajului, gestul poate fi prezentat in comunicarea interpersonala, de grup si de masa. Gesturile cu valoare comunicationala pot fi grupate in mai multe categorii: Emblemele Acestea sunt miscari care se substituie comunicarii verbale si formeaza un limbaj constituit dintr-un numar mare de gesturi, care semnifica sunete ori cuvinte si compenseaza imposibilitatea de exprimare verbala in anumite situatii, exemplele curente se refera la codurile surdo-mutilor, la o populatie australiana (Aranda) si, in domeniul artistic, la practicantii pantomimei.

Ilustratorii Sunt gesturi de insotire si montare a comunicarii verbale uneori spontane, universale si au fost inventariate in cadrul mai multor categorii: bastoanele, pictografele, kinetografele, ideografele, miscarile spatiale, miscarile ritmice, ilustratorii emblematici. Gesturile de reglaj Miscarile capului, ale fetei, mai rar ale mainilor; pentru a sugera solicitarea de a se vorbi mai tare, mai incet, mai rar, mai repede, mai putin. Miscarile afective Sunt expresii ale starii de spirit, sunt folosite pentru a comunica trairi, reactii. Adaptorii Gesturi de toaleta, de corectare a tinutei, de control al comportamentului in societate. Comunicarea prin intermediul obiectelor Este o forma de transmitere a unui mesaj non-verbal, care foloseste, in afara de resursele corporale, recursul la obiecte. Asocierea gest-obiect poate interveni in comunicare in unele situatii. Gesturile care folosesc batiste, esarfe, palarii pentru semn de salut sau despartire ori pentru semnalizarea unei prezente. Comunicarea prin situare O persoana care nu doreste sa fie abordata se plaseaza intr-o zona retrasa, extrema sau marginala aratand ca nu este disponibila, o persoana interesata sa fie remarcata se plaseaza si se misca in centrul actiunii comunicandu-si disponibilitatea. Comunicarea scrisa Scrisul a imbracat la inceput forma pictografica. Cu timpul s-a perfectionat si transformat ulterior in scrieri cu litere de alfabet. Scrisul si comunicarea formeaza unul si acelasi proces istoric-dialectic, determinat de schimbarea si dezvoltarea conditiilor vietii materiale si sociale. Limbajul scris constituie una dintre cele mai importante si mai revolutionare cuceriri dobandite de oameni, in procesul muncii si in conditiile convietuirii in societate. El joaca un rol deosebit in pastrarea si raspandirea stiintei si a culturii, in precizarea si realizarea diferitelor raporturi sociale. Comunicarea nu a ramas la stadiul unei simple comunicari de stiri sau vesti intre oameni. S-a dezvoltat continuu pe masura dezvoltarii relatiilor dintre oameni si pe masura dezvoltarii societatilor, lumii si a vietii de zi cu zi. Prin comunicare scrisa se intelege: scrisoare, continutul unei scrisori, schimb de scrisori intre doua sau mai multe persoane, raport sau legatura intre fapte, lucrari, fenomene si situatii. Prin comunicare scrisa se mai intelege totalitatea comunicarilor scrise care intervin in activitatea unei persoane juridice cu privire la relatiile si interesele ei. Comunicarea facuta in scris de catre o persoana fizica sau juridica reprezinta un act de corespondenta. Actele de corespondenta au caracterul si poarta denumirea de scrisori. In cazurile concrete, insa, actele de corespondenta au denumiri diferite: oferta, adresa, intampinare, cerere, telegrama, reclamatie, proces-verbal, afis comercial.

