PENTRU AVVA DANIIL 14) S-a suit odata avva Daniil de la Schit la Terenut, iar pe cale a intrat intr-o

capiste sa doarma. Si erau acolo idoli vechi ai elinilor si luand unul, l-a pus ca un copac sub capul sau. Iar demonii ( dracii ), vazand indrazneala lui si voind sa-l infricoseze, strigau catre o femeie, pe nume chemand-o si zicand : cutare, vino cu noi la baie ! Iar alt demon ascultand, raspundea ca din idolul cel ce era sub capul batahnului si zicea : strain am deasupra mea si nu pot veni ! Dar batranul nu s-a temut, ci indraznind, lovea idolul zicand : du-te intru intuneric, daca nu poti, si auzind demonii au strigat toti cu glas mare zicand : ne-ai biruit pe noi ! Si au fugit rusinati. PENTRU AVVA ILIE 7) Zis-a iarasi : un batran a ramas intr-o capiste si au venit dracii, zicandu-i lui : du-te din locul nostru ! Iar batranul a zis : voi nu aveti loc. Si au inceput dracii sa-i risipeasca cu totul smicelele lui de finic. Iar batranul sta adunandu-le pe ele. Mai pe urma dracul apucandu-l de mana, il tragea afara. Dar ajungand batranul la usa, cu cealalta mana tinea usa strigand : Iisuse, ajuta-mi ! Si indata a fugit dracul. Si batranul a inceput a plange. Iar Domnul a zis lui : de ce plangi? Si a raspuns batranul : fiindca dracii indraznesc sa apuce pe om si sa-l necajeasca. Si i-a zis lui: tu te-ai lenevit; caci cand M-ai cautat, ai vazut cum M-am aratat tie ! Acestea le zic, caci este trebuinta de multa osteneala si de nu se va osteni cineva, nu poate sa aiba pe Dumnezeu cu sine, caci El pentru noi S-a rastignit. CAPITOLUL VI. 12) Un frate oarecare din Tebaida ne spunea noua, zicand : eu, fratilor am fost feciorul unui jertfitor idolesc. Deci, cand eram copil, il vedeam pe tatal meu de multe ori seara si dimineata mergand in capiste, inchinandu-se si tamaind idolii. Odata am mers si eu dupa tatal meu in taina, nestiindu-ma el, ca sa-l vad ce face, daca merge in capiste si cum se inchina. Iar daca am mers si am intrat in capiste, l-am vazut pe satana sezand ca un imparat pe un scaun imparatesc si toti ostasii lui stand inaintea sa. Si a venit unul din draci si i s-a inchinat. Iar el l-a intrebat, zicand : de unde vii si ce ai facut ? Raspuns-a dracul si a zis, iata in cutare parte am fost si am ridicat sfada, razboi mare si multa varsare de sange am facut intre oameni si am venit sa-ti spun. Zis-a lui satana : in cate zile ai facut acestea ? Raspuns-a dracul : in treizeci de zile. Maniindu-se a poruncit si l-a batut pe el, zicand : numai aceasta slujba mi-ai facut in atatea zile ? Apoi a venit altul, inchinindu-i-se iar el l-a intrebat si pe acela, zicand : de unde ai venit ? Raspuns-a : am fost pe mare si am ridicat furtuna asupra unei corabii cu multime de oameni si s-au inecat toti si am venit sa-ti spun. Apoi l-a intrebat, zicand : in cate zile ai facut aceasta ? Raspuns-a : in douazeci de zile. Si a poruncit de l-au batut si pe el, zicand : pentru ce numai asa putin lucru si asa putina slujba mi-ai facut in atatea zile ? Iata si al treilea a venit si i s-a inchinat. Atunci l-a intrebat si pe el : de unde ai venit ? Iar acela a raspuns zicand : in aceasta cetate s-a facut o nunta. Si am pornt sfada si razboi mare intre nuntasi, intre mire si mireasa si multa varsare de sange am facut si am venit sa-ti spun.

Si l-a intrebat pe dansul, zicand : in cate zile ai facut aceasta ? Si a zis : in cinci zile. Si a poruncit ca sa-l bata si pe acela, zicand : pentru ce in cinci zile numai atata slujba si lucru mi-ai facut ? Dupa aceasta a venit altul si i s-a inchinat. Si l-a intrebat si pe acela, zicand : dar tu de unde ai venit ? Raspuns-a acela, zicand : eu, stapane, patruzeci de ani sunt de cand pururea ma lupt cu un calugar sihastru in pustie, iar in aceasta noapte l-am impins si l-am aruncat in curvie. Satana auzind aceasta, s-a sculat si l-a sarutat si luand cununa care era pe capul lui, a pus-o pe capul aceluia. Si l-a pus pe scaun aproape de dansul, zicand : cu adevarat, bun lucru si placuta slujba mi-ai facut, vrednic esti de cinstea mea ca ai facut o biruinta ca aceasta. Acestea eu vazandu-le cu ochii mei si cu urechile mele auzindu-le, am cunoscut ca mare este cinul calugaresc. Si asa, lasand lumea, am venit in pustie, povatuindu-ma Domnul Dumnezeu la calea mantuirii. 27) Erau doi frati calugari care de multa vreme traiau in dragsoste impreuna la un loc. Iar vrajmasul diavol, zavistuindu-le traiul lor cel bun, a vrut sa-i desparta pe unui de celalalt. Deci, a facut intre dansii pricina ca aceasta : fratele cel mai mic a aprins lumanarea si a pus-o la locul ei. Iar diavolul facand pacoste, a doborat lumanarea si s-a stins. Fratele cel mare scarbindu-se de aceasta, l-a lovit cu manie pe fratele sau peste obraz, iar el cu smerenie i s-a inchinat lui pana la pamant, zicand : iarta-ma, frate, ca team scarbit, ci asteapta putin pana o voi aprinde iar. Dar puterea lui Dumnezeu l-a muncit pe acel diavol pana ce s-a facut ziua. Daca s-a facut ziua, diavolul a mers in capistea idoleasca isi se jeluia mai marelui sau, spunandu-i toata intamplarea si ce a facut celor calugari si cum s-a smerit calugarul cel mic celui mai mare. Pentru aceasta smerenie l-a muncit pe el puterea lui Dumnezeu pana la ziua. Acestea diavolul spunandu-le si jeluindu-se stapanului sau in capistea idoleasca, iar templierul intamplandu-se in acel ceas acolo si auzind cele ce se jeluia acel drac, se mira de neputinta lor si umilindu-se in inima, a mers la o manastire si s-a facut calugar iscusit si smerit. El spunea fratilor : smerenia risipeste puterea vrajmasului, caci eu am auzit dracii graind si vorbind intre dansii, cum ca de vom face oarecare tulburare si galceava intre calugari si se va intoarce unul dintr-insii si smerindu-se se va inchina fratelui sau, atunci acela toata puterea noastra o risipeste. Aceasta auzind noi, fratilor, sa ne silim sa castigam smerenia, care risipeste puterea diavolului. Si asa Dumnezeul pacii va fi cu noi si ne va feri de toate laturile vrajmasului. A Caruia este slava in vecii vecilor, amin.