SUPORT PENTRU CURSUL 7

Funct ii vectoriale de mai multe variabile

Limite si continuitate
15 noiembrie
1 Funct ii vectoriale de mai multe variabile reale
Fie n si p numere naturale nenule, p 2, si e A IR
n
. Numim funct ie vectoriala
denita pe A, orice triplet f = (A, IR
p
, ), unde A IR
p
are proprietatea c a pentru
orice x A exist a un unic b IR
p
astfel nc at (a, b) . Ca n cazul funct iilor reale,
convenim ca acel unic b IR
p
, cu proprietatea ca (a, b) , sa l notam prin f(a) si sa-l
numim valoarea funct iei f n a. Deoarece f(a) = b IR
p
, lui b i putem atasa coordonatele
b
1
, . . . , b
n
. Cu ajutorul acestor p coordonate putem construi p funct ii scalare astfel: pentru
ecare i 1, . . . , p, consideram funct ia f
i
: A IR cu proprietatea ca, daca a A si
f(a) = b = (b
1
, . . . , b
p
), atunci f
i
(a) = b
i
, pentru ecare i 1, . . . , p.

In cele ce urmeaza
vom indica mai precis modul n care se construiesc funct iile f
i
, i 1, . . . , p.
Funct iile de proiect ie. Componentele scalare ale unei funct ii vectoriale. Fie p
si j numere naturale, 0 < j p.
Definitie. Funct ia pr
j
: IR
p
IR, dat a prin
pr
j
(x) = x
j
, pentru orice x = (x
1
, ..., x
p
) IR
p
,
se numeste proiectorul sau funct ia de proiect ie pe axa j.
Componentele scalare ale unei funct ii vectoriale. Fie n si p numere naturale
nenule, e A IR
n
si e funct ia f : A IR
p
.
Definitie. Funct iile
f
j
= pr
j
f, j 1, ..., p,
se numesc componentele scalare ale funct iei vectoriale f.
Pentru a pune n evident a componentele scalare ale funct iei f vom folosi notat ia
f = (f
1
, ..., f
p
). Aceast a notat ie este foarte sugestiva, ea atr agand atent ia asupra faptului
c a, de fapt, a deni o funct ie vectorial a de la A la IR
p
revine la a deni p funct ii reale
pe A.
1
Exemplu. Fie funct ia f : IR
2
IR
3
,
f(x
1
, x
2
) = (1 + x
1
+ x
2
, x
1
, x
2
x
1
) pentru orice (x
1
, x
2
) IR
2
.
Funct iile:
f
1
: IR
2
IR, f
1
(x
1
, x
2
) = 1 + x
1
+ x
2
, pentru orice (x
1
, x
2
) IR
2
,
f
2
: IR
2
IR, f
2
(x
1
, x
2
) = x
1
, pentru orice (x
1
, x
2
) IR
2
,
si
f
3
: IR
2
IR, f
3
(x
1
, x
2
) = x
2
x
1
, pentru orice (x
1
, x
2
) IR
2
,
constituie componentele scalare ale funct iei f.
2 Limita unei funct ii vectoriale ntr-un punct

In acest paragraf vom extinde not iunea de limit a pentru funct ii vectoriale de variabile
reale si vom ar ata legatura cu limita unei funct ii reale de mai multe variabile reale.
Limita unei funct ii vectoriale ntr-un punct. Fie n si p numere naturale nenule, e
A IR
n
si e f : A IR
p
o funct ie vectoriala. Un elemenet IR
p
se numeste limita a
funct iei f n punctul x
0
A

, dac a oricare ar V o vecin atete a lui , exist a o vecin atate

U a lui x
0
astfel nc at f(x) V pentru orice x U

A.
Reducerea calculului limitei unei funct ii vectoriale la
calculul limitelor componentelor sale scalare. Un rezultat important, legat de
calculul limitei unei funct ii vectoriale, este cel ce urmeaz a.
Teorema 2.1 O condit ie necesara si sucienta pentru ca = (
1
, ...,
p
) IR
p
sa e
limita funct iei f = (f
1
, ..., f
p
) : A IR
p
n punctul a A

este ca

j
= lim
xa
f
j
(x), pentru ecare j 1, ..., p. (1)
Demonstrat ia este imediat a daca se aplica teorema lui Heine si teorema de reducere a
calculului limitei unui sir la calculul limitelor sirurilor coordonatelor.
Vom aminti o teorem a util a n calculul limitei unei funct ii de mai multe variabile.
Teorema 2.2 Fie D IR
n
, E IR
p
si e funct iile f : D E si g : E IR
q
.
Daca x
0
E

