Fondul Monetar International (FMI)

Fondul Monetar International este o institutie financiara internationala care a fost creata in urma Conferintei Natiunilor Unite de la Bretton-Woods (SUA). Statutul acestei institutii, al carei sediu se afla la Washington, a fost adoptat la 22 iulie 1944, in urma Conferintei Monetare si Financiare Internationale de la Bretton-Woods, la care au participat 45 de state, si a intrat in vigoare la 27 decembrie 1945. Acest statut prevede ca Fondul Monetar International este o institutie cooperativa cu deplina personalitate juridica, alcatuita dintrun sistem de organe de conducere, avand un buget propriu si un mecanism procedural de decizie si de interpretare a propriului statut, al carei rol este de a promova cooperarea monetara internationala, stabilitatea valutara si incheierea unor acorduri valutare care sa asigure stimularea cresterii economice si asigurarea unui grad ridicat de ocupare a fortei de munca, precum si de a acorda asistenta financiara temporara tarilor membre, in conditii adecvate, in vederea ajustarii balantelor de plati ale acestora. Infiintarea unei astfel de institutii a fost necesara in vederea solutionarii problemelor economice (legate in principal de deteriorarea schimburilor comerciale) si monetare internationale (instabilitatea cursurilor de schimb), grav afectate de cel de-al doilea razboi mondial. Ulterior, necesitatea existentei si functionarii acestei institutii a fost cauzata de aparitia si extinderea crizelor financiare la nivel international, care impun instaurarea unei ordini internationale in domeniul financiar si monetar menite sa reglementeze si sa limiteze fluctuatiile cursurilor de schimb, paritatea monedelor si marimea deficitului balantei de plati externe, precum si liberalizarea pietelor financiare si a contului de capital. Fondul Monetar International este interesat nu numai de problemele economice si financiare ale fiecarei tari membre, ci de functionarea Sistemului Monetar International in ansamblul sau. Statutul Fondului Monetar International imparte membrii in doua categorii, si anume: membri de origine (tarile care au participat la Conferinta de la Bretton-Woods din iulie 1944) si alti membri (tarile care au aderat la FMI dupa data de 31 decembrie 1945). Nu sunt membri FMI pana in prezent urmatoarele tari: Andorra, Nauru, Malta, Sahara de Vest,Cuba, Coreea de Nord, Liechtenstein, Vatican, Kosovo si Taiwan. Activitatea FMI a inceput la 1 martie 1947, iar numarul tarilor membre a crescut de la 70, in anul 1946, la 185 in anul 2008. Aceasta evolutie ilustreaza o crestere importanta a numarului de membri precum si a interesului pentru aceasta institutie, mai ales dupa anul 1990, cand multe tari foste comuniste au inceput o serie de reforme structurale importante in vederea orientarii economiilor lor spre economia de piata si au solicitat sa devina tari membre ale FMI pentru a beneficia de sprijinul acestui organism financiar.

Drepturile si obligatiile tarilor care adera la Fondul Monetar International . Tarile membre FMI au urmatoarele drepturi: - sa efectueze tranzactii si operatii cu Fondul Monetar International (tranzactiile se refera la schimburi de active monetare, iar operatiile reflecta utilizarile sau incasarile de active monetare);

- sa cumpere sume in valute liber utilizabile sau in DST in schimbul unor sume in moneda nationala in vederea echilibrarii balantei de plati; - sa participe la adoptarea deciziilor in cadrul FMI; - sa primeasca alocari de DST; - sa adere la Banca Internationala pentru Reconstructie si Dezvoltare (BIRD). O tara membra a FMI are urmatoarele obligatii cu titlu general: - sa furnizeze date economice si financiare necesare derularii operatiunilor cu Fondul; - sa elimine restrictiile in domeniul platilor si transferurilor pentru tranzactiile internationale curente; - sa elimine practicile monetare discriminatorii; - sa asigure, la cerere, convertibilitatea sumelor in moneda proprie detinute de celelalte state. Din ce sunt constituite resursele FMI Resursele FMI sunt constituite din cotele-parti depuse de statele membre, care detin ponderea cea mai ridicata in totalul acestora si sunt susceptibile la modificari periodice, precum si din imprumuturile contractate de FMI. Cotele-parti depuse de statele membre reprezinta participarea financiara a fiecarei tari, iar marimea acestora influenteaza puterea de vot a fiecarei tari, accesul la facilitatile de credit oferite de FMI si marimea alocarilor de Drepturi Speciale de Tragere (DST) pentru fiecare tara membra. Marimea cotei de participare la resursele Fondului a fost stabilita initial, in dolari americani, in functie de dimensiunea economica a tarii respective in cadrul economiei mondiale, luandu-se in considerare o serie de indicatori economici importanti, si anume: - 2% din venitul national brut; - 5% din rezervele de aur si de dolari SUA; - 10% din media importului; - 10% din variatia maxima a exportului; - suma elementelor de mai sus, majorata cu ponderea exportului mediu in venitul national. Potrivit statutului initial, cota-parte trebuia varsata in aur si in moneda nationala, astfel: - partea varsata in aur (pana in anul 1979 aceasta transa a fost numita transa-aur) reprezenta partea cea mai mica dintre 25% din cota si 10% din rezervele oficiale nete in aur si dolari. Ea putea fi varsata la alegere in DST sau valute acceptate de Fond; - partea varsata in moneda nationala reprezenta diferenta pana la completarea cotei, de regula 75% din marimea acesteia. Sumele in moneda nationala a unei tari aflate la dispozitia Fondului si care depasesc acest procent reflecta datoria tarii in cauza fata de Fond, iar sumele cu care disponibilitatile Fondului in moneda unei tari sunt mai mici decat acest nivel reflecta datoria Fondului fata de tara respectiva. Varsamintele in moneda nationala a unei tari sunt reflectate in conturile deschise pe seama Fondului la banca centrala a tarii membre. De marimea cotelor-parti depinde puterea de vot a membrilor FMI, deoarece numarul de voturi atribuit unui stat este proportional cu capitalul subscris de acesta la Fond. Totusi, indiferent de marimea cotei-parti subscrise, o tara membra dispune de 250 de voturi, la care se adauga cate un vot suplimentar pentru fiecare parte din cota sa echivalenta cu 100.000 DST.

