Iona De Marin Sorescu

Drama postbelica Teatru modern Piesa care i-a adus lui Marin Sorescu consacrarea ca dramaturg este Iona, opera dramatica in care sunt prezente trasaturi ale teatrului modern. Punctul de plecare al dramei, dupa cum o arata si titlul, se afla in mitul biblic al lui Iona, prorocul revoltat, pe care Dumnezeu l-a pedepsit pentru neascultare, tinandu-l trei zile si trei nopti in burta unui peste urias. Marin Sorescu da noi semnificatii acestui mit , reactualizandu-l intr-o viziune moderna. Captivitatea lui Iona in interiorul pestelui care il inghite, simbolizeaza soarta al carei prizonier este omul. Tema piesei este singuratatea, framantarea omului de a-si afla sinele. Motivul central este cel al labirintului, prin metafora pestelui. Particularitatea compozitiei evidentiaza noutatea teatrului lui Marin Sorescu. Piesa este alcatuita din patru tablouri, fiecare reprezentand un alt context in care se afla personajul: in primul si ultimul tablou, Iona este afara,iar in tablourile mediane, in interiorul balenei. Moderne sunt si decorurile neobisnuite: gura pestelui urias in care sta Iona (primul tablou), burtile pestilor prin care acesta trece(tablourile 2 si 3 ) , plaja pustie inconjurata de burti de peste (ultimul tablou). Evident ca tot ceea ce se intampla pe scena nu trebuie interpretat in plan real. Rolul indicatiilor scenice este de a ajuta la clarificarea si intelegerea problamaticii textului. Daca dramaturgia traditionala foloseste dialogul intre mai multe personaje, piesa lui Marin Sorescu este sustinuta de un singur personaj, care vorbeste cu el insusi despre viata si moarte, singuratate si nenoroc intr-un monolog. Acest fapt duce la disparitia conflictului si a intrigii. De fapt, piesa se constituie intr-o parabola dramatica pe marginea unor probleme existentiale si genereaza o morala . Iona este personajul principal, eponim si simbolic al piesei. El traieste intr-o continua asteptare . Asteapta pestele fabulos si, pentru ca acesta intarzie sa apara, isi aduce de acasa un acvariu din care prinde cate un pestisor. Visator si plin de sperante, el ignora primejdia: gura pestelui care sta gata sa-l inghita. Simtindu-se singur, Iona isi inventeaza dublul cu care vorbeste mereu.

Un peste urias in inghite, iar acesta este inghitit la randu-i de un altul si un altul. Nesfarsitul sir de balene, care se inghit una pe alta, simbolizeaza labirintul propriei vieti, pe care Iona il parcurge. Pierdut, Iona incearca sa gaseasca iesirea, sapand ferestre in peretii burtilor de peste . In final, el ajunge pe o plaja, la lumina. Orizontul care i se arata il inspaimanta, pentru ca si acesta este format de un alt sir de burti de peste . Iona isi recastiga identitatea, dar coplesit de existenta lipsita de orizont, isi spinteca abdomenul. Aceasta ultima eliberare are loc sub semnul sperantei. Consider ca Marin Sorescu ne confrunta cu un personaj-simbol cu care se identifica: Iona sunt eu , spune autorul.