Anghelescu Andrada, grupa 1, CRP Imaginea tip a Romaniei Istoric Teritoriul actual al Romaniei a fost locuit incepand cu mileniul

2 inainte de Hristos, de triburile indo-europene ale tracilor. Incepand cu secolul 6 inainte de Hristos, in regiunea Dunarii de Jos sunt semnalati getii, iar in tinuturile Banat si Transilvania, dacii. In vremea lui Burebista (82-44 i.Hr.), statul geto-dac avea ca hotare: in nord - Carpatii Padurosi, in sud - muntii Haemus (Balcani), in vest - confluenta raului Morava cu Dunarea mijlocie, in est - raul Bug. Dupa moartea lui Burebista, statul geto-dac se va destrama in patru apoi in cinci formatiuni politice. Nucleul statal se mentine in zona muntilor Sureanu, unde domnesc succesiv Deceneu, Comosicus si Coryllus. Unitatea statului dac este refacuta de regele Decebal (87-106 d.Hr.). Noul stat avea resedinta la Sarmizegetusa. Acesta avea dimensiuni mai mici decat statul lui Burebista, insa era mai bine organizat. Domnia sa reprezinta perioada de apogeu a civilizatiei geto-dacilor, aflata in a doua etapa a epocii fierului (La Tene). Datorita agravarii pericolului roman, care ajunsese la Dunarea de Jos, Decebal poarta doua razboaie cu romanii condusi de imparatul Traian in anii: 101-102 respectiv 105-106. In urma acestor razboaie, Dacia este cucerita si transformata in provincie romana. Incepe oficial procesul de romanizare al autohtonilor geto-daci. Romanizarea reprezinta un proces istoric complex prin care civilizatia romana patrunde in toate compartimentele vietii unei provincii incat duce la inlocuirea limbii populatiei supuse cu limba latina. Factorii romanizarii au fost administratia, armata, veteranii, colonistii, urbanizarea, religia, dreptul si invatamantul in limba latina. Impactul asupra autohtonilor, al acestor factori, a fost asimilarea, in mod constient, a civilizatiei romane. In anul 271, imparatul Aurelianus retrage administratia si armata din Dacia. Cea mai mare parte a populatiei romanizate ramane la nord de Dunare. Avem dovezi ale continuitatii populatiei daco-romane la nord de Dunare. Asezari dacoromane nord-dunarene cunosc o locuire neintrerupta. Vechi centre urbane sunt: Sucidava, Dierna, Sarmizegetusa, Napoca, Porolissum. Insa o parte a locuitorilor vechilor orase se retrag spre tinuturile rurale din cauza migratorilor si intemeiaza noi asezari. Dupa retragerea aureliana este refacuta unitatea dacica din stanga Dunarii de Jos. Desfiintarea frontierei romane de pe linia Carpatilor a permis circulatia nestingherita pe ambele versante: dacii liberi - patrund in interiorul arcului carpatic; daco-romanii trec la E. si S. de Carpati. Refacerea unitatii dacice a amplificat procesul de romanizare. Practicarea neintrerupta a unor activitati specifice unei vieti sedentare, incompatibile cu nomadismul: agricultura, mestesugurile, exploatarea minereurilor si comertul. Mentinerea legaturilor cu Imperiul Roman, dupa 271. In timpul imparatilor Diocletian, Constantin cel Mare si Iustinian s-a realizat o adevarata ,,stapanire" romana la Nord de Dunare. Raspandirea crestinismului in limba latina la N. Dunarii demonstreaza romanizarea ireversibila a dacilor si continuitatea daco-romanilor. Din limba latina - provin si termenii de baza ai religiei

