ROMANTISMUL Poezia Floare albastra de Mihai Eminescu a fost publicata pentru prima data in revista Convorbiri Literare in anul

l 1873, si reprezinta o capodopera a lirismului eminescian. La romantici, tema iubirii apare in coleratie cu tema naturii, deoarece natura vibreaza la starile sufletesti ale eului lyric. Tematic, poezia reprezint iubirea in corelaie cu natura, tem specific romanticilor, acest lucru presupunnd faptul c natura vibreaz la strile sufleteti ale eului liric. Natura devine cadru potrivit pentru povetile de iubire. Titlul poeziei este alctuit din substantivul-floare, reprezentnd delicateea i adjectivul- albastr sugernd infinitul cosmic, dar i aspiraia. Floare albastr i are punctul de plecare n mitul romantic al aspiraiei ctre idealul de fericire. Prin alternarea celor doua planuri al fapturii terestre(fetei) care reprezinta planul dionisiac, si al geniului care reprezinta planul apolinic, se realizeaza compozitia romantica. Incipitul este unul de tip ex abrupto, construit din primele 3 strofe, respectiv replica feteo ce reprezinta o chemare la impartasirea sentimentelor de dragoste. Prezenta adverbului iar in primul vers sugereaza ideea de repetatibilitate Iar te-ai cufundat in stele... Motivele din aceste strofe ilustreaza fie departarea in inaltime (cerurinalte , soare), fie in plan orizontal (campii asire) sau in plan temporal (piramidele-nvechite), pentru a accentua aspiratia geniului de a cuprinde spiritual tot universul. Se mai evidentiaza si idealurilor celor doi protagonisti: cautarea implinirii la nivel intelectual al eului masculin si cautarea fericirii la nivel afectiv a eului feminin. Parte a doua, reprezentata de strofa a 4-a este prezentata atitudinea de desconsiderare a omului de geniu fata de idealul fetei, dar si atitudinea de regret, constientizand ca fericirea nu este de gasit decat in plan afectiv: Ah! Ea spuse adevarul. In partea a treia Eminescu realizeaza portretul fetei de tip angelic/popular: rosie ca marul , parul de aur). Tot in aceasta parte este si replica fetei, care prezinta un joc al iubirii. Aceasta il cheama in lumea ei, lume plasata intr-un cadru natural, rpotector. Ultimele doua strofe reprezinta finalul, respectiv replica omului de geniu, care sugereaza regretul epuizarii povestii de dragoste (Totusi este

trist in lume!)dar si atitudinea sa sceptica, fiind condamnat la singuratate si nefericire (Ca un stalp eu stam in luna). In concluzie, tema iubirii din in aceasta poezie este tratata cu tema conditiei geniului. Astfel, romantica prin specie, teme si motive, poezia Floare albastra ramane una dintre creatiile de exceptie ale poetului.