Ultima noapte de dragoste, intaia noapte de razboi Camil Petrescu

Roman modern de tip subiectiv Roman psihologic Roman al experientei

Inscriindu-se in modernismul lovinescian, ale carui directii isi propuneau sincronizarea literaturii romane cu cea europeana, Camil Petrescu se va inspira din mediul citadin si va crea eroul intelectual, analitic si introspectiv. Primul sau roman, Ultima noapte de dragoste, intaia noapte de razboi, considerat de George Calinescu o proza superioara, este o drama a inteligentei nascuta dintr-o extraordinara sete de cunoastere. Romanul include, totodata, o viziune realista asupra societatii romanesti inainte de izbucnirea Primului Razboi Mondial si o imagine tragica si absurda a razboiului. Rod al unei experiente personale ( participarea lui Camil Petrescu ca voluntar la Primul Razboi Mondial) , Ultima noapte de dragoste, intaia noapte de razboieste un roman modern de tip subiectiv , ce propune o serie de inovatii in tehnica narativa, oglindite in relatia dintre instantele comunicarii. De asemenea, Ultima noapte de dragoste, intaia noapte de razboi este un roman psihologic, in care scriitorul valorifica o serie de tehnici proustiene: memoria afectiva si tehnica fluxului de constiinta. Acestora li se adauga luciditatea, autoanaliza, introspectia prin care se urmareste felul in care dragostea si razboiul se reflecta in constiinta naratorului protagonist. Ultima noapte de dragoste, intaia noapte de razboi este un roman al experientei pentru ca valorifica trairea in plan interior a unui puternic conflict cauzat de doua experiente definitive : iubirea si razboiul. Romanul creeaza impresia de viata autentica, scriitorul pledand in favoarea anticalofilismului si promovand introducerea in text a unor documente intime (jurnalul) sau oficiale ( articole de ziar). Din punct de vedere tematic , romanul surprinde drama intelectualului insetat de absolut. De aceea conflictul este predominant interior, psihologic: drama cunoasterii in cele doua experiente, nascuta din neconcordanta dintre ideal si realitate. Perspectiva narativa este subiectiva si unica, apartinand naratorului protagonist care ofera o viziune subiectiva asupra celorlalte personaje si asupra intamplarilor relatate. Romanul este scris la persoana I , sub forma unei confesiuni . Fiind un roman realist, incipitul fixeaza veridic cadrul temporal si spatial ce apartin planului compozitional obiectiv ( Valea Prahovei in apropierea Dambovicioarei, 1916, primavara) . Astfel, actiunea romanului debuteaza ex-abrupto.Stefan Gheorghidiu este locotenent proaspat concentrat intrun regiment de infanterie, trimis pentru fortificarea Vaii Prahovei. O discutie la popota pe tema dragostei, a fidelitatii femeii si a raspunderii conjugale, declanseaza memoria eroului si el aduce in prezent povestea iubirii sale. Finalul romanului apartine, ca si incipitul, aceluiasi plan obiectiv. Ranit si spitalizat, Stefan Gheorghidiu se intoarce in Bucuresti si se simte acasa langa , Ela , instrainat definitiv. El ii daruieste acesteia casele de la Constanta, bani si lucruri personale adica tot trecutul. Finalul romanului este deschis. Romanul este structurat in doua Carti, corespunzatoare celor doua parti ale titlului. Daca prima parte este o fictiune, cea de-a doua se constituie intr-o experienta de viata traita si consemnata in jurnalul de front al lui Camil Petrescu.