crestine: biserica - Basilica; Dumnezeu - Domine Deus; Duminica - Dies / Dominica; inger angelus. Asadar romanitatea din sudul si nordul Dunarii se consolideaza in sec. IV-VI. Autohtonii se integreaza definitiv si deplin romanitatii orientale. Nicolae Iorga, pe baza izvoarelor istorice studiate o viata, concluzioneaza in Istoria romanilor, publicata in parte postum, ca poporul roman s-a format "intre Carpatii beskizi si Pelopones si de la Marea Adriatica la Marea Neagra." Aceasta constatare este facuta si de P. P. Panaitescu, Silviu Dragomir si altii, cu formula etnografica romanii sunt urmasii traco-ilirilor romanizati. Parintele Dumitru Staniloaie observa ca romanizarea - subiectul unor dezbateri vaste - s-a realizat in primul rand prin Crestinarea traco-ilirilor, proces care determina si romanizarea si deschidea calea catre o latinizare adevarata si pentru cei din apropierea comunitatilor crestine. Asadar, romanii s-au format pe un teritoriu vast care se intindea la nordul si la sudul Dunarii, ingloband fostele provincii romane Dacia si Moesia. Prima sinteza a fost aceea dintre daci si romani si sta la baza formarii poporului roman. Dupa retragerea aureliana in fosta provincie Dacia ramane o populatie romanizata, latinofona. A doua sinteza se produce la nordul si la sudul Dunarii, in decursul mai multor secole intre populatia daco-romana si populatiile slave venite in sec. VII. Consecintele asezarii slavilor la sud de Dunare sunt importante. Are loc separarea latinitatii din Pen. Balcanica de cea nord-dunareana. La sud de Dunare - majoritatea populatiei romanice este asimilata de slavi. La nord de Dunare, populatia romanica mai numeroasa asimileaza elementele slave. Rezultatul celor doua sinteze a dus la formarea poporului roman, proces incheiat in linii mari la sfarsitul secolului VIII. Tot de la sfarsitul secolului VIII putem vorbi de aparitia limbii romane, fiind o limba romanica sau neolatina. La formarea acesteia au concurat trei elemente: substratul - daco-moesic (c. 10 %); stratul - latin (c. 60 %); adstratul - slav (c. 20 %). In acea perioada numele Dacia a continuat sa se foloseasca pentru doua provincii romane suddunarene (din Serbia si Bulgaria de astazi), dar si pentru teritoriul de la nord de Dunare. In acelasi timp, pentru regiunea dintre Marea Adriatica, Marea Neagra, Marea Marmara si Marea Egee se incetatenea termenul de "Romania", de la care vine si numele actual de Romania. Invazia slava din secolul al VII-lea va avea si efecte nefaste pentru romani. Intai, va permite grecilor sa includa teritoriile de peste Dunare in Imperiul Romanic Bizantin (prin termenul de romanic se atesta ca Imperiul Roman de Rasarit, cu capitala la Constantinopol, e continuatorul Imperiului Roman distrus de catre barbari). Slavii si bulgarii vor separa astfel pe romanii de la sudul de Haemus (Muntii Balcani), de cei din nord. Separarea va cunoaste o serie de intreruperi si miscari de "unificare", ca cea a Asanestilor* (sec. XII-XIII), care impreuna cu bulgarii devin un vehicul de expansiune slavo-bulgara, ortodoxa, pe vector nord si nord-vest, distrus definitiv de marile invazii tatare, aparitia statului Ungrovlahia (sau Valahia), definitivarea organizarii Transilvaniei si ocupatia otomana. Romanii sudici si vestici vor ramane astfel separati de cei din formatiunile statale romanesti, aprute in evul mediu, din cauza slavilor, bulgarilor si turcilor. Alte ramuri ale poporului roman - romanii din Dalmatia si Istria,... cei din Crimeea, Zaporojia si Caucaz - vor disparea aproape total.

In Evul Mediu, populatia de pe teritoriul actual al Romaniei traia in doua formatiuni statale distincte: Tara Romaneasca si Moldova - dar si in Transilvania, Ungaria, Banat, Crisana, Maramures. Unele teorii indica ideea ca statul medieval "Tara Romaneasca" a fost fondat de o dinastie cumana, impinsa spre vest si sud de mongoli (si tatari). Predecesorul lui Basarab I, tatal sau bunicul sau, se pare ca a fost Tich-homir, principe cuman, probabil, legendarul "NegruVoda". Astfel ca descendentii lui Basarab, chiar si Vlad Tepes, cel "pictat" extrem de "negru" (la a 7-a generatie) ar putea fi considerati descendenti ai cumanilor. Despre episcopia catolica cumana de Focsani din anii 1200 se stie inca prea putinsnecesita citaret. In secolul al XVIII-lea, primele doua (Moldova 1711, Tara Romaneasca 1716) au fost vasale Imperiului Otoman, dar aveau autonomie interna, perioada cunoscuta ca perioada domnitorilor fanarioti. Transilvania apartinea Ungariei, apoi Imperiului Otoman, apoi Imperiului Austro-Ungar, dar avand de asemenea o autonomie larga. Statul modern roman a fost creat prin unirea principatelor Moldova si Muntenia (sau Tarii Rumanesti), in anul 1859, odata cu alegerea concomitenta ca domnitor in ambele state a lui Alexandru Ioan Cuza. Acesta a fost obligat sa abdice in anul 1866 de catre o larga coalitie a partidelor vremii, denumita si Monstruoasa Coalitie, din cauza orientarilor politice diferite ale membrilor sai, care au reactionat astfel fata de manifestarile autoritare ale domnitorului. Unirea nu fusese garantata decat pe parcursul domniei lui Cuza, momentul fiind depasit de introducerea unei case domnitoare straine, de Hohenzollern din ramura catolica: din 1881, regi. Romania a devenit independenta in urma participarii la razboiul ruso-turc din 1877 - 1878, odata cu Muntenegru si Serbia. Tara isi va mari teritoriul ca urmare a celui de-al doilea razboi balcanic, cand in urma Pacii de la Bucuresti (1913) se obtine Cadrilaterul si a Primului Razboi Mondial, cand Transilvania, Bucovina si Basarabia sunt obtinute, in cea mai mare parte, prin aplicarea politicii "autodeterminarii natiunilor" (principiile wilsoniene, cu initiative locale si plebiscite), dar avand ocazional aspectul unor campanii militare (1918-1919). Basarabia, Bucovina de nord si Tinutul Herta au fost incorporate Uniunii Sovietice in 1940, recuperate in anul 1941 si apoi din nou incorporate in Uniunea Sovietica in anul 1944, iar astazi se afla in componenta Republicii Moldova si a Ucrainei. In anul 1940, Cadrilaterul a fost restituit Bulgariei. Etnii Rezultatele provizorii ale recensmntului populaiei relev faptul c, din totalul populaiei stabile, 16,87 mil. persoane (88,6%) s-au declarat romni. Populaia de etnie maghiar a fost la recensmnt de 1,24 mil. persoane, reprezentnd 6,5% din populaia stabil a rii, iar numrul celor care s-au declarat romi a fost de 619.00 persoane (3,2%). ntre alte etnii care au nregistrat un numr de persoane de peste 20 mii se situeaz urmtoarele grupuri etnice: ucraineni (51.700 persoane), germani (36.900 ), turci (28.200), rui lipoveni (23.900) i ttari (20.500 persoane).

Populaia de etnie maghiar deine majoritatea n judeele Harghita (84,8%) i Covasna (73,6%); de asemenea ponderi ridicate se nregistreaz i n judeele: Mure (37,8%), Satu Mare (34,5%), Bihor (25,2%) i Slaj (23,2%). Persoanele de etnie rom reprezint 3,2% din totalul populaiei stabile, fiind repartizai relativ uniform n teritoriu. Romii se ntlnesc ntr-o proporie relativ mai mare, de peste 6,0% din populaia stabil i n judeele Clrai (8,1%), Slaj (6,9%) i Bihor (6,1%). n judeul Timi locuiesc cei mai muli germani din Romnia, adic 8.497. Urmeaz Satu-Mare, cu 4.986 de nemi, i Sibiu cu 4.117 de germani. Judeul Braov urmeaz n top, cu 3.313 nemi i Cara-Severin, cu 3.070 de nemi. n judeul Arad, 2.956 de persoane s-au declarat de etnie german, iar n Mure - 1.471. n Maramure locuiesc 1.243 de nemi, n timp ce n Capital sunt 1.110 germani, potrivit rezultatelor provizorii ale Recensmntului Populaiei din 2011. Hunedoara urmeaz n clasament, cu 991 de nemi. Cultura Cultura de tip folcloric din spaiul romnesc funcioneaz n cea mai mare parte ca sintez a elementelor mprumutate de la alte populaii, originalitatea ei constnd n modul de mbinare i selectarea acestora. n antichitate i n evul mediu, cele mai importante influene au fost din partea popoarelor slave care au migrat n spaiul carpato-dunrean i care s-au format n vecintatea ei Bulgaria, Serbia, Ucraina, Polonia i Rusia , din partea grecilor din Imperiul Bizantin i mai apoi, sub protecie turc, din Fanar, din partea Imperiului Otoman, de la maghiari, precum i de la germanii care triesc n Transilvania. Cultura modern romn a aprut i s-a dezvoltat n aproximativ ultimii 250 ani sub o puternic influen din partea culturilor din vestul Europei, n special cea francez i cea german. n plus, sub influena tradiiei bizantine i slavone, romnii sunt, de asemenea, singurul popor majoritar cretin ortodox dintre popoarele latine. Umanismul a aprut n Moldova n secolul al XVII-lea venit, n general, pe filier polonez. Cel mai important reprezentant al su, Miron Costin, a scris o cronic a istoriei Moldovei. Ali umaniti au fost Dimitrie Cantemir i Constantin Brncoveanu. Principalii reprezentani ai iluminismului au fost Gheorghe Asachi, Ion Budai Deleanu i Dinicu Golescu. Unirea Principatelor Romne din 1859 a dat un impuls deosebit societii i culturii romneti. Pe baza unor nalte coli deja existente au fost ntemeiate universiti la Iai i la Bucureti, iar numrul de instituii culturale i tiinifice a crescut semnificativ. Un mare impact n literatura romn l-a avut cercul literar Junimea, fondat de un grup de personaliti n jurul criticului literar Titu Maiorescu, n 1863. Acesta a tiprit revista Convorbiri literare, unde au publicat, printre alii, Mihai Eminescu, poetul naional al Romniei, Ion Creang, Vasile Alecsandri i Ion Luca Caragiale, cel mai important dramaturg romn. n aceeai perioad, Nicolae Grigorescu a fost unul dintre fondatorii picturii romne moderne. Prima jumtate a secolului al XX-lea este un moment important pentru cultura romn, aceasta atingnd nivelul su maxim de afirmare internaional n armonie cu tendinele culturale europene. Cel mai de seam artist plastic, care a ocupat un loc deosebit i n istoria artei

mondiale, a fost sculptorul Constantin Brncui, o figur central a micrii artistice de avangard i un pionier al captrilor, inovator n sculptura mondial prin imersiunea n sursele primordiale ale creaiei populare. nceputul secolului al XX-lea a fost, de asemenea, o perioad important pentru proza romneasc, n care au activat personaliti precum romancierii Liviu Rebreanu, Mihail Sadoveanu i Camil Petrescu. n dramaturgie, un talent aparte a fost Mihail Sebastian, iar Lucia Sturdza Bulandra a fost actria cea mai reprezentativ pentru aceast perioad. Poezia interbelic va ajunge s se sincronizeze cu marea poezie european. Cei mai nsemnai poei din aceast perioad sunt: George Bacovia, Tudor Arghezi i Ion Barbu. De asemenea, Tristan Tzara, unul dintre fondatorii micrii dadaiste, era originar din Romnia. De asemenea, n