Comunicarea scrisa este folosita atunci cand nu este posibila comunicarea orala, cand nu exista alt mijloc de comunicare, cand comunicarea scrisa este mai avantajoasa in comparatie cu celelalte mijloace de comunicare si, indeosebi, intotdeauna este necesara existenta unei forme scrise. Obiectul comunicarii il formeaza: pastrarea relatiilor existente si convenabile dintre oameni, dintre organizatiile lor, dintre ei si acestea, initierea, stabilirea si desfasurarea unor relatii noi, modificarea si stingerea relatiilor vechi, schimbul de stiri, ganduri, informatii, pareri si idei care prezinta interes pentru relatiile lor, precizarea anumitor situatii si pozitii privind interesele reciproce, clarificarea si aplanarea eventualelor neintelegeri care se pot ivi in cadrul relatiilor si intereselor comune, rezolvarea diferitelor probleme pe care le ridica desfasurarea practica a raporturilor sociale care ai leaga. Pentru persoanele fizice, comunicarea scrisa constituie o activitate ocazionala. Pentru organele de stat, institutii, intreprinderi si celelalte organizatii, comunicarea constituie o activitate continua, o metoda de lucru, o modalitate de rezolvare a multor probleme. Corespondenta a facut posibila noi relatii in viata politica, activitatea comerciala, in lumea culturala si in existenta cotidiana. Ea respecta un anumit protocol si presupune, atat pentru emitator cat si pentru receptor, cunoasterea si respectarea unor reguli. Ea mai presupune confidentialitate, fiind protejata de altfel de prevederile legale. Violarea corespondentei este un act abuziv si ilegal. Rolul comunicarii scrise in activitatea societatilor comerciale reuneste atat definirea corespondentei cat si importanta ei. Corespondenta este comunicarea scrisa intre doua persoane, institutii, scrisori primite, trimise de o institutie, organism, persoana. Importanta ei decurge din rolul pe care il joaca in activitatea societatilor comerciale. Caile neoficiale de informatie Aceste cai se bazeaza pe relatiile personale si sunt, in general, verbale. Informatiile schimbate sunt contextuale si se bazeaza mai mult pe opinii decat pe fapte, pe zvonuri. Valoarea ei pentru functionarea eficienta a organizatiei este usor subestimata, poate fi raspandita extrem de rapid. Deformarea face ca aceste mesaje sa nu inspire incredere, dar multi le iau asa cum sunt. Informatia operationala cuprinde: - informatii contabile, note privind sedintele, aspecte privind clienii; - informatii privind serviciile si produsele pe care organizatia le asigura; - structurile organizatorice, regulamente interne; - contabilitatea si datele administrative ale organizatiei. Informatia contextuala este schimbata pe caile oficiale si neoficiale, nu are in general valoare in afara organizatiei si cuprinde: - informatiile strategice; - informatiile privind dezvoltarea si operatiunile interne; - informatiile privind personalul; - noutati pertinente pentru organizatie si angajati; - informatii comparative privind organizatia si departamentele sale. 3

Drumurile pe care le parcurg informatiile prin organizatie pot fi reprezentate ca retele cu forme caracteristice. Daca aceste drumuri devin mai lungi, posibilitatea deformarii si manipularii deliberate ale informatiei cresc. Pot apare distorsiuni si datorita barierelor de comunicatie. Principala bariera este neindemanarea persoanelor implicate. Ca motive se mentioneaza: - neacordarea sau neprimirea ,,feedback"-ului necesar; - neacordarea importantei cuvenite mesajului; - netransmiterea informatiei; - manipularea informatiei in scop personal. Dinamica unui grup de colaboratori este foarte diferita de cea a unui grup de prieteni sau a familiei, din cauza naturii artificiale a relatiilor. Grupul poate fi format din cel putin trei, patru persoane care sa-si asume rolurile de: - conducator - clarifica obiectivele, ghideaza, coordoneaza, comunica; - moderator - numarul ,,doi, care conduce activitati impuse, face ca grupul sa actioneze impreuna; - strateg - persoana cu idei care cauta solutii inovatoare, dispretuitor fata de detalii; - evaluator - analizeaza, monitorizeaza, interpreteaza si evalueaza; - organizator - transforma ideile si obiectivele in activitati; - cercetator - mentine starea morala de entuziasm si stabileste contactele de retea; este cel care cerceteaza posibilitatile de a procura resursele necesare echipei, care ,,fixeaz tot"; - membru - sensibil la nevoile individuale, calmeaza conflictele si dificultatile; - finalizatorul - lucreaza la termenele finale si are in minte obiectivul final; solicita prezentarea progreselor privind realizarea obiectivelor. Raportul scris Un ,,raport poate include un mesaj verbal sau cateva fraze relevante. Rapoartele de afaceri, in forma scrisa raspund atat unor cerinte speciale, dar atrag si atentia asupra unei anumite situatii. Factorii care influenteaza felul in care un raport isi atinge scopurile propuse sunt: - Autorul - este catalizatorul, factorul cel mai important; tine cont de timpul disponibil astfel incat reputatia sa nu-i fie compromisa si de metoda de elaborare (dictat, scris de mana, tehnoredactat direct); - Continutul - partea care solicita cea mai mare implicare, pentru a informa cititorii intrun mod concis, astfel incat cunostintele acestora sa fie autentic imbogatite. De obicei se prezinta informatiile faptice sau descriptive (logice, obiective, impartiale), dezvoltarea ideilor desprinse si concluziile (logice, obiective, impartiale), bine susinute; - Structura - stabilirea continutului care sa determine un efect cat mai bun al raportului, pornind de la o structura simpla care ulterior poate fi dezvoltata efficient; - Stilul - este esentiala folosirea unui stil adecvat fiecarei situatii, in care limbajul sa fie obiectiv si echilibrat, prezentare atractiva , cu rubrici, spatii pentru separare, pasaje mari de text, grafice, propozitii precise, fonturi diferite. - Cititorii - atitudinea lor fata de autor si subiectul raportului pot influenta modul

receptarii. Stiind cine sunt acestia (varsta, cultura, educatia, pozitia ierarhica) putem sa folosim un stil, vocabular si limbaj potrivit, sa utilizam un continut tehnic si o terminologie care au sens pentru ei, sa folosim elemente convingatoare, anticipand si evitand potentialele bariere de comunicare. Etapele esentiale la planificarea raportului sunt: - intelegerea a ceea ce incercati sa realizati (scopul, cine este cititorul, ce trebuie sa cunoasca el, daca puteti obtine toate informatiile necesare, daca aveti nevoie sa formulati o opinie sau sa faceti o recomandare); - Termenii de referinta disponibili sau alcatuiti de catre autor - ei stabilesc asteptarile cititorului intr-un mod clar si permit autorului sa fie clar si include: o descriere scurta a ceea ce se cere, aria generala a subiectului ce trebuie tratat, orice arii specifice sau obiective ce nu trebuie tratate, orice presupuneri care stau la baza raportului, data predarii, orice resurse care pot fi disponibilizate de terte pari, restrictii specifice de investigare sau autorizatii cerute; - identificarea problemelor; - informatiile trebuie adunate si structurate, tinand seama de eficienta si costuri, detalii relevante privind subiectul raportului; in majoritatea cazurilor, o aproximare buna valoreaza la fel de mult pentru cititor ca si o cifra exacta, dar poate fi obtinuta mult mai usor; - identificarea punctelor cheie, dupa clarificarea fazei de pregatire; - formularea concluziilor/recomandarilor; prezentarea si evaluarea informatiilor inainte de a trage vreo concluzie este utila. - schitarea unei structuri potrivite - la inceput simpla, apoi se dezvolta. Raportul oficial cuprinde: - titlul (titlul propriu-zis, cine l-a intocmit, cui ii este adresat, data, statutul confidential, urgent etc.); - rezumatul (pagina separata, inainte de cuprins; unul sau mai multe paragrafe prezentand concluziile si recomandarile, cu foarte putin din continutul care nu a fost plasat in context - permite cititorului sa ia decizia daca sa citeasca mai departe sau nu), cuprinsul, introducerea (prezinta datele generale, scopul si finalitatea - uneori numit ,,termeni de referinta); - cuprinsul (un numar de paragrafe cu titlu care reflecta dezvoltarea logica a argumentului); - concluzii (concis si la obiect, adesea prezentare pe o singura pagina); - recomandari (numai daca este relevanta); - anexe (cale de a introduce informatii suplimentare cuprinzatoare care sustin continutul si constituie un ajutor de scheme tehnice, diagrame, date brute, calcule justificatoare, proiectii de inalta tehnicitate, fara sa compromita usurinta de citire a raportului. Raportul neoficial - de exemplu raportul informativ intern al unui departament, fara abordare rigida. Cuprinde: - introducere (expunere sau prezentarea situatiei); - analiza (cuprinsul raportului si subparagrafe - daca e necesar); 5

- concluzie (recomandari, solutii - stil direct). Rezultatul - actiunile rezultate din raport arata daca au fost atinse sau nu scopurile propuse. Scrierea rapoartelor Recomandari: - lasati elementele de finisare (pagina de titlu, cuprinsul) pentru sfarsitul lucrarii; - lucrati asupra titlurilor principale incepand cu introducerea, folosind schita structurii titlurilor; - lucrati asupra concluziilor si recomandarilor, fara sa scrieti inca rezumatul; - cititi orice ati scris, notand schimbarile care trebuie sa fie facute, corectand greselile si imbunatatind linia logica; - lasati raportul pentru o perioada si faceti altceva; - recititi raportul ca si cum l-ati vedea pentru prima oara; observati daca el este logic si daca expunerea este atragatoare; modificati daca este necesar; - daca se poate dati raportul unor colaboratori sa-l citeasca si sa faca observatii, modificati daca este necesar; - scrieti rezumatul, cititi si revedeti tot materialul; - intocmiti anexele, cuprinsul si pagina de titlu. Lista de verificare pentru o scriere mai eficace a raportului: - nu amestecati numerele scrise sub forma de cifre cu cele scrise sub forma de cuvinte; - un grafic corespunzator este superior celui mai bun text; - evitati parantezele din mijlocul propozitiei, daca ele nu sunt esentiale; - folositi limbajul obisnuit, in locul celui ,,pompos-oficial" sau a jargonului; - folositi cuvintele scurte in locul celor lungi; - folositi propozitii simple, fara subordonate complexe, unde este posibil; - folositi amplasarea in pagina, pentru a accentua structura raportului; - evitati titlurile care nu sunt relevante pentru cititor; - evitati titlurile care sunt prea lungi; - evitati titlurile care sunt vagi; - evitati repetarea textului; - nu abuzati de punctuatie excesiva; - folositi consecvent numerotarea subcapitolelor. Rezumatul si notitele In diferite situatii, pentru uz personal, obisnuim sa intocmim rezumate. Pregatirea pentru participarea la o sedinta include schitarea notitelor principale si rezumarea punctelor la care vom dori sa contribuim. Rezumatele reduc semnificativ lungimea unei comunicari originale, contin doar informatii relevante selectate si aranjate pentru a corespunde scopului, oferind o vedere de ansamblu, permit formarea unei pareri despre original, constituie un suport pentru memorie - legat de continutul originalului. Nu sunt o versiune comprimata a unui document original scris. Rezumatul unui document, destinat altora, permite cititorilor sa raspunda la intrebari ca:

acopera un domeniu de interes pentru mine? care este subiectul documentului? stiu deja acest lucru? este un raport de expertiza sau o activitate noua? contine tehnici noi sau idei originale? este concluzia contrara intelegerii mele actuale? este nevoie sa citesc acest lucru? Un rezumat eficient permite cititorului sa desprinda punctele- cheie din material, sa ajute intelegerea, sa consolideze studiul. In general, rezumatul poate fi sau descriptiv (actioneaza ca o reamintire, nu da indicii specifice), sau informativ (fapte intr-o forma condensata), rareori amandoua. Structura rezumatelor. Rezumatul unui raport de inregistrare asigura o scurta introducere, face cateva afirmatii despre proceduri si rezultate, stabileste concluziile principale. Notitele se refera atat la notele scurte luate in timpul sedintelor, cat si la notele mai oficiale intocmite dupa sedinte (sau interviuri cu clientii, vizite, discutii telefonice), ca o inregistrare a lor. Sunt utile pentru a nu uita informatiile importante, a va putea reaminti datele de care aveti nevoie, pentru a va putea referi la anumite momente fara sa divagati. Luarea notitelor incurajeaza dezvoltarea deprinderilor critice de ascultare activa, poate transmite profesionalismul, inclusiv eventualului partener de discutie, da posibilitatea de a face aprecieri valoroase la ceea ce este cu adevarat important. Prezentarile publice Prezentarile se fac sub diverse forme si au multe scopuri, dar indiferent de motiv si situatie (informarea membrilor echipei, demonstrarea si prezentarea unor materiale etc.), principiile de baza pentru a le face eficiente sunt aceleasi. E necesara pregatirea si sustinerea unui subiect ales, intr-o forma logica si condensata, astfel incat sa rezulte eficienta asteptata. Pentru a preciza ceea ce dorim sa realizam, in faza de pregatire e bine sa stim: - Care este rezultatul dorit sau efectul asupra audientei? Fara o idee clara nu putem reui. - Ce informatie trebuie sa comunic pentru a obtine rezultatul dorit? La inceput e nevoie de o vedere de ansamblu, detaliile aparand mai tarziu; retinem importanta calitatii si a cantitatii, stiind ca prea mult este la fel de rau cu prea putin. - Cum poate fi aceasta informatie mai pe intelesul audientei? Aceasta este analiza structurii si logicii materialului, construit pe baza mijloacelor si tehnicilor de prezentare folosite. Putem opta pentru o prezentare convingatoare, explicativa, instructiva, informare orala sau o combinatie a acestora.

Pregatirea 7

O pregatire buna implica atentie la detaliu si aplicarea unei metode corecte, ce poate fi defalcata in etapele: - Stabilirea obiectivelor Trebuie sa se reflecte in efectele scontate asupra audientei, sa fie realiste si realizabile. Concentrarea asupra scopului, cunostintelor asistentei, capacitatii asistentei de a actiona, a ceea ce se poate realiza in mod rezonabil, este esentiala. - Analizarea asistentei Concentrarea pe nevoile ei necesita informatii despre ce doreste asistenta sa obtina de la prezentare, care este nivelul de pregatire, cat este de familiarizata cu subiectul si terminologia, ce idei preconcepute are, cum ar primi informatia mai usor, ce prezentari tehnice trebuie evitate. - Pregatirea planului preliminar al prezentarii Titlul de prezentare - un titlu simplu, obiectivele, caracteristicile asistentei, ideile importante - nu mai mult de cinci, dovezile principale in sprijinul fiecarei idei importante, logistica. - Selectarea si structurarea materialului in vederea prezentarii Materialul retinut va fi apreciat pe o scala de referinta esential/important/folositor. - Exersarea in avans Ajuta la evitarea unor situatii ca: vorbele rostite sa nu sune la fel cu cele scrise pe hartie, logica celor spuse s devina mai putin clara, gesturile pe care le faceti in timpul prezentarii sa nu fie sincronizate cu discursul, sa va dati seama ca in anumite domenii cunostintele dvs. nu sunt la fel de solide cum ati crezut, sa nu mai fiti sigur de sunetul propriei voci, incadrarea in timp sa fie complet gresita. Modul cel mai simplu este sa facei prezentarea in fata oglinzii; este utila inregistrarea audio sau video si evaluarea critica a ceea ce a rezultat. Prezentarea discursului Introducerea - aveti ocazia sa castigati auditorii de partea dvs. daca spuneti ce aveti de gand sa le spuneti, de ce au nevoie sa stie, de ce dvs. sunteti cel care le spuneti. Puteti utiliza urmatoarele tehnici: - anuntarea directa a subiectului si de ce este acesta important; - o deschidere indirecta, legand interesul specific al asistentei pentru subiect, cu ilustrarea relevantei sale; - un exemplu viu, relativ la experienta lor si legat de subiect; - un citat important, care sa aiba inteles si sa asigure patrunderea subiectului; - statistici importante, care sa demonstreze importanta subiectului; - o anecdota sau mai degraba o povestire scurta si relevanta, care sa exemplifice subiectul. Esenta subiectului - lungimea acestuia trebuie limitata la cea necesara realizarii obiectivelor si nu mai mult. Instrumentele pe care le puteti folosi sunt: repetarea si sintetizarea punctelor - cheie si a ideilor, exemple care ilustreaza si accentueaza mesajul, comparatii si analogii care ajuta intelegerea, statistici care dovedesc punctul dvs. de vedere, afirmatii ale unor experti care confirma opiniile dvs., mijloace vizuale care clarifica si accentueaza. Concluzii - atentia asistentei creste la sfarsitul discursului. Asistenta nu va fi ofensata de repetitia punctelor cheie, daca este facuta pe scurt si logic. Exemple ,,Acum sa revedem ceea ce am prezentat, ,,In concluzie, ,,Pentru a recapitula.

Modalitati de ajutor in timpul discursului Folosirea mijloacelor vizuale S-a estimat ca oamenii retin 30% din ceea ce li se spune si 20% din ceea ce vad. Memorarea creste la 50% pentru mesajul auzit si vzut in acelasi timp. Mijloacele vizuale trebuie: sa se integreze cu prezentarea, sa arate profesional, sa fie in cadrul competentei dvs. tehnice. Sugestii pentru folosirea mijloacelor vizuale: priviti asistenta si nu ecranul, dezvaluiti informatiile gradat, asigurati-va ca toata lumea poate vedea ecranul, asigurati-va ca scrisul este suficient de mare pentru a fi citit, probati aparatura inainte de prezentare, asigurati-va ca materialele sunt in ordinea corecta. Cand folositi tabla sau caietul de prezentare verificati ca markerele sa nu fie uscate si puneti capacele cand nu le folositi, nu stati cu spatele la asistenta cand ati terminat de scris, pe caietul de prezentare scrieti usor cu creionul astfel incat sa ingrosati doar in momentul prezentarii. Tehnici de sustinere Instalarea - puteti veni inainte de inceperea prezentarii pentru ca sa va familiarizati cu incaperea si dispunerea locurilor celor prezenti, sa fiti sigur ca stiti de unde se aprinde lumina si ca tot echipamentul pe care intentionati sa-l folositi functioneaza normal, sa aranjati mesele si scaunele in pozitia dorita, s puneti un pahar cu apa la locul de unde veti vorbi. Resurse interne - temperamentul, experienta, energia si stilul. Incercati sa va aratati in ipostaza cea mai avantajoasa. Daca v-ati pregatit temeinic trebuie sa credeti in ceea ce spuneti, astfel ncat sa adaugati incredere si forta cuvantului dvs.; asistenta va aprecia acest lucru. Invingerea emotiilor - folosirea unei inregistrari audio sau video pentru repetitie duce la cresterea increderii. Va puteti tine emotiile sub control folosind energia lor in avantajul dvs. astfel: respirati adanc inainte de inceperea discursului (pentru calmare si incetinirea batailor inimii), relaxati-va, concentrati-va asupra discursului si a obiectivelor, fiti increzator, canalizati-va energia spre un sentiment de putere si prezenta de spirit, vorbiti (incepeti