Altoirea la cactusi Ing Adrian Margarit Mobil 0724 175829 Se proactica de catre cultivatori mai avansati su scopul de a obtine

forme decorative de exceptie. In principal se apeleaza la aceasta metoda cand avem de-a face cu varietati care prin natura lor nu au un sistem radicular bine dezvoltat sau cand dorim sa inmultim varietati deficitare in clorofila (rosii, galbene, oranj ) sau varietati cristate. Altoirea de asemenea, ofera o sansa in plus atunci cand accidental se distruge in parte o varietate deosebita si trebuie salvata. Operatia in sine cere o dexteritate si o rapiditate care s capata in timp, o igiena desavarsita si cateva ustensile. Cea mai des utilizata metoda este metoda obtinerii altoirii prin sectionare transversala. Portaltoii cu afinitate generala mai mare, sunt din genurile : cereus ; echinopsis ; eriocereus ; phiyllocactus etc. Paortaltoiul ales trebuie sa fie intr-o forma perfecta si inradacinat cu mai mult timp inainte. Intre sectiune facut portaltoiului si cea a altoiului, se va cauta sa se gaseasca un echilibru optim, sa fie cat mai apropiate ca diamertu. Daca nu exista asemenea posibilitate, in nici un caz nu se ca accepta ca sectiunea portaltoiului sa fie mai mare, deoarecea marginea ramasa neacopirita oricat ar fi ea de fasonata, se deshidrateaza si se produce o contractie lenta care expulzeaza altoiul. Sectiunile se fac cat mai perfecte, cu un briceag de altoit bine ascutit, dintr-o singura miscare si cat mai perpendicular. Se fasneaza marginea sectiunilor portaltoiului si altoiului. Se apluca portaltoiului sectiunea detasata pentru altoire, se fac cateva miscari rotind usor apasat altoiului in sensuri opuse pana cand se simte o aderenta buna. Nu trebuie sa existe goluri de aer sau impuritati intre cele doua suprafete atasate. Inaltimea portaltoiului poate fi aleasa in limite largi de la 2-3 cm la 15-20 cm in functie de varietatea si de greutatea pe care partea altoita o va avea in perspectiva. Pentu incepatori se poate proceda la un mic artificiu, care mareste sansa de reusuta. Sectiunea facuta pe portaltoi se face dubla, rezultand o felie de cativa milimetri care se lasa pe loc pana la pregatirea altoiunlui. Acest lucru previne expunerea la aer prea mult timp a sectiunii de altoit ( oxidarea ei) pana la pregatirea altoiului. Cu cat rapiditatea pregatirii si a aplicarii sectiunnilor este mai mare, cu atat sansa de reusita creste. Dupa fixare, altoiul se stabilizeaza bune cu un matereial elastic trecandu-l pe sub ghivci, in 2-3 directii, sau se procedeaza la fixarea cu cateva ace inoxidabile infigandu-le oblic prin marginea altoiului in protaltoi, dar nu prea adanc. Perioada cea mai buna pentru altoire este in luna mai, dar si in iulie august. Prinderea si cicatrizarea poate avea durata de 10-20 de zile. In acest timp se evita udarea excesiva, udarea portiunii de contact, si miscarea plantei din locul stabilit. Dupe ce se constata prinderea se inlatura acele sau benzile elastice. Cu dianthus plumarius, garofita taratoare, incepem un ciclu destinat prezentarii mai multor flori si plante ornamentale, pentru a pune in evidenta bogata flora autohtona si a varietatilor cu inalt aspect estetic si olfactiv, in ideea creerii unor aramjmente florale

deosebit de frumoase, utile si economice financiar. In goana dupa originalitate si in spiritul ca ceea ce-i din afara este mai deosebit, al multora, noi ne permitem sa deschidem acest subiect in speranta ca ne vom face intelesi si ne vom intoarece la traditia autohtona din acest dominiu, dar si la a pune in valoare soiuri de mult uitate. Totodata nu vom subestima si valoara unor soiuri din afara si vom veni cu informatii utile cultivatorilor de asemenea plante si flori.