CHESTII

Cum sa devii bun la producerea banilor:

Antreprenorul Jason Fried ne ofera cel mai important sfat pentru afaceri: cum sa devenim mai buni la produsul banilor. El isi incepe povestea astfel: Acum cativa ani am decis ca vreau sa invat sa cant la tobe. Intotdeauna am iubit tobele. De fiecare data cand ascult muzica, prima data remarc sunetele scoase de tobe. Pot sa ascult un tobosar de jazz ca Art Blakey ore in sir. As renunta la orice ca sa fiu la fel de bun ca Glenn Kotche din trupa Wilco. Drumul pentru a invata sa canti la tobe e destul de clar: te inscrii la cursuri, iti cumperi niste tobe, mai iei niste bete, inveti cateva ritmuri si exersezi. Apoi, continui sa exersezi pe fiecare suprafata posibila- biroul tau, piciorul tau, etc.- orice suprafata poate deveni o toba. Devii bun in timp, daca nu te opresti din practicat. Asta e modul in care invatam majoritatea lucrurilor. Chiar daca iti doresti sa fii scriitor, muzician, bucatar sau contabil, calea pentru a ajunge acolo e clara. Nu toata lumea va fi atat de buna pe cat i-ar placea, dar macar stii de unde sa incepi. Lectii, carti, workshop-uri Toate aceste lucruri sunt accesibile pentru toti oamenii care chiar isi doresc sa progreseze. Unu din cele mai interesante lucruri in legatura cu invatatul sa cant la tobe a fost cand am realizat ca a trecut multa vreme de cand nu am mai invatat ceva nou. Ne petrecem cea mai mare parte a copilariei incercand sa invatam lucruri noi. Pe masura ce imbatranim insa, frecventa cu care iti lucrezi talentele incepe sa scada. Cateodata se opreste cu totul. Acestea fiind spuse, cand am inceput sa cant, pentru prima data, eram groaznic. Suna ca si cum cineva incerca sa sfasie toba si sa o izbeasca de podea. Cand de descurci groaznic la ceva nou e o usurare sa-ti amintesti ca exista, totusi, lucruri la care te pricepi. Iar sa fiu teribil la tobe, mi-am amintit de ceea ce facem eu cel mai bine: sa produc bani.

Astazi, conduc 37signals, o firma de software si design, pe care am fondat-o cu partenerul meu in 1999. Vanzarile s-au dublat in ultimul deceniu, la fel si profitul. Cum am invatat sa fac acest lucru? Am un masterat in finante, dar nu-mi amintesc sa fi invatat ceva despre cum sa faci bani. Am citit o multime de carti de business- e valabil acelasi lucru (multa vorbarie despre bani, dar nu si cum sa ii obtii). Un singur lucru il stiu cu certitudine: sa faci bani nu e acelasi lucru cu a porni o afacere. Pentru antreprenori, aceasta este o lectie importanta de inteles. Cei mai multi dintre noi ne identificam cu ceea ce producem. Eu fac software-uri. El este impresar. Ea construieste retele de internet. Realitatea este ca fiecare detine o abilitate, care ii superclaseaza pe altii si care poate aduce profit. Tu poti fi cel mai creativ designer de software din lume, dar daca nu stii cum sa faci bani, nu vei avea niciodata afacerea ta sau autonomie. Acest articol nu este despre cum sa devii bogat (desi nu este nimc rau in asta). Pentru mine, banii inseamna libertate. Cand imprumuti oamenii cu bani, ei iti sunt datori- cel putin din punct de vedere al timpului. Cat timp ramai profitabil, tu iti creezi orarul.

Cum sa faci bani:

Mi-a luat mult timp sa descopar cum se produc banii. Aici sunt cateva lectii. 1 Intelegerea clientului este cheia spre a fi un vanzator bun Totul a inceput cand aveam 14 ani. In Illinois, aceasta este varsta legala la care poti incepe sa muncesti (cu acordul parintilor). M-am dus la tatal meu cu formularul de lucru si am lucrat la o alimentara locala. Nu-mi amintesc sa fi invatat ceva util acolo. Dar un an mai tarziu, la urmatoarea slujba de vara, mi-a picat fisa. Lucram la Shelbys Pro Shop, un teren de golf si tenis in Deerfield, unde am crescut. Vindeam papuci si rachete de tenis. Nu jucam tenis, dar am invatat cum sa fiu un vanzator bun de papuci de tenis si rachete. Aceasta s-a intamplat deoarece am descoperit ca, deseori, motivul pentru care oamenii cumpara aceste lucruri, nu se potriveste cu motivele companiei de a le vinde. Producatorii obisnuiau sa expedieze o lista cu compozitia chimica a obiectelor, pentru a ne induce intr-o lume moderna si tehnologizata. Ei spunea ca noul etilen vinil acetat folosit facea papucul mai confortabil. Cei de la brandul Goodbye

spuneau ca cauciucul din exterior confera papucului rezistenta. Cei de la Nike se laudau ca sunt in fruntea topului. Fiecare aducea ceva in plus la oferta. Ei credeau ca daca ne inarmeaza cu date, clientii vor fi impresionati. Dar s-a dovedit mai tarziu ca nici unul dintre aceste fapte nu contau. Ba mai mult, avea un efect negativ. Cand descrii cu termeni pe care clientul nu-l intelege, el are tendinta sa nu aiba incredere in tine. Increderea este importanta. Cand m-am oprit din a mai insira termenii tehnici, am realizat ca un client care cauta papuci se uita dupa trei lucruri. Ei iau in considerarea aspectul si stilul. Il vor proba, pentru a vedea cat este de confortabil. Apoi, vor lua in considerare pretul. Referinte la atleti faimosi ajuta mult. Dar tehnologia, accesoriile si testele facute in laborator- nu pot sa-mi amintesc un singur client caruia i-a pasat de astea. Am vandut o barca de papuci si rachete vara aceea. Sa intelegi ceea ce oamenii chiar isi doresc sa afle- si cat e de diferit ceea ce vrei tu sa le transmiti- este fundamentul vanzarilor. Si nu poti fi bun la produsul banilor, decat daca esti bun in vanzari. Am invatat asta ca si vanzator de papuci adolescent si acesta este modul in care inca operez. Ca sa fim intelesi, aceasta poate fi numita cu greu o perspectiva unica, dar judecand dupa numarul companiilor si a produselor care rateaza complet tinta, zi de zi, aceasta este o lectie care este necesar sa fie invata iar si iar. 2 Totul se leaga de pasiune Dupa alte doua veri la Shelbys Pro Shop, am decis sa-mi incep propria mea afacere. Nu mi-a luat mult sa observ ca detaliile erau destul de simple: magazinul cumpara diverse lucruri de la distribuitori, le vindea si scotea profit. De ce nu as fi putut sa fac si eu asa ceva? S-a dovedit ca puteam. Mi-am luat licenta de vanzator autorizat al statului Illinois. Acesta hartie mi-a permis sa cumpar lucruri mai ieftin de la distribuitori. Aici am invatat cea de-a doua lectie: vinde numai lucruri pe care si tu ai dori sa le ai. Prima data am cumparat un detector radar, un telefon mobil, echipament stereo si accesorii pentru computer. Am realizat ca daca eu imi doresc aceste lucruri, probabil si prietenii mei le vor. Asa ca am ales aceste obiecte la preturile care pareau rezonabile si comanda a venit. Nu am vandut mare lucru, dar sa ai in buzunar un surplus de 100$ nu e prea rau, cand esti adolescent.

Am inceput sa diversific gama de produse. Cumva am ajuns in posesia unor cataloage de suplimente militare si de diverse echipamente pentru sportivi. Am decupat imaginile cu lucrurile care mi se pareau ca aratau bine- cutite cu fluturasi, stele de plastic care stralucesc in intuneric si alte lucruri pe care prefer sa nu le mentionez. Astfel mi-am creat propriul catalog si l-am dat prietenilor mei. Lucrurile s-au vandut de la sine. Nu aveam o carte de credit- inca eram in liceu pe vremea aceea- asa ca comandam lucrurile si plateam cash cand soseau. Calculam cand trebuie sa soseasca comanda si ma prefaceam bolnav, ca sa stau acasa. Tipul de la livrari suna la usa, ii dadeam banii si el imi dadea cutiile. Nimeni nu s-a imbogatit, dar a fost o educatie buna. Iar lectia a ramas. 3 Cum si de ce sa ceri bani reali pentru produse reale Cam in perioada in care eram in ultimii ani de liceu, mi-am descoperit pasiunea pentru calculatoare. Imi place si muzica. Colectia mea de casete si CD-uri crestea vazand cu ochii si imi doream o metoda mai buna de a tine evidenta la ceea ce aveam si ceea ce imprumutasem prietenilor. Asta, inainte sa apara World Wide Web. Am cautat un program care sa ma ajute sa-mi organizez lista. Mi-am convins parintii ca merita banii (Ma v-a ajuta sa cercetez si sa studiez! am argumentat). Erau sute de programele de genu. Majoritatea erau facute de un software numit FileMaker Pro, un program care face procesul de creatie a unei baze de date sa para simplu, fara sa trebuiasca sa stii limbaj tehnic. FileMaker iti oferea posibilitatea de a-ti infrumuseta propria interfata, astfel incat arata asa cum iti placea. Majoritatea programelor de organizare a preferintelor muzicale era gratis si neplacute- urate, greu de folosit si cu multe unelte nefolositoare. Atunci am decis sa-mi dau seama cum sa-mi fac propriul program. Am obtinut FileMaker Pro (am platit cu banii pe care i-am obtinut din vanzarea diferitelor obiecte) si am inceput sa ma joc cu el. Dupa cateva luni, am rezolvat problema cu organizarea muzicii. Stiam ce melodii detin, unde sunt, cui le-am imprumutat si cat de mult am platit pentru ele. Solutia era eleganta si usor de folosit. L-am numit Audiofile. Cele mai multe colectii de muzica produse in sectiunea AOL erau gratis. Copiaza-le, instaleaza-le si nu datorezi creatorului nici un leu. Aveau putine optiuni, dar erau gratis.

Invatasem deja ca imi place sa fac bani. Credeam ca Audiofile era bun. Chiar si pe vremea aia, stiam ca daca ceva era bun, merita sa platesti pentru el. Asa ca inainte de a-l faca disponibil pentru toti utilizatorii de AOL, am adaugat o limita- oamenii puteau formata 25 de CD-uri pe gratis, iar dupa trebuiau sa plateasca 20$ pentru a indeparta limita. Imi amintesc de primul meu client. Intr-o zi, parintii mi-au dat o cutie. Venea din Germania, prin posta aeriana. L-am deschis, gasind un plic cu o captura de ecran cuprinzand Audiofile si o bancnota de 20$. In cutie erau mai multe asemenea plicuri. In urmatorii ani, Audiofile a generat venituri de peste 50,000$- nu e rau pentru un pusti in facultate, la inceputul anilor `90. De retinut: oamenii sunt multumiti sa plateasca pentru obiectele care functioneaza bine. Niciodata sa nu-ti fie frica sa pui un pret pe un obiect. Daca ti-ai pus inima in ceva si l-ai transformat in ceva minunat, vinde-l. Pentru bani reali. Chiar daca exista altele care sunt gratis, chiar daca posta/magazinele pun taxe, oamenii vor plati pentru ceea ce le place. Aceasta lectie si-a atins apogeul cu 37signals. Exista o multime de unelte de managementul proiectelor gratis. Exista multi manageri si oameni care se ocupa cu relatiile cu publicul pentru nici un ban. Sunt multe conferinte si workshop-uri gratis. Gratis gasesti peste tot. Dar noi taxam pentru produsele noastre, iar clientii nostri sunt multumiti sa plateasca pentru ele. Aceasta exista si o alta lectie: sa taxezi pentru ceva, te face sa-ti doresti sa-ti perfectionezi creatia. Cred aceasta dorinta este cu adevarat importanta. Este o lectie valoroasa daca iti doresti sa inveti cum sa castigi bani. In concluzie, sa platesti pentru un produs este una dintre cele mai intime lucruri care se pot desfasura intre doua persoane. Una ofera ceva spre vanzare, iar cealalta ii ofera banii, care i-a castigat cu greu. Amandoi muncesc din greu pentru a fi capabili sa ofere ceva ce celalalt isi doreste. Aceasta este incredere (si indraznesc sa spun ca este intimitate). Pentru clienti, cand platesti pentru un produs, gradul de asteptare creste. Cand pui un pret pe un produs, obtii o parere sincera de la clienti. Cand antreprenorii ma intreaba cum sa se adreseze clientilor pentru a afla opinia lor, le raspund: taxati-i. Iti vor spune ceea ce cred, vor pretinde excelenta si vor lua produsul in serios, intr-un mod care nu ar fi posibil daca l-ar utiliza gratis.

Ca antreprenor, ar trebui sa incurajezi presiunea. Ar trebui sa-ti doresti sa-ti testezi limitele, sa intelegi cat de bun poti deveni. 4 Exista diferite metode pentru a ajunge la aceeasi suma de bani Nu taxa aiurea. Incearca sa pui diferite preturi. Acesta este un mod bun de a deveni mai bun la producerea banilor. Inainte sa lansez 37signals, am lucrat part-time ca web designer. Taxam clientii per ora. Lucram rapid. Insa, am realizat curand ca lucrand rapid scade eficienta. Daca eu pot termina intr-o ora ceva ce altuia ii ia 3 sau 4 ore, de ce sa castig eu mai putin? Asa ca cand am lansat 37signals am taxat clientul per proiect. A functionat excelent. Dar cu cat proiectele deveneau mai mari si costurile cresteau, astfel am remarcat ca clientii deveneau reticenti. Cifrele mari si perioada mare de timp faceau oamenii neincrezatori. Multi bani si mult timp inseamna mai mult risc si riscul e un lucru pe care toate companiile incearca sa-l evite. M-am gandit la aceasta problema si am decis sa incerc ceva nou. In loc sa facem proiecte mari si scumpe, vom produce numai pