Capitolul 1 POLUAREA AERULUI

1.1. Poluanii aerului

Poluanii aerului pot fi clasificai in dou mari categorii: naturali i artificiali. Sursele naturale ale poluanilor naturali includ: praful purtat de vnt, gazele i cenusa vulcanic, ozonul provenit din trsnete i din stratul de ozon, esterul si terpene din vegetaie, fumul, gazele i cenua zburtoare din incendierea pdurilor, polenul i alte aeroalergice, gazele i mirosurile din activitti biologice, radioactivitatea natural. Aceste surse au produs poluarea de pn acum i constituie acea poriune a problemei polurii, asupra creia activittile de control pot avea efect redus sau chiar nici un efect. Sursele realizate de ctre om acoper un spectru larg de activiti fizice i chimice, care sunt principalii contribuabili la poluarea aerului urban. Poluanii aerului rezult ca urmare a generrii energiei electrice, a milioanelor de vehicule, a materialelor aruncate de populaie i realizrii a numeroase produse necesare traiului zilnic. Primele cinci mari clase de poluani sunt: particulele, dioxidul de sulf, oxizii de azot, compuii organici volatili i monoxidul de carbon. Anual, sunt generate sute de milioane de tone de aer poluant. In general, fiecare categorie de surs de poluare are o contribuie diferit la creterea nivelului uneia dintre cele cinci clase principale de poluani. Poluantii aerului pot fi clasificai in funcie de origine i starea materiei. Origine: Starea materiei: gazoas - gaze precum: dioxidul de sulf, oxidul de nitrogen, ozonul, monoxidul de carbon etc; vapori, cum ar fi: gazolina, solvent de vopsea. agent de curare uscat etc. ; particule, in final divizate in solide (de exemplu praful i fumurile) i lichide (picturile, cea i aerosoli). Poluani gazoi. Poluanii gazoi pot fi clasificati in organici i anorganici. Poluanii anorganici constau in: gaze sulfuroase - dioxid de sulf, trioxid de sulf, hidrogen sulfurat; oxizi de carbon - monoxid de carbon i dioxid de carbon; gaze azotoase - monoxid de azot, dioxid de azot i alti oxizi de azot; halogenuri. hidruri - acid fluorhidric, acid clorhidric, cloruri, fluoruri, tetrafluorura de siliciu; produi fotochimici - ozon. oxidani: cianuri - acid cianhidric; primar emii in atmosfer dintr-un proces; secundar formai in atmosfer, ca rezultat al unei reacii chimice.

 compui cu azot - amoniac; clorofluorocarburi diclor. Diclorodifluormetan, triclor, trifluoretan, triclorofluor-metan, tetrafluoretan, clorodifluormetan, clorpentofluoretan; Sunt considerate substane organice poluante: hidrocarburile precum: parafine metan, etan, octan, acetilena, alefine - etilena, butadiena, aromatice (benzen, toluen, xilen, stiren); compui alifatici oxigenai ca: aldehide formaldehide. cetona - acetona. Metiletilcetona, acizi organici, alcooli metanol, etanol, izopropanol, hidruri organice, sulfuri organice dimetil sulfat, hidroxizi, peroxizi - nitrii sau nitrai (denumii generic PAN). Particule poluante. Particulele pot fi definite ca materie solid sau lichid, al cror diametru efectiv este mai mare decat al unei molecule, dar mai mic de 100 m. Particulele dispersate in mediul gazos sunt definite in mod colectiv drept aerosoli. Termenul de fum, cea, abur sau praf este in mod comun folosit pentru a descrie diferite tipuri de componament caracteristic al particulelor dispersate. Aerosolii sunt dificili de clasificat pe o baz tiinific. In funcie de proprietile lor fundamentale. precum: rata de stabilire sub influena forelor exteme, proprieti optice, abilitatea de a absorbi sarcina electric, mrimea i structura particulei, raporturile suprafa volum, activitatea de reacie, aciunea fiziologic i altele. In general, mrimea particulei i rata de depunere au fost considerate proprieti caracteristice pentru majoritatea scopurilor. Particulele de ordinul unui m sau mai puin, se depun atat de incet incat, din motive practice, sunt privite ca suspensii permanente. In ciuda posibilelor avantaje ale clasificrii tiinifice, folosirea termenilor descriptivi populari precum: fum, praf, cea care se bazeaz, esenial, pe modul de formare, pare s fie o metod satisfctoare i convenabil de clasificare. In plus. aceast abordare este atat de bine stabilit i ineleas incat, fr indoial, va fi greu de inlocuit. Praful este format in mod obinuit prin pulverizarea sau dezintegrarea mecanic a materiei solide in particule de mrime mic prin procese cum ar fi, mcinarea, lovirea i perforarea. Mrimea particulelor de praf se Incadreaz intr-o limit mic de 1 m pan la 100 sau 200 de m sau mai mult. Particulele de praf sunt, in mod normal, neregulate ca form iar mrimea particulei se refer la dimensiuni medii pentru orice particul dat. Exemple practice sunt cenusa zburtoare, praful provenit din roci si fina obinuit. Fumul implic un anumit grad de densitate i deriv din arderea materialelor organice cum ar fi: lemnul, crbunele i tutunul. Particulele de fum sunt foarte fine, fiind cuprinse ca mrime intre 0.01 m pan la 1 m. Sunt, in mod obinuit, de form sferic, dac au compoziie lichid i de form neregulat, dac au compoziie solid. Datorit mrimii particulelor foarte fine, fumul poate rmne in suspensie pe perioade mici de timp i dezvolt micri browniene foarte putemice. Fumul incolor este in mod tipic format, in general, la temperaturi relativ mari, prin procese cum sunt: sublimarea, condensarea, combustia.

Ceaa este format, in mod tipic, fie prin condensarea apei sau a altor vapori pe nuclee potrivite, fie prin suspensia picturilor mici de lichid, fie prin odorizarea lichidelor. Mrimea particulelor de ceaa natural se situeaz intre 2 i 200 m. Picturile mai mari de 200 m sunt, in mod corect, clasificate ca burni sau ploaie. Cand substana solid sau lichid este emis in aer sub form de particule, proprietile i efectele sale se pot modifica. Atunci cand o substan este rupt in particule din ce in ce mai mici, o suprafa mai mare din aria sa este expus aerului. In aceste circumstane, substana, indiferent de compoziia sa chimic, tinde s se combine fizic i chimic cu alte particule i gaze din atmosfer. Combinatiile rezultate sunt, in mod frecvent, greu de anticipat. Particulele de aerosoli foane mici, de la 0.001 la 0.01 m. se pot comporta ca nuclee de condensare pentru a facilita condensarea vaporilor de ap, astfel avand loc formarea cetei subtiri i a cetei groase de la suprafata solului. Particule mai mici de 2 sau 3 m (aproximativ jumtate din greutatea particulelor suspendate in aerul urban), pot penetra membrana mucoas i atrag, pentru a preschimba substantele chimice care, in mod normal nu fac ru, cum ar fi dioxidul de sulf. Pentru a ine seama de efectele particulelor inhalabile foarte fine, s-a inlocuit standardul aerului ambiant, care lua in consideratie particulele totale suspendate (TSP), cu standarde pentru particulele mai mici de 10 m, in mrime (PM10). In virtutea suprafeei crescande a particulei mici de aerosoli i ca rezultat al absorbiei moleculelor de gaz sau a altor catorva proprieti, capabile s faciliteze reacii chimice, aerosolii tind s aib o mrime foarte mare a suprafeei de activitate. Multe substane, care oxideaz incet in starea lor masiv, vor oxida extrem de repede sau posibil chiar exploziv, cand sunt dispersate ca particule fine in atmosfer. Exploziile de praf, de exemplu, sunt deseori cauzate de arderi instabile sau oxidri de particule de combustibil. Absorbia i fenomenul catalitic pot, de asemenea, s fie extrem de importante in analizarea i inelegerea problemelor particulelor poluante. Conversia dioxidului de sulf in acid sulfuric corosiv, sub aciunea catalitic a particulelor de oxid de fier, de exemplu, demonstreaz natura catalitic a anumitor tipuri de particule in atmosfer. Aerosolii pot absorbi energie radiant i conduc rapid cldura in gazele inconjurtoare din atmosfer. Ca rezultat. aerul care intr in contact cu aerosolii poate deveni mult mai cald. Exist gaze care, in mod obinuit, sunt incapabile s absoarb energia radiant.

1.2 Efectele poluanilor aerului

Daunele pe care poluanii aerului le pot aduce unor materiale sunt bine cunoscute: ozonul din smogul fotochimic crap cauciucul, slbete esturile si decoloreaz vopseaua; hidrogenul sulfurat scade din strlucirea argintului; fumul murdrete hainele; aerosolii acizi distrug materialele feroase. Printre cele mai importante efecte sunt: decolorarea, corodarea, murdrirea i reducerea vizibilittii. Decolorarea. Muli poluani ai aerului se acumuleaz i decoloreaz cldirile. Nu numai c unele substane innegresc cldirile, dar se pot i incrusta (face coaj). Aceasta poate ascunde linii i decoraii si, de aceea, duneaz aspectului estetic. Alt efect comun este innegrirea vopselei albe pe baz de plumb sau hidrogen sulfurat. Coroziunea. Un efect mai serios i cu o mare importan economic este aciunea coroziv a gazelor acide asupra materialelor de construcie. Astfel, acizii pot face suprafeele din piatr s prezinte bicute si s duc la decojiri, iar mortarul poate fi transformat in pulbere.

Metalele sunt, de asemenea, atacate prin actiunea coroziv a unor poluani. Alt efect comun este deteriorarea cauciucurilor i a altor bunuri din cauciuc. Crparea i uscarea" aparent se petrec cand aceste bunuri sunt expuse ozonului sau altor oxidanti. Murdrirea bunurilor. Hainele, proprietti imobiliare, automobilele i bunurile casnice pot fi uor murdrite de contaminanii aerului, iar curtarea frecventa a acestora poate fi scump. De asemenea curarea frecvent conduce adesea la o via mai scurt pentru materiale i la nevoia de a cumpra bunuri mai des. Reducerea vizibilittii atmosferice (adic descreterea domeniului de vizibilitate datorit polurii atmosferice) este cauzat de imprtierea luminii solare de ctre particule suspendate in aer i nu este datorat obturrii. Deoarece imprtierea luminii i nu obturarea, este principala cauz a reducerii vizibilitii, datorit prezenei in aer a poluantilor, aceasta este evident doar in zilele senine. In zilele noroase sau noaptea nu sunt efecte vizibile, dei poate exista aceeai concentraie de particule ca i in zilele senine. Reducerea vizibilittii poate crea probleme severe. Cele mai semnificative sunt efectele adverse in operaii aeriene, rutiere i portuare. Vizibilitatea redus poate diminua calitatea vieii i poate cauza impresii estetice adverse. ce pot afecta serios turismul i restriciona dezvoltarea in orice domeniu. Conditii extreme, cum sunt furtunile de praf sau nisip, pot cauza vtmri fizice. Vegetatia. Vegetaia este mai sensibil decat animalele, la mai muli contaminani ai aerului i de aceea, au fost dezvoltate metode, ce folosesc reactia plantelor, pentru a msura i identifica contaminanii. Efectele polurii aerului asupra vegetaiei pot fi: moartea, reducerea productiei i degradarea culorilor. Este interesant de notat c, in unele cazuri de degradare a culorii, precum argintarea vegetatiei de ctre oxidanti, planta poate fi totui folosit ca hran, fr vreun pericol pentru consumator; oricum, consumatorul, de obicei, cumpr legumele pe baze estetice, deci, proprietarul va realiza pierderi. Printre poluanii ce pot afecta plantele sunt: dioxidul sulfurat, fluorura de hidrogen i etilenul. Daunele plantelor cauzate de constituentii fumului fotochimic au fost studiate mult. Daunele pot fi asociate aciunii ozonului i nitrailor de peroacetil, aldehidelor i produse ale reactiei ozonului cu olefine. Oricum, nici unul dintre aceste exemple nu explic toate daunele, iar problemele rman deschise pentru discuii i studii viitoare. Animaiele. O munc considerabil continu s fie desfurat in legtur cu efectele poluanilor asupra animalelor, inclusiv pentru cateva specii, experimentele implicand amestecuri de poluani i amestecuri de sisteme gaz-aerosol. In general, cercetarea a artat c poluanii compui se pot comporta in feluri diferite. Pot produce un efect aditiv, constand in suma efectelor fiecrui contaminant ce activeaz singur, un efect mai mare decat cel aditiv (sinergetic) sau mai mic (antagonistic) sau pot produce un efect ce difer de cel simplu aditiv. Mecanismul prin care un animal poate fi otrvit, in multe situaii, este diferit de acela prin care sunt afectai oamenii. La oameni, inhalarea este o important cale de expunere la poluani aerieni. Probabil, cea mai comun expunere pentru animalele erbivore, ce se hrnesc dintr-o zon poluat, este ingerarea de hran contaminat de poluantii aerieni. In acest caz, inhalarea are o importan secundar.

Poluantii aerului care pun in pericol animalele sunt cei purtai de vegetaie sau depozitai in plante. Au fost observati numai caiva poluanti care au efecte negative asupra animalelor. Printre acetia sunt inclui arsenicul, fluoridele, plumbul si mercurul. Oamenii. Exista o problem important, deoarece pe durata a mai multor evenimente grave, poluarea aerului poate avea un efect semnificativ asupra sanatii, in special asupra copiilor, btranilor sau oamenilor bolnavi. Este evident amenintarea cronic a sanatii umane in cazul polurii aerului. Aceast eviden apare in domenii diverse, de la creterea rapida a emfizemei, ca problema majora de sanatate, identificarea compuilor cancerigeni in fum, la dovezi statistice precum c, la oameni, expunerea la atmosfere poluante, pe perioade extinse de timp, i privarea de alimente, conduc la o reducere a sperantei de via. Poate exista o expunere indirecta, semnificativa la poluarea aerului. Cum am aratat anterior, poluantii aerului pot fi coninui de vegetaie sau ape, de unde intra in hran. Sunt disponibile dovezi suficiente care indic faptul c, poluarea atmosferic in grade diferite, afecteaza sanatatea. Aceasta contribuie la creterea mortalitii i la dezvoltarea prematur a bolilor respiratorii cronice. S-a demonstrat existena unei relaii intre intensitatea polurii i gravitatea efectelor asupra snatii i o consistent a relatiei dintre aceste presiuni ale mediului i boli ale organelor vitale. Poluanii aerului pot initia i agrava diferite boli respiratorii, inclusiv astmul. De fapt, prezentarea clinic a astmului poate fi o dereglare a imunitaii impotriva aerului poluat, produs de diferii iritani din aer, precum polen, agenti infectioi, substante chimice gazoase i sub form de particule. Rspunsul bronhopulmonar la aceti ageni iritani este bronhospasmul sau hipersecreia, cile respiratorii fiind blocate intermitent i reversibil. Efectele poluanilor aerieni asupra functiilor senzoriale ale oamenilor sunt foarte largi. Poluantii olfactivi cauzeaz oamenilor un deranj minor, totui, dac persist, pot duce la iritaii, depresii, nelinite i suprri. Monoxidul de carbon poate cauza moartea, dup depresia centrilor respiratori ai sistemului nervos central. Expunerea repetata i prelungita la monoxidul de carbon poate ataca protecia senzorial, percepia temporar i unele funcii vitale. Aerosolii naturali din lipide pot intra in corp i pot fi absorbii de lipidele sistemului nervos central. Odat ajuni acolo, efectele lor pot persista mult timp, dup ce contactul initial a luat starit. Exemple de ageni care au efecte cronice pe termen lung sunt: fostatul organic, pesticidele i aerosolii ce poart plumb, metale, mercur i cadmiu. Efectele toxicolozice acute ale majoritii contaminanilor aerieni sunt destul de bine intelese, dar efectele expunerii la amestecuri heterogene de gaze i particule in concentraii mici, de abia incep s fie inelese. Dou abordari generale pot fi folosite pentru a studia efectele contaminanilor aerului asupra oamenilor: epidemoilogia, care incearca s asocieze efectul cu cauza, pentru grupuri mari cercetarea in laborator, care incepe cu cauza i incearca s determine efectele. Epidemiologia, cea mai costisitoare dintre cele dou, necesit o mare grij in planificare i adesea, sufer din cauza informaiilor incomplete i din lipsa controlului. Un mare avantaj este faptul c, barierele morale nu limiteaz aplicarea pe oameni, aa cum se intampl cu unele cercetri de laborator. De aceea, metoda este mult folosit, furnizand

informaii considerabile. Cercetarea de laborator este mai putin costisitoare decat epidemiologia si rezultatele pot fi verificate prin repetarea experimentelor.

1.3 Fenomene fizico-chimice care stau la baza controlului emisiilor gazoase

Exist patru fenomene fizico-chimice operaionale folosite in general pentru controlul emisiilor gazoase: absorbia, adsorbia, combustia, condensarea. Mai exist alte trei fenomene chimice ingineresti operationale, folosite in ultimii ani, respectiv: biofiltrarea, filtrarea prin membrane, reducerea catalitic selectiv.

1.3.1 Adsorbtia.
Proiectarea echipamentelor pentru adsorbitia gazelor este, in multe privinte, analoaga cu cea a echipamentelor gazelor absorbite, un adsorbant solid inlocuind lichidul solvent. Similaritatea este evident in ecuaiile de material i a bilantului energetic, ca si in cazul metodelor de determinare a inaltimii coloanei. Selecia final, aa cum ne putem atepta, depinde in totalitate de economia general a proceselor. Selectarea unui adsorbant. Adsorbanii industriali sunt capabili, in general, s adsoarb gaze i vapori, atat organici cat i anorganici. Oricum, caracteristicile prefereniale ale adsorbiei i alte proprietai fizice fac, mai mult sau mai puin, pe fiecare dintre ei s fie specifici pentru anumite aplicaii. In general, experienele au artat ca, pentru adsorbia vaporilor dintr-un mediu organic, carbonul activat are proprietai superioare, avand proprieti selective ale hidrocarbonului i o mare capacitate de adsorbie pentru acest gen de materiale. Adsorbanii anorganici, cum ar fi aluminiul activat sau gelul siliconic, pot fi, de asemenea, folosii pentru adsorbia materialelor organice, dar pot aparea dificulti in timpul regenerarii. Aluminiul activat, gelul siliconic i sitele moleculare vor adsorbi de preferat orice vapor de ap cu coninut organic. Metoda normala de regenerare a adsorbanilor este aceea de a folosi vapori, gaze inerte (azot) sau alte gaze vaporizatoare, iar in majoritatea cazurilor acestea pot cauza cel puin o uoar descompunere a componenilor organici ai adsorbantului. Apar dou dificultai: 1) incompleta refacere a adsorbantului, dei aceasta poate fi neimportant; 2) deteriorarea progresiv a capacitii adsorbantului, ca urmare a creterii numrului de cicluri, datorit blocarii porilor carbonului format la descompunerea hidrocarbonului. Pentru carbonul activ se foloseste un proces de vaporizare, iar dificultatea regenerarii este covaritoare. Acest lucru nu este posibil in cazul gelului siliconic sau al aluminiul activat, datorita riscului distrugerii acestor materiale, cand vin in contact cu apa lichida. In cateva cazuri, nici unul dintre aceti adsorbani nu are o capacitate suficienta de reinere a particulelor contaminante. n aceste aplicaii, o suprafa extins a adsorbantului poate fi impregnat cu componente anorganice sau, in cazuri mai rare, cu componente organice cu o greutate molecular mare i care poate reaciona chimic cu particule contaminante. De exemplu, carboni impregnai cu iod sunt folosii pentru indepartarea vaporilor de mercur, iar carboni impregnai cu brom, pentru indepartarea etilenului i propilenului. Aciunea acestor acizi este, ori o conversie catalitic,

ori o reacie cu componente nedorite sau mai multe componente uor adsorbante. Pentru aceste cazuri teoria general a adsorbiei nu se mai aplic tuturor efectelor procesului. De exemplu, indepartarea mercurului de catre carboni impregnai cu iod are loc rapid, la o temperatura inalt si o mai bun eficiena poate fi obinut chiar i la o temperatur scazut. Deoarece adsorbia are loc la limita dintre interfaze, suprafaei de adsorbie i se acord o important consideraie. In general cu cat suprafaa de adsorbie este mai mare, cu atat crete capacitatea de adsorbie. In orice caz, suprafaa trebuie s prezinte dimensiuni specifice ale porilor in interiorul adsorbantului. Aciunea sitelor moleculare este puin diferit de cea a adsorbanilor, selectivitatea fiind determinat de mrimea limitat a porilor anumitor site. n selectarea sitelor moleculare este important ca mrimea contaminantului ce trebuie indeprtat s fie mai mic dect mrimea porului disponibil. Deci, este important nu numai ca respectivul adsorbant s aib o afinitate pentru contaminantul respectiv, dar ca acesta s aib o suprafa mare disponibil adsorbiei. Fenomenul adsorbtiei. Procesul de adsorbie cuprinde 3 etape necesare. Fluidul trebuie s vin primul in contact cu adsorbantul, moment in care adsorbatul este preferenial sau selectiv adsorbit in adsorbant. Apoi, fluidul trebuie separat de adsorbantul adsorbit i, in final, adsorbantul trebuie regenerat, indeprtnd adsorbatul sau inlocuind adsorbantul cu un material nou. Regenerarea se face in multe feluri, in funcie de natura adsorbatului. Gazele sau vaporii sunt de obicei desorbii, fie prin creterea temperaturii (ciclu termic) fie prin reducerea presiunii (ciclu de presiune). Cel mai popular ciclu termic se realizeaz prin trecerea gazelor calde peste stratul de adsorbie, in directia opus deplasrii in timpul ciclului de adsorbie. Aceasta asigur c gazul care trece prin unitate, in timpul ciclului de adsorbie, indeplinete intotdeauna condiiile active ale adsorbantului i menine concentraia minim de adsorbant la ieire. Echipamentul de control al adsorbtiei. Dac jetul de gaz trebuie s fie tratat pentru o perioad scurt, de obicei, este necesar o singur unitate de adsorbie. Se presupune, desigur, c este disponibil un interval de timp suficient de mare intre ciclurile adsorbiei, pentru a permite regenerarea. Dac un jet de gaz tratat este cerut in mod constant, este necesar folosirea a uneia sau a mai multor uniti capabile s lucreze in zona respectiv. Unittile sunt proiectate pentru a ghida jeturile de gaz, fr intreruperi i sunt caracterizate in funcie de tipul de contact i de etapele de regenerare, pentru a funciona in mod continuu. De departe, cel mai folosit sistem de adsorbie la inlturarea efectelor nedorite, poluante, din jetul de gaz, const intr-un numr de paturi fixe intr-o asemenea secven, astfel incat fluxul de gaz s nu fie intrerupt. Sunt folosite sisteme cu dou sau trei paturi, cu unul sau dou paturi, by-pasate, pentru regenerare, in timp ce cellalt pat este adsorbant. Un sistem tipic cu dou paturi fixe este prezentat in figura 6.1.

Cele mai potrivite tipuri de sisteme pentru o anumit operaie sunt determinate de cantitatea i rata de adsorbie a materialului, timpul dintre cicluri, timpul necesar pentru regenerare i, atunci cand este cazul, de timpul de rcire. Tipic operatiei de contact continuu pentru gazele poluante adsorbite este de a folosi un pat fluidizat. In timpul fazei stabilizate a operaiei de contact pe niveluri, gazul curge printr-o serie de paturi fluidizate, permitand un contact maxim intre gaz i adsorbantul solid, pe fiecare nivel.

Un aranjament caracteristic al acestui tip este prezentat in figura 6.2. pentru adsorbia multietajat contracurent cu regenerare.

n partea superioar a turnului particulele intalnesc in contracurent, in sertare perforate relativ puin adanci, fluxul de gaz care conine poluantul, iar adsorbantul solid se mic din sertar in sertar, pan in partea inferioar. In partea de jos a turnului, adsorbantul este regenerat prin contact similar cu gazul cald, care desoarbe i transport poluantul. Adsorbantul regenerat este apoi recirculat spre varful turnului. Desi tipul de operaii contra-curent continuu prezint anumite limitri, in cazul indeprtrii poluanilor gazoi din fluxurile de proces (de exemplu indeprtarea dioxidului de carbon din componenii sulfurici, ca sulfuri hidrogenate i sulfuri carbonoase), este de departe cea mai comun operaie folosit in prezent, absorbia cu pat fix. Costul relativ ridicat al transportului de particule solide cerut de operaiile din faza stabil, fac ca adsorbia cu pat fix s fie o alternativ economic atrgtoare. Dac operaia intermitent sau de pregtire final este un sistem cu un singur pat, alternarea continu intre fazele de absorbie i regenerare este suficient.

1.3.2 Reducerea selectiva catalitica a oxizilor de azot

Metoda de reducere catalitica (in engleza, Selective catalytic reduction - SCR) este utilizata de peste un deceniu, pentru a controla emisiile de NOx de la generatoarele de abur si cuptoare. Un alt domeniu de utilizare a SCR este industria chimica. Un sistem SCR tipic este prezentat in figura 6.8.

Vaporii de NOx sunt preincalziti de efluentul iesit din vasul catalizator in schimbatorul recuperator si apoi incalziti cu ajutorul unui arzator care functioneaza cu gaz sau pacura la 320oC. Inainte de a fi trecut printr-un oxid metalic de zeolit cu pat catalitic din zeolit, este injectata o cantitate fixa de amoniac intr-un volum de gaz. NOx se reduce in azot si apa in prezenta amoniacului in concordanta cu urmatoarele reactii exoterme 6NO + 4NH3 = 5N2 + 6H2O 4NO + 4NH3+O2 = 4N2 + 6H2O 2NO2 + 4NH3 + O2 = 3N2 + 6H2O NO+NO2 + 2NH3 = 2N2 + 3H2O Analizatorii de NOx de la intrarea in preincalzitor si de la iesirea din vasul de catalizare monitorizeaza concentratiile de NOx si controleaza rata de alimentare cu amoniac. Gazul de la iesire este evacuat la circa 350oC. Reducerea selectiva catalitica a oxizilor de azot Avantaje: Capacitate de reducere cu 90% a NOx; Utilizarea unui regenerant din uree deja disponibil; Produsii de evacuare sunt N2 si apa. Dezavantaje: Catalizatorul folosit poate fi considerat deseu periculos; Debitul de gaz trebuie mentinut la o temperatura si umiditate adecvata; Particulele grele pot distruge structura fragila a patului de filtrare.