Definitia procesului civil Procesul civil este acea activitate desfasurata de instanta, parti, organe de executare si alte persoane

sau organe care participa la infaptuirea justitie de catre instantele judecatoresti in pricinile civile deduse judecatii si executarii silite a hotararilor judecatoresti sau a altor titluri executorii conform procedurii prevazute de lege. Din punct de vedere terminologic notiunea de proces inseamna o evolutie, o desfasurare a unui eveniment sau fenomen in timp. In sens tehnic procesul civil presupune si el o evolutie de la sesizarea instantei si pana la pronuntarea unei hotarari care reprezinta actul final al judecatii. In concluzie, procesul civil presupune mai multe momente, respectiv: I.Sesizarea instantei Exista un principiu potrivit cu care judecatorul nu se poate sesiza singur (nemo iudex sine actorae-nu exista judecator fara reclamant, iudex ne procedat ex oficiu). In consecinta judecatorul trebuie sa fie sesizat de catre reclamant, adica de catre persoana care invoca dreptul subiectiv. Consecinte: a)Reclamantul este cel care alege instanta in limitele legii; b) Reclamantul este cel care fixeaza cadrul procesual (hotaraste pe cine cheama in judecata, ce solicita de la instanta, obiectul cererii); c)In principiu, reclamantului ii revine sarcina probei. De la acest principiu exista si exceptii (judecatorul se pronunta din oficiu asupra unor anumite situatii). Exemplu 1 : in cazul procesului de divort judecatorul se pronunta din oficiu asupra incredintarii copilului si asupra obligatiei de intretinere. Exemplu 2 : art 17 cod procedura penala, privind exercitarea din oficiu a actiunii civile in cadrul procesului penal. II.Dezbaterile : citarea paratului si dezbaterea procesului in conformitate cu mai multe principii: III. Hotararea judecatoreasca Hotararea judecatoreasca este actul prin care se finalizeaza procesul, fiind chiar ratiunea de a fi a procesului civil. Este un comandament care izvoraste din imperium, adica acea parte a puterii statului, a carei detinator este judecatorul, putere care este continuata de executarea hotararii prin forta publica. In ceea ce priveste principiul procesului civil, in viitorul cod de procedura civila, exista reglementate in mod expres si alte principii decat cele despre care am discutat: a) Dreptul la un proces echitabil in termen optim si previzibil (art.6 noul cod) transpunere in legislatia romana a unui principiu din Conventia Europeana a Drepturilor Omului. b) Principiul privind limba in care se desfasoara procesul civil (art.18 noul cod) potrivit cu care procesul civil se desfasoara in limba romana, iar cetatenii apartinand minoritatilor nationale au dreptul sa se exprime in limba materna in fata instantei de judecata, in conditiile legii, la fel cetatenii straini si apatrizii au dreptul de a lua cunostinta de actele si lucrarile dosarului, de a vorbi si pune concluzii prin interpret. Cererile si actele procedurale se intocmesc numai in limba romana.

1.Principiul contradictorialitatii- nu este reglementat in mod expres in actul cod de procedura civila, dar in noul cod este la art 14. Acest principiu este atat un drept al partilor cat si o obligatie a instantei. Este un principiu natural al procesului civil. Presupune ca orice problema, cerere, exceptie trebuie solutionata de catre instanta de judecata dupa ascultarea tuturor partilor, fie ca sunt invocate din oficiu de catre instanta fie de cealalta parte. Exemple de dipozitii din cod : reglementarea cererii de cheamare in judecata si a intampinarii (art 112-115 cod procedura civila), citarea partilor (art 85 si urmatoarele cod procedura civila), instanta da cuvantul ambelor parti si pune in discutie orice imprejurare de fapt si de drept (art 128,129 cod procedura civila), incuviintarea probelor se face dupa ce partile se pronunta asupra asmisibilitatii lor(art 114 alin 4 cod procedura civila), comunicarea hotararilor judecatoresti (art 266 cod procedura civila). Exceptii: sunt acele situatii in care contradictorialitatea nu este asigurata datorita unor situatii urgente sau specifice: procedura ordonantei presedintiale(art. 581 si urmatoarele cod procedura civila), poprirea asiguratorie si sechestrul asiguratoriu, suspendarea provizorie a executarii civile in contestatia la executare (art. 399 si urmatoarele cod procedura civila). Noul cod de procedura civila prevede in art. 14 instituirea unor obligatii in sarcina instantei de judecata, precum si in sarcina partilor. Astfel, obligatii instantei sunt:-Citarea sau infatisarea partilor daca legea nu dispune altfel; - punerea in discutie a partilor a tuturor cererilor, exceptiilor, imprejurarilor de fapt si de drept invocate;-instanta isi va intemeia hotararile numai pe motive de fapt sau de drept, pe explicatii sau mijloace de proba care au fost supuse in prealabil dezbaterii contradictorii. Obligatiile partilor sunt:-cunoasterea reciproca a cererilor, motivelor de fapt si de drept si a mijloacelor de proba;-obligatia de a expune situatia de fapt corect si complet, fara a denatura sau omite faptele care le sunt cunoscute;-exista dreptul de a discuta si argumenta orice chestiune de fapt si de drept invocata de participantii la proces sau de instanta din oficiu. 2.Principiul dreptului la aparare Exista o stransa legatura intre cele 2 principii, deoarece nerespectarea unuia conduce la nerespectarea celui de-al doilea. Este un principiu de sine statator, este reglementat si la nivel constitutional ( art. 24 alin. 1 Constitutie, care se refera la dreptul de a fi asistat de un avocat ales sau din oficiu). Are 2 sensuri: un sens material, mai larg care se refera la complexul de drepturi si garantii procesuale. Acest proces al dreptului la aparare se realizeaza astfel:a)Principiile de organizare si functionare ale instantelor de judecata (legalitatea, egalitatea, publicitatea, etc.); b)Incompatibilitatea, recuzarea, stramutarea proceselor; c)Rolul activ al judecatorului;d)Existenta a doua grade de jurisdictie (fons si apel);e)Principiul non reformatio in peius (neagravarea situatiei in propria cale de atac). f)Existenta unor dispozitii procedurale, cum ar fi: citarea si infatisarea partilor, propunerea de probe, etc. Observatie! Dreptul la aparare trebuie exercitat cu buna credinta, in caz contrar existand sanctiuni (art. 23 alin. 1 cod procedura civila). -Un sens formal sau restrans: dreptul de a-ti angaja un aparator sau amanarea pronuntarii pentru concluzii scrise (art. 156 cod procedura civila) sau asistenta judiciara gratuita (art. 74-81 cod procedura civila, Legea 51/1995 privind organizarea profesiei de avocat, Legea privind ajutorul public judiciar). Asistenta juridica gratuita - care prevede ca cel ce nu poate sa faca fata cheltuielilor unor judecati fara a-si primejdui propria intretinere sau a familiei sale poate solicita asistenta juridica care cuprinde asistenta si aparare gratuita din partea unui avocat desemnat de consiliul baroului. Cererea se face in scris de catre parte, aratandu-se starea materiala si anexandu-se dovezi scrise iar instanta dupa ce va cere lamuriri parti sau informatii de la autoritatile locale va dispune acordarea asistentei fara dezbateri publice prin incheierea in camera de consiliu. Asistenta judiciara poate fi incuviintata oricand in cursul judecatii in tot sau in parte. Partea potrivnica poate oricand sa infatiseze dovezi cu privire la adevarata stare materiala a partii, instanta fiind datoare sa le verifice. Daca cererea s-a facut cu rea credinta instanta va reveni asupra asistentei acordate si va putea condamna partea la o amenda egala cu sumele de plata de care a fost scutita. Incheierea prin care s-a acordat asistenta sau s-a revenit asupra ei nu este supusa nici unei cai de atac. Dreptul la asistenta se stinge prin moartea partii sau prin inbunatatirea starii sale materiale. In noul cod de procedura civila, acest principiu este reglementat la art. 13, unde se precizeaza ca dreptul la aparare este garantat. Noutatile din acest articol sunt in ceea ce priveste dreptul de aparare in sesns formal, si anume, in recurs cererile pot fi sustinute numai prin avocat sau printr-un mandatar licentiat in drept pentru rudele pana la gradul II inclusiv. In ceea ce priveste dreptul de aparare in sens material, reglementarile au ramas cele din prezentul cod si precizate anterior.

3.Principiul rolului activ al judecatorului Acest principiu este consacrat expres in ambele coduri(atat in actualul cod, cat si in viitorul cod de procedura civila).Justitia este un serviciu public care are nu numai rolul de a stinge un conflict, ci si pe acela de restabilire a legalitatii si a ordinii de drept.In decursul istoriei sau cristalizat 2 tipuri de proceduri: acuzationala si inchizitionala.Prima - acuzationala - lasa dezbaterile la diligenta partilor ori a celor care le reprezinta pentru ca procesul civil este un proces al intereselor particulare.A doua -inchizitionala - ofera judecatorului rolul de a conduce dezbaterile in vederea descoperirii adevarului.Daca in procedura acuzationala persoana centrala este partea sau avocatul in procedura inchizitionala persoana centrala este judecatorul. In procedura actuala avem un compromis, cu accente pe procedura inchizitionala. In ceea ce priveste rolul activ al judecatorului, acesta se concretizeaza in mai multe modalitati: -Judecatorul este cel care da calificarea juridica cererii de chemare in judecata in raport de continutul ei si nu denumirea data de parte (art. 84 cod procedura civila) -Judecatorul este cel care conduce dezbateriler si ia masuri pentru buna desfasurare a procesului(de exemplu, dispune conexarea sau disjungerea unor cauze, suspendarea lor) -Judecatorul este cel care invoca din oficiu incalcarea normelor imperative de ordine publica -Judecatorul pune intrebari partilor si poate ordona probe din oficiu -Judecatorul da un ajutor activ partilor in ocrotirea drepturilor si intereselor -Judecatorul verifica actele de dispozitie ale partilor -Judecatorul atenueaza dispozitii legale restrictive (de exemplu, propunerea de probe dupa prima zi de infatisare, art 138 pct.4 cod procedura civila) -Este reglementat in art 22 in noul cod de procedura civila. 4. Principiul disponibilitatii Exista 2 sensuri: -Un sens material care se refera la dreptul partii de a dispune de obiectul procesului. In acest sens, art. 9 alin. 2 din noul cod de procedura civila prevede ca obiectul si limitele procesului sunt stabilite prin cererile si apararile partilor. -Un sens procesual care se refera la dreptul partii de a dispune de mijloacele procesuale acordate de lege. In ceea ce priveste continutul acestui principiu, acesta se exprima in dreptul de a porni sau nu procesul civil. In acest sens, art. 9 alin. 1 din noul cod de procedura civila prevede in mod expres ca procesul civil poate fi pornit la cererea celui interesat sau in cazurile anume prevazute de lege de alte persoane, organizatii, autoritati sau institutii publice sau de interes public. In consecinta, pe cale de exceptie, legea confera legitimare activa pentru procuror (are dreptul de a introduce orice actiune, cu exceptia celor strict personale) si autoritatea tutelara ( poate formula cereri pentru ocrotirea minorului, etc). In continutul sau acest principiu cuprinde urmatoarele drepturi: a. Dreptul persoanelor interesate de a porni sau nu procesul civil: Exceptii: - Autoritatea tutelara poate porni procesul cu actiune civila - Procurorul - oricine Din oficiu instanta poate sa puna in miscare actiunea civila - in cadrul actiunii de divort. b. Dreptul de a determina limita cererii de chemare in judecata sau a apararii: - pe cine cheama in judecata si pentru ce. Reclamantul, paratul sau alte persoane pot intra in proces ele singure. Instanta din oficiu nu poate introduce alte persoane intr-un proces. c. Dreptul de a renunta la judecata sau la dreptul subiectiv dedus judecatii: - act de dispozitie pe care reclamantul il poate face. d. Dreptul de achiesare Paratul poate sa se prezinte in instanta si sa recunoasca pretentiile reclamantului. total; - partial e. Dreptul de a stinge litigiul prin tranzactie:Pe parcursul derularii procesului se ajunge la concluzia impacarii. f. Dreptul de a ataca sau nu hotararea si de a starui sau nu in calea de atac exercitata. g. Dreptul de a cere executarea hotararii judecatoresti. In continutul acestui principiu intra si dreptul partii de a renunta la judecata, la drept, de a achiesa la pretentiile celeilalte parti sau de a incheia o tranzactie. De asemenea, in continutul principiului, mai intra si dreptul de a ataca sau nu o hotarare judecatoreasca, precum si cel de a executa sau nu silit o hotarare judecatoreasca. 5. Principiul publicitatii Acest principiu este prevazut in mod expres in art. 17 din noul cod de procedura civila. Potrivit lui, procesul civil se desfasoara in sedinta publica, in prezenta partilor, in afara de cazurile prevazute de lege. De asemenea, acest principiu este revazut si in Constitutie, la art. 126, potrivit cu care sedintele de judecata sunt publice, in afara cazurilor expres prevazute de lege. Sedintele de judecata se tin la sediul instantei, la data si ora afisata, existind o lista de sedinte afisata cu cel putin o ora inainte de inceperea sedintei de judecata. Exceptie de la acest principiu: potrivit art. 121 alin. 2 cod procedura civila, instanta poate sa dispuna ca dezbaterile sa se faca in sedinta secreta, daca s-ar vatama ordinea sau moralitatea publicasau ar fi vatamate partile. Observatie! Pronuntarea hotararilor se face intotdeauna in sedinta publica.

