ORGANIZAREA SI FUNCTIONAREA PARLAMENTULUI ELVETIAN Anghel Nicoleta Maria (Anul II, Grupa 2) Tema aleasa este `Organizarea si functionarea

Parlamentului elvetian`. Motivul care a stat la baza acestei alegeri a fost: oarecarea dificultate in vederea incadrarii sistemului constitutional elvetian intr-un tip de sistem sau regim politic. In lucrarea de fata ne concentram asupra rolului parlamentului, procedurii legislative, statutului membrilor parlamentului si asupra controlului parlamentar. Sunt necesare cateva precizari in legatura cu formarea sistemului constitutional elvetian intrucat acesta are particularitati rezultate din raporturile statornice intre cele trei puteri, pe care nu le intalnim in alte state. Pe de alta parte, trasaturile regimurilor politice de tip occidental se regasesc in totalitate in modelul de organizare si functionare a regimului politic din Elvetia. In acest sens , facem referire la pluralismul, libertatea, egalitatea cetatenilor in fata legilor, principiul reprezentarii, principiul suveranitatii puterii poporului, principiul legalitatii s.a. Ca trasatura definitorie a sistemului de guvernare elvetian se numara recursul la forme tipice ale democratiei directe (initiative legislative populara si referendumul) si chiar la o forma arhaica a acesteia (Landsgemeinden adunarea cetatenilor). In ceea ce priveste separatia puterilor, atat Constitutia in vigoare (adoptata in 1999), cat si Constitutia anterioara (care dateaza de la 1874) apropie regimul politic elvetian de regimul presidential. In timp ce parlamentul este autoritatea suprema a Confederatiei (acesta legifereaza si exercita un control general asupra tuturor organismelor investite cu sarcini in beneficiul comunitatii federale), Guvernul este autoritatea directoriala si executiva suprema a statului. In organizarea raporturilor intre puteri se disting , totodata, trasaturi ale regimurilor parlamentare fara, insa, ca regimul politic elvetian sa poata fi caracterizat ca un regim semiprezidential. In Elvetia sunt diverse si des utilizate formele de exprimare directa a vointei populatiei. Referendumul este deja considerat ca un instrument de guvernare care concureaza cu principiul reprezentarii. In Elvetia s-a preferat democratia directa, insa fara a se renunta la democratia reprezentativa. Democratia directa elvetiana nu se opune principiului reprezentarii, dar ii ingusteaza sfera de actiune. O astfel de limitare influenteaza si conceptia despre rolul partidelor politice in functionarea corpului politic si al societatii civile, precum si conceptia despre rolul clasei politice. Regimul politic elvetian are la baza, intre alte principii, principiul pluralismului politic concretizat si exprimat prin pluripartidism; astfel partidele politice sunt corpuri intermediare intre populatie si guvernanti. Nici institutiile politice clasice, nici partidele politice nu detin in totalitate monopolul conducerii si respectiv al formarii si exprimarii opiniei publice, intrucat corpul electoral ia pe seama sa importante sarcini de decizie la nivel central si local. Suveranitatea Parlamentului nu este nu nimic stirbita de ponderea si importanta, precum si de rolul deliberativ al referendumurilor. Optiunea pentru referendum in Elvetia, convertita deja intr-o veritabila traditie istorica, poate fi explicata prin lipsa in aceasta tara a unei monarhii in interesul occidental al notiunii, precum si prin marea influenta a religiei protestante (in special calvinismul). Continuam lucrarea de fata prin inceperea prezentarii modului de organizare si functionare al Parlamentului. Adunarea federala Parlamentul elvetian este compus din doua Camere legislative: Consiliul National si Consiliul Statelor, care au o componenta identica. Consilul National este compus din 200 de membrii, iar Consilul Statelor din 46 de membrii.1
1

In Consiliul National sunt reprezentate 14 partide. Prin cele mai numeroase se numara: Partidul Popular Elvetian, Partidul Social Democratic Elvetian, Partidul Radical-Democratic Elvetian, Partidul Crestin Democratic Popular Elvetian, Partidul Ecologist Elvetian.

Membrii Consiliului Statelor, numiti `consilieri de stat` sunt alesi prin scrutin majoritar cu doua tururi, in cele mai multe dintre cantoane. Desemnarea consilierilor de stat tine seama de particularitatile si traditiile fiecaruia dintre cantoane si semi-cantoane. Adunarea federala, ca reprezentanta a poporului si a cantoanelor, este autoritatea suprema a Confederatiei, in masura in care aceasta nu incalca drepturile poporului si ale cantoanelor. Exista un asa numit regim de adunare, specific Elvetiei, ce presupune o preponderenta a forului legislative asupra Consiliului federal, organism care detine puterea executive. Acest tip de regim politic rezulta, in primul rand, din procedura de desemnare a membrilor Guvernului federal (organism directorial alcatuit din sapte ministri si care are atributii reduse), iar in al doilea rand , din faptul ca autoritatea suprema in cadrul Confederatiei apartine Adunarii federale. Exista insa autori ce considera, dimpotriva, ca regimul politic elvetian ar trebui clasat printer modelele de separare rigida a celor trei puteri. Dispunerea celor 200 de mandate pe cantoane se face tinand cont de populatia acestora, dar, fiecare canton beneficiaza de cel putin un mandat.1 In Consiliul Statelor, sase cantoane sunt reprezentate fiecare de catre un delegat, restul cantoanelor beneficiind de cate doua locuri. Cele doua Camere legislative sunt alese pentru un mandate de patru ani.Camerele se intrunesc in sesiune ordinara de patru ori pe an. O sesiune nu dureaza mai mult de patru saptamani. Convocarea corpurilor legislative in sesiune extraordinara poate fi solicitata de un sfert din numarul membrilor fiecarei Camere, precum si Consiliul federal. Camerele sunt conduse de un presedinte ales dintre membrii acestora pentru un mandate de un an. De asemenea, pentru acelasi mandate este ales si un vicepresedinte. Potrivit art.154 din Constitutie, membrii Adunarii federale pot forma grupuri parlamentare care vor prezenta in Camerele legislative programele si interesele partidelor politice care au obtinut mandate in Consiliul National si in Consiliul Statelor in alegerile parlamentare. In Consiliul National, grupurile plitice poarta denumirea de fractiuni. Grupul independentilor ii cuprinde pe acei deputati care au fost alesi pe liste independente. Un grup parlamentar cuprinde cel putin cinci membri.2 Si deputatii independent pot forma un grup daca se asociaza cel putin cinci deputati care au acest statut. In practica parlamentara sunt cazuri cand, se tine seama si de afinitatile politice ale deputatilor, nu numai de apartenenta deputatilor la partidul pe listele carora au candidat, in vederea constituirii grupurilor. In principal, rolul grupurilor consta in examinarea problemelor cu care sunt sesizate Camerele, pentru a se obtine un punct de vedere unitary in procesul dezbaterii acestora si in momentul exprimarii votului. Secretarul general al Adunarii este informat de catre fiecare grup in legatura cu constituirea, componenta sa numerica si nominala. De asemenea, se comunica componenta biroului de conducere al grupului si numele liderului acestuia. In urma alegerilor parlamentare, corpurile legislative alese sunt legal constituite pe data validarii a cel putin doua treimi din numarul membrilor acestora. Biroul Consiliului National este compus din presedinte, un vicepresedinte si patru secretari. Presedintele si vicepresedintele sunt alesi la constituirea Consiliului, pentru un mandate de un an. Urmatorul an, presedintele nu poate fi reales sau ales in functia de vicepresedinte. La randul sau, nici vicepresedintele nu poate fi reales dup ace i-a incetat mandatul. Secretarii sunt alesi in saptamana in care Consiliul este constituit.in afara celor patru secretary se aleg si patru supleanti ai acestora. La alegerea secretarilor se va tine seama de componenta numerica a grupurilor. Rolul secretarilor consta in stabilirea rezultatului voturilor exprimate in plenul Consiliului. Este ales un secretar si un supleant al acestuia pentru un mandat care dureaza un
1

Dintre cele 26 de cantoane, 6 cantoane detin cate un mandate, 2 cantoane au cate doua mandate. Restul cantoanelor au de la 3 mandate la 34. Cantonul Argovie are 15 locuri, Vand 18 locuri, Berna are 26 de locuri, iar Zurich are 34 de locuri. 2 In alegerile pentru Consiliul National, comunistii au obtinut 4 mandate, dar nu au putut forma un grup, deoarece nici un deputat nu a dorit sa se asocieze cu acestia.

