DIRECTIA GENERALA DE ASISTENTA SOCIALA SI PROTECTIA COPILULUI IALOMITA CENTRUL DE PLASAMENT NR.

2 SLOBOZIA

TULBURARILE DE LIMBAJ SI CORECTAREA ACESTORA - STUDIU DE CAZ -

NACA MIRELA

2010 TULBURARILE DE LIMBAJ SI CORECTAREA ACESTORA - STUDIU DE CAZ 1. Tipologia tulburarilor de limbaj Tulburarile de limbaj pot exista cu diferite grade si proportii atit la subiectii cu intelect normal, cit si la cei care au un alt handicap. Chiar in conditiile cand nu exista un alt handicap, decit cel de limbaj, copilul pierde, mai mult sau mai putin, posibilitatea de a receptiona si exprima corect cunostintele. Cu cat handicapurile de limbaj sunt mai grave cu atat se manifesta o mai mare simplitate si uniformitate la nivelul conduitei verbale. La dificultatile de mai sus, se adauga cele din planul personalitatii: timiditatea exagerata, frustratie, anxietate etc. Si care sunt, si ele, determinate de gravitatea si extensia handicapului de limbaj. Toate acestea se reflecta in slaba integrare sociala si scolara, in manifestarea unor comportamente aberante si o adaptabilitate redusa etc. Din aceste motive, cunoasterea, chiar si sumara, a principalelor categorii de tulburari de limbaj ce se intilnesc la varstele prescolara si scolara, ii creeaza educatorului posibilitatea adoptarii unei atitudini diferentiate fata de copii si interventii corectiv-recuperative. Principalele tulburari de limbaj sunt: Dislalia este cea mai frecventa tulburare de vorbire ce consta in abaterea de la pronuntia obisnuita, de la vorbirea standard. In unele cazuri, dislalia se manifesta prin neputinta emiterii unor sunete sau a silabelor, ori omiterea lor; in altele, ele sunt inlocuite, substituite, inversate sau deformate. In formele grave, asemenea fenomene se pot produce si la nivelul cuvintelor. Se poate considera ca exista o dislalie simpla sau partiala, cand apar deteriorari numai la nivelul anumitor sunete, si alta generala sau polimorfa, cand sunt alterate majoritatea sunetelor sau silabelor. Sunetele afectate nu au aceeasi pondere, deoarece si in vorbire unele au o frecventa mai mare in raport cu altele. Consoanele sunt mai des afectate comparativ cu vocalele, iar dintre acestea cele care apar mai tirziu in vorbirea copiilor si care necesita pentru emitere miscari de mai mare finete a aparatului fonoarticular (cum sunt vibranta r, siflantele s-z, suieratoarele s-j, africatele c-g-t) sunt supuse mai usor fenomenului de destructurare. In functie de cauzele ce stau la baza tulburarilor de pronuntie dislaliile se impart in organice si functionale. Dislaliile organice sunt provocate de anumite deficiente anatomo-fiziologice la nivelul analizatorului auditiv sau al aparatului articulator. Printre 2

deficientele anatomice incriminate mai des in dislalie se numara prognatismul si progenia, amplasarea deficitara a dintilor, frenul lingual prea scurt, despicaturile maxilovalo-palatine (asa-numitele gura de lup si buza de iepure). Exista si deteriorari ale sunetelor (in special m-n), determinate de vegetatiile adenoide, de polipi care duc la tulburari de articulatie, numite rinolalii. Dislaliile functionale sunt provocate de unele intirzieri in dezvoltarea intelectuala, de metodele instructionale gresite si de imiterea vorbirii deficitare a unor persoane din anturajul copilului. Balbaiala este o tulburare mai grava de vorbire si apare mai frecvent la baieti fata de fete. Ea are trei forme: clonica, tonica si mixta. In balbaiala clonica apar intreruperi ale cursivitati vorbirii, determinate de prelungirea sau repetarea unor sunete si silabe. In forma tonica apare un blocaj la nivelul primului cuvint din propozitie prin prezenta unui spasm articulatoriu de lunga durata. Forma mixta este mai grava, deoarece sunt prezente caracteristicile primelor doua, cu predominarea uneia dintre ele. Printre cauzele balbaielii mentionam o serie de factori de natura psihologica ca: traumele psihice (sperieturi, emotii, soc pe fondul unei constitutii fizice debile sau ale unei imaturitati afective); stari conflictuale de lunga durata, care creeaza o permanenta stare de neliniste. In logopedie se mentioneaza si ereditatea ca factor al balbaielii, dar este greu de precizat. De asemenea, intirzierile in dezvoltarea psihofizica generala, tulburarile endocrine, traumatismele suferite in timpul nasterii, bolile infecto-contaginoase pot constitui un fond favorizant instalarii balbaielii prin actiunea factorilor nocivi anterior mentionati. In situatia cand balbaiala devine constientizata de catre logopat, acesta o traieste ca pe o drama interioara ce se poate transforma in logonevroza. Aceasta afecteaza intreaga personalitate a subiectului si prezinta o simptomatologie mai complexa. In aceeasi categorie a tulburarilor de ritm si cadenta se inscriu tahilalia (vorbirea intr-un tempou prea rapid) si bradilalia (vorbirea intr-un tempou exagerat de rar). Intirzierile in dezvoltarea generala a vorbirii se intilnesc la acei copii care nu reusesc sa atinga nivelul mediu al dezvoltarii vorbirii pentru virsta respectiva. Astfel de fenomene apar sub forma unui vocabular sarac si a posibilitatilor reduse in formularea propozitiilor, a frazelor. Intirzierile in dezvoltarea vorbirii pot cuprinde atit aspecte fonetice, lexicale, cit si gramaticale. Copiii care manifesta 3

aceste carente intimpina dificultati in comunicare, in exprimare, dar si in intelegerea vorbirii celor din jur. Intirzierile in dezvoltarea vorbirii pot fi provocate, uneori, de deficiente la nivelul sistemului nervos, ca urmare a unor hemoragii cerebrale si a bolilor grave din prima copilarie. Cand aceste cauze sunt deosebit de grave pot determina handicapuri polimorfe de vorbire si complexe, cum sunt afaziile si alaliile. Subliniem ca cele mai multe intirzieri in dezvoltarea vorbirii sunt determinate de neglijente educative si de un mediu nefavorabil care sa stimuleze dorinta copilului de a comunica si relationa cu cei din jur. Tulburarile de voce se pot manifesta sub forma unor oboseli numite fonoastenii, cand are loc o scadere a intensitatii vocii; afonie ce consta in pierderea totala a vocii sonore si disfonie caracterizata prin pierderea partiala a vocii. Aceste fenomene sunt determinate de o serie de afectiuni ale aparatului fonoarticulator, ale sistemului endocrin si ale organismului in general; laringitele acute si cronice care se manifesta prin raguseala si lipsa de expresivitate si intonatie a vocii. Mutismul electiv sau voluntar apare mai frecvent la copiii hipersensibili si se manifesta printr-o mutenie temporala, partiala sau totala. In astfel de situatii, copiii respectivi refuza sa comunice, pe o anumita perioada de timp, numai cu unele persoane, iar cand este mai accentuat, refuzul se extinde fata de toate persoanele. De cele mai multe ori, mutismul electiv este provocat de metode gresite de educatie, de esecuri repetate, de stressuri care traumatizeaza copilul, de atitudini care frustreaza subiectul. Dislexia si disgrafia constau in incapacitatea copilului de a invata citirea si respectiv scrierea. Scolarul cu astfel de tulburari face confuzii constante si repetate intre fonemele asemanatoare acustic, literele si grafemele lor, inversiuni, adaugiri si omisiuni de litere si grafeme. Asemenea fenomene au loc si la nivelul cuvintelor si chiar al propozitiilor. In acelasi timp, intervin greutati in combinarea cuvintelor in unitati mai mari de limbaj. Apar uneori si tulburari ale lizibilitatii si ale laturii semantice. Aceste caracteristici impiedica asimilarea si automatizarea regulilor ortografice. La unii disgrafici grafemele sunt plasate defectuos in spatiul paginii, sunt inegale ca marime si forma, ceea ce conduce la o dezordine evidenta. Din cauza neintelegerii textelor citite, si chiar a propriului lor scris, exprimarea verbala la dislexici si disgrafici este lacunara, cu omisiuni sau dimpotriva, contine 4