timpul acestei epoci s-au ivit i n filozofia romn figuri ca Lucian Blaga, Dimitrie Gusti, Tudor Vianu i Vasile Conta. n domeniul istoriei, perioada a fost dominat de marele erudit Nicolae Iorga. Dup cel de-al Doilea Rzboi Mondial, regimul comunist a introdus o cenzur aspr i a folosit cultura ca pe un mijloc de control i subordonare a poporului. Libertatea de exprimare a fost constant restricionat pe diverse ci. n aceast perioad, personaliti dintre cele mai reprezentative au fost: scriitorii Marin Preda, Nicolae Breban, poeii Nichita Stnescu, Marin Sorescu, precum i criticii literari Nicolae Manolescu i Eugen Simion. O alt consecin a atitudinii comuniste fa de elite, n general, a fost apariia, pentru prima dat in istoria Romniei, a unei diaspore adevrate incluznd mari personaliti ale vieii tiinifice i culturale: George Emil Palade (laureat al Premiului Nobel n Biologie); Mircea Eliade, renumitul istoric al religiilor; Eugen Ionescu, dramaturg al absurdului, i Emil Cioran. Ali membri al diasporei au fost Sergiu Celibidache i Ionel Perlea, renumii dirijori. Religie Viaa religioas n Romnia se desfoar conform principiului libertii credinelor religioase, principiu enunat la articolul 29 din Constituia Romniei, alturi de libertatea gndirii i a opiniilor. Chiar dac nu se definete explicit ca stat laic, Romnia nu are nicio religie naional, respectnd principiul de secularitate: autoritile publice sunt obligate la neutralitate fa de asociaiile i cultele religioase. Biserica Ortodox Romn este instituia religioas din Romnia cu cel mai mare numr de credincioi. Biserica Ortodox, cu tradiii de aproape dou milenii, are rdcini adnci n domeniul cultural i social din Romnia. Ea este o biseric autocefal care se afl n comuniune cu celelalte biserici ortodoxe. Cea mai mare parte a populaiei Romniei, respectiv 86,7%, s -a declarat ca fiind de confesiune cretin ortodox, conform recensmntului din 2002. Ponderea comunitilor religioase aparintoare altor ramuri ale cretinismului este urmtoarea: romano catolici (4,7 %), reformai (3,7 %), penticostali (1,5 %) i romni unii (0,9 %). Astfel, populaia cretin din Romnia reprezint 99,3% din totalul populaiei rii. n Dobrogea exist i o minoritate islamic compus majoritar din turci i ttari. De asemenea, la recensmntul din

2002, n Romnia existau 6 179 de persoane de religie mozaic, 21 349 de atei sau persoane fr religie i 11 734 de persoane care nu i-au declarat religia. Pn la Unirea din 1918, cea mai mare parte a populaiei din Transilvania era format din credincioi ai Bisericii Romne Unite cu Roma, ca urmare a trecerii unei mari pri a romnilor, pn atunci ortodoci, la Biserica Romei, la sfritul secolului al XVII-lea. Catolicismul i protestantismul sunt prezente mai ales n Transilvania i Criana. n Bihor, de pild, se afl centrul cultului baptist din Romnia, comunitatea de aici numrnd 22 294 de adepi. De asemenea, n Romnia exist i alte culte, precum ortodocii pe stil vechi, cultul armean i altele asemenea. n august 2010, n Romnia existau 18.300 de biserici. Politica Dup decembrie 1989, Romnia i-a reorientat politica pe calea ntririi legturilor cu occidentul, n mod special cu Statele Unite i Uniunea European. Dac, n 1972, Romnia devenea membr a Bncii Mondiale i a FMI i de asemenea a Organizaiei Mondiale a Comerului, n 2004 ea a devenit membr a NATO iar din 2007 face parte din Uniunea European. Liderii Romniei postdecembriste au fcut declaraii publice n ceea ce privete strngerea relaiilor cu alte ri europene i, de asemenea, n ceea ce privete ajutorul dat acestora n procesul integrrii euro-atlantice, n special n cazul Moldovei, Ucrainei i Georgiei. Liderii romni au declarat public n mai multe ocazii c se ateapt ca ntr-o perioad de aproximativ 10 ani, toate rile democratice postsovietice din Europa Rsritean i din Caucaz s accead n UE i NATO. n decembrie 2005, preedintele Traian Bsescu i secretarul de stat SUA Condoleezza Rice au semnat un acord care permite instalarea de baze militare americane n Romnia.