an. Biroul consiliului statelor este compus din presedinte, vicepresedinte, secretar si din cate un reprezentant al grupurilor parlamentare. Presedintele conduce dezbaterile Consiliului National si prezideaza biroul si Conferinta presedintilor grupurilor. Conferinta presedintilor de grup este compusa din presedintele si vicepresedintele Consiliului National, precum si din presedintii grupurilor parlamentare. Conferinta se reuneste inaintea fiecarei sesiuni parlamentare si fixeaza, de comun accord cu biroul Consiliului Statelor, la inceputul fiecarui an de functionare, datele si durata sesiunilor. Dupa consultarea grupurilor parlamentare, biroul Consiliului National, numeste comisiile permanente. Intre diferitele grupuri parlamentare este repartizat numarul locurilor fiecarei comisii, proportional cu numarul membrilor fiecarui grup. In Consiliul National, comisiile constituite au 25 de membrii, iar in Consiliul Statelor au 13 membri. Sedintele comisiilor permanente sunt secrete. Cele doua Camere legislative isi pot institui atat comisii commune cat si comisii de ancheta parlamentara. Consiliul National si Consiliul Statelor se reunesc in sedinta comuna pentru realizarea unor atributii cu caracter electiv , cum ar fi: alegerea membrilor Guvernului federal, a cancelarului Confederatiei, precum si pentru desemnarea Tribunalului federal. In ceea ce priveste statutul membrilor Parlamentului, mandatul acestora are caracter reprezentativ. Deputatii reprezinta natiunea, iar membrii Consiliului Statelor reprezinta cantoanele in care au fost alesi. Membrii celor doua Consilii beneficiaza de independent absoluta.1 Cu privire la regimul incompatibilitatii, Constitutia precizeaza ca functiile de membru al Consiliului National, al Consiliului Statelor, al Consiliului federal si de judecator al Tribunalului federal sunt incompatibile. Alte incompatibilitati sunt stabilite prin lege speciala. Majoritatea parlamentarilor cumuleaza mandatul cu diferite activitati profesionale. Mai exista incompatibilitati intre calitatea de membru al Corpurilor legislative si cea de functionar public federal sau de militar; este interzis cumulul demnitatii de reprezentant al natiunii si de cleric, indiferent de cultul religios. Nu exista nici o interdictie de cumul in ceea ce priveste functiile sau profesiile cu caracter privat si demnitatea publica de deputat. La inceputul mandatului, membrii corpurilor legislative sunt obligati prin lege sa declare in scris biroului adunarii, activitatea profesionala, functiile detinute in organism de conducere ale fundatiilor, intreprinderilor sau societatilor importante elvetiene sau straine, de drept privat si public; functiile permanente si de conducere sau cele de consilier pe care le are in grupuri de interese importante, elvetiene si straine, precum si functiile pe care le ocupa in cadrul altor autoritati publice ale Confederatiei. De asemenea, daca parlamentarii au interese personale si directe fata de o problema, in legatura cu care, acestia doresc sa isi exprime opinia in sedinta unei comisii sau in plenul adunarii, sunt obligati sa informeze biroul adunarii din care fac parte. Membrii Parlamentului beneficiaza de un regim de imunitate, care consta in lipsa raspunderii juridice pentru opiniile exprimate, in aceasta calitate, in fata Camerelor legislative. Potrivit regulamentelor parlamentare, daca un parlamentar ar exprima opinii jicnitoare la adresa altei personae, chiar injurii, drept sanctiune acesta ar putea fi `chemat la ordine` de catre presedintele adunarii.2 Deputatii isi asuma o raspundere juridica pentru faptele penale comise in raport cu activitatea sau situatia sa oficiala. Se are in vedere coruptia, abuzul de autoritate, gestiunea

1 2

Art. 161 din Constitutie stabileste `interdictia mandatului imperative` Art. 52 din Regulamentul Consiliului National, potrivit caruia presedintele cheama la ordine pe oratorul care pronunta cuvinte ofensatoare. Presedintele adunarii poate sa retraga dreptul la cuvant al deputatului, daca acesta nu da curs chemarii la ordine.