cu ceva cu care nu putei gresi, apoi experienta isi va spune cuvantul). Infatisarea - profesionala si ingrijita. Tonul adecvat - folosirea alternantelor de tonalitate si volum mentin discursul interesant. Vorbiti clar si distinct. Incetiniti ritmul cand aveti ceva de accentuat. Este acceptabil sa faceti o pauza de cateva secunde pentru a mai consulta notitele sau sa incepeti o idee noua. Contactul vizual - vorbitorul trebuie sa se adreseze asistentei si sa se uite la aceasta in timpul vorbirii, evitand focalizarea unei anumite persoane. Evitarea contactului vizual este perceputa ca semn al unei posibile lipse de siguranta sau onestitate. Limbajul corpului - folositi limbajul corpului pentru a va consolida mesajul. Controlati orice ticuri nervoase (leganatul in timpul discursului, jocul cu monedele din buzunar, agitarea notitelor, scarpinatul etc.), eventual prin repetitii in fata oglinzii. Limbajul corpului trebuie sa fie calm si deliberat, creand impresia de incredere relaxata. Un accesoriu folositor este un pupitru care da un sentiment de siguranta, asigura locul pentru notite si poate fi folosit pentru sprijin. Daca nu aveti un pupitru, alegeti ceva care sa fie confortabil si natural: puneti o mana in buzunar, tineti notitele in cealalta mana, sau tineti mainile n fata sau la spate. Cel mai bun lucru este sa zambiti, pentru a parea mai relaxat, mai vesel. Folosirea notitelor - folosirea notitelor, chiar ocazionala, necesita schimbarea lor pe 9

masura ce discursul avanseaza, astfel ncat sa stiti mereu la ce punct al expunerii va aflati. Daca folositi un mijloc vizual lasati deliberat notitele jos, intr-un loc pregatit, si luati-le din nou dupa ce ati terminat. Folosirea mijloacelor vizuale Trebuie sa lasati o pauza suficient de lunga pentru ca asistenta sa aiba timp sa citeasca si sa aprofundeze informatia afisata, iar cand ati terminat opriti afisarea pentru ca asistenta sa nu fie tentata sa acorde atentie acesteia. Implicarea auditoriului Este folositoare daca simtiti ca ,,ati pierdut atentia asistentei sau aveti nevoie de o pauza pentru a va aduna gandurile. Veti fi surprins de influenta acestui instrument simplu. Manevrarea intrebarilor Folosirea ntrebarilor nu trebuie sa fie un procedeu dificil, daca sunteti bine pregatit. Este normal sa comunicati asistentei sa astepte pana la sfarsitul discursului, cand va avea ocazia sa puna intrebari si sa primeasca raspunsuri. In unele cazuri sesiunea de intrebari poate avea loc inainte de rezumatul final pentru a putea determina domeniile care trebuie accentuate. E bine sa abordati intrebarile ca o ocazie de implicare a asistentei si de demonstrare a competentei in privinta subiectului, sa nu va fie teama sa admiteti ca nu cunoasteti eventual raspunsul la o anumita intrebare, sa raspundeti separat la o intrebare individuala daca aceasta nu este relevanta pentru restul asistentei (fara sa evitati raspunsul daca si alti membri ai asistentei sunt interesati), sa nu va fie teama sa-i cereti persoanei care a pus intrebarea sa o reformuleze mai clar (cu tact), sa nu refuzati raspunsul la o intrebare considerand ca ati mai raspuns la ea (reformulati raspunsul pe scurt si asigurati-va ca s-a inteles problema), nu va fie teama sa puneti intrebari deschise intregii asistente, nu incercati sa tineti minte toate partile unei intrebari multiple in timp ce incercati sa formulati raspunsul (dupa ce tratati prima parte cereti persoanei care a pus intrebarea sa formuleze restul intrebarii). Lista de verificare personala Poate fi formulata pornind de la urmtoarele idei: ,,Trebuie sa reusesti! Respira! Verifica-ti echipamentul! Verifica-ti parul, cravata, buzunarele! Claritate, nu dezordine! Realizeaza contactul cu audienta! Pasiune si angajament! Va fi bine! Uita-te la asistenta! Zambeste mai mult! Pauze! Respira!.