adaugiri de elemente ce nu figureaza in textul respectiv. Forme variate de dislexodisgrafie pot aparea si dupa achizitia deprinderilor citit-scrisului ca urmare a instalarii unor factori inoportuni, dezorganizatori. Ca si alte handicapuri de limbaj, si cele ale scris-cititului pot provoca o serie de tulburari de comportament cu tendinte de agravare o data cu cresterea copilului si al constientizarii handicapului respectiv. In plus pot sa apara esecuri scolare repetate ce amplifica tulburarile de comportament si care pot determina o seama de framintari interioare, emotii si efecte exagerate, teama de vorbire, negativism, scaderea increderii in fortele proprii, susceptibilitate, irascibilitate etc. Toate acestea se traduc in plan comportamental prin exprimarea atitudinii negative fata de activitate si colectivitate, atitudine conflictuala de afirmare a propriei persoane si de apreciere a rezultatelor obtinute de altii. La puberi si adolescenti, tulburarile de limbaj accentueaza complexul de inferioritate si dezorganizeaza personalitatea. Astfel, ei refuza colaborarea si manifesta ostilitate fata de cei din jur, au repulsie pentru activitatea scolara, sunt instabili afectiv, depresivi si impulsivi, intra in conflict cu familia si au dificultati de integrare in viata sociala. Aceste tulburari se inlatura o data cu corectarea handicapurilor de limbaj, ceea ce va duce, in perspectiva, la dezvoltarea armonioasa a personalitatii. 2. Modalitati de interventiei in corectarea tulburarilor de limbaj n terapia tulburrilor de limbaj exist o serie de metode i procedee de ordin general dar i unele specifice pentru fiecare tulburare n parte. Metodele i procedeele pentru corectarea tulburrilor de limbaj trebuie s in seama de: tipul de tulburare, extindere, gravitate i dac tulburarea este principal sau secundar; particularitile individuale i specificul personalitii; specificul ludic); I. Metode si procedee cu caracter sau de ordin general nu corecteaz tulburrile propriu-zise, dar ele sunt necesare pentru c pregtesc pe subiect pentru aplicarea metodelor specifice logopedice, i-l pregtesc pe individ din punct de vedere organic. Aceste metode i procedee pot fi aplicate n orice tulburare de limbaj. 5 limbii n care se produce tulburarea - vrsta cronologic i mental a subiectului (la vrstele mici terapia specific

Aceste metode cuprind: 1. Gimnastica si miogimnastica corpului i a organelor care particip la realizarea pronuniei. Aceasta se refer la mbuntirea motricitii generale i a micrilor fonoarticulatorii. In acest scop se indic o serie de exerciii care au importan nu numai pentru dezvoltarea limbajului dar i pentru sntatea organismului. Exerciiile fizice generale au scopul de a uura desfurarea unor micri complexe ale diferitelor grupe de muchi care iau parte la activitatea de respiraie i la funcionarea aparatului fono-articulator. Este indicat ca fiecare micare s fie executat n mod ritmic. La dizartrici, alalici, afazici exerciiile generale trebuie sa se realizeze pe perioade lungi de timp zilnic sau cel putin de 3 ori pe sptmn. Gimnastica medical duce la dezvoltarea motricitatii generale. Pentru dezvoltarea motricitatii organelor fono-articulatorii se recomand exerciii ce duc la dezvoltarea micrilor expresivitii faciale. Cele mai importante exerciii sunt: umflarea simultan a obrajilor; nchiderea si deschiderea ochilor; ridicarea i coborrea ritmic a sprncenelor; imitarea rasului i a sursului; ncreirea i descreirea frunii.

Motricitatea lingual joac un rol important n pronunarea sunetelor. Se pot folosi numeroase exerciii linguale: deschiderea gurii i scoaterea ritmic i rapid a limbii i retragerea ei n cavitatea bucal; scoaterea limbii ntinse peste buza inferioar n direcia brbiei i peste buza superioar n direcia nasului; micri la dreapta i la stnga astfel nct limba s ating colurile buzelor; ridicarea limbii spre palat i lsarea ei n jos cu zgomot; imitarea diferitelor fenomene ale naturii, mersul locomotivei, formarea cupei cu limba. Pentru dezvoltarea motricitii labiale sunt necesare, mai ales la cei cu dislalii audiogene, cu dislogii i anomalii ale buzelor: acoperirea alternativ a unei buze prin cealalt; formarea unei plnii ca la pronunarea sunetelor b i p; retragerea i extensia comisurilor laterale; 6

vibrarea buzelor prin imitarea sforitului de cal.