frauduloasa. Parlamentarul poate fi urmarit numai cu autorizarea Camerei al carui membru este. Imunitatea se ridica prin hotararea Camerei, la solicitarea autoritatii publice competente. Daca parlamentarii ar comite infractiuni, care nu au legatura cu activitatea lor parlamentara, ei pot fi urmariti in timpul sesiunii numai cu acordul lor. Daca procedura de urmarire s-a declansat anterior deschiderii sesiunii parlamentare, parlamentarul in cauza poate solicita Consiliului National sa-l scuteasca de obligatia de a raspunde citatiei primate si chiar sa dispuna eliberarea sa din arestul preventive, pentru a-si putea indeplini mandatul. Adunarea federala adopta legi federale si ordonante. Prin lege federala se reglementeaza: exercitarea drepturilor politice, restrangerea drepturilor consfintite in Constitutie, drepturile si obligatiile persoanelor, calitatea de contribuabil, obiectul impozitelor si modalitatea de calcul a acestora, obligatia cantoanelor privind exercitarea dreptului federal, organizarea autoritatilor federale, regimul taxelor si impozitelor datorate Confederatiei. Adunarea mai adopta si hotarari cu caracter federal ce au o durata limitata1. Ordonantele cuprind norme juridice cu forta juridical inferioara legii si nu se supun referendumului. In general ordonantele sunt adoptate de Consiliul federal. Initiativa legislative apartine parlamentarilor, grupurilor parlamentare si comisiilor, Consiliului federal si cetatenilor in conditiile stabilite de Constitutie pentru exercitarea initiative populare. Drept de initiative au si cantoanele. Dreptul de initiativa legislative consta in dreptul de a depune un proiect de lege, sau propune elaborarea unui astfel de proiect Adunarii federale. Dezbaterea in plen a proiectului de lege se desfasoara in doua etape. In prima etapa are loc o discutie generala asupra principiilor generale ale reglementarii propuse, dupa care urmeaza, in a doua etapa, dezbaterea proiectului pe articole. Dupa votarea pe articole a proiectului de lege, urmeaza exprimarea votului final. Daca exprimarea votului final se face in prezenta majoritatii membrilor fiecarei Camere, se intruneste cvorumul legal de sedinta. Deciziile se adopta cu majoritate de voturi.daca proiectul este adoptat de o Camera se transmite celeilalte in vederea reluarii procedurii. Daca a doua Camera adopta proiectul, dar cu modificari de continut, sze declanseaza o procedura speciala de mediere a divergentelor de redactare. Daca cele doua Camere resping proiectul de lege, acesta este scos din evident Adunarii federale. Intre Adunarea federala si Consiliul federal exista raporturi ce reflecta specificitatea regimului politic. In Constituie regasim atat trasaturi ale regimului parlamentar (cum ar fi alegerea membrilor Consiliului federal de catre Adunarea federala), cat si trasaturi prezidentiale (neasumarea unei raspunderi politice a Guvernului fata de parlament). Ambele organism, fiecare detinatoare a unui tip de putere (legislative si executive), au atributii distinct pe care le exercita fara a colabora strans una cu alta. Potrivit Constitutiei, Adunarea federala exercita o `inalta supraveghere`. Prin acest lucru se intelege controlul asupra Consiliului federal si a administratiei federale, precum si a tribunalelor federale si a altor organism carora le sunt incredintate sarcini in beneficial Confederatiei. In baza acestei prevederi Consiliul federal depune anual in fata Adunarii federale un raport de gestiune, prezentand modul in care a condus activitatea administratiei publice in anul precedent. De asemenea, Adunarea federala poate incredinta mandate Consiliului federal, avand dreptul sa exercite o influenta in domenii importante din sfera de competenta a Guvernului federal. Parlamentarii pot cere explicatii membrilor Consiliului federal, adresandu-le intrebari,privind diferite aspect curente ale activitatii autoritatii executive. Raspunsul Consiliului federal poate fi prezentat oral sau transmis in scris. De asemenea, deputatii pot cere Consiliului federal explicatii privind probleme care intereseaza Confederatia, sau, prin
1

Hotararile federale contin norme de drept. Hotararile federale simple nu sunt supuse referendumului.

intermediul unei interpelari sa le furnizeze informatii privind evenimente sau probleme care intereseaza politica interna sau externa. Formal, Consiliul federal nu este responsabil in fata Adunarii federale. De aceea Constitutia nu prevede posibilitatea revocarii mandatului Cabinetului prin adoptarea unei motiuni de cenzura. Practice, membrii Guvernului federal nu pot fi revocati din functie pe durata mandatului. Pe de alta parte, Guvernul nu poate dizolva adunarile, nu poate ridica obiectia de neconstitutionalitate a legilor votate de acestea, dupa care se pot opune vointei legislative a parlamentului.

BIBLIOGRAFIE

1. Arend Lijphart, Modele ale democretiei.Forme de guvernare si functionare in treizeci si sase de tari. Ed. Polirom, Iasi, 2000 2. Ionescu Cristian, Regimuri politice contemporane, Ed. C.H.Beck, Bucuresti, 2005 3. Pierre Martin, Sisteme electorale si modurile de scrutiny, Ed. R.A.M.O., Bucuresti, 1997 4. www.berna.mae.ro