Sunteți pe pagina 1din 4

Analiza tranzactionala Este o tehnica folosita pentru a analiza procesele de comunicare si de imbunatatire a abilitatilor sociale.

Scopul acestei tehnici este acela de a ne atrage atentia asupra modului in care comunicarea noastra poate fi influentata de experientele din copilarie; de asemenea, ne ajuta sa decodificam semnificatiile din spatele actelor comunicationale, si totodata sa descoperim si sa raspundem pe potriva inselaciunii si lipsei de onestitate. In esenta, analiza tranzactionala se bazeaza pe starile de sine, in afara carora noi comunicam. Un schimb se produce atunci cand intr-o conversatie, starea de sine a unuia dintre interlocutori se raporteaza la starea de sine a celuilalt. Pentru a deosebi aceste stari (atat pe ale noastre, cat si pe ale celorlalti), ar trebui sa evaluam comportamentele verbal si non-verbal, asa cum sunt ele explicate in urmatoarea teorie: Berne, in Games People Play, identifica trei stari de sine: 1. Parintele 2. Adultul 3. Copilul.

Fiecare dintre acestea sunt declansate de inregistrarile interioare ale experientelor noastre anterioare, referitoare la oameni, momente, locuri, evenimente, si mai ales ale reactiilor si sentimentelor noastre fata de acestea. Multe dintre ele apartin copilariei. Totusi, putem sa nu fim constienti de acestea, iar ele sa ne afecteze in tot acest timp modul de a comunica. Starea de sine parentala este foarte mult influentata de comportamentul afisat de parintii nostri ori alte figuri cu un statut autoritar inca din frageda copilarie. Domeniul sau de interes este reprezentat de responsabilitatile adresate atat noua cat si celorlalti. Exista doua voci ale starii parentale, cea critica a Parintelui Normativ si cea a Parintelui Grijuliu. Prima voce stabileste standarde de comporatment si poate critica atat comportamentul celorlalti cat si pe cel al nostru; cea de-a doua voce este protectoare si sfatuitoare. Adultul din noi reprezinta vocea ratiunii, a motivatiei corecte si a bunului simt. Aceasta stare de sine analizeaza realitatea, aduna informatii, schiteaza concluzii, stabileste retionamente, rezolva probleme si ia decizii. Aceasta voce se dezvolta de-a lungul vietii si este capabila sa controleze influentele celorlalte doua stari de sine. Starea de sine a Copilului este vazuta ca avand trei fatete: cea a Copilului Liber, a Copilului Adaptat si cea a Micului Profesor. Creativitatea, relaxarea, modurile noastre de a ne distra, riscul, spontaneitatea, acestea sunt caracteristici ale Copilului Liber. Starea de sine a Copilului Adaptat priveste inclinatia catre rebeliune, conformitate sau servilism, fata de cererile figurilor autoritare. Inca mai exista discutii cu privire la faptul ca actiunile noastre ca adulti sunt conditionate de modul nostru de a ne fi adaptat si cooperat cu figurile autoritare in copilarie.

Micul Profesor reprezinta un Copil in curs de dezvoltare catre starea de Adult, demonstrandu-si capacitatea de a rationa, de a fi cretiv, de a rezolva probleme, de a folosi intuitia si de a dezvolta tactici de manipulare (cum ar fi folosirea comunicarii si a comportamentului in asa fel incat sa obtina ceea ce doreste, tactici care pot fi folosite chiar si mai tarziu). Starile de schimb: Daca am vorbit despre cele trei stari principale, subdivizate la randul lor, identificam acum patru stari de schimb: cea complementara, contingent, dubla si cea incrucisata. Ultimele trei, conform lui Eric Berne in What do you say after youve said Hello?, fiind si cele la care se produc problem de comunicare. In cadrul starii de schimb complementare de cele mai multe ori comunicarea se poate realiza fara mari probleme. Pentru a define un schimb ca fiind complementar nu este neaparat necesar sa spunem ca reactiile si raspunsurile dintre interlocutorii unei conversatii sunt apropiate sau potrivite. Schimbul incrucisat se produce atunci cand starile de sine nu sunt complementare. Un schimb contingent se produce atunci cand un interlocutor afiseaza o anumita stare de sine mascata sub forma altei stari de sine. In cazul schimbului dublu, ambii interlocutori ofera atat mesaje ascunse/subtile, cat si mesaje fatise/directe. Analiza tranzactionala ne ajuta asadar sa observam in timp util cand si din ce motiv o conversatie ia o alta turnura decat cea dorita, sau ne poate da un semnal de alarma atunci cand suntem pe cale sa dam un raspuns nepotrivit. De asemenea, ne permite sa mentinem controlul si echilibrul schimbului communicational. Ca sfat, este important ca starea de Adult sa fie tinuta sub control si sa i se acorde o mai mare prioritate in acelasi timp, astfel incat chiar daca celelalte doua stari, cea de Copil si/sau de Parinte, sunt active, sa fie folosite intr-un mod corespunzator in orice situatie comunicationala. Jocurile si scenariile: O alta teorie a lui Berne este aceea ca ne jucam adeseori in interactiunile noastre cu ceilalti. El descrie jocul ca fiind o serie continua de schimburi complementare ulterioare, care progreseaza catre un rezultat bine definit, predictibil chiar. Jocurile sunt identificate cu ajutorul motivatiei ascunse, naturii repetitive si promisiunii de castig in plan psihologic pentru participantii la joc. Participantii unui joc cauta, spre ex., o binecunoscuta slabiciune a victimei, o tinta marcata in viziunea lui Berne, asupra careia jucatorii se folosesc de diverse trucuri. Schimbul rolurilor intre jucatori poate prinde tint ape picior gresit: mai mult, jucatorul-victima poate observa in acest moment ca ceva a mers

gresit, iar acest lucru poate duce la o confuzie si poate creea o disonanta intre jucatori. Jocul poate pica, insa jucatorii pot obtine o satisfactie psihologica. Berne sustine ca orice joc, jucat fie constient, fie inconstient, este o forma mai putin sincera si defensive de comunicare. El identifica numeroase tactici pe care oricine le poate pune in practica. Daca jucatorul-victima este constient de jocurile pe care oamenii le pun in practica in interactiunile si schimburile comunicationale, acesta va putea sa le dejoace si/sau sa le redirectioneze cursul de schimburi intr-o directie mutual benefica. Scenariile, in viziunea lui Berne, reprezinta un tip de naratiune psihologica in care un individ poate juca pentru o perioada de timp. Acestea incep sa se dezvolte inca din copilarie, dar pot influenta interactiunile inter-personale si de-a lungul vietii. Scenariul cuprinde imaginea de sine a individului, expectatiile acestuia si modul de orientare catre ceilalti. Constituie o baza pentru actiune. Potrivit lui Berne, tendinta oamenilor este aceea de a cauta o justificare pentru scenariile lor. Astfel, ei pot actiona intr-un schimb cu ceilalti si pot interpreta in diverse moduri actiunile lor, in linie cu asteptarile stabilite in scenariu. Constientizarea rolului scenariilor declansate de experiente anterioare si/sau conditionarea lor pot servi mentinerii controlului si schimbarii in vietile noastre. Pozitiile de viata: Thomas Harris, in Im OK- Youre OK, scrie despre patru pozitii adaptate in viata care pot fi folosite in analiza tranzactionala pentru a explora imaginea de sine a unui individ in relatie cu ceilalti. La fel ca si starile de sine enuntate de Berne, aceste pozitii sunt dezvoltate inca din copilarie si influenteaza natura si directia scenariilor pe care indivizii si le scriu pentru ei insisi. Aceste pozitii pot fi modificate si/sau schimbate, desi, in unele cazuri, Thomas si Amy Harris afirma ca astfel de schimbari/modificari necesita ajutor specializat. Pozitia de viata eu sunt ok- tu esti ok este prima pozitie, in care indivizii au incredere in propriul merit de a fi, ca sa spunem asa, la fel ca si in meritul celorlalti. O astfel de pozitie face ca indivizii sa adopte o pozitie mult mai deschisa, mai increzatoare si mai pozitiva in comunicarea cu ceilalti. Harris considera ca pentru a obtine si mentine o astfel de pozitie totusi, este nevoie de effort in cazul in care, in urma experientelor din copilarie, indivizii au ramas cu resentimente. Mai des intalnita este pozitia nu sunt bine- tu esti bine. Harris considera ca de-a lungul copilariei noi am fost recipientele multor mesaje, multe dintre acestea fiind critice, cu scopul de a ne forma un anume comportament in conformitate cu tiparele acceptate de societate. Aceasta pozitie lasa indivizilor un sentiment de inferioritate si poate fi demonstrate in comunicarea defensive, unde putem oferi ca exemplu jocurile in comunicare (mentionate mai sus). Exemplele de abandon sau abuz in copilarie pot duce la a treia pozitie de viata- eu sunt bine-tu nu esti bine, si poate fi identificata in comunicarea agresiva sau ostila, marcata de resentimente.

Cea de-a patra pozitie, eu nu sunt bine-tu nu esti bine, este una negative, care, printr-un acces de diperare conduce la un anume mod de a comunica. Astfel, oricine afla despre aceste notiuni, si-ar putea face o mica introspective pentru a observa de ce experiente au avut parte, pentru a vedea cum anume categoriile starilor de sine, a jocurilor, scenariilor si pozitiilor de viata pot fi regasite in experientele de zi cu zi.