, exista lim
xx
0
f(x) = y
0
, y
0
E

, exista lim
yy
0
g(y) = si f(x) ,= y
0
, oricare
ar x D, atunci funct ia g f admite limita n x
0
si lim
xx
0
(g f)(x) = .
Demonstrat ie

. Fie (x
k
)
kIN
un sir cu elemente din D x
0
, convergent la x
0
.

In baza
teoremei lui Heine, sirul (f(x
k
))
kIN
are limita si
lim
k
f(x
k
) = y
0
. (2)
2
S a consideram acum sirul (y
k
)
kIN
, cu y
k
= f(x
k
), pentru ecare k IN. Deoarece f(x) ,=
y
0
, oricare ar x E, deducem c a y
k
,= y
0
, oricare ar k IN. Aplic and din nou teorema
lui Heine, de aceast a dat a pentru funct ia g, deducem c a
lim
k
g(y
k
) = . (3)
T in and cont de (2) si (3), obt inem
lim
k
(g f)(x
k
) = lim
k
g(f(x
k
)) = lim
k
g(y
k
) = .

Exemplu. Sa se calculeze
lim
(x
1
,x
2
)(0,0)
x
1
x
2

x
1
x
2
+ 1 1
.
Consideram mult imea D = (x
1
, x
2
) IR
2
[x
1
x
2
+ 1 0, x
1
,= 0, x
2
,= 0, funct ia
f : D IR

, f(x
1
, x
2
) = x
1
x
2
, oricare ar (x
1
, x
2
) D. De asemenea consideram mult imea
E = t IR[t > 1, t ,= 0 si funct ia g : E IR, g(t) =
t

t+11
, oricare ar t E.
Observam ca (0, 0) D

. Funct ia f are limita n punctul (0, 0) si lim

(x
1
,x
2
){0,0)
x
1
x
2
= 0. Cum
0 E

,
lim
t0
t

t + 1 1
= lim
t0
t(

t + 1 + 1)
t + 1 1
= lim
t0
(

t + 1 + 1) = 2
si f(x
1
, x
2
) ,= 0, oricare ar (x
1
, x
2
) D, n baza teoremei 2.2 avem
lim
t0
x
1
x
2

x
1
x
2
+ 1 1
= 2.
3 Not iunea de funct ie continua ntr-un punct
Fie A o submult ime nevid a a lui IR
n
.
Definitie. Funct ia f : A IR
p
se numeste continua n punctul a A, dac a oricare
ar > 0, exista > 0 cu proprietatea ca
[[f(x) f(a)[[
p
< , oricare ar x A, cu [[x a[[
n
< . (4)
Observatia 3.1. Din denit ie deducem imediat ca:
(a) Orice funct ie este continua n orice punct izolat al domeniului sau de denit ie.
(b) Analizand denit ia limitei unei funct ii ntr-un punct si denit ia funct iei continue ntr-un
punct, rezulta ca o funct ie este continua ntr-un punct din domeniul sau de denit ie, punct care
este punct de acumulare al domeniului de denit ie, daca si numai daca are limita n acel punct
si limita funct iei este egala cu valoarea funct iei n acel punct.
(c) Nu se pune problema continuitat ii unei funct ii n puncte care nu apart in domeniului de
denit ie al funct iei.
3
Observatia 3.2.

In baza punctelor a) si b) din observat ia precedenta si a teoremei de redu-
cere a calculului limitei unei funct ii vectoriale la calculul limitelor componentelor sale scalare,
deducem ca o funct ie f = (f
1
, ..., f
p
) : A IR
p
este continua ntr-un punct a A daca si numai
daca componentele sale scalare f
1
, ..., f
p
sunt continue n acel punct.
Observatia 3.3. Fie funct ia f : A IR
p
si e a A.

In baza punctelor a) si b) din observat ia

3.1 si a criteriului lui Heine de existent a a limitei unei funct ii ntr-un punct, deducem:
a) funct ie f este continua n a daca si numai daca oricare ar un sir (x
k
)
kIN

cu elemente din
A, convergent la a, avem lim
k
f(x
k
) = f(a);
b) daca exista un sir (x
k
)
kIN
cu elemente din A, convergent la a, pentru care sirul (f(x
k
))
kIN
nu este convergent sau limita sa nu este egala cu f(a), atunci f nu este continua n a.
Exemplul 3.1. Fie D = (0, +) IR

(1, 0), (0, 0) si funct ia f : D IR,

f(x, y) =
_

_
2, (x, y) = (1, 0)
0, (x, y) = (0, 0)
y
x
, (x, y) (0, +) IR.
Deoarece (1, 0) este un punct izolat al mult imii de denit ie a funct iei, f va continua n
(1, 0).

Intrucat pentru sirul (1/k, 1/k)
kIN

, convergent catre (0, 0) D

, avem
lim
k
f(
1
k
,
1
k
) = 1 ,= 0 = f(0, 0),
f nu va continua n (0, 0). Fie (x

, y

) (0, +) IR Oricare ar (x
k
, y
k
)
kIN

un sir cu
termeni din D, convergent catre (x

, y

), va exista un rang k
0
de la care ncepand vom avea
x
k
,= 0; deci are sens
x
k
y
k
, oricare ar k IN, k k
0
. Obt inem
lim
k
f(x
k
, y
k
) = lim
k
y
k
x
k
=
y

= f(x

, y

).

In baza observat iei 3.3, rezulta ca f este continua n (x

, y

). Deci f este continua n ecare

punct din D (0, 0) si discontinua n punctul (0, 0).
Exemplul 3.2. Fie f : IR
2
IR,
f(x, y) =
_
x
2
y
2
x
2
+y
2
, (x, y) ,= (0, 0)
0, (x, y) = (0, 0).
Considerand sirurile (
1
k
, 0)
kIN

si (0,
1
k
)
kIN

, avem
lim
k
(
1
k
, 0) = (0, 0) si lim
k
f(
1
k
, 0) = 1
si
lim
k
(0,
1
k
) = (0, 0) si lim
k
f(0,
1
k
) = 1
Deci nu exista lim
(x,y)(0,0)
f(x, y). Cum (0, 0) este punct de acumulare al lui IR
2
rezulta, n
baza observat iei 3.1, ca f nu este continua n (0, 0).
Exemplul 3.3. Fie funct ia f = (f
1
, f
2
) : IR

IR
2
, f(x) = (ln x
2
, sin x), pentru ecare
x IR

. Deoarece funct iile:

4
f
1
: IR

IR, f
1
(x) = ln x
2
, pentru ecare x IR

si
f
2
: IR

IR, f
2
(x) = sin x, pentru ecare x IR

sunt continue n ecare punct din mult imea de denit ie, rezulta, n baza observat iei 3.2, ca f
este continua n ecare punct din IR

.
Exemplul 3.4. Fie funct ia f = (f
1
, f
2
) : IR IR
2
,
f(x) =
_
(ln x
2
, sin x), daca x IR

(3, 0), daca x = 0.

Deoarece lim
x0
f
1
(x) = lim
x0
ln x
2
= , rezulta ca f
1
nu este continua n 0 si deci, n
baza observat iei 3.2, funct ia f nu este continua n 0.
Majoritatea funct iilor care descriu anumite relat ii existente n natur a sunt funct ii con-
tinue n ecare punct din domeniul de denit ie.

In mecanica clasica, conform principiului
perfectei localiz ari, se face ipoteza c a spat iul, viteza si accelerat ia sunt funct ii continue
de timp (se exclude cazul ciocnirilor). Exist a nsa si fenomene c arora li se ataseaz a funct ii
care nu sunt continue. De exemplu, funct ia care exprima variat ia volumului unui corp solid
n funct ie de temperatura este o funct ie discontinu a n punctul corespunz ator temperatu-
rii de topire (vezi Compendiu de zica, Ed. Stiint ic a si Enciclopedic a, Bucuresti, 1988,
pag. 342). La fel, consider and funct ia care exprim a alungirea relativ a
l
l
0
a unei bare de
lungime l
0
si sect iune normala S n funct ie de efortul unitar =
|

F|
S
, aceast a funct ie va
discontinu a n punctul F de rupere (vezi ibidem, pag. 144-145). De asemenea, s a luam
un r material ideal, xat ntr-un punct, r asupra c aruia act ioneaza o fort a

F. Fort a
va crea n r o tensiune

T. Dac a consider am funct ia care exprim a variat ia modulului
tensiunii n funct ie de fort a, se obt ine o funct ie discontinua ntr-un punct si anume, n
punctul corespunzator valorii fort ei ce rupe rul c aci, dup a rupere, modulul tensiunii n
r va egal cu 0.
4 Proprietat i ale funct iilor continue ntr-un punct
Teorema 4.1 (Proprietatea funct iei continue ntr-un punct de a pastra semnul).
Daca funct ia f : A IR
n
IR este continua n punctul a A si daca f(a) ,= 0,
atunci exista un r > 0 astfel ncat
sgn(f(x)) = sgn(f(a)), x A

B(a, r).
Demonstrat ie

. Aplicand denit ia continuit at ii si luand =

|f(a)|
2
, deducem ca exist a
un > 0 astfel nc at
[f(x) f(a)[ <
[f(a)[
2
, oricare ar x A, [[x a[[
n
< .
Relat ia poate rescris a sub forma
f(a)
[f(a)[
2
< f(x) < f(a)[ +
[f(a)[
2
, oricare ar x A, [[x a[[
n
< . (5)
5
Dac a f(a) > 0, avem [f(a)[ = f(a) si din (5) obt inem
0 <
f(a)
2
< f(x), oricare ar x A, [[x a[[
n
< .
Dac a f(a) < 0, avem [f(a)[ = f(a) si din din (5) obt inem
f(x) <
f(a)
2
< 0, oricare ar x A, [[x a[[
n
< .
Deci, in ambele cazuri semnul lui f(x) este acelasi cu semnul lui f(a) pentru orice x A,
cu [[x a[[
n
< .

Consecint a 4.2 Sa observam ca, daca funct ia f : A IR

n
IR este continua n
punctul a A si daca oricare ar numarul real r > 0 exista punctele u si v n
B(a, r)

A astfel ncat f(u) f(v) < 0, atunci f(a) = 0.

F ara dicultate se poate demonstra c a mult imea funct iilor continue ntr-un punct
formeaz a un spat iu vectorial real.

In plus mai avem urm atorul rezultat important:
Teorema 4.3 Daca A IR
n
si B IR
p
si daca funct ia f : A IR
n
B este continua
n punctul a A si funct ia g : B IR
q
este continua n punctul b = f(a) B, atunci
funct ia g f : A IR
q
este continua n a.
5 Proprietat i ale funct iilor continue pe o mult ime
Fie A o submult ime nevid a a spat iului IR
n
si e E o submult ime nevid a a lui A.
Definitie. Funct ia f : A IR
p
se numeste continua pe E dac a f este continu a n
ecare punct din E.

In cazul n care E = A, convenim sa spunem simplu ca f este continu a,

subnt eleg andu-se prin aceasta ca f este continu a pe tot domeniul s au de denit ie.
Exemplul 5.1. Fie c IR
n
si e funct ia liniara f : IR
n
IR,
f(x) =< c, x >, pentru ecare x IR
n
.
Fie x
0
IR
n
. Vom arata ca f este continua n x
0
. Avem
[f(x) f(x
0)
[ = [

n
j=1
c
j
(x
j
x
0
j
)[

n
j=1
[c
j
[ [x
j
x
0
j
[
(max[c
j
[ [ j 1, ..., n)

n
j=1
[x
j
x
0
j
[
(6)
Daca notam d = max[ c
1
[, ..., [ c
n
[, atunci avem
[f(x) f(x
0)
[ d
n

j=1
[x
j
x
0
j
[. (7)
6
Fie acum > 0. Condit ia [[x x
0
[[
n
< , echivalenta cu

_
n

j=1
(x
j
x
0
j
)
2
< ,
implica [x
j
x
0
j
[ < , oricare ar j 1, . . . , n. Ca urmare, luand, pentru orice numar real
> 0,

=

2nd
si t inand cont de (7), vom avea [ f(x
0
) f(x) [ dn

2nd
< , oricare ar
x IR
n
, cu |x x
0
|
n
<

. Deci f este continua n x

0
. Cum x
0
IR
n
a fost ales oarecare,
deducem ca f este continua pe IR
n
.
5.1 Funct ii continue pe mult imi compacte
Reamintim ca, o submult ime M a lui IR
n
o numim compacta daca este marginita si
nchis a. Uneori este utila urm atoarea caracterizare a acestor mult imi.
Teorema 5.1 Mult imea M IR
n
este compacta daca si numai daca oricare ar un sir
(x
k
)
kIN
cu elemente din M, el cont ine un subsir (x
k
j
)
jIN
convergent si lim
j
x
k
j
M.

In continuare vom prezenta cateva propriet at i deosebit de importante ale funct iilor
continue pe mult imi compacte.
Teorema 5.2 . Daca A IR
n
este o mult ime compacta si funct ia f : A IR
p
este o
funct ie continua pe A, atunci f(A) este o mult ime compacta.
Demonstrat ie. Va sucient s a arat am c a oricare ar (y
k
)
kIN
un sir cu elemente din
f(A), el are un subsir convergent la un element din f(A).
Fie deci (y
k
)
kIN
un sir cu elemente din f(A). Pentru ecare k IN, din y
k

f(A), deducem c a exist a x
k
A astfel ncat f(x
k
) = y
k
. Deoarece A este o mult ime
m arginita, sirul (x
k
)
kIN
va un sir m arginit. El cont ine un subsir (x
k
j
)
jIN
convergent.
Fie a = lim
j
x
k
j
. Deoarece A este mult ime nchisa, avem a A.
Cum a A, funct ia f este continua pe A, deci implicit si n a, si sirul (x
k
j
)
jIN
converge
c atre a, sirul f(x
k
j
)
jIN
este convergent si lim
j
f(x
k
j
) = f(a). T inand cont de faptul c a
f(x
k
j
) = y
k
j
, pentru ecare j IN, deducem c a sirul (y
k
j
)
jIN
este convergent si
lim
j
y
k
j
= lim
j
f(x
k
j
) = f(a).

T in and cont de faptul ca orice submult ime compacta a lui IR
p
este m arginit a, n baza
teoremei 5.2 obt inem:
Teorema 5.3 . Daca A este o submult ime compacta a lui IR
n
si daca f : A IR
p
este
o funct ie continua pe A, atunci funct ia f este marginita.
Demonstrat ie.

In conformitate cu teorema 5.2, mult imea f(A) este m arginita. Atunci,
n conformitate cu denit ia funct iei m arginite, f este marginit a pe A.

7
Teorema 5.4 . Daca A este o submult ime compacta a lui IR
n
si funct ia f : A IR
este continua, atunci f si atinge marginile, adica exista cel put in un punct x

A astfel
ncat
f(x

) = maxf(x) [ x A
si exista cel put in un put in un punct x

A astfel ncat
f(x

) = minf(x) [ x A.
Demonstrat ie. Vom da demonstrat ia pentru existent a maximului. Analog se demon-
streaz a existent a minimului.
Din teorema 5.3, deducem ca exist a = supf(x)[x A. S a presupunem, prin
absurd, ca minimul nu este atins. Atunci vom avea f(x) < , oricare ar x A. Sa
construim funct ia g : A IR,
g(x) =
1
f(x)
, x A.
Evident g(x) > 0, oricare ar x A. Funct ia g este continu a pe A. Deci va marginit a.
Fie = supg(x)[x A. Avem
0 <
1
f(x)
, x A.
De aici deducem c a
f(x)
1

, x A,
ceea ce contrazice ipoteza c a = supf(x)[x A.

5.2 Funct ii uniform continue (opt ional)

Fie A IR
n
.
Definitie. O funct ie f : A IR
p
se numeste uniform continua pe A dac a oricare
ar un num ar real e > 0, exist a un num ar real > 0 astfel nc at
|f(x) f(y)|
p
< e, (8)
oricare ar x si y elemente ale lui A ce satisfac condit ia
|x y|
n
< . (9)
Exemplul 5.2. . Fie funct ia f :]0, 1] IR, , f(x) = 1/x, pentru ecare x ]0, 1]. Funct ia
f nu este uniform continua pe ]0, 1] deoarece pentru e = 1/2, oricare ar > 0, luand
x = 1/m si y = 1/(m + 1), unde m = [1/] + 1, avem
x ]0, 1], y ]0, 1], [ x y [ =[
1
m(m + 1)
[ <
1
m
< si [ f(x) f(y) [ = 1 > e.
8
Observatia 5.1. Daca A IR
n
si daca funct ia f : A IR
p
este uniform continua pe A,
atunci f este continua pe A.
Reciproca nu este n general adev arat a, dupa cum rezulta si din exemplul 5.2. Totusi,
n anumite condit ii suplimentare, o funct ie continu a este uniform continu a, dupa cum se
vede n teorema care urmeaza.
Teorema 5.5 . Daca A este o submult ime compacta a lui IR
n
si daca funct ia f : A
IR
p
este continua pe A, atunci f este uniform continua pe A.
Demonstrat ie. (nu se cere). S a presupunem c a f nu este uniform continua pe A.
Exista deci un num ar real
0
> 0 cu proprietatea ca pentru orice > 0 exist a x A si
y A astfel nc at |x y|
n
< si cu |f(x) f(y)|
p
. Lu and = 1/k si f acand
pe k s a parcurga mult imea IN

, vom pune n evident a sirurile (x

k
)
kIN

si (y
k
)
kIN

cu
elemente din A, av and proprietat ile
|x
k
y
k
|
n
<
1
k
si |f(x
k
) f(y
k
)|
p

0
. (10)
Cum A este compacta, sirul (x
k
)
kIN

va avea un subsir (x
k
j
)
jIN
convergent c atre un
element a A. Vom arata c a subsirul (y
k
j
)
kIN
converge tot la a. Fie e > 0. Va exista
un num ar natural j
e
astfel nc at
1
j
e
<
e
2
. (11)
Pe de alta parte, a ind limita subsirului, va exista un rang j
0
astfel nc at sa avem
|x
k
j
a|
n
<
e
2
, pentru orice j IN, j j
0
(12)
Utiliz and proprietat ile normei putem scrie:
|y
k
a|
n
= |y
k
x
k
+ x
k
a|
n
|y
k
x
k
|
n
+|x
k
a|
n
, (13)
pentru orice k IN

. Din (10)-(13) rezulta ca pentru orice rang j, j maxj

e
, j
0
vom
avea
|y
k
j
a|
n
|y
k
j
x
k
j
|
n
+|x
k
j
a|
n
<
e
2
+
e
2
= e.
Deci subsirul (y
k
j
)
jIN
converge la a.
Deoarece f este continu a pe A, deci si n a, vom avea lim
j
f(x
k
j
) = f(a), si
lim
j
f(y
k
j
) = f(a). Prin urmare pentru
0
> 0 vor exista rangurile j

si j

astfel
ncat
|f(a) f(x
k
j
)|
p
<

0
2
, pentru orice numar natural j j

si
|f(a) f(y
k
j
)|
p
<

0
2
, pentru orice numar natural j j

.
Asadar, oricare ar num arul natural j, j maxj

, j

, avem
|f(x
k
j
) f(y
k
j
)|
p
|f(x
k
j
) f(a)|
p
+|f(a) f(y
k
j
)|
p
<
<
e
0
2
+
e
0
2
= e
0
.
Aceasta contrazice (10). Presupunerea c a f n-ar uniform continua este deci fals a.
9