In urma reuniunii anuale a membrilor FMI din luna septembrie 1997 s-a luat decizia majorarii cu 45% a cotelor tarilor membre si a unei noi alocari de DST. Aceasta majorare a reprezentat un factor esential de crestere a capacitatii tarilor membre de a beneficia de resurse financiare mai insemnate de la FMI. Functiile Fondului Monetar International Preocuparile FMI sunt legate atat de asigurarea echilibrului valutar al tarilor membre cat si de administrarea Sistemului Monetar International. Pornind de la obiectivele Fondului Monetar International, care vizeaza sustinerea expansiunii si a cresterii echilibrate a comertului international si promovarea dezvoltarii economice a tarilor lumii, fiecare tara membra este chemata sa implementeze politici economice si financiare care sa asigure cresterea economica in conditii de stabilitate a preturilor si sa elimine factorii care perturba echilibrul financiar si valutar. Aceste obiective ale Fondului Monetar International se realizeaza prin urmatoarele functii:
1)

supravegherea politicilor cursurilor valutare practicate de tarile membre si adoptarea unor principii specifice in vederea orientarii tarilor membre spre astfel de politici. Supravegherea politicilor financiar-valutare internationale a constituit scopul initial al Fondului, care se manifesta si in prezent prin supravegherea politicilor promovate de tarile membre, politici care trebuie sa fie in concordanta cu obligatiile acestora, prevazute in Statut. Aceste tari sunt obligate sa colaboreze cu Fondul si cu ceilalti membri pe probleme de natura financiarvalutara si de politica macroeconomica; acordarea de asistenta tehnica tarilor membre. FMI acorda tarilor membre asistenta tehnica in domenii diverse, cum sunt politicile fiscale si monetare, balanta de plati externe, sistemul bancar etc. In ultima perioada se constata o diversificare din ce in ce mai mare a asistentei tehnice, concretizata in: trimiterea gratuita de specialisti in domeniile de expertiza ale FMI, asigurarea de consultanta in domeniul politicilor economice si financiare, sprijin in elaborarea si implementarea politicilor valutare si fiscale, sustinerea crearii unor institutii financiare (infiintarea de banci centrale si a trezoreriilor), sprijin in revizuirea si chiar elaborarea legislatiei in domenii specifice, asistenta gratuita in domeniul colectarii si prelucrarii datelor statistice si perfectionarea functionarilor publici s.a. Asistenta tehnica reprezinta aproximativ a cincea parte din bugetul operational al FMI, iar finantarea acesteia se face atat din resurse interne cat si externe (donatii primite); acordarea de asistenta financiara tarilor care se confrunta cu dificultati in echilibrarea balantei de plati. Aceasta asistenta consta in acordarea unei tari a dreptului de a cumpara cu moneda nationala o moneda a altei tari membre, cu obligatia acesteia de a-si rascumpara moneda nationala la un anumit interval de timp. La acordarea unui credit de acest tip de catre FMI unei tari membre sunt solicitate de la aceasta garantii speciale, care constau in obligatia guvernului tarii beneficiare a imprumutului de a asigura realizarea anumitor indicatori de stabilitate macroeconomica, definiti in cadrul strategiei proprii de relansare a economiei sau stabiliti in cooperare cu reprezentantii Fondului. Acesti indicatori macroeconomici vizeaza politica monetara, cea bugetara, cea fiscala si politicile structurale macroeconomice. De asemenea, tara beneficiara a creditului trebuie sa indeplineasca o serie de conditii, cum sunt: sa faca dovada ca valuta solicitata ii este neaparat necesara pentru plati compatibile cu principiile FMI, sa nu fi fost anterior declarata ca neadmisa la resursele Fondului, din diverse motive, sa faca dovada ca isi poate rascumpara propria moneda la scadenta imprumutului etc. Cele mai importante credite acordate de FMI sunt orientate spre tarile cu un PNB/locuitor scazut.

2)

3)

Activitatea de sprijin financiar a Fondului a fost extinsa in ultima vreme prin acordarea de catre acesta a unor imprumuturi specifice, si anume: - finantarea compensatorie, care se acorda in cazul unor variatii puternice ale preturilor unor produse primare, care pot avea ca efect provocarea de dezechilibre ale balantelor de plati externe; - finantarea stocurilor tampon, care se acorda tarilor in curs de dezvoltare care stocheaza produse primare in vederea reducerii ofertei excesive de pe pietele internationale, susceptibila sa conduca la prabusirea preturilor; - finantarea extinsa, care se acorda tarilor care se confrunta cu dezechilibre ale balantei de plati externe si care se confrunta cu dificultati in dezvoltarea economica etc.

BANU BIANCA XI-C