Romanul incepe printr-un artificiu de compozitie: actiunea primului capitol este ulterioara intamplarilor relatate in restul Cartii I. Capitolul pune in lumina cele doua planuri temporale din naratiune: timpul cronologic (prezentul frontului) si timpul psihologic (trecutul povestii de iubire) . Stefan Gheorghidiu , protagonistul si personajul narator al romanului , este tipul intelectualului insetat de absolut , trasatura sa fundamentala de caracter fiind luciditatea. El este confruntat cu doua experiente definitive pentru formarea lui ca om. Prima genereaza o drama a iubirii inselate ,a setei de certitudine. Student fiind la Filozofie ,se casatoreste din dragoste cu Ela ,studenta la Litere,orfana cescuta de o matusa.Iubirea lui se naste din duiosie, mila , admiratie, dar la o autoanaliza lucida , Gheorghidiu marturiseste ca a fost mai ales din orgoliu. Cei doi tineri traiesc modest , dar sunt fericiti .Echilibrul tinerei familii este tulburat de o mostenire pe care Gheorghidiu o primeste la moartea unchiului sau , Tache.Ela se implica in discutiile despre bani , fapt ce il deranjeaza pe Stefan . Mai mult , aceasta se simte atrasa de lumea mondena , la care noul statul social al familiei ii oferea acces . Cuplul evalueaza catre o criza matrinoniala , al carei punct culminant are loc cu ocazia unei excursii la Odobesti.Aceasta declanseaza criza de gelozie si incertitudinea iubirii. Atentia insistenta a domnului G. , avocat obscur, dar barbat modern, acordata sotiei sale si gesturile frivole ale acesteia se amplifica in constiinta protagonistului .El isi analizeaza cu luciditate trairile , care capata nuante contradictorii:disperare , suferinta , dispret.Acestea sunt evidentiate prin procedee specifice romanului psihologic modern: analiza lucida, introspectia, monologul interior. Relatia dintre Gheorghidiu si Ela se desfasoara in continuare prin succesive despartiri si impacari. Odata, pentru a se razbuna pe sotia lui , Gheorghidiu aduce acasa o prostituata cu care aceasta il gaseste in pat. Altadata, el revine pe neasteptate si nu o gaseste pe Ela acasa, ea aparand doar dimineata . Orbit de furie, Gheorghidiu ii cere sa paraseasca locuinta si sa accepte divortul. Intervine insa impacarea, pentru ca descopera o scrisoare de la verisoara lui Anisoara, care motiveaza absenta Elei. Indiferent de mediul in care se afla , Gheorghidiu nu se dezminte , ramanand un intelectual lucid , fapt dovedit de a doua experienta de viata traita de acesta : razboiul.Dezamagit de povestea de dragoste , el decide sa se inroleze in armata .In conditiile terifiante de pe front , continua sa analizeze intamplarile , descriind razboiul ca fiind dezolant , generator de frica , disperare , mezerie , frig si foame . Capitolul sugestiv intitulat Ne-a acoperit pamantul lui Dumnezeu dezvaluie tragismul confruntarii cu moartea, intr-o viziune apocaliptica , prin imagini vizuale ( soldatul care fuge fara cap ) si auditive ( suieratul gloantelor care ii trec pe langa ureche).Este momentul-cheie , de maxima luciditate , in care Stefan Gheorghidiu isi da seama cat de importanta este viata . Odata traita drama razboiului , Stefan Gheorghidiu renunta la drama iubirii.Intors acasa de pe front , desi are certitudinea ca Ela l-a inselat , nu-i mai pasa , ii daruieste acesteia casa de la Constanta , bani , lucruri personale adica tot trecutul. Finalul romanului este deschis pentru ca eroul camilpetrescian este supus permanent unui zbucium sufletesc. Consider ca lumea prezentata in prima parte a romanului este una asemanatoare celei de astazi: o lume in care sentimentele nu au nicio valoare , banii si situatia materiala fiind cele care guverneaza cursul vietii .Astfel , oamenii devin marionete ale unei societati meschine. De asemenea , consider ca romanul lui C.Petrescu ofera viziunea acestuia asupra unei drame a omenirii silite sa infrunte un destin tragic si monstruos prin iminenta mortii.Experienta frontului il face pe Stefan Gheorghidiu sa constientizeze ca aceasta drama colectiva este mai importanta decat cea individuala si il salveaza ca om.