2. Educarea respiraiei si a echilibrului dintre expir i inspir. n funcie de sex se disting 2 tipuri de respiraie: la barbai o respiraie costo-abdominal; la femei respiraie de tip thoracic.

Exerciiile de respiraie se desfoar n funcie de vrsta subiectului. La copii mici ele se pot desfura sub forma jocului n aer liber sau n camere bine aerisite: jucrii n care sa sufle, exerciiile s fie fcute din diferite poziii ale corpului (culcat, n picioare, ezut). La copii mai mari materiale didactice vizuale, spirometrul. Exerciiile pot fi individuale sau de grup: suflarea ntr-o lumnare aprins; umflarea balonului; expirarea i inspirarea alternativ pe nas i gur; aburirea unei oglinzi prin eliminarea jetului de aer alternativ pe nas i gur; formarea de valuri ntr-un vas cu ap prin suflare; suflarea n diferite instrumente musicale; se emit voci cntate, exclamaii, interjecii.

3. Educarea auzului fonematic (a capacitii de a identifica, discrimina i diferenia sunetele limbii) Deficientele auzului fonematic fac imposibil autocontrolul auditiv. La copii precolari dezvoltarea auzului fonematic se poate face sub forma unor jocuri: ghicirea vocii celui care l strig; identificarea vocii unor persoane cunoscute sau a strigtului animalelor i psrilor nregistrate pe caset; ntrecerea n recitarea unor poezioare cu intonaie. La cei cu tulburri de pronunie se recomand: pronunarea, identificarea, diferenierea cuvintelor paronime. Pentru dezvoltarea auzului fonematic sunt mai importante exerciiile n cuvinte dect pronunarea lor izolat. 4. Educarea personalitii, nlturarea negativismului fa de vorbire i a tulburrilor de comportament Sunt necesare la copii de vrst colar dar i la puberi i adolesceni. 7

La colari, fenomenul dereglrii verbale se contientizeaz ducnd la devieri de comportament, atitudini negativiste, slaba integrare n colectiv, reinere sau obrznicie, nervozitate. Educarea personalitii trebuie s urmreasc: redarea ncrederii n propriile posibiliti; crearea convingerii ca tulburarea nu presupune un deficit intellectual; crearea convingerii c dificultatea de limbaj este pasager; crearea ncrederii n logoped.

3. Studiu de caz T.I., 13 ani, diagnostic: dislalie polimorfa, balbaiala, tulburari de ritm al vorbirii. I. ISTORICUL CAZULUI: T. I., are 13 ani, nascut in anul 1997 in comuna B., judetul Ialomita. Are 2 surori mai mari. Tatal lui este muncitor, iar mama casnica. Este al treilea copil, iar starea de sanatate a membrilor familiei este buna, nu sunt mentionate probleme de sanatate si nici boli grave in copilaria lui I. Dar ca antecedente personale ar putea fi incluse probleme de auz fonematic. De asemenea, nu sunt mentionate tulburari de limbaj in familie. II. DESCRIEREA PROPRIU-ZISA: T.I este un copil linistit, introvert, cand i se da sa execute o sarcina, fara a se impotrivi el se straduieste sa o execute. Desi vorbirea lui este destul de inteligibila, are tendinta de a vorbi pe inspir (aceasta si datotita respiratiei diafragmatice pe care o are) si de cele mai multe ori repeta primul sunet din cuvant. Aceste repetitii nu sunt de lunga durata, el reuseste sa le reduca cand pe fondul lor prelungeste sunetul. In vorbirea lui se observa omisiuni de sunete: R -; este omis in grup consonantic, il inlocuieste cand sta langa o vocala: de exemplu: car -; cai. Inlocuieste de asemenea S cu S; T cu C; D cu T. Se mai remarca in vorbire lipsa unei consoane dintr-un grup consonantic, inversarea ei: de exemplu: tabla -; taba -; talba. Subiectul nu evita comunicarea cu cei din jur, dar nu este capabil sa vorbeasca independent, are nevoie de ajutor (stimulare vervala, intrebari), deoarece vorbirea lui este afectata de tulburarea de limbaj.

Desi are o capacitate de concentrare si memorie relativ bune nu este capabil sa faca o compunere singur, aceasta datorandu-se si saraciei vocabularului. Exista si o serie de ezitati in vorbire. In ceea ce priveste cititul, acesta este silabisit. Scrisul este lent, dar ingrijit si inteligibil prezentand greseli de ortografie, iar structura grafica este una corespunzatoare. III. EXAMINARI SI EVALUARI: 1. Examinarea nivelului de dezvoltare intelectuala: T.I prezinta o deficienta mintala usoara, aceasta depistandu-se prin rezultatele la testul Matricile Progresive Color, unde obtine un scor de 50. 2. Examinarea logopedica: Subiectul prezinta dislalie polimorfa, balbaiala si tulburari ale ritmului vorbirii. IV. SUMARIZARE/CONCLUZII: Dupa cum am mentionat mai sus, diagnosticul final al subiectului este dislalie polimorfa, balbaiala si tulburari ale ritmului vorbirii. In pofida deficientei mintale usoare si a tulburarii de limbaj de care sufera subiectul, se poate observa dorinta acestuia de a se exprima, de a comunica, dar nepermitandu-i vocabularul si chiar conduita (introversia). In ceea ce privesc elementele care tin de afectivitate se poate observa emotivitate, o doza de anxietate si chiar neincredere in sine. I. se orienteaza bine temporo-spatial, cunoaste culorile, masinile, are elementele de schema corporala si datorita faptului ca este un copil linistit executa bine sarcinile care ii sunt date. V. INTERVENTIE LOGOPEDICA: 1. Corectarea deprinderilor de vorbire necorespunzatoare (obtinerea unei vorbiri armonioase, atat a elementelor de articulare cat si a vorbirii in ansamblul ei). 2. Crearea unui mediu propice pentru dezvoltarea calitatii vorbirii, imbunatatirea comportamentului si a deprinderilor fata de copilul balbait. 3. Corectarea respiratiei defectuoase si obtinerea unei respiratii corespunzatoare. 4. Corectarea denaturarilor limbajului: omisiuni de sunete, inlocuiri de sunete, lipsuri, inversari, repetari de sunete, ritm, fluenta. 5. Corectarea auzului fonematic. 9 Obiective:

6. Dezvoltarea unei atitudini corecte fata de sine, de propriile defecte de vorbire si fata de cei din jur. Evolutia tulburarii de limbaj: Pe parcursul procesului de interventie logopedica s-au facut cu T.I. exercitii de motricitate a obrajilor (umflare -; dezumflare); a maxilarului inferior (miscari du-te vino); a limbii (sus -; jos, cescuta, calutul, jgheabul); a buzelor; a valului palatin. Exercitii de emitere a sunetului s (limba pozitionata in spatele incisivilor inferiori, aerul care se scurge la emiterea sunetului este cald). Exercitii de fixare a sunetului s (exercitii cu s in diferite pozitii (initiala, mediana, finala); aranjarea unor imagini dupa pozitia sunetului s; aranjarea cuvintelor care contin s pe o tablita (de exemplu -; soldat). Dupa procesul de interventie logopedica, s-a observat o usoara ameliorare a tulburarilor de vorbire, dar inca T.I repeta sunetele de la inceputul cuvantului. Respiratia nu s-a echilibrat total. S-a colaborat destul de bine cu parintii(cu mama mai mult), acestia avand o atitudine de interes fata de copil, ceea ce a facut ca interventia sa decurga mai bine. Exercitiile de motricitate sunt foarte importante deoarece atat valul palatin cat si limba subiectului sunt hipotone, motricitatea buzelor este diminuata, partea dreapta a fetei este usor cazuta, deoarece subiectul prezinta hemipareza spastica dreapta. Dupa procesul de interventie elementele de motricitate deficitara s-au imbunaratit considerabil. Subiectul a inceput sa-si controleze si ritmul vorbirii, dar inca tendinta de a vorbi pe inspir este prezenta. Subiectul este inclus in sarcini scolare pe care se straduieste sa le execute bine, este in clasa a 3-a si este cel mai bun elev din acea clasa (dar trebuie sa se aiba in vedere deficienta pe care o are). Recomandari: Ionut manifesta trebuinta de sprijin logopedica, tocmai de aceea frecventa lui la lectiile logopedice este mare. In ceea ce privesc exercitiile care trebuie facute cu el, acestea sunt cele pe care le-am mentionat in interventia logopedica.

10

Bibliografie: Pantelimon Golu - Psihologia Copilului; Editura Didactica si Pedagogica Cristian B. Buica Bazele defectologiei, Editura Aramis

11