6. Principiul oralitatii Acest principiu este prevazut in mod expres in actualul cod de procedura civila, in art. 127, potrivit cu care pricinile se dezbat verbal, daca legea nu dispune altfel. De asemenea este prevazut in mod expres si in art. 15 din noul cod de procedura civila, care mai prevede in plus ca partile pot solicita in mod expres instantei de judecata, ca judecata sa se faca numai pe baza actelor depuse la dosar. Principiul oralitatii se exprima in obligatia presedintelui de complet de a da cuvantul partilor pentru sustinerea orala a pretentiilor, pentru discutarea regularitatii actelor de procedura, pentru a propune probe sau formula concluzii. Acesta este foarte important pentru ca asigura atat publicitatea, cat si contradictorialitatea procesului civil, asigura exercitarea dreptului la aparare si atrage atentia judecatorului asupra problemelor importante ale cauzei. Dezavantaje: in principiu nu se pot verifica sustinerile orale ale partilor, de aceea exista acte de procedura care se fac numai in scris, cum ar fi: cererea de chemare in judecata, intampinarea, cererea reconventionala, hotararile judecatoresti. 7. Principiul nemijlocirii Este prevazut in mod expres in art. 16 din noul cod de procedura civila. Potrivit acestui principiu exista obligatia instantei de a cerceta direct si nemijlocit toate elementele care servesc la solutionarea pricinii. Potrivit art. 16 probele se administreaza de instanta care judeca procesul, cu exceptia cazurilor in care legea stabileste altfel.O aplicare a acestui principiu avem in art. 112 si 129 cod de procedura civila care se refera la posibilitatea partilor de a depune la dosarul cauzei copii certificatede pe inscrisuri, existand insa obligatia partilor de a avea asupra lor originalul inscrisurilor, pentru confruntare.O a doua aplicatie a acestui principiu este art. 215 cod procedura civila care reglementeaza cercetarea la fata locului. Exceptia in materia probelor o reprezinta comisia rogatorie. 8. Principiul continuitatii Este prevazut in mod expres in art. 19 din viitorul cod de procedura civila, in prezent nefiind reglementat in actualul cod. Judecarea cauzei trebuie sa se faca de la inceput si pana la sfarsit, de acelasi complet de judecata, intr-o singura sedinta care sa se incheie cu deliberarea si pronuntarea hotararii(art. 19).

Normele de procedura civila Clasificarea normelor de procedura civila: 1.In functie de obiectul lor distingem intre: a)Norme de organizare judecatoreasca; b)Norme de competenta; c)Norme de procedura propriu-zisa. a)Normele de organizare judecatoreasca sunt cele care reglementeaza alcatuirea instantelor, organizarea si functionarea lor, desemnarea judecatorilor, statutul acestora, compunerea si alcatuirea completelor de judecata, incompatibilitatea, stramutarea si recuzarea cauzei. b)Normele de competenta care reglementeaza atributiile instantelor de judecata, fata de alte organe ale statului, cu sau fara activitate jurisdictionala (competenta generala); intre instantele de grad diferit (competenta materiala) si intre instantele de acelasi grad (competenta teritoriala). c)Normele de procedura propriu-zisa care reglementeaza modul de judecata a cauzelor civile si de executare silita a titlurilor executorii. Acestea se subclasifica in: -Norme de procedura contencioasa: care reglementeaza solutionarea litigiilor, atunci cand dreptul partii este contestat sau incalcat; -Norme de procedura necontencioasa: care reglementeaza solutionarea unor cereri, care nu urmaresc stabilirea unui drept potrivnic fata de alta persoana; -Norme de executare silita: care stabilesc regulile prin care creditorul, cu ajutorul organelor de executare isi poate realiza drepturile constatate printr-un titlu executoriu. ! Nu trebuie confundate normele de competenta, cu normele de organizare judecatoreasca. 2.In functie de intinderea campului de aplicare, normele se impart in: -Norme generale -Norme speciale Exemple de norme speciale: cartea a6a din codul de procedura civila, care reglementeaza procedurile speciale, cum ar fi: procedura ordonantei presedintiale, procedura divortului, procedura partajului; Legea 554/2004 a contenciosului administrativ. 3.In functie de caracterul conduitei pe care o presciu, distingem intre: -Norme imperative; -Norme dispozitive. Normele imperative impun o actiune sau o abstentiune, astfel incat partile nu pot deroga de la ele. Normele dispozitive sunt cele care suplinesc sau interpreteaza vointa partilor, iar acestea pot sa deroge de la ele prin conventie contrara. Criterii de distinctie: 1.In ceea ce priveste derogarea, normele imperative impun o conduita care nu permite partilor sa deroge, iar normele dispozitive permit partilor sa se inteleaga in mod expres sau tacit in sensul derogarii. 2.In ceea ce priveste sanctiunea, in cazul incalcarii normelor imperative, sanctiunea este una grava, respectiv, nulitatea, decaderea, perimarea, iar in cazul normelor dispoztive, sanctiunea este nulitatea relativa. 3.Daca partile pot sau nu sa acopere viciile actului de procedura savarsit cu incalcarea normei, in ceea ce priveste normele imperative, incalcarea lor nu poate fi acoperita, pe cand in cazul incalcarii normelor dispozitive, partile pot sa acopere viciile unui act de procedura lovit de nulitate relativa. 4.Cine poate invoca incalcarea normei? In cazul normelor imperative, incalcarea o poate invoca orice parte interesata, procuror sau instanta din oficiu, pe cand incalcarea normei dispozitive poate fi invocata numai de partea in favoarea careia a fost instituita acea norma. 5.Pana cand poate fi invocata incalcarea normei? In ceea ce priveste normele imperative, incalcarea poate fi invocata oricand, chiar si direct in caile de atac, iar in ceea ce priveste normele dispozitive, incalcarea poate fi invocata intr-un anumit termen si niciodata pentru prima oara in calea de atac. Exceptii: Exceptia lipsei capacitatii procesuale de exercitiu ( art. 43 cod procedura civila) poate fi invocata in orice stare a pricinii (norma imperativa), dar atele savarsite prin incalcarea acestor norme sunt sanctionate cu nulitatea relativa (norma dispozitiva). Exceptia de litis pendenta, reglementata de art. 163 cod procedura civila, poate fi ridicata de parti sau de judecator (norma imperativa), dar numai in fata instantelor de fond (norma dispozitiva). Observatii!!! Normele de organizare judecatoreasca, normele de competenta generala, de competenta materiala si cele de competenta teritoriala exclusiva sunt norme imperative, spre deosebire de normele de competenta teritoriala de drept comun care sunt relative. Normele de procedura propriu-zisa sunt, de regula, norme imperative, cu exceptia celor care reglementeaza anumite facilitati pentru parti si care au un caracter relativ.

Aplicarea normelor de procedura civila in timp, in spatiu si asupra persoanelor Procesul civil constituie o activitate care se desfasoara in timp, intr-un spatiu determinat si in legatura cu anumite persoane, adica partile intre care exista raporturi procesuale. Normele de procedura in timp Evolutia in timp a dreptului procesual civil a presupus disparitia unor norme, modificarea altor norme, sau introducerea unor reguli noi. Legea procedurala se aplica, la fel ca orice alta lege, pe durata cuprinsa intre intrarea ei in vigoare si abrogarea. Acesta este principiul tempus regit actum. Dar procesul civil este o activitate pe parcursul careia poate aparea o lege de procedura noua, astfel incat trebuie sa se rezolve conflicul intre legea veche si legea noua urmand a se stabili unde inceteaza puterea legii vechi, abrogate, si unde incepe autoritatea legii noi. Art. 15 alin. 2 din Constitutie prevede ca legea dispune numai pentru viitor cu exceptia legii penale mai favorabile. Acest principiu al neretroactivitatii legii este o regula imperativa de la carenu se poate deroga in materie civila indiferent daca este vorba de legi materiale sau de legi procedurale. In raport cu principiul neretroactivitatii actele de procedura efectuate sub imperiul legii vechi sunt valabile daca au respectat dispozitiile acelei legi si nu trebuie refacute. Dupa intrarea in vigoare a legii noi, actele de procedura vor fi efectuale potrivit acestei legi. Regula tempus regit actum se pastreaza si in Noul cod de procedura civila care in Art. 24 prevede: dispozitiile legii noi de procedura se aplica numai proceselor si executarilor silite, incepute dupa intrarea acesteia in vigoare. Normele de organizare judecatoreasca sunt de imediata aplicare, deoarece ele reglementeaza organizarea si functionarea instantelor judecatoresti. Tot de imediata aplicare sunt si normele care reglementeaza compunerea completului de judecata. In ceea ce priveste normele de competenta care modifica competenta instantei sesizate in momentul aparitiei legii noi, sunt posibile mai multe solutii: - fie instanta sesizata isi pastreaza competenta pentru cauzele in curs de judecata; - fie instanta sesizata isi pastreaza competenta numai daca procesul a ajuns in faza punerii de concluzii(deci la finalizare); - fie instanta sesizata se dezinvesteste si trimite cauza instantei competente potrivit legii noi. Art 25 din Noul cod de procedura civila prevede ca procesele in curs de judecata la data schimbarii competentei instantelor legal investite, vor continua sa fie judecate de acele instante potrivit legii sub care au inceput. In caz de trimitere spre rejudecare dispozitiile legale privitoare la competenta in vigoare la data la care a inceput procesul raman aplicabile. In actulul cod de procedura civila, art. 725 alin 2, prevede aplicabilitatea legii noi in cazul in care cauza a fost casata cu trimitere spre rejudecare. Astfel aceasta reglementare promoveaza principiul imediatei aplicari a legii noi. In ipoteza desfiintarii instantei investite cu solutionarea unei cauze, Noul cod de procedura civila, la fel ca si codul de procedura civila actual promoveaza principiul trimiterii din oficiu a dosarelor la instanta competenta potrivit legii noi. Normele de procedura propriu-zise sunt de imediata aplicare adica actele de procedura indeplinite dupa intrarea in vigoare a legii noi, vor fi supuse prevederilor acesteia, iar cele efectuate sub imperiul legii vechi, raman valabile daca au fost facute cu respectarea acesteia. In materia probelor, administrarea se face potrivit legii in vigoare in acel moment. In schimb se fac anumite distinctii cu privire la admisibilitate. Probele care constau in mijloace tehnice, cum ar fi expertiza, cercetarea la fata locului, sau dovada unui fapt juridic, admisibilitatea in acest caz se examineaza in raport de norma in vigoare in momentul in care se pronunta instanta asupa admisibilitatii. Dovada actelor juridice ridica probleme dupa cum forma solemna a acestora este ceruta ad validitatem sau numai ad probationem. In primul caz pentru a identifica norma aplicabila trebuie sa ne raportam la momentul incheierii actului. Daca in acel moment legea cere forma solemna pentru validitate si ea nu este indeplinita, insusi actul juridic este lovit de nulitate, iar aceasta nulitate nu se acopera prin faptul ca ulterior o lege noua nu ar mai cere forma solemna. Daca insa, in momentul incheierii actului juridic, legea cere doar acordul de vointa al partilor, o lege noua care impune la data judecatii forma solemna pentur acelasi act juridic, nu va afecta valabilitatea actului, deoarece partile au respectat legea din momentul incheierii actului. Art 26 din Noul cod de procedura civila dispune: conditiile de admisibilitate si puterea doveditoare a probelor preconstituite si a prezumtiilor legale sunt guvernate de legea in vigoare la data producerii faptelor juridice care fac obiectul probatiunii. Administrarea probelor se face potrivit legii in vigoare la data administrarii lor. Element de noutate:principiul este aplicabil numai probelor preconstituite, cum ar fi de exemplu, inscrisurile, nu si probelor nepreconstituite: proba testimoniala, expertiza si cercetarea la fata locului. In materia executarii silite legea noua este de imediata aplicare, adica executarea se va face potrivit legii in vigoare in momentul efectuarii ei, chiar daca in momentul obtinerii titlului executoriu era in vigoare o alta lege. Noul cod de procedura civila prevede in Art 27 ca hotararile raman supuse cailor de atac, motivelor si termenelor, prevazute de legea sub care a inceput procesul. Acest text de lege respecta astfel principiul neretroactivitatii legilor.

Aplicarea normelor de procedura civila in spatiu Actiunea normelor in spatiu prezinta un aspect intern si unul international. Sub aspect intern nu sunt probleme de aplicativitate ale procedurii civile deoarece Romania este un stat unitar in care s-a realizat unificarea legislativa, si nu pot aparea conflicte provinciale. Sub aspect international exista o preocupare pentru unificarea sau armonizarea legislatiilor. In acest sens Art. 20 alin. 2 din Constitutie acorda prioritate reglementarilor internationale in conditiile in care exista neconcordante intre pactele si tratatele la care Romania este parte si legile interne. O lege speciala care reglementeaza normele de drept international public, este Legea 105/1992. Aceasta se refera la raporturile care contin un element de extraneitate si in care se recurge la normele conflictuale stabilite in dreptul international public al fiecarei tari. Referitor la competenta in litigiile de drept international privat se stabileste mai intai competenta internationala sau generala, adica daca sunt competente cu instantele romane, iar apoi se fixeaza competenta interna sau speciala(dupa regulile de competenta materiala). Instantele de judecata romane sunt competente sa solutioneze, potrivit Legii 105/1992 procesele dintre o parte romana si o parte straina, sau numai dintre straini, persoane fizice sau persoane juridice, in urmatoarele situatii reglementate de Art. 149: 1.atunci cand paratul are domiciliul,resedinta, sau fondul de comert in Romania. 2.cand sediul paratului, persoana juridica, se afla in Romania. In acest sens se considera ca o persoana juridica straina are sediul in Romania si in cazul in care are pe teritoriul tarii noastre o filiala, o sucursala, agentie, sau reprezentanta. 3.atunci cand reclamantul din cererea de pensie de intretinere are domiciliul in Romania. 4.daca locul unde a luat nastere sau tebuie sa fie executata o obligatie izvorata dintr-un contract se afla in Romania. 5.atunci cand ultimul domiciliu al defunctului sau bunurile ramanse de la acesta se afla in Romania. 6.daca imobilul la care se refera cererea se afla in Romania. De asemnea instantele romane sunt competente sa judece si procesele dintre persoane care au domiciliul in strainatate referitoare la acte sau fapte de stare civila daca cel putin una dintre parti este cetatean roman. Art. 28 din Noul cod de procedura civila prevede ca dispozitiile legii de procedura se aplica proceselor de pe intregul teritoriu al tarii daca prin lege nu se dispune altfel. In cazul raporturilor procesuale cu element de extraneitate determinarea legii de procedura aplicabila se face potrivit normelor cuprinse in Cartea a 7a. Astfel principiul teritorialitatii legii procesual civile se mentine si in Noul cod de procedura civila, ca un principiu ce decurge din suveranitatea si independenta tarii. Aplicarea normelor de procedura civila asupra persoanelor Aplicarea normelor de procedura asupra persoanelor se face potrivit principiului egalitatii reglementat de art. 16 din Constitutie, dar si de legea de organizare judecatoreasca. Cu privire la cetatenii straini si apatrizi art. 18 din Coinstitutie prevede ca ei se bucura de protectia generala a persoanelor garantata de constitutie si celelalte legi. Art 2 din legea 105/1992 prevede ca strainii sunt asimilati in conditiile legii cu cetatenii romani, astfel strainii persoane fizice/juridice au in fata legii romane aceleasi drepturi si obligatii procedurale ca si persoanele fizice de cetatenie romana si persoanele juridice romane.

Actiunea civila - Notiuni generale Dreptul subiectiv civil este sanctionat prin posibilitatea de a recurge la forta coercitiva a statului, adica la activitatea special reglementata desfasurata de catre instantele de judecata si alte organe cu activitate jurisdictionala, adica prin dreptul la actiune. Definitie = Actiunea civila este ansamblul mijloacelor procesuale prin care in cadrul procesului civil se asigura protectia dreptului subiectiv civil prin recunoasterea sau realizarea lui, in cazul in care este incalcat ori contestat, ori a unor situatii juridice ocrotite de lege. Ea poate fi privita atat in sens obiectiv, ca mijloc de aparare a dreptului subiectiv civil, cat si in sens subiectiv ca drept subiectiv procesual care apartine titularului dreptului subiectiv material. Observatii! 1.Actiunea civila nu poate fi conceputa decat in legatura cu protectia drepturilor subiective civile de care este distincta, precum si a unor interese protejate de lege pentru care calea justitiei este obligatorie. (ex: situatia in care este nevoie de autorizatie de functionare a unor asociatii sau fundatii) 2. Actiunea cuprinde totalitatea mijloacelor procesuale pe care legea le prevede, cum ar fi: cererea de chemare in judecata, administrarea probelor, masuri asiguratorii, caile de atac,etc. 3.Actiunea civila este uniforma, una si aceeasi, adica cuprinde aceleasi mijloace procesuale indiferent de dreptul care se valorifica (ea este influentata insa de dreptul dobandit, natura si caracteristicile acesteia). 4.In momentul in care titularul dreptului subiectiv civil sau cel care isi valorifica un interes apeleaza la actiune, ea se individualizeaza, in sens ca devine proces. ! Actiunea civila este definita in viitorul cod de procedura civila in art. 29 potrivit cu care ea reprezinta ansamblul mijloacelor procesuale prevazute de lege pentru protectia dreptului subiectiv pretins de catre una din parti, sau a unei alte situatii juridice, precum si pentru asigurarea apararii partilor in proces. Dreptul la actiune: Constituie o parte integranta a dreptului subiectiv, o garantie a realizarii sale. Drepturile care intra in compunerea dreptului la actiune se concretizeaza in acte de procedura care se fac potrivit regulilor de procedura. In dreptul la actiune se include si dreptul de a cere executarea silita, fara aceasta includere el fiind incomplet si lipsit de eficienta. Dreptul la actiune se stinge in intregul sau prin intervenirea prescriptiei extintive. Se stinge doar dreptul de a obtine condamnarea paratului si executarea silita. Dreptul la actiune se naste in momentul in care este incalcat dreptul subiectiv sau interesul ocrotit de lege.

Elementele actiunii civile Actiunea civila are 3 elemente: partile, obiectul si cauza. 1.Partile actiunii civile - Avand in vedere raportul dintre actiunea civila si dreptul subiectiv, actiunea presupune existenta titularului dreptului subiectiv civil, deci subiectul activ al raportului juridic dedus judecatii, iar pe de alta parte existand o necesara existenta subiectului pasiv al raportului juridic dedus judecatii. In consecinta actiunea civila presupune existenta a cel putin doua persoane care daca indeplinesc conditiile exercitiului actiunii civile(afirmarea unui drept, existenta unui interes, capacitate procesuala si calitate procesuala) devin parti in procesul civil. Partile in procesul civil au denumiri particulare si anume: -reclamantul si paratul; -apelant si intimat; -recurent si intimat; -revizuent si intimat; -contestator si intimant; -creditor si debitor. Observatii! Prin parti nu intelegem reprezentantii persoanelor intre care exista raportul juridic dedus judecatii. Au calitatea de parte in procesul civil si persoanele sau organele carora legea le recunoaste in mod expres posibilitatea de a exercita actiunea civila. Pot interveni in proces si alte persoane denumite terti, fie din proprie initiativa, fie din initiatia partilor. 2.Obiectul actiunii civile In momentul introducerii actiunii civile aceasta devine proces, iar obiectul procesului il constituie ceea ce partile inteleg sa supuna judecatii. Obiectul actiunii civile se concretizeaza in functie de mijlocul procesual folosit. De exemplu: pentru cererea de chemare in judecata obiectul il constituie pretentiile reclamantului, pentru exceptiile procesuale obiectul il constituie incalcarea normei juridice de organizare judecatoreasca, de competenta sau de procedura propriu-zisa, pentru masurile asiguratorii obiectul il constituie conservarea sau indisponibilizarea unor bunuri, pentru caile de atac, obiectul acestora il constituie desfiintarea hotararii judecatoresti atacate.Obiectul actiunii civile trebuie sa fie licit, determinat si posibil. 3.Cauza actiunii civile Exista mai multe opinii in ceea ce priveste definitia cauzei: a)cauza reprezinta temeiul juridic al cererii, respectiv fundamentul legal al dreptului (exemplu: contractul sau titlul de proprietate). b)Prin cauza intelegem conflictul care exista intre reclamant si parat. Critica acestei opinii este ca nu se refera la actiune ca un ansamblu de mijloace procesuale, Definitie este scopul spre care se indreapta vointa celui ce reclama, sau se apara, scop care exprima si caracterizeaza vointa juridica a acestuia de a afirma pretentia sa in justitie, scop explicat prin motivele si imprejurarile speciale care au determinat partea sa actioneze. Trebuie sa facem distinctia intre cauza petendi si cauza debendi. In consecinta cauza actiunii (cauza petendi) nu este acelasi lucru cu cauza raportului juridic sau a obligatiunii puse in discutie (cauza debendi). De exemplu:intr-o actiune in revendicare, cauza actiunii(cauza petendi) o constituie detinerea abuziva a bunului de catre parat si vointa reclamantului de a face sa inceteze aceasta stare; cauza debendi este reprezentata de izvorul dreptului invocat de catre reclamant ( izvorul care poate sa fie contractul, succesiune, etc). Observatie! Cauza debendi este cea care intereseaza puterea de lucru judecat si litis pendenta. Conditiile de valabilitate ale cauzei sunt: - sa existe - presupune existenta unui scop, iar lipsa acestuia poate ridica probleme lipsei de interes in promovarea actiunii. - sa fie reala - pornirea actiunii trebuie sa fie determinata de scopul pe care titularul dreptului il urmareste prin pronuntarea hotararii judecatoresti. De exemplu:actiunea in revendicare are ca scop intrarea in posesie a bunului. Daca ea este formulata pentru a sustrage un bun de la urmarirea creditorilor, cauza este falsa. - sa fie licita si morala - sa fie conform legii si regulilor moralei. Aceasta conditie se refera la cauza dreptului deoarece scopul actiunii este licit si moral prin ele insusi. Daca este ilicita si imorala aceste caracteristici se rasfrang si asupra actiunii civile.

Conditiile de exercitare ale actiunii civile Pentru a exercita actiunea civila trebuie ca reclamantul sa afirme existenta unui drept, sa justifice un interes, sa aiba capacitate procesuala de folosinta si de exercitiu si sa aiba calitate procesuala. 1.Afirmarea unui drept subiectiv civil este prima conditie de exercitiu a actiunii civile. Nu trebuie neaparat ca acel drept sa existe, acest lucru se va constata prin hotararea judecatoreasca, insa este necesar ca reclamantul sa afirme existenta unui drept prin cererea de chemare in judecata. Conditiile ce trebuie indeplinite de dreptul subiectiv civil: a)Dr trebuie sa fie recunoscut si ocrotit de lege, in sensul ca el nu trebuie sa contravina ordinii publice si bunelor moravuri(art 11 actual cod civil); b)Dreptul trebuie sa fie exercitat in limitele sale interne(potrivit scopului ec si soc) si externe. Daca era exercitat in afara limitelor ne aflam in domeniul abuzului de drept-art 15 noul cod civil. c)Sa fie exercitat cu buna credinta. Art 14 cod civil-buna credinta se prezuma. d)Dreptul trebuie sa fie actual, adica sa nu fie supus unui termen sau unei conditii suspensive. Exceptii! Acele situatii in care desi dreptul subiectiv civil nu este actual, actiunea civila poate fi exercitata. Prima exceptie este reglementata de art. 110 Cod procedura civila alin. 1: cererea pentru predare unui imobil la implinirea termenului de locatiune poate fi facuta chiar inainte de implinirea acestui termen. A doua exceptie consta in executarea la termen a unei obligatii alimentare sau a unei prestatii periodice poate fi solicitata inainte de termen. In al treilea rand, exista posibilitatea ca presedintele instantei sa incuviinteze inainte de implinirea termenului cererea pentru indeplinirea unei obligatii la termen, daca astfel se preintampina o paguba insemnata pe care reclamantul ar suferio la implinirea termenului. Observatie! In viitorul cod de procedura civila aceste exceptii sunt reglementate in art 34 cu singura deosebire ca prima exceptie se refera la predarea unui bun indiferent daca este mobil sau imobil si indiferent daca izvorul obligatiei este un contrat de locatiune sau un alt contract. Sanctiunea care intervine in cazul lipsei dreptului Atunci cand reclamantul nu justifica un drept subiectiv cererea va fi respinsa pentru ca nu sunt indeplinite conditiile de exercitiu ale actiunii civile. In situatia in care dreptul nu este actual cererea va fi respinsa ca prematura, putand fi insa reiterata in momentul in care s-a indeplinit termenul sau conditia suspensiva. 2.Interesul este folosul practic pe care o parte il urmareste prin punerea in miscare a procedurii judiciare. Interesul poate fi unul material,atunci cand se urmareste obtinerea unui folos de ordin patrimonial, sau moral, cand se urmareste obtinerea unei satisfactii sufletesti,morale. Observatie! Conditia interesului nu este ceruta numai pentru punerea in miscare a actiunii civile ci trebuie indeplinita pentru fiecare forma procedurala care intra in continutul actiunii. Exemple de actiuni care sunt lipsite de interes: -actiunea prin care beneficiarul obligatiei de intretinere ajuns la majorat solicita sistarea pensiei de intretinere. -formularea unei actiuni revocatorii (pauliana) atunci cand debitorul este solvabil. Conditiile interesului: a)Trebuie sa fie legitim, adica sa nu vina in conflict cu legea. b)Sa fie personal adica sa-l vizeze pe cel care recurge la forma procedurala si nu pe adversarul sau. Observatie! Aceasta conditie este indeplinita si atunci cand legea recunoaste legitimare procesual activa altei persoane sau altui organ in afara titularului dreptului. c)Interesul trebuie sa fie nascut si actual. cel care actioneaza daca s-ar abtine, s-ar expune unui prejudiciu. In principiu daca dreptul este actual si interesul este actual. Observatie! Exista posibilitatea ca dreptul sa nu fie actual dar interesul sa existe totusi. Exemplu: art 110, asigurarea dovezilor(art 235 cod procedura civila). Sanctiunea care intervine in cazul lipsei interesului Exceptia lipsei de interes este o exceptie de fond (deoarece priveste exercitiul actiunii civile). Este o exceptie peremtorie si dirimanta(admiterea ei duce la terminarea procesului).

3.Capacitatea procesuala - Capacitatea procesuala nu este altceva decat o aplicatie a capacitatii civile pe plan procesual. Facem distinctie intre capacitatea procesuala de folosinta si de exercitiu. Capacitatea procesuala de folosinta este acea parte a capacitatii procesuale care consta in aptitudinea unei persoane de a avea drepturi si obligatii procesuale. In cazul persoanei fizice incepe o data cu nasterea persoanei, inceteaza la moartea acesteia, iar la persoanele juridice incepe odata cu infintarea persoanei juridice si se termina odata cu desfiintarea(incetarea) persoanei juridice. Capacitatea procesuala de exercitiu consta in aptitudinea unei persoane care are folosinta unei drept de a valorifica singura acest drept in justitie exercitand personal drepturile procesuale si indeplinindu-si obligatiile procesuale. Potrivit art. 42 cod de procedura civila, persoanele care nu au exercitiu drepturilor lor nu pot sta in judecata decat daca sunt reprezentate, asistate ori autorizate in chipul aratat in legile sau statutele care randuiesc capacitatea sau organizare lor. Reprezentarea - in cazul persoanelor fizice lipsite de capacitate de exercitiu(minorii sub 14 ani si persoanele puse sub interdictie judecatoareasca), acestea participa la proces prin reprezentantii lor legali ( parinti, tutor,curator). Atunci cand nu exista reprezentant legal si este o situatie de urgenta, la cererea partii interesate instanta poate numi un curator special. Se va putea face acelasi lucru si atunci cand exista o contradictie de interese intre reprezentant si cel reprezentat sau atunci cand o persoana juridica nu are reprezentant legal. Asistarea intervine in cazul persoanelor cu capacitate restransa de exercitiu ( minorii intre 14 -16 ani), acestia vor fi citati si vor sta personal in proces, dar vor fi asistati de catre parinti, tutore, care vor semna alaturi de minor cererile adresate instantei si care vor fi citati in acest scop. Ca si forma atunci cand in proces este un minor pana in 14 ani atunci e citat minorul prin reprezentantul legal, daca minorul are capacitate restransa atunci se citeaza minorul personal si se citeaza si ocrotitorul legal separat. Autorizarea - intervine in cazul in care reprezentantul legal si ocrotitorul legal fac acte de dispozitie (renuntarea la drept, renuntarea la judecata, achiesarea , tranzactia). Pentru aceste acte este nevoie de autorizarea prealabila a autoritatii tutelare. In ceea ce priveste persoanele juridice capacitatea de exercitiu incepe o data cu cea de folosinta si se sfarseste la incetarea pesoanei juridice. Sanctiunea lipsei capacitatii procesuale = Atunci cand lipseste capacitatea de folosinta a persoanei fizice sau juridice intervine nulitatea absoluta a actelor de procedura. Aceasta exceptie a lipsei capacitatii procesuale este o exceptie ce poate fi invocata de orice parte interesata, de procuror sau chiar de instanta din oficiu, si in orice stadiu al procesului. Sanctiunea lipsei capacitatii procesuale de exercitiu este anulabilitatea actelor de procedura(nulitate relativa). Astfel in aceasta situatie nulitatea nu intervine in mod automat, iar instanta este obligata sa acorde un termen pentru indeplinirea lipsulilor, actele putand fi ratificate total sau partial de reprezentantul sau ocrotitorul legal. Potrivit art. 43 aliniat 1 cod procedura civila aceasta exceptie poate fi invocata in orice stare a pricinii. 4.Calitatea procesuala presupune existenta unei identitati intre reclamant si persoana care este titularul dreptului dedus judecatii, pe de o parte (calitate procesual activa), iar pe de alta parte, identitate intre parat si cel obligat in acelasi raport juridic (calitate procesuala pasiva). Observatie! = Calitatea procesuala numita si Legitimarea procesuala nu este legata la mod absolut de raportul juridic dedus judecatii deoarece exista situatii in care apelul la justitie este solicitat de normele juridice. Justificarea calitatii procesuale Reclamantul fiind cel care formuleaza cererea de chemare in judecata este obligat sa justifice atat calitatea procesual activa cat si calitatea procesual pasiva. Astfel potrivit art. 112 punctul 3 cod procedura civila, reclamantul trebuie sa indice in cererea de chemare in judecata obiectul cererii (ceea ce pretinde), iar potrivit punctului 4 trebuie sa arate motivele de fapt si de drept ale cererii de chemare in judecata. Art. 112 distingem ca calitatea procesuala a partii care este un element subiectiv a actiunii civile si care se defineste prin nume, domiciliul sau resedinta si calitatea de reprezentant, adica calitatea juridica. Lipsa calitatii procesuale este o exceptie de fond si se sanctioneaza cu respingerea cererii. Lipsa calitatii de reprezantant este o exeptie de procedura si se sanctioneaza cu anularea cereri. Calitatea ceruta pentru a exercita actiunea in justitie apartine subiectului activ al dreptului subiectiv civil aceasta este regula. Atunci cand legiuitorul a dorit, a recunoscut expres calitatea procesuala activa si altor persoane care legitimeaza un interes. Reclamantul fiind cel care porneste actiunea va trebui sa justifice atat calitatea procesuala, activa a sa cat si calitatea procesuala activa a paratului. Verificarea de catre instanta a calitatii procesuale active si pasive se face prin controlarea cererii de chemare in judecata in cuprinsul careia (potrivit art. 112) trebuie indicat obiectul cauzei si motivele de fapt si de drept pe care se intemeiaza cererea. Verificarea calitatii procesuale se face inainte de inceperea dezbaterilor doar in cazul drepturilor reale se face in cadrul dezbaterilor. In timpul procesului poate avea loc o transmisiune a calitatii procesuale active sau pasive, prin transmiterea drepturilor si obligatiilor care intra in continutul raportului juridic dedus judecatii.

Transmisiunea calitatii procesuale poate sa fie legala sau conventionala. Transmisiunea legala .In cazul persoanelor fizice ea se realizeaza pe calea succesiunii. Astfel mostenitorii care accepta succesiunea preiau pozitia autorului lor in afara situatiilor in care legea nu permite acest lucru deoarece este vorba de drepturi strict personale sau prevede o altfel de solutie in cazul decesului uneia dintre parti. Observatie! Exista situatii in care actiunea nu trece asupra mostenitorilor, dar daca a fost pornita de titular poate fi continuata de mostenitorii, de exemplu: actiunea in tagada paternitatii sau actiunea in stabilirea filiatiei. In cazul persoanelor juridice, transmisiunea legala se realizeaza pe calea reorganizarii persoanei juridice. Transmisiunea conventionala.Intervine in baza unei intelegeri intre una din parti si un tert, cum ar fi in cazul cesiunii de creanta a vanzarii sau donarii bunului litigios. In aceasta situatie procesul va continua cu creditorul cesionar sau cu dobanditorul bunului. Transmisiunea calitatii procesuale este reglementata in viitorul cod de procedura civila in art 37 si 38. Din punct de vedere al intinderii transmisiunii calitatii procesuale ea poate fi universala, cu titlu universal sau particular. Cel ce dobandeste calitatea procesuala in urma transmisiunii preia procesul in starea in care se gaseste in acel moment.Lipsa calitatii procesuale poate fi invocata pe cale de exceptie de partea interesata, de procuror sau de instanta din oficiu in orice stare a procesului, iar in caz de admitere se respinge actiunea.Cand pentru analizarea exceptiei lipsei calitatii procesuale aceasta s-a unit cu fondul iar instanta constata ca exista dar actiunea este pornita de o persoana fara calitate va respinge actiunea nu ca nefondata ci ca introdusa de o persoana fara calitate. Procesul va putea fi redeschis de titularul dreptului. Cand actiunea s-a respins pentru lipsa calitatii procesuale pasive reclamantul va putea introduce o noua actiune impotriva persoanei care are adevarata calitate de parat. In cazul actiunii reale paratul poate, pana la prima zi de infatisare, sa arate titularul dreptului iar daca acesta recunoaste sustinerile paratului si reclamantul consimte va lua locul paratului. Cand cel aratat ca titular al dreptului, nu se infatiseaza sau tagaduieste va primi calitatea de intervenient principal si hotararea ii va fi opozabila. Sanctiunea lipsei calitatii procesuale -Exceptia lipsei calitatii procesuale este o exceptie de fond peremptorie, dirimanta(admiterea ei duce la incheierea procesului) si absoluta in sensul ca poate fi invocata de orice parte interesata de procuror sau instanta din ofociu, oricand in timpul procesului si chiar direct in caile de atac. Clasificarea actiunii civile Criterii de clasificare: 1.In scopul material urmarit de reclamant, clasificam actiunile civile in : - actiuni in realizarea dreptului. actiuni in constatarea existentei sau inexistentei unui drept subiectiv civil. - actiuni in constituire de drepturi. Actiunea in realizarea dreptului se mai numeste actiunea in adjudecare, condamnare sau executare si este acea actiune prin care reclamantul care se pretinde titularul unei drept subiectiv solicita instantei sa-l oblige pe parat la respectarea dreptului iar daca acest lucru nu mai este posibil la despagubiri pentru prejudiciu suferit. Exemple de actiuni in realizarea dreptului: actiunea in revendicare, actiunea prin care se solicita executarea unor obligatii contractuale, actiunea in rezolutiunea sau rezilierea unui contract. Observatie! Hotararile judecatoresti pronuntate in actiunile in realizarea dreptului reprezinta titluri executorii care pot fi puse in executare. Actiunea in constatare sau confirmare este acea actiune prin care reclamantul solicita instantei sa constate existenta unui drept al sau, sau inexistenta unui drept al paratului impotriva sa. Este reglementata in art 111 cod procedura civila. Particularitatile acestor actiuni -In primul rand, actiunile in constatare au ca obiect constatarea existentei sau inexistentei unui drept si nu a unei situatii de fapt. In al doilea lea rand hotararile judecatoresti pronuntate in actiunea in constatare nu sunt titluri executorii si nu pot fi duse la indeplinire pe calea executarii silite. In al treilea rand, actiunile in constatare au un caracter subsidiar astfel incat ele nu sunt admisibile atunci cand reclamantul are la indemana calea unei actiuni in realizare.

Clasificarea actiunilor in constatare:- actiuni in constatare pozitive - se solicita constatarea existentei unui drept. - actiuni in constatare negative se solicita constatarea inexistentei unui drept. -actiuni declaratorii -actiuni interogatorii -actiuni provocatorii Actiunile in constatare declaratorii sunt acele actiuni prin care se cere instantei sa constate existenta sau inexistenta unui raport juridic. Actiunile in constatare interogatorii prin care titularul dreptului in mod preventiv cheama in judecata o persoana care ar putea eventual sa conteste dreptul pentru ca aceasta sa raspunda si pentru a se lua act daca recunoaste sau nu dreptul, de exemplu:actiunile prin care mostenitorii legali cheama in judecatata pe cel ce se pretinde legatar universal pentru a-l obliga sa-si dovedeasca dreptul prin testament, in caz contrar confirmandu-se drepturile reclamantilor asupra intregii averi a defunctului. Actiunile in constatare provocatorii sunt acelea prin care titularul unui drept cheama in judecata pe cel care prin atitudinea sau actele sale ii cauzeaza o tulburare insemnata in exercitiu dreptului sau, astfel paratul este obligat sa-si dovedeasca dreptul sub sanctiunea de a nu-l mai putea invoca daca nu si-l demonstreaza. Actiunile in constituire de drepturi numite si in transformare sunt acele actiuni prin care reclamantul solicita aplicarea legii la anumite date si fapte pentru a se deduce consecintele ce se impun in vederea creerii unor situatii juridice noi. De exemplu: actiunile de divort, actiunea pentru stabilirea filiatiei, actiunea in tagada paternitatii. 2.In functie de natura dreptului ce se valorifica prin actiuni, actiunile civile pot fi: - actiuni personale - actiuni reale - actiuni mixte. Actiunile personale sunt acele actiuni prin care se valorifica un drept personal(de creanta). Actiunile sunt nenumarate ca si drepturi de creanta. Actiunile personale pot fi actiuni personale imobiliare sau mobiliare. Actiunile personale imobiliare au ca obiect un bun imobil prin natura, destinatie sau obiectul la care se aplica. Actiunile personale mobiliare au ca obiect bunuri mobile. Actiunile reale sunt actiuni prin care se valorifica drepturile reale. De exemplu: actiunea in revendicare, actiunea posesorie, actiunea confesorie si actiunea negatorie. Actiunile reale sunt de doua feluri: actiuni reale mobiliare (cand dreptul real valorificat are ca obiect un bun mobil) si actiuni reale imobliare (cand dreptul real valorificat are ca obiect un bun imobil). Actiunile reale imobiliare se subclasifica in actiuni petitorii si actiuni posesorii. Actiunile petitorii sunt actiunile prin care se valorifica un drept real imobiliar. Actiunile posesorii sunt actiunile prin care se apara posesia ca stare de fapt. Actiunile mixte sunt acele actiuni prin care se valorifica in acelasi timp un drept de creanta si un drept real, in cazul in care drepturile invocate au aceeasi cauza generatoare si se gasesc intr-un raport de conexiune. In ceea ce priveste calitatea procesuala in cazul, actiunii personale titularul se indreapta impotriva subiectului pasiv (paratul). In actiunile reale actiunea se exercita impotriva detinatorului bunului. In cazul actiunilor mixte actiunea se indreapta tot impotriva detinatorului bunului. Competenta teritoriala la actiunile reale: -imobiliare locul situarii imobilului; -mobiliare instanta de la domiciliul paratului; la actiunile personale:instanta de la domiciliul paratului la actiunile mixte alternativa. Prescriptia dreptului la actiune actiunile personale 3 ani; actiunile reale imprescriptibile unele; -prescriptibile 30 ani; -prescriptibile 1 an. 3.In functie de calea procedurala aleasa de parte pentru apararea dreptului, actiunile pot fi: - actiuni principale; actiuni accesorii, - actiunii incidentale. Actiunile principale sunt acele actiuni care se pot formula independent, fara sa depinda de soarta unor alte actiuni. Actiunile accesorii sunt acele actiuni care depind de formularea si existenta unei actiuni principale. Actiunile incidentale sunt acele actiuni care desi pot avea o existenta de sine statatoare sunt formulare intr-un proces inceput. Observatie! Aceasta clasificare rezulta din dispozitiile art. 17 cod procedura civila, potrivit cu care cererile accesorii si incidentale sunt in caderea instantei competente sa judece cererea principala. Importanta acestei clasificari se manifesta in faptul ca: actiunea accesorie si incidentala sunt in competenta instantei care poate judeca actiunea principala. Exista actiuni care se pot formula numai pe cale principala sau numai pe cale accesorie. Exista actiuni accesorii care trebuie rezolvate din oficiu daca nu au fost cerute de parti. Tertul care introduce actiunea incidentala dobandeste calitatea de parte si hotararea ii este opozabila. In cazul acestor actiuni termenul cai de atac este cel al actiunii principale.

Participantii la procesul civil Din definitia procesului civil rezulta ca la activitatea de judecare a cauzelor civile si de executare a hotararilor pronuntate participa instanta, partile, organul de executare, alte persoane si organe. Toti acestia poarta denumirea de participanti la procesul civil. In afara de participanti, (categorie in care intra si procurorul) mai exista si alte persoane care prin activitatea lor contribuie la desfasurarea procesului civil: martorii, expertii, intrerpretii, avocatii. Instanta de judecata Instantele de judecata, respectiv organizarea si functionare lor este reglementata prin Legea 504/2004 privind organizarea judiciara. Potrivit acestui act normativ instanta judecatoareasca este organul de stat imputernicit prin lege sa rezolve litigiul dintre parti. Activitatea instantei se concretizeaza prin acte procedurale, cum ar fi: incheieri, procese verbale, hotarari si altele. Compunerea instantei Activitatea de judecata se desfasoara in fata unui complet de judecata format din unul sau mai multi judecatori. Cauzele care sunt date potrivit legii in competenta de prima instanta a judecatoriilor, tribunalelor si curtilor de apel se judeca in complet format dintr-un judecator, cu exceptia cauzelor privind conflictele de munca si asigurari sociale, care se judeca in complete formate din 2 judecatori si 2 asistenti juridiciari. Apelurile se judeca in complet format din 2 judecatori iar recursurile se judeca in complet format din 3 judecatori, cu exceptia Inaltei Curtii de Casatie si Justitie, ca prima instanta(5 judecatori). Completele de judecata sunt constituite de presedintele instantei sau de presedintele de sectie. Completul de judecata este prezidat de (in cazul in care sunt 2-3 judecatori) de presedintele sau vicepresedintele instantei cand acestia intra in compunerea completelor sau de presedintele de sectie cand acestia participa la judecata. In celelalte cazuri judecatorul care prezideaza este desemnat de presedintele de sectie sau de presedintele instantei. Cand legea prevede se constituie complete specializate pentru judecarea cauzelor in anumite materii. Normele vizand compunerea instantei sunt norme de organizare judecatoreasca si au caracter imperativ. Gresita compunere a instantei poate fi invocata de oricine si de instanta si in orice stare a pricinii. In cazul in care se admite exceptia gresitei compuneri a instantei, la instanta de fond si numai in cazul completelor specializate se va lua act prin prin incheiere si se va da termen la un complet legal constituit. Daca exceptia gresitei compuneri a instantei este ridicata in apel se va anula hotararea si se va judeca cauza. Cand exceptia este admisa in recurs se caseaza hotararea si se trimite spre rejudecare. Alaturi de judecatori participa in mod obligatoriu la toate sedintele grefierul si la unele si procurorul. La Curtea Suprema de justitie rolul grefierului este luat de magistratii asistenti sunt asolventi de drept. Trebuie sa facem distinctie intre compunerea instantei si constituirea instantei, care inseamna alcatuirea instantei cu toate persoanele si organele prevazute de lege (grefierul, procuror).

Incidente procedurale privind compunerea si constituirea instantei Incopatibilitatea. Abtinerea. Recuzarea. Incompatibilitatea este reglementata de art. 24 cod procedura civila, potrivit cu care exista 3 cauze de incompatibilitate:1.Judecatorul care a pronuntat o hotarare intr-o pricina nu poate lua parte la judecata aceleiasi pricini si nici in caz de rejudecare dupa casare.2.Judecatorul nu poate judeca in caz de casare cu trimitere spre rejudecare daca s-a pronuntat asupra fondului. Incompatibilitatea ii priveste numai pe judecatori nu si pe procurori sau grefieri. 3.Art. 24 alin. 2 cod procedura civila potrivit cu care nu poate lua parte la judecata cel care a fost martor, expert sau arbitru in aceeasi pricina. Cazurile de incompatibilitate sunt de stricta interpretare, astfel incat nu exista incompatibilitate in urmatoarele cazuri: -In caz de solutionare a cailor extraordinare de atac, de retractare (contestatia in anulare si revizuirea); -In caz de solutionare a unei noi cai de atac in aceasi pricina daca judecatorul nu s-a pronuntat asupra fondului; -Atunci cand judecatorul este sesizat din nou cu aceeasi cauza, dar nu in urma casarii cu trimitere; -In caz de rejudecare dupa casarea cu retinere. Abtinerea si recuzarea -Legiuitorul a prevazut anumite cazuri in care se presupune ca judecatorul nu poate fi obiectiv fie datorita legaturilor de rudenie sau afinitate , fie motivelor de vrajmasie cu vreuna dintre parti, fie din cauza altor imprejurari. Atunci cand judecatorul se afla in una dintre aceste situatii el are obligatia de a se abtine de la judecata cauzei. In consecinta ceea ce pentru parti reprezinta o facultate, pentru judecator reprezinta o obligatie. Cazurile de recuzare sunt prevazute in art. 27 cod de procedura civila. Sunt in numar de 9. Art. 27. - Judecatorul poate fi recuzat: 1. cand el, sotul sau, ascendentii ori descendentii lor, au vreun interes in judecarea pricinii sau cand este sot, ruda sau afin, pana la al patrulea grad inclusiv, cu vreuna din parti; 2. cand el este sot, ruda sau afin in linie directa ori in linie colaterala, pana la al patrulea grad inclusiv, cu avocatul sau mandatarul unei parti sau daca este casatorit cu fratele ori sora sotului uneia din aceste persoane; 3. cand sotul in viata si nedespartit este ruda sau afin a uneia din parti pana la al patrulea grad inclusiv, sau daca, fiind incetat din viata ori despartit, au ramas copii; 4.daca el, sotul sau rudele lor pana la al patrulea grad inclusiv au o pricina asemanatoare cu aceea care se judeca sau daca au o judecata la instanta unde una din parti este judecator; 5.daca intre aceleasi persoane si una din parti a fost o judecata penala in timp de 5 ani inaintea recuzarii; 6.daca este tutore sau curator al uneia dintre parti; 7. daca si-a spus parerea cu privire la pricina ce se judeca; 8.daca a primit de la una din parti daruri sau fagaduieli de daruri ori altfel de indatoriri; 9.daca este vrajmasie intre el, sotul sau una din rudele sale pana la al patrulea grad inclusiv si una din parti, sotii sau rudele acestora pana la gradul al treilea inclusiv. Exista situatii in care nu se pot formula cereri de recuzare, care sunt reglementate de art 28 cod de procedura civila. Astfel nu pot fi recuzati judecatorii care sunt rude/ afini ai acelora care stau in judecata ca tutore, curator sau director al unei institutii publice, sau societati comerciale cand acestia nu au interes in solutionarea pricinii. In al doilea rand nu pot fi recuzati toti judecatorii unei instante sau a unei sectii a unei instante. In al treilea rand sunt inadmisibile cererile de recuzare ale instantelor ierarhic superioare formulate la instanta care solutioneaza litigiul. In al patrulea rand nu se poate formula o noua cerere de recuzare pentru aceleasi motive pentru care s-a formulat anterior o cerere. In ceea ce priveste procedura de solutionare a cererilor de recuzare, aceasta se face verbal sau in scris pentru fiecare judecator in parte inainte de inceperea oricarei dezbateri. Daca motivele de recuzare s-au ivit ulterior partea va trebui sa propuna recuzarea imediat ce a aflat de aceste motive. Judecatorul care este recuzat poate sa formuleze cerere de abtinere, situatie in care instanta se va pronunta asupra acestei cereri. Competenta de a se pronunta asupra abtinerii sau recuzarii apartine instantei sesizate cu pricina. In completul stabilit pentru judecata cererii nu poate fi inclus si judecatorul recuzat. Atunci cand din cauza recuzarii nu se poate alcatui completul de judecata cererea de recuzare se judeca de instanta superioara. Judecata cererii de recuzare se face in camera de consiliu, fara citarea partilor, fiind ascultat judecatorul recuzat. Nu se admite interogatoriul ca mijloc de proba a motivelor de recuzare. In cursul solutionarii cererii de recuzare, judecata in cauza este suspendata si nu se poate face nici un act de procedura. Daca recuzarea a fost admisa judecatorul trebuie sa se retraga de la solutionarea cauzei, iar incheierea de admitere va arata in ce masura actele procedurale indeplinite trebuie pastrate. Incheierea prin care s-a incuviintat sau respins abtinerea, precum si cea prin care s-a admis recuzarea, nu este supusa niciunei cai de atac. Incheierea prin care s-a respins recuzarea poate fi atacata numai odata cu fondul cauzei. Cand instanta superioara constata ca cererea de recuzare a fost respinsa desi era intemeiata, va reface toate actele si dovezile administrate la prima instanta, daca acest lucru este posibil (art 34 alin 3 cod procedura civila).

Coparticiparea procesuala - reglementare: art 47-48 cod procedura civila. Coparticiparea procesuala se refera la acele situatii in care mai multe persoane sunt impreuna reclamante sau parate, in situatia in care obiectul cauzei este un drept sau o obligatie comuna sau daca drepturile sau obligatiile partilor au aceeasi cauza. Clasificare: -coparticipare subiectiva si obiectiva. Cea subiectiva priveste situatia in care exista o pluralitate de parti cu interese identice. Coparticipare obiectiva este atunci cand exista coparticipare intre aceleasi parti sau chiar impreuna cu alte parti prin reunirea in proces a mai multor cereri, daca exista o stransa legatura. Observatie! Coparticiparea subiectiva poate fi activa(cand exista mai multi reclamanti), pasiva (cand exista mai multi parati), sau mixta(cand avem mai multi reclamanti si mai multi parati). -in functie de rolul vointei partilor in formarea coparticiparii, distingem intre: coparticipare facultativa si coparticipare obligatorie sau necesara. Din redactarea art. 47 alin. 1 cod procedura civila rezulta ca participarea este numai facultativa. Exista insa si situatii in care coparticiparea este obligatorie, de exemplu: in cazul partajului (astfel in conformitate cu art 684 alin 2 Cod civil partajul facut fara participarea tuturor coproprietarilor este lovit de nulitate absoluta). Drepturile partilor sunt prevazute in codul de procedura civila sunt:-dreptul de a adresa cereri instantei; -dreptul de a fi citat; -dreptul de aparare; -dreptul de a conduce personal procesul sau de a fi reprezentat in proces; -dreptul de a recuza judecatorul; -dreptul de a ataca hotararile judecatoresti; -dreptul de a solicita cheltuieli de judecata; -dreptul de a renunta la judecata sau la dreptul subiectiv; -dreptul de a tranzactiona; -dreptul de a chiesa la pretentiile reclamantului. Indatoririle se refera la obligatiile partilor de a indeplini actele de procedura, conditiile, ordinea si termenele prevazute de lege. Art. 723 codul civil prevede ca drepturile procedurale trebuie exercitate cu buna credinta si potrivit scopului in vederea caruia au fost recunoscute de lege. Abuzul de drepturi presupune un element subiectiv reaua credinta- si un element obiectiv modalitatea de deturnare de la scopul si finalitatea sa legala. Principiul care guverneaza coparticiparea procesuala este cel al independentei procesuale, astfel potrivit art. 48 alin. 1 cod procedura civila: actele de procedura, apararile si concluziile unuia dintre reclamanti sau parati nu pot folosi si nici pagubi celorlalti. Ca exceptie, potrivit art. 48 alin. 2 cod procedura civila, actele utile facute de catre unii dintre coparticipanti isi intind efectele si asupra celorlalti. Daca insa mai multi coparticipanti au facut acte de procedura care sunt potrivnice, se va tine seama de actele cele mai favorabile. Potrivit art. 48 alin. 2 ultima teza cod procedura civila, reclamantii sau paratii care nu s-au infatisat sau nu au indeplinit un act de procedura in termen vor continua totusi sa fie citati. In practica s-a decis ca in cazul obligatiilor solidare sau indivizibile calea de atac exercitata de catre unul dintre coparticipanti va profita si celorlalti care nu au exercitat-o, sau care au exercitat-o tardiv. Deasemenea potrivit art. 251 cod procedura cvila in caz de coparticipare procesuala, cererea de perimare sau actul de procedura intrerupator de perimare al unuia foloseste si celorlalti. Participarea tertilor in procesul civil In materie civila hotararea judecatoreasca produce efecte relative adica numai intre partile litigate. Exista uneori si interesul ca acea hotarare sa fie opozabila si altor persoane. Legea da posibilitatea partilor sa cheme in cadrul procesului inceput asemenea persoane, sub forma chemarii in judecata a altor persoane, a chemarii in garantie, sau aratarii titularului dreptului. Uneori tertii au si interes sa intervina intr-un proces inceput, lucru pe care il pot face printr-o cerere de interventie principala sau accesorie.

Interventia voluntara - Este reglementata de art 49-56 cod procedura civila. Astfel potrivit art. 49 alin. 1 oricine are interes poate sa intervina intr-o pricina ce se urmeaza intre alte persoane. (care are loc intre alte persoane). Interventia voluntara este de 2 feluri: -interventie principala atunci cand tertul intra in proces pentru a-si apara un drept propriu; -interventie accesorie - atunci cand tertul intra in proces pentru a apara dreptul uneia dintre parti. Art. 49 alin. 2 si 3 cod procedura civila, distinge intre interventia principala si interventia accesorie in functie de interesul propriu sau interesul uneia dintre parti. Acest criteriu este impropriu, deoarece orice forma procedurala exercitata in cadrul procesului civil trebuie sa fie justificata prin interes. Interventia principala - Potrivit art. 50 cod procedura civila, cererea de interventie principala sau in interes propriu trebuie sa imbrace forma unei cereri de chemare in judecata. Cererea de interventie principala poate fi facuta numai in fata primei instante, inainte de inchiderea dezbaterilor, deoarece numai in acest fel se asigura intervenientului parcurgerea tuturor gradelor de jurisdictie. Exceptie! Potrivit art. 50 alin. 3 cod procedura civila, cu invoirea partilor interventia in interes propriu se poate face si in fata instantei de apel. Interventia accesorie este cea care sprijina apararile facute de una dintre parti, astfel incat ea poate fi facuta direct in caile de atac. In ceea ce priveste competenta de solutionare a cererilor de interventie, ea apartine instantei competente sa solutioneze cererea principala. Cererea de interventie este supusa verificarii instantei in ceea ce priveste admisibilitatea ei. Prin verificarea admisibilitatii instanta trebuie sa verifice daca tertul are un interes in cauza, daca cererea de interventie are legatura cu cauza, daca este facuta in termen (asta numai in cazul cererii de interventie principala), si daca este admisibila (exista situatii in care cererea de interventie este interzisa, cum ar fi: actiunile cu caracter strict personal, de ex:divortul). Potrivit art. 52 alin. 1, instanta se pronunta printr-o incheiere, dupa ascultarea partilor, incheiere care nu poate fi atacata decat o data cu fondul (se numeste incheiere de admitere in principiu). Potrivit art. 52 alin. 3 cod procedura civila, dupa incuviintarea in principiu instanta va dispune comunicarea interventiei, iar atunci cand intampinarea este obligatorie, va fixa termen pentru depunerea ei. Incheierea de admitere in principiu are un caracter interlocutoriu, in sensul ca instanta nu poate interveni asupra ei. Prin admiterea cererii tertul devine parte in proces, iar spre deosebire de intervenientul principal care are o pozitie independenta, intervenientul accesoriu este subordonat partii in favoarea careia a intervenit. Cererea de interventie se judeca odata cu cererea principala, cu exceptia situatiei in care solutionarea ei intarzie solutionarea cererii principale, cand poate fi dijunsa. Tipuri de cereri de interventie fortata 1. Chemarea in judecata a altor persoane Este reglementata in art. 57-59 cod procedura civila. Potrivit art. 57 alin. 1 cod procedura civila, oricare dintre parti poate sa cheme in judecata o alta persoana care ar pretinde aceleasi drepturi ca si reclamantul. Ex: cesiunea de creanta sau pluralitatea de creditori; intre debitor si cesionar, debitorul in calitate de parat are interes sa cheme in judecata si cedentul. In conformitate cu art 59, daca paratul debitor de buna credinta recunoaste datoria si declara ca vrea sa o execute fata de cel care isi va stabili judecatoreste dreptul va fi scos din proces daca depune suma datorata. Judecata va continua intre reclamant si tertul introdus in proces. In masura in care cererea de chemare in judecata se face de catre parat, acesta trebuie sa o faca odata cu intampinarea iar atunci cand nu este obligatorie intampinarea poate sa o faca pana la prima zi de infatisare(= primul termen) Intampinarea, art. 115 cod procedura civila - daca cererea de chemare in judecata a altor persoane e facuta de reclamant, ea poate fi facuta pana la inchiderea dezbaterilor (dupa administrarea probelor si inainte de concluziile partilor). Sanctiunea nerespectarii termenelor este cea a judecarii separate a cererii indreptate impotriva tertilor afara de cazul in care partile consimt sa se judece impreuna. Ea trebuie sa fie motivata si va fi comunicata partii potrivnice si tertului care va primi si cererea de chemare in judecata principala, intampinarea si inscrisurile aflate la dosar. Tertul, introdus in proces, dobandeste calitatea de intervenient principal iar hotararea ii va fi opozabila.

2.Cererea de chemare in garantie (contractul de vanzare-cumparare) Este reglementata in art. 60-63 C.proc.civ.potrivit art. 60 alin. 1, partea poate sa cheme in garantie o alta persoana impotriva careia ar putea sa se indrepte in cazul in care ar cadea in pretentii (a fi obligata) cu o cerere in garantie sau despagubire. Obligatia de garantie rezulta din lege sau din contractul incheiat intre parti. Chemarea in garantie se poate formula nu numai in cazul drepturilor garantate legal sau conventional ci ori de cate ori partea care ar cadea in pretentii s-ar putea intoarce impotriva unei alte persoane cu o cerere in despagubiri. Ex: situatia comitentului intr-o actiune in raspunderea civila delictuala, o chemare in garantie a prepusului. Cererea de chemare in garantie trebuie sa se indeplineasca conditiile unei cereri de chemare in judecata (art.112 C.proc.civ). Chemarea poate fi facuta de reclamant pana la inchederea dezbaterilor sau de parat odata cu intampinarea sau la prima zi de infatisare atunci cand intampinarea nu este obligatorie. Instanta va dispune comunicarea cererii de chemare in garantie atat partii potrivnice cat si tertului introdus in proces care isi va formula intampinarea. Rolul formularii cereri de chemare in grantie: in primul rand da posibilitatea chematului in garantie devenit parte in proces sa-si formuleze apararile si sa administreze toate probele aparand partea pe care o garanteaza astfel incat obligatia de garantie devine efectiva. In al 2 lea rand in cazul in care garantul pierde procesul prin aceeasi hotarare judecatoreasca, instanta va admite cererea de cheamre in garantie evitandu-se un alt proces. De regula, cererea de chemare in garantie se judeca odata cu cererea principala cu exceptia situatiei in care judecarea cererii principale ar fi intarziata astfel incat instanta poate dispune disjungerea si judecarea separata. Cererea de chemare in garantie depinde de cererea principala astfel: daca cererea principala va fi admisa, va fi admisa si cererea in garantie, iar daca va fi respinsa cererea principala, va fi respinsa si cererea de chemare in garantie ca lipsita de interes sau obiect. Este inadmisibil ca cel chemat in garantie sa fie obligat direct fata de reclamant deoarece nu exista nici un raport juridic intre cei doi. In masura in care cererea de chemare in garantie este formulata de reclamant, va fi admisa daca va fi respinsa cererea principala, iar invers va fi respinsa daca va fi admisa cererea principala. De asemenea, raportul dintre cele 2 cereri influenteaza si modul de solutionare a cailor de atac. Astfel, calea de atac exercitata (formulata) de chematul in garantie va repune in discutie si cererea principala chiar daca celalalte parti nu au formulat vreo cale de atac. Potrivit articolul 60 se extind insa si asupra situatiilor in care s-ar putea solicita despagubiri instanta competenta este cea investita cu cererea principala. Cererea de chemare in garantie se face sub forma cereri de chemare in judecata. Reclamantul poate reformula aceasta cerere pana la inchiderea dezbaterilor in prima instanta, iar paratul odata cu intampinarea sau la prima infatisare. Sanctiunea nedepuneri in termen a cereri de chemare in garantie este judecarea separata a acesteia daca partile nu consimt sa se judece impreuna cu cererea principala. Tertul intervenient primeste copia dupa cererea de chemare in garantie dupa intampinare si dupa celelalte inscrisuri acordandu-se termen pentru a depune la randul sau intampinare si pentru a-si formula apararile. Tertul devine parte in proces si poate la randul sau sa cheme in garantie. Chematul in garantie poate administra toate probele si toate apararile in sprijinul parti. Garantatul poate astepta sfarsitul procesului cu conditia sa nu existe o obligatie legala. Daca garantul pierde procesul prin aceeasi hotarare se admite cererea de chemare in garantie si in acest fel se evita un proces ulterior. Cererea de chemare in garantie se judeca odata cu cererea principala dar daca judecarea cererii principale ar fi intarziata se disjunge si se suspenda judecata cererii de chemare in garantie pana la chemarea cererii principale. Solutiile care se pot da de instanta de fond sunt urmatoarele: - daca se admite cererea reclamantului iar chemarea in garantie a fost in folosul paratului se admite si cererea de chemare in garantie; - daca se respinge cererea reclamantului si chemarea in garantie a fost in folosul paratului se respinge si cererea de chemare in garantie; - daca se admite cererea reclamantului iar chemarea in garantie a fost in folosul acestuia se respinge cererea de chemare in garantie; - daca se respinge cererea reclamantului si cererea de chemare in garantie e in folosul acestuia se admite cererea de chemare in garantie; Apelul sau recursul declarate de chematul in garantie va pune in discutie si cererea principala chiar daca paratul nu a declarat apel sau recurs.

3. Aratarea titularului dreptului ( chirias ; actiunea in revendicare ) Este reglementata de art 64-66 cod procedura civila. Potrivit art 64 paratul care detine un lucru pentru altu sau exercita un drept in numele altuia va putea arata pe acela in numele caruia detine lucru sau exercita dreptul daca a fost chemata in judecata de o persoana care pretinde un drept real asupra lucrului. Observatie: Aceasta forma de interventie poate fi formulata numai de parat si numai in conditiile in care se valorifica un drept real. Cererea se poate face de parat odata cu intampinarea, iar daca aceasta nu este obligatorie, cel mai tarziu pana la prima zi de infatisare. Cererea in aratarea titularului dreptului se va comunica tertului impreuna cu copii de pe cererea de chemare in judecata si inscrisurile de la dosar. In ceea ce priveste solutionarea cererii in aratarea titularului dreptului exista urmatoarele situatii : a)cel aratat ca titular al dreptului se infatiseaza, recunoaste sustinerile paratului iar reclamantul consimte sa fie inlocuit cu paratul initial; ex: locatiunea b)tertul aratat ca titular se prezinta, recunoaste sustinerile paratului, dar reclamantul nu consimte sa fie inlocuit cu paratul initial; c)tertul se infatiseaza, vine in instanta, dar tagaduieste sustinerile paratului; d) cel aratat ca titular al dreptului, desi legal citat nu se prezinta in instanta, Solutii: In prima ipoteza in conformitate cu art. 66 alin. 1 tertul va lua locul paratului care va fi scos din judecata. In ultimele doua situatii in conformitate cu art 66 alin. 2 se vor aplica prvederile art 58, in sensul ca tertul va dobandi calitatea de intervenient principal, astfel incat procesul va continua cu toti 3. In ceea ce poriveste situatia a 3 a nu exista o solutie expres prevazuta in C proc.civ, in practica ca solutie a fost adoptata cea prev. art. 66 alin.2, astfel incat tertul ramane in proces in calitate de intervenient principal. La finalul procesului in masura in care se stabileste ca titularul este tertul indicat, cererea de chemare in judecata se va respinge ca introdusa impotriva unei persoane fara calitate procesual pasiva. Reprezentarea partilor in procesul civil - Reglementare: Art. 67-72 C.proc.civ Potrivit art 67 cod procedura civila partile isi pot exercita dreptul procedural personal sau prin mandatar, in consecinta partile pot fi reprezentati conventional. 1. Reprezentarea conventionala a persoanei fizice. a.Avocatul lg. 51/1995 - de organizare si exercitare a profesiei de avocat. b.Reprezentantul neavocat : nu pot pune concluzii orale in fata instantei ci numai scrise. Exceptii : doctorii si licentiatii in drept pentru sot si rude pana la gr. 4 inclusiv -mandatarul care reprezinta sotul sau ruda gr.4 inclusiv dar numai la judecatorie -daca dr de reprezentare rezulta din lege sau hotarare judecatoreasca asistenta reprezentata de un avocat nu este obligatorie. Justificarea calitatii de reprezentant.- Avocatii :calitatea se dovedeste printr-o delegatie prin care avocatul certifica semnatura clientului conform lg.51/1995. Pentru mandatarii neavocati: o procura judiciara fie ca e in forma unui inscris sub semnatura legalizata fie se da prin declaratie verbala in instanta si trecuta in incheierea de sedinta. Obs: mandatul judiciar poate fi dat numai unei persoane cu capacitate deplina de exercitiu. Continutul procurii: speciala adica sa prevada in mod expres dreptul de reprezentare in judecata Exceptie: atunci cand mandantul nu are domiciliul in tara sau cand procura este data unui prepus, dreptul de reprezentare este prezumat ca exista chiar daca este data o procura generala. Incetarea calitatii de reprezentant: ca exceptie de la mandatul de dr comun, mandatul judiciar nu inceteaza prin moartea sau incapacitatea mandantului, el dureaza pana la retragerea lui de mostenitori sau reprezentant legal al incapabilului. In conformitate cu Art.243 alin.3 c proc.civ daca mandatarul moare in timpul judecatii cu mai putin de 15 zile inainte de termenul de judecata, judecata se suspenda, daca moare dupa comunicarea hotararii, termenul de executare pentru calea de atac se intrerupe pana la o noua comunicare pentru parti. Mandatul este presupus a fi dat pentru toate actele judecatii chiar daca nu cuprinde nici o mentiune in acest sens. Poate fi restrans si la anumite acte ale judecatii. Pentru actele de dispozitie este nevoie de o procura speciala chiar si pentru avocati. Avocatul de la fond poate face orice acte pentru pastrarea drepturilor afectate de termen. El poate exercita orice cale de atac dar actele de procedura pot fi indeplinite fata de partea insasi. Intr-o opinie se afirma ca actele facute de avocat in aceste conditii nu trebuie ratificate de parte pentru ca izvoraste din lege, opinia majoritatii este contrara astfel incat toate aceste acte trebuiesc ratificate obligatoriu pentru ca drepturile clientului sa fie conservate. In situatia in care actele facute de avocat nu sunt ratificate, instanta poate acorda termen pentru acoperirea lipsurilor ca si in cazul in care nu se face dovada calitatii de reprezentant. In aceasta situatie cererea poate fi anulata in conformitate cu art. 161 C.proc.civ. Aceasta exceptie poate fi ridicata in orice stare a pricinii, titularul dreptului va putea ratifica actele facute de catre cel care nu a avut calitate de reprezentant. Aceasta solutie rezulta din art. 161 deoarece exceptia lipsei calitatii de reprezentant e tratata alaturi de exceptia lipsei capacitatii de exercitiu.

2. Reprezentarea juridica conventionala a persoanei juridice Persoana juridica nu participa la proces prin organul sau de conducere ci prin reprezentare care de regula este jurist-consult. Acesta consolideaza pe baza actelor semnate de conducatorul persoanei juridice sau seful oficiului juridic. Penrtu anumite acte procesuale are nevoie de o delegatie speciala sau aceste acte procesuale vor fi facute numai de organul de conducere, si anume:-pornirea actiunilor -fixarea pretentiilor -renuntarea la pretentii,la actiune sau declararea ori renuntarea la caile de atac -raspunsul la interogatoriu Organele centraleale unei persoane juridice nu pot fi reprezentate de juristii-consulti a-i organelor locale din localitatile in care acestia isi au sediul decat in baza unei delegari speciale. Persoana juridica poate recurge si la serviciile unui avocat. Sanctiunea in cazul nejustificarii calitatii de reprezentant =Cand nu se face dovada calitatii de reprezentant, instanta este datoare sa dea un termen pentru a implini aceasta lipsa, iar daca nu se indeplineste va anula cererea. Exceptia lipsei de reprezentant poate fi invocata in orice stare a pricini, titularii dreptului putand insa ratifica actele facute de persoana care nu avea calitatea de reprezentant. Procurorul in procesul civil Rolul procurorului in procesul civil este reglementat de art 45. Cod procedura civila Pozitia: Are calitate de parte, formuleaza cereri propune probe, invoca exceptii si pune concluzii. Formele participarii procurorului in procesul civil. Pornirea procesului civil pentru apararea drepturilor si intereselor legitime ale minorilor, persoanelor puse sub interdictie si disparutilor. In alte situatii titularul dreptului va fi introdus in proces putand efectua acte de dispozitie si putand cere continuare judecatii daca procurorul isi retrage cererea. Participarea efectiva la procesul civil: procurorul potrivit art 45 alin 3 poate pune concluzii in orice proces civil, in orice faza a acesteia daca apreciaza ca este necesar pentru apararea ordinii de drept, a drepturilor si libertatilor cetatenilor. Instanta nu poate cenzura aprecierea procurorului si nici partile. Participarea obligatorie : art. 45 alin.4 procesele referitoare la expropriere, punerea sub interdictia judecatoresti, adoptia, declararea disparutului si mortii. Exercitarea cailor de atac : procurorul poate exercita caile de atac impotriva oricaror hotarari iar in cazul minorilor, interzisi si disparutilor sa ceara punerea in executare a hotararii judecatoresti. El poate exercita calea de atac indiferent daca a participat sau nu la proces. Cand prezenta procurorului nu este obligatorie instanta nu poate cenzura participarea acestuia, el nefiind obligat sa-si motiveze participarea. Partile pot insa in conditii normale sa-l recuze. Daca prezenta procurorului este obligatorie neparticiparea sa duce la casarea hotararii care este lovita de nulitate absoluta. Intotdeauna daca participarea procurorului este obligatorie, la fond este obligatorie si in caile de atac. Poate exrcita caile de atac impotriva oricaror hotarari indiferent daca a participat sau nu la judecarea cauzei in care s-a pronuntat hotararea atacata. Procurorul poate solicita executarea silita numai pentru hotararile in care el a pornit si actiunea. Competenta instantelor de judecata Definitie Este aptitudinea recunoscuta de lege unei instante judecatoresti sau altui organ cu activitate jurisdictionala de a judeca un anumit litigiu. Clasificarea normelor de competenta: 1. In functie de raportarea la organe din sisteme diferite sau la organe din acelasi sistem, distingem intre: - norme de competenta generala; - norme de competenta jurisdictionala. 2. In functie de instante de judecata de grad diferit sau de acelasi grad, distingem intre: - norme de competenta materiala. Acestea se subclasifica in norme de competenta materiala functionala (in functie de felul atributiilor jurisdictionale ce revin fiecarei categorii de instanta) si in norme de competenta materiala procesuala (in functie de obiectul, valoarea sau natura litigiului). - norme de competenta teritoriala. Acestea se subclasifica in norme de competenta teritoriala de drept comun, norme de competenta teritoriala alternativa si norme de competenta teritoriala exclusiva sau exceptionala. 3. In functie de caracterul imperativ sau dispozitiv al normelor, distingem intre: - norme de competenta absoluta; - norme de competenta exclusiva.

Competenta generala a instantelor Exista si alte organe cu activitate jurisdictionala care solutioneaza litigii in anumite domenii in cazuri special prevazute de lege, pe de alta parte instantele judecatoresti au competenta de a controla hotararile pronuntate de aceste organe. Exemple: -Competenta in materia controlului de constitutionalitate/ constitutionalitatii legii (art. 140-145 Constitutie, care reglementeaza activitatea Curtii Constitutionale); -Competenta in materia contenciosului administrativ si in materie fiscala (codul de procedura fiscala); -Competenta in materie electorala; -Competenta in materie succesorala (legea 36/1995 a notarilor publici). Competenta materiala a instantelor de judecata Potrivit codului de procedura civila si a legii 304/2004 privind organizarea judiciara in Romania exista urmatoarele categorii de instante: Judecatoria, Tribunalul, Curtea de Apel si Inalta Curte de Casatie si Justitie. Competenta materiala a judecatoriei - Este reglementata de art. 1 din Codul de procedura civila, astfel: -potrivit art. 1 punctul 1: judecatoriile judeca in prima instanta toate procesele si cererile in afara de cele date prin lege in competenta altor instante. Potrivit acestui text judecatoriile au plenitudine de competenta. -Ele judeca in prima si ultima instanta procesele si cererile privind creantele avand ca obiect plata unor sume de bani pana la 2000 de lei inclusiv (nu au cale de atac). -Ele judeca plangerile impotriva hotararilor autoritatilor administratiei publice cu activitate jurisdictionala si ale altor organe in cazurile prevazute de lege; - precum si orice alte materii date prin lege in competanta lor. Competenta materiala a tribunalului Tribunalul judeca in prima instanta procesele si cererile in materie civila a carui obiect e mai mare de 500 de mii de lei cu exceptia cererilor de imparteala judiciara, cererile in materie succesorala, cererile neevaluabile in bani, cererile privind materia fondului funciar,inclusiv cele de drept comun, atat petitorii cat si posesorii formulate de terti vatamati in drepturile lor. - Tribunalul judeca: 1. in prima instanta a) procesele si cererile in materie comerciala al caror obiect are o valoare de peste 1 miliard lei, precum si procesele si cererile in aceasta materie al caror obiect este neevaluabil in bani; b) procesele si cererile in materie civila al caror obiect are o valoare de peste 5 miliarde lei, cu exceptia cererilor de imparteala judiciara, a cererilor in materia succesorala, a cererilor neevaluabile in bani si a cererilor privind materia fondului funciar, inclusiv cele de drept comun, petitorii sau, dupa caz, posesorii, formulate de tertii vatamati in drepturile lor prin aplicarea legilor in materia fondului funciar; c) conflictele de munca, cu exceptia celor date prin lege in competenta altor instante; d) procesele si cererile in materie de contencios administrativ, in afara de cele date in competenta curtilor de apel; e) procesele si cererile in materie de creatie intelectuala si de proprietate industriala; f) procesele si cererile in materie de expropriere; g) cererile pentru incuviintarea, nulitatea sau desfacerea adoptiei; h) cererile pentru repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare savarsite in procesele penale; i) cererile pentru recunoasterea, precum si cele pentru incuviintarea executarii silite a hotararilor date in tari straine; 2. ca instante de apel, apelurile declarate impotriva hotararilor pronuntate de judecatorii in prima instanta; 3. ca instante de recurs, recursurile declarate impotriva hotararilor pronuntate de judecatorii, care, potrivit legii, nu sunt supuse apelului; 4. in orice alte materii date prin lege in competenta lor. Observatie! Au fost abrogate dispozitiile art. 2 punct 1 litera A privind procesele si cererile in materie comerciala. Curtile de Apel ART3 :Curtile de apel ca instante de fond judeca in prima instanta procesele si cererile in materie de contencios administrativ privind actele autoritatilor si institutiilor centrale. Curtile de apel ca instante de apel judeca apelurile impotriva hotararilor pronuntate de tribunale in prima instanta. Curtea de apel ca instanta de recurs judeca recursurile declarate impotriva hotararilor pronuntate de tribunale ca instante de apel si de asemenea recursurile impotriva hotararilor pronuntate de tribunal in prima instanta care potrivit legii nu sunt supuse apelului.Curtile de apel ca si tribunalele judeca in orice alta materie data de lege in competenta lor. Inalta curte de casatie si justitie Art 4 :-Judeca recursurile declarate impotriva hotararilor curtilor de apel si a altor hotarari in cazurile prevazute de lege (ca prima instanta). -Judeca recursurile in interesul legii (recursuri declarate pentru unificarea practicii instantelelor judecatoresti). -Orice alte materii date prin lege in competenta sa.

Competenta teritoriala Competenta teritoriala distinge intre competenta instantelor de acelasi grad. Normele de competenta teritoriala au de regula un caracter dispozitiv, astfel incat partile pot deroga de la ele. Ca exceptie sunt reglementate norme cu caracter imperativ, respectiv cele prevazute de art. 13-16 cod procedura civila si in alte cazuri expres prevazute de lege (art. 19 cod procedura civila). Competenta teritoriala de drept comun -Aceasta este reglementata de art. 5 si urmatoarele cod procedura civila, astfel potrivit art. 5 cererea se face la instanta domiciulului paratului, iar daca acesta nu este cunoscut, sau se afla in strainatate la instanta resedintei sale din tara. In ceea ce priveste notiunea de domiciliu, prin acesta intelegem locul in care paratul locuieste in mod efectiv si statornic, chiar daca potrivit dispozitiilor legale acel loc nu poate fi socotit domiciliu. Domiciliul paratului se apreciaza la momentul sesizarii instantei cu cererea de chemare in judeata, astfel incat schimbarea ulterioara a domiciliului nu influenteaza competenta. Daca paratul este persoana juridica cererea se va introduce la instanta sediului acesteia ca si in cazul cererilor indreptate impotriva statului, cereri in care statul este reprezentat de Ministerul finantelor publice. In cazul in care paratul este o asociatie sau o societate fara personalitate juridica, competenta apartine instantei de la domiciului persoanei careia i s-a incredintat conducerea acelei ascociatii sau societati, iar daca nu exista o astfel de persoana, este de comeptenta instantei de la domiciului oricarui dintre asociati, reclamantul putand solicita si numirea unui curator care sa reprezinte interesele asociatilor(art. 7 alin. 3 cod procedura civila). Competenta teritoriala alternativa - Adica acele situatii in care in afara instantei de la domiciliul paratului mai sunt competente si alte instante. Art6 : Cand paratul, in afara de domiciliul sau, are in chip statornic o indeletnicire profesionala ori una sau mai multe asezari agricole, comerciale sau industriale, cererea se poate face si la instanta locului acelor asezari sau indeletniciri, pentru obligatiile patrimoniale si care sunt nascute sau care urmeaza sa se execute in acel loc. Art. 7. - Cererea impotriva unei persoane juridice de drept privat se face la instanta sediului ei principal. Cererea se poate face si la instanta locului unde ea are reprezentanta, pentru obligatiile ce urmeaza a fi executate in acel loc sau care izvorasc din acte incheiate prin reprezentant sau din fapte savarsite de acesta. Cererea impotriva unei asociatii sau societati fara personalitate juridica se face la instanta domiciliului persoanei careia, potrivit intelegerii dintre asociati, i s-a incredintat presedintia sau directia asociatiei ori societatii, iar, in lipsa unei asemenea persoane, la instanta domiciliului oricaruia dintre asociati. In acest din urma caz, reclamantul va putea cere instantei numirea unui curator, care sa reprezinte interesele asociatilor. Art. 8. - Cererile indreptate impotriva statului, directiilor generale, regiilor publice, caselor autonome si administratiilor comerciale, se pot face la instantele din capitala tarii sau la cele din resedinta judetului unde isi are domiciliul reclamantul. Cand mai multe judecatorii din circumscriptia aceluiasi tribunal sunt deopotriva competente, cererile in care figureaza persoanele aratate la alin. 1 se introduc la judecatoria din localitatea de resedinta a judetului, iar in Capitala, la judecatoria sectorului 4. Art. 9. - Cererea indreptata impotriva mai multor parati poate fi facuta la instanta competenta pentru oricare dintre ei; in caz cand printre parati sunt si obligati accesorii, cererea se face la instanta competenta pentru oricare dintre debitorii principali. Art. 10. - In afara de instanta domiciliului paratului, mai sunt competente urmatoarele instante: 1. in cererile privitoare la executarea, anularea, rezolutiunea sau rezilierea unui contract, instanta locului prevazut in contract pentru executarea, fie chiar in parte, a obligatiunii 2. in cererile ce izvorasc dintr-un raport de locatiune a unui imobil, in actiunile in justificare sau in prestatiune tabulara, instanta locului unde se afla imobilul; 3. in cererile ce izvorasc dintr-o cambie, cec sau bilet la ordin, instanta locului de plata; 4. in cererile privitoare la obligatii comerciale, instanta locului unde obligatia a luat nastere sau aceea a locului platii; 5. in cererile izvorate dintr-un contract de transport, instanta locului de plecare sau de sosire; 6. in cererile impotriva unei femei casatorite*) care are resedinta obisnuita deosebita de aceea a sotului, instanta resedintei femeii; 7. in cererile facute de ascendenti sau descendenti pentru pensia de intretinere, instanta domiciliului reclamantului; 8. in cererile ce izvorasc dintr-un fapt ilicit, instanta in circumscriptia careia s-a savarsit acel fapt. - In materie de asigurare, cererea privitoare la despagubiri se va putea face si la instanta in circumscriptia careia se afla: 1. domiciliul asiguratului 2. bunurile asigurate; 3. locul unde s-a produs accidentul. Alegerea competentei prin conventie este nula daca a fost facuta inainte de nasterea dreptului la despagubire. Dispozitiile de mai sus nu se aplica in materie de asigurari maritime si fluviale.

