Tema aleasa este Raportul dintre partid si stat in regimul comunist (in Romania) iar motivele care au stat

la baza acestei alegeri au fost: interesul pe care perioada comunista il trezeste in randul tinerii generatii datorat in mare parte curiozitatii, nascute la randul ei din chiar sanul propriilor familii unde se fac adesea referiri la perioada comunista; prezenta in societate a unui mare numar de persoane care au trait in perioada comunista si care au simtit pe propria piele acest regim, posibilitatea de a utiliza informatiile puse la dispozitie de aceste izvoare istorice vii; controversele pe care aceasta perioada le-a nascut in bibliografia de specialitate si nu in ultimul rand aspectele neclare sau ascunse ale regimului, unele pastrate in filele inca necercetate ale arhivei fostei Securitati sau in alte fonduri arhivistice, pazite de legea arhivelor (nu pot fi date cercetari publicului larg documente din ultimii 30 de ani). Tema are relevanta pentru avansarea cunoasterii regimului comunist din Romania deoarece: pune in evidenta rolul partidului in cadrul statului roman, de fapt a partidului-stat, evidentiaza modalitatile cum partidul stat a incercat sa mascheze identitatea partid = stat sau stat = partid sub forma fronturilor. De asemenea marcheaza parghiile pe care partidul stat le-a folosit pentru a controla totul (politicul, economicul, socialul, religiosul). Care au fost etapele pe care le-a strabatut partidul si liderii sai pentru a se identifica cu statul? Vom aborda tema aleasa si vom incerca sa raspundem la intrebarea de mai sus pe baza unor documente dar si a unor marturii ale perioadei respective ilustrand modul cum partidul unic s-a identificat cu statul in Romania. Sintagma La inceput a fost cuvantul si cuvantul a fost de la Dumnezeu se poate aplica temei pe care o avem in atentie La inceput a fost Armata Rosie si apoi a fost P.C.R.. Armata Rosie care a ajuns pana in centrul Europei, pentru a contribui la infrangerea Germaniei, a fost aceea care a ajutat in mod direct venirea la putere a comunistilor in tarile pe care le-au eliberat si care au intrat in sfera de influenta a U.R.S.S. In cazul Romaniei, Armata Rosie a ramas pana in anul 1958 ( 13 ani dupa sfarsitul razboiului) pentru a se asigura ca minusculul P.C.d.R. a ajuns la putere si s-a instapanit pe putere. Armata Rosie a plecat cand regimul comunist era organizat si nu mai exista nicio amenintare. Regimul politic din Uniunea Sovietica si din statele aflate sub dominatia acesteia a fost numit comunist, argumentul de baza fiind faptul ca aceste tari erau conduse de partide comuniste. Insa acest argument era partial valabil , deoarece denumirea partidelor aflate la putere era diferita (Muncitoresc in Romania, Muncitoresc Unit in Polonia, Socialist Unit in Republica Democrata Germana, Socialist Muncitoresc Taranesc in Ungaria, Comunist in Uniunea Sovietica, Albania si Iugoslavia). Desigur, poate fi luat in calcul faptul ca, indiferent 1

de nume, fiecare partid declara ca se intemeiaza pe invatatura lui Marx Engels Lenin Stalin, adica pe ideologia comunista. Aceasta presupunea: lichidarea societatii burgheze, bazata pe proprietatea privata asupra mijloacelor de productie si creearea proprietatii comune (socialiste); desfiintarea claselor sociale si omogenizarea societatii prin realizarea poporului unic muncitoresc; guvernarea unui singur partid intemeiat pe invatatura marxist-leninista. O prima etapa de realizare a identitatii partidului stat este detinerea monopolului puterii politice. Primul pas este facut prin consolidarea partidului unic de masa, constituit dintr-o elita si membrii devotati. Acest lucru s-a realizat prin desfiintarea principalelor partide de opozitie, Partidul National Taranesc si Partidul National Liberal , in vara anului 1947 si prin contopirea fortata a Partidului Social Democrat cu Partidul Comunist la 12 noiembrie 1947, ca rezultat al infiltrarii comuniste. La ultimul congres al Partidului Social Democrat, la 5 octombrie 1947, la care au participat ca invitati Petru Groza, Gheorghe Gheorghiu Dej si Ana Pauker, a fost adoptata cu aclamatii o rezolutie cu privire la unirea cu Partidul Comunist. Potrivit cifrelor prezentate la Congres, Partidul Social Democrat avea la acea data circa o jumatate de milion de membrii, dintre care doar jumatate s-au inscris in noul partid, obtinut prin fuzionare, cunoscut sub numele de Partidul Muncitoresc Roman. Unificarea a insemnat preponderenta absoluta a comunistilor in toate organele de conducere, dupa cum rezulta si din urmatoarele date statistice:

Organul de partid Comitetul central -membri titulari -membri " supleanti Biroul Politic -membri titulari -membri supleani Secretariatul C. C. al P.M.R.

Total

Din P.C.R.

Din P.S.D.

41 16 13 5 5 ,

31 11 10 3 4

10 5 3 2 1

Conform statutului P. M. R. , acesta era organizat piramidal: Secretarul General, Congresul, Comitetul Central, Comitetul Politic Executiv si Secretariatul.

Congresele partidului sunt cele care in timp vor organiza intreaga societate romaneasca, deoarece hotararile Congresului Partidului devin hotarari ale organelor puterii de stat; se asigura suprapunerea partid - stat. Numarul membrilor de partid a fost o alta parghie a P. C. R. ( in 1965, P. M. R. si-a schimbat numele in P.C.R.) prin care a incercat sa realizeze echivalenta partid stat. Daca in 1944, P.C.R. avea circa o mie de membrii un partid minuscul, in 1947 numarul membrilor creste la un milion, pentru ca in 1989 sa depaseasca trei milioane. In toate documentele de partid membrii sunt numiti activisti persoana membru a unei organizatii de partid sau de masa care se consacra exclusiv muncii acelei organizatii. Un alt pas spre realizarea identitatii partidului stat a fost facut prin interzicerea oricarei opozitii interne si externe fapt dovedit prin ultimele alegeri ( 28 martie 1948) din anii socialismului in care au mai existat si alte liste, alaturi de cea guvernamentala: Partidul National Liber (Petru Bejan) care a obtinut 7 mandate si Partidul Taranesc Democrat (dr. N. Gh. Lupu) 2 mandate. De asemenea, au fost create si organe de represiune. Unul dintre acestea este Securitatea. Aceasta a fost infiintata la 30 august 1948 si avea rolul de a apara cuceririle democratice si a asigura securitatea Republicii Populare Romane impotriva dusmanilor externi si interni. Apararea cuceririlor democratice insemna mentinerea comunistilor la putere si, astfel, noua Republica Populara Romana s-a autocertificat in mod oficial drept un stat politienesc. La 23 ianuarie 1949 a fost creata Directia Generala a Militiei (a inlocuit Politia si Jandarmeria), iar la 7 februarie, au fost create trupele de securitate. Printre indatoririle Militiei era si aceea de a emite permise de sedere, ceea ce ii facilita sarcina de reglementare a miscarii populatiei, de monitorizare a suspectilor si de pregatire a deportarilor. Principalele indatoriri ale trupelor de securitate erau mentinerea ordinii publice in principalele centre industriale si inabusirea oricarei rezistente fata de masurile guvernamentale, precum colectivizarea, confiscarea de bunuri si proprietati. Un cadru legal pentru actiunile Securitatii, ale Militiei si trupelor de securitate a fost oferit de un nou sistem al justitiei, a carui principala caracteristica era subordonarea fata de partid si de stat. Munca fortata alt mijloc pentru mentinerea la putere si eliminarea opozitiei a fost introdusa potrivit Codului Muncii din 30 mai 1950. O Directie pentru unitatile de munca a fost constituita in Ministerul de Interne, sarcina ei fiind sa reeduce prin munca elementele ostile Republicii Populare Romane. Munca fortata a fost folosita drept un instrument de pedepsire a mii si mii de persoane acuzate de sabotaj economic sau de absenteism. Pe langa munca fortata, s-au mai folosit si alte mijloace precum deportarea si inchisorile.

O a doua etapa in impunerea modelului totalitar sovietic in Romania a fost adoptarea unei noi Constitutii. Acest lucru era si obiectivul principal al Parlamentului unicameral numit Marea Adunarea Nationala. Proiectul noii Constitutii a fost votat in unanimitate in ziua de 13 aprilie 1948. Primul articol al noii legi fundamentale stabilea noua forma de stat Republica Populara Romana si introducea in definitia statului calitatea de popular, independent si suveran. Aceasta precizare avea un caracter propagandistic in conditiile date pentru Romania (tara era ocupata de sovietici care aveau aici Armata Rosie, consilieri, ageni K.G.B., societati mixte, iar liderii politici romani nu intreprindeau nici o actiune fara avizul prealabil al Kremlinului). Constitutia desfiinta principiul democratic al separarii puterilor in stat, stabilind ca: Organul suprem al al puterii in stat in Republica Populara Romana este Marea Adunare Nationala (art. 37). Aceasta era singurul organ legislativ al Republicii Populare Romane (art. 38) cu durata mandatului de 4 ani. Organul suprem executiv era guvernul (art. 66), raspunzator pentru activitatea sa in fata Marii Adunari Nationale, iar in intervalul dintre sesiuni in fata Prezidiului Marii Adunari Nationale. Atributiile de sef al statului (pana in 1974 cand s-a modificat Constitutia si a fost infiintata functia de presedinte) erau exercitate de Prezidiul Marii Adunari Nationale. In timp, in toate posturile de conducere au ajuns numai membrii al P.M.R. (din 1965 P.C.R.), fapt din care reiese identitatea partid stat. Alegerile in Republica Populara Romana, nu mai sunt alegeri , ci doar voturi- dat fiind faptul ca pentru a alege este nevoie de cel putin doua obtiuni dar dupa eliminarea tuturor partidelor, ramane o singura obtiune Partidul Comunist. Astfel, comunistii iau peste 90% din voturi, isi legitimizeaza puterea si se identifica cu dorinta populatiei. Pe langa alegeri, pentru realizarea identitatii partidului stat, comunistii au alcatuit fronturi: Frontul Democratiei Populare (F.D.P.), Frontul Unitatii Socialiste (F.U.S.), Frontul Democratiei Unitatii Socialiste (F.D.U.S.). Conceptul de front ne duce cu gandul la confruntare, comanda unica, la unitate si solidaritate intre membrii sai, la mobilizare totala si la eliminarea opozitiei interne si externe. Identitatea stat = populatie = partid reiese si din faptul ca pentru indoctrinare si controlul populatiei se ajunge ca toti cetatenii sa faca parte din randurile comunistilor (sindicate, Uniunea Tineretului Comunist, Uniunea Democrata a Femeilor, Soimii Patriei). Obiectivul economic fundamental al Partidului Muncitoresc Roman era nationalizarea principalelor mijloace de productie (intreprinderi industriale, miniere, de transport, bancare, de asigurari). Prin nationalizarile realizate in 1948 s-a facut un pas decisiv pe calea lichidarii proprietatii private, desfiintarii economiei de piata concurentiale. Pe langa aceasta masura 4

economica, se mai numara si colectivizarea (1949-1962), industrializarea si introducerea planurilor cincinale (1951-1955). In epoca Ceausescu, indicatiile pretioase ale secretarului general al P.C.R. guvernau economia. Congresele partidului si deciziile lui N. Ceausescu hotarau economia tarii, desi deciziile trebuiau luate de institutiile abilitate ale statului (insa acestea erau acaparate de P.C.R., deci, sunt deciziile P.C.R. si nu ale statului). Alaturi de economie, stiinta, cultura si invatamantul au constituit domenii prioritare in politica Partidului vizand ruperea cu trecutul si formarea omului nou. Atacul a fost indreptat impotriva institutiilor fundamentale: Academia Romana, Scoala, Biserica. In iunie 1948, revista Contemporanul scria: Academia Romana nu a reprezentat in trecut decat un apanaj al claselor posedante, al mosierimii si, mai de curand, al marii finante. Nu meritele stiintifica sau culturale ale unei personalitati au stat la baza criteriilor ce contitionau admiterea de noi membrii. Peste putin timp, la 9 iulie 1949, a aparut decretul Prezidiului Marii Adunari Nationale conform caruia Academia Romana devenea institutie de stat, primind numele de Academia Republicii Populare Romane. Potrivit Statutului Academiei R.P.R. , aceasta avea ca sarcina fundamentala sa contribuie la propasirea generala a stiintei, literelor si artelor in R.P.R; aceasta institutie trebuia sa puna la baza lucrarilor ei folosirea organizata si metodica a cuceririlor stiintei si culturii, pentru consolidarea democratiei populare in drum spre socialism. O alta institutie care a fost supusa controlului de partid a fost Scoala. Faptul ca, prin traditie, scoala romaneasca facea o educatie morala, patriotica tineretului nu era agreat de sovietici; de aceea s-a cerut reformarea din temelie a intregului sistem de invatamant. Astfel, in august 1948 legea pentru reformarea invatamantului a inchis toate scolile straine, inclusiv cele administrate de culte. S-au facut epurari in randul profesorilor si studentilor de la universitati, Ministerul Invatamantului a interzis folosirea unor materiale didactice si a autorizat manuale incorporand precepte marxist-leniniste. Marxism-leninismul, in interpretarea lui Stalin, a devenit obligatoriu; predarea religiei a fost total interzisa. Biserica nu a scapat nici ea actiunii devastatoare a stalinismului. La 17 iulie 1948 a fost anulat Concordatul cu Vaticanul (semnat in 1927), dupa care s-a procedat la inchiderea multor biserici catolice, greco-catolice, protestante si la arestarea slujitorilor lor. Potrivit Constitutiei din 1923, Biserica Ortodoxa fusese declarata dominanta si i se acorase privilegii speciale, precum plata salariilor clerului de catre stat. Partidul Comunist avea sa folosesca aceasta dependenta pentru a aduce ierarhii ortodocsi sub controlul sau.

Dupa plecarea Armatei Rosii, in 1958 din Romania, Partidul ramanea stapan pe situatie: nu mai exista opozitie, Romania era inconjurata de state care aveau acelasi regim politic, nu avea granita cu vreo tara capitalista ca sa se poata contamina si era foarte apropiata de U.R.S.S. P.C.R. acaparase intreaga putere, se suprapusese pana la identitate cu statul, dar nu a reusit sa se identifice si cu populatia care in timp a dezvoltat o serie de metode de rezistenta. Acestea din urma deschizand noi posibilitati de cercetare.

BIBLIOGRAFIE: Barbulescu M., Deletant D., Hitchins K., Papacostea S., Teodor P., Istoria Romaniei, Bucuresti, Editura Enciclopedica, 1998. Gheorghe Gheorghiu Dej, Articole si cuvantari (1961-1962), Bucuresti, Ed. Politica, 1962. Scurtu I., Buzatu Gh., Istoria romanilor in secolul XX, Bucuresti, Ed. Paideia, 1999. Paiusan C., Ion N. D. , Retegan M., Regimul comunist din Romania o cronologie politica (1945-1989),Bucuresti, Ed. Tritonic , 2002

UNIVERSITATEA CRESTINA DIMITRIE CANTEMIR FACULTATEA DE STIINTE POLITICE

INTRODUCERE IN STIINTA POLITICA

RAPORTUL DINTRE PARTID SI STAT IN REGIMUL COMUNIST

Student: Anghel Nicoleta Maria (An I, grupa 2)