Art. 12. - Reclamantul are alegerea intre mai multe instante deopotriva competente. Art. 13. - Cererile privitoare la bunuri imobile se fac numai la instanta in circumscriptia careia se afla imobilele. Cand imobilul este situat in circumscriptiile mai multor instante, cererea se va face la instanta domiciliului sau resedintei paratului, daca acestea se afla in vreuna din aceste circumscriptii, iar in caz contrar, la oricare din instantele in circumscriptiile carora se afla imobilul. Art. 14. - In materie de mostenire, sunt de competenta instantei celui din urma domiciliu al defunctului: 1. cererile privitoare la validitatea sau executarea dispozitiilor testamentare; 2. cererile privitoare la mostenire, precum si cele privitoare la pretentiile pe care mostenitorii le-ar avea unul impotriva altuia; 3. cererile legatarilor sau ale creditorilor defunctului impotriva vreuneia din mostenitori sau impotriva executorului testamentar. Art. 15. - Cererile in materie de societate, pana la sfarsitul lichidarii in fapt, sunt de competenta instantei locului unde societatea isi are sediul principal. Art. 16. - Cererile in materia reorganizarii judiciare si a falimentului sunt de competenta exclusiva a tribunalului in circumscriptia caruia se afla sediul principal al debitorului. Actele de procedura - Def: Putem defini actul de procedura ca fiind orice act(operatiune juridica sau inscris) facutpentru declansarea procesului in cursul si in cadrul procesului civil de catre instanta de judecata, parti si ceilalti participanti la procesul civil, legat de activitatea procesuala a acestora. Clasificare :1. In raport de organele sau persoanele de la care emana, distingem intre: -Actele partile: cererea de chemarea in judecata, intampinarea, cererea reconventioanala, cererea de exercitare unei cai de atac -Actele instantei: hotararile judecatoresti(incheieri, sentinte, decizii) -Actele altor participanti: intocmirea si depunerea raportului de expertiza, depozitia unui martor, cererea de anulare a unei amenzi facuta de catre un expert -Acte ale organelor auxiliare ale instantei: citatiile, procesele verbale de comunicare 2.In functie de continut, distingem intre: -Acte de procedura care contin o manifestare de vointa: cererea de chemare in judecata, actele de dispozitie ale partilor -Acte de procedura care constata o operatiune procedurala:citatiile, procesul verbal de sechestru, somatia 3.In functie de natura lor, distingem intre: -Acte judiciare: interogatoriul, depozitia martorului(acele acte care se intocmesc in fata instantei de judecata) -Acte extrajudiciare: expertiza, somatia, alte acte de executare 4.In functie de modul de efectuare, distingem intre: -Acte scrise: cererea de chemare in judecata -Acte orale: depozitia martorilor, interogatoriul, sustinerile partilor Conditiile pentru indeplinirea actelor de procedura Exista doua reguli: 1.Actele de procedura trebuie sa imbrace forma scrisa 2.Actul de procedura trebuie sa relateze, in chiar continutul sau, faptul ca au fost indeplinite cerintele legii In consecinta, actul de procedura nu poate fi completat cu probe extrinseci, indiferent ca este vorba de inscrisuri, martori sau prezumtii.

Termenele procedurale -Def: Termenul de procedura este definit ca fiind intervalul de timp, inlauntrul caruia trebuie indeplinite anumite acte de procedura sau dinpotriva este oprita indeplinirea altor acte de procedura Clasificare :1. In functie de caracterul lor, distingem intre: -Termene imperative(peremptorii): sunt cele inlauntrul carora trebuie indeplinit un anumit act de procedura: termenul de declarare a unei cai de atac -Termene prohibitive: sunt acele termene inlauntrul carora se interzice efectuarea unui act de procedura 2.Dupa modul in care sunt stabilite, distingem intre: -termene legale: prevazute expres de lege, care nu pot fi prelungite sau scurtate de catre parti( prevazute in CPC) -termene judecatoresti: care sunt fixate de instanta in cursul solutionarii procesului 3.Dupa sanctiunea nerespectarii lor, distingem intre: -termene absolute: care in caz de nerespectare afecteaza validitatea actelor de procedura (termenul de exercitare a unei cai de atac) -termene relative: care in caz de nerespectare nu afecteaza validitatea actelor de procedura si atrag doar sanctiuni disciplinare sau pecuniare 4.Dupa durata lor, distingem intre:Termene pe ore, zile, saptamani, luni si ani Modul de calcul al termenelor procedurale - Sunt prevazute in art. 101 CPC: Art. 101. - Termenele se inteleg pe zile libere, neintrand in socoteala nici ziua cand a inceput, nici ziua cand s-a sfarsit termenul Termenele statornicite pe ore incep sa curga de la miezul noptii zilei urmatoare. Termenele statornicite pe ani, luni sau saptamani se sfarsesc in ziua anului, lunii sau saptamanii corespunzatoare zilei de plecare. Termenul care, incepand la 29, 30 sau 31 ale lunii, se sfarseste intr-o luna care nu are o asemenea zi, se va socoti implinit in ziua cea din urma a lunii. Termenul care se sfarseste intr-o zi de sarbatoare legala, sau cand serviciul este suspendat, se va prelungi pana la sfarsitul primei zile de lucru urmatoare. Art. 103. - Neexercitarea oricarei cai de atac si neindeplinirea oricarui alt act de procedura in termenul legal atrage decaderea afara de cazul cand legea dispune altfel sau cand partea dovedeste ca a fost impiedicata printro imprejurare mai presus de vointa ei. In acest din urma caz, actul de procedura se va indeplini in termen de 15 zile de la incetarea impiedicarii; in acelasi termen vor fi aratate si motivele impiedicarii. Art. 104. - Actele de procedura trimise prin posta instantelor judecatoresti se socotesc indeplinite in termen daca au fost predate recomandat la oficiul postal inainte de implinirea lui. Durata termenelor procedurale -Fiecare termen are un punct de plecare si un punct de implinire intre care se situeaza durata. Puntul de plecare este de regula comunicarea actelor de procedura, deoarece art. 102 CPC stabileste ca termenele incep sa curga de la comunicare actelor de procedura daca legea nu prevede altfel. Exceptii!!! 1. In materia recursului, conform art. 101 alin. 2 si 3, termenul de recurs curge daca o parte face recurs inainte de comunicarea hotararii, aceasta se considera comunicata la data depunerii cererii de recurs. 2. Exista situatii in care termenele incep sa curga nu de la comunicare ci de la alte momente: pronuntarea hotararii, incuviintarea probei. In ceea ce priveste punctul de primire este acela in care termenul se realizeaza, incetand posibilitatea de a mai realiza dreptul in vederea caruia termenul a fost acordat (in cazul termenelor imperative) sau dimpotriva nascand anumite acte de procedeura( in cazul termenelor prohibitive) Art. 104 CPC: Actele trimise prin posta instantelor judecatoresti se socotesc indeplinite in termen daca au fost predate recomandat la oficiul postal inainte de primirea lui. Termenele procedurale curg continuu fara posibilitatea de a fi intrerupte sau suspendate Ca exceptie, art. 103 CPC: In situatia in care o persoana este impiedicata printr-o imprejurare mai presus de vointa sa de a efectua actul de procedura, termenul de procedura se intrerupe. Dupa incetarea impiedicarii curge in mod invariabil, un termen de 15 zile, indiferent de durata termenului intrerupt. Observatie!!! In anumite cazuri legea prevede in mod expres ca termenul procedural poate fi si suspendat, cum ar fi termenul de perimare(art. 250 CPC).

Sanctiunile pentru nerespectarea actelor de procedura si a termenelor procedurale 1.Nulitatea actelor de procedura. Def: Este sanctiunea procedurala care intervine in cazul actului de procedura ce nu indeplineste conditiile prevazute de lege pentru validitatea lui, lipsindu-l in tot sau in parte de efectele lui. Sistemul nulitatii in dreptul procesual roman, este un sistem mixt care tine seama de caracterul incalcarii legii procesuale precum si de prejudiciul cauzat prin incalcare. Clasificarea nulitatiilor 1.Dupa izvorul din care provin, distingem intre: -Nulitati exprese, prevazute in lege -Nulitati virtuale,deduse din textul de lege 2.Dupa cum privesc forma exterioara a actului de procedura, distingem intre: -Nulitati intrinseci -Nulitati extrinseci 3.Dupa cum nulitatea intervine pentru nerespectarea conditiilor proprii unui act de procedura sau datorita dependentei unui alt act de procedura, distingem intre: -Nulitati proprii -Nulitatii derivate 4.Dupa caracterul normelor incalcate, distingem intre: -Nulitati absolute, cand sunt incalcate norme imperative -Nulitati relative, cand sunt incalcate norme dispozitive Cazurile de nulitate a actelor de procedura 1.Necompetenta judecatorului: se refera la instanta necompetenta, la incalcarea normelor de competenta(generala, materiala sau teritoriala). Observatie! Acest caz de nulitate nu se refera la compunerea instantei de jutoresdecata, deoarece compunerea este o problema de organizare judecatoreasca si nu de competenta. 2.Incalcarea formelor legale si necompetenta functionarului judecatoresc: art. 105 alin. 2, nulitatea intervine daca sunt indeplinite cumulativ urmatoarele conditiile: a)intocmirea unui act de procedura cu nerespectarea formelor legale b)actul de procedura sa fi produs partii o vatamare c)vatamarea sa nu poata fi inlaturata decat prin anularea actului. In ceea ce priveste notiunea de vatamare ea poate imbraca forma unui prejudiciu patrimonial, dar si amanarea procesului, impiedicarea partii de a-si pregati apararea etc. Vatamarea este constatata si lasata la aprecierea instantei care o poate deduce din imprejurarile cauzei si din finalitatea formei procedurale nerespectate. Nulitatea actului de procedura este inlaturata in situatia in care o persoana invoca propria neregularitate potrivit principiului nemo auditur propriam turoitudinem allegans = nimeni nu poate invoca in sustinerea intereselor sale propria sa culpa. (art. 108 CPC) Mijloacele de invocare ale nulitatii - In art. 105 CPC, legiuitorul foloseste expresii diferite, in sensul ca in primul caz de nulitate,se foloseste expresia ca actele de procedura sunt nule, iar in al doilea caz de nulitate. actele de procedura se vor declara nule. Aceasta distinctie nu are efect in ceea ce priveste nulitate, deoarece in ambele situatii, ea trebuie constatata sau pronuntata de catre instanta de judecata, in caz contrar actul de procedura ramanand valabil. In ceea ce priveste mijloacele de invocare ale nulitatii, acestea sunt: exceptia de nulitate, precum si caile de atac, ordinare sau extraordinare. In ceea ce priveste nulitatea absoluta, ea poate fi invocata de oricare dintre parti sau de instanta din oficiu si in orice stare a pricinii. Desi art. 108 alin. 1 nu se refera la procuror, si el poate sa invoce nulitatea absoluta. In ceea ce priveste nulitatea relativa, ea poate fi invocata numai de partea vatamata care este protejata prin dispozitia incalcata si numai la un anumit termen. Instanta se va pronunta asupra exceptiei, dupa caz, prin incheiere sau prin hotarare, care poate fi sentinta sau decizie. 2.Incalcarea formelor legale pentru a exista aceasta nulitate trebuiesc indeplinite mai multe conditii: -sa existe un act de procedura intocmit cu neobservarea formei legale sau de un fuctionar necompetent; -actul sa fi produs o vatamare si sa nu poata fi inlaturata decat prin anularea actului. Interesul si vatamarea sunt conditii indispensabile pentru invocarea nulitatii. Efectele anularii actelor de procedura Si in cazul actelor de procedura, se aplica principiul potrivit cu care quod nullum est nullum producit effectum= ceea ce este nul produce efecte nule. In situatia in care actele de procedura sunt independente unul de altul, nulitatea unui act nu atarge nulitatea celuilalt act. (art. 106 alin.1 CPC). In principiu actele nule pot fi refacute in fata aceleiasi instante, cum ar fi amanarea judecatii pentru a se indeplini din nou procedura de citare. Daca nulitatea se constata de o instanta superioara, aceasta va anula actele de procedura, iar refacerea lor va depinde de felul casarii, daca va fi cu retinere sau cu trimitere.

2.Decaderea Def: Este aceea sanctiune procedurala care consta in pierderea dreptului privitor la declararea unei cai de atac, sau indeplinirea unui act de procedura ce nu a fost exercitate in termenul prevazut de lege. Din dispozitiile art. 103 alin. 1 CPC, rezulta ca decaderea intervine in cazul nerespectarii termenelor legale imperative, in urmatoatele cazuri: 1.atunci cand legea prevede un termen fix, iar partea a lasat sa expire acel termen: termene privind exercitarea cailor de atac 2.cand legea procesuala stabileste ca exercitarea dereptului trebuie sa se faca intr-o anumita etapa a procesului ori intr-un anumit moment procesual: depunere de probe 3.cand legea procesuala stabileste o ordine in efectuarea actelor de procedura iar partea nu a respectat-o, art. 136 CPC: Exceptia de necompetenta relativa trebuie invocata la prima zi de infatisare inainte de invocarea oricarei alte exceptii de procedura Conditii in care opereaza decaderea Decadea nu-si produce efectele daca nu este constatata de instanta. Atata vreme cat decaderea nu a fost pronuntata, calea de atac exercitata, sau actul de procedura peste termen, raman valabile, de expl: art. 310 CPC: In materia recursului daca nu se dovedeste la prima zi de infatisare ca recursul a fost depus peste termen sau daca aceasta dovada nu reiese din dosar, el se va socoti, facut in termen. Decaderea mai poate fi inlatuara, desi termenul pe care il sanctioneaza a expirat in urmatoarele situatii: 1.cand partea in drept a se prevala de sanctiune renunta a mai invoca, pierderea termenului (in cazul termenelor dispozitive) 2.cand decaderea priveste pe una dintre partile legate printr-un raport de solidaritate sau indivizibilitate 3.cand decaderea se acopera potrivit unei dispozitii exprese a legii. Efectele decaderii Pierderea unui drept care nu a fost exercitat in termenul legal imperativ. Daca totusi actul de procedura este indeplinit, acesta este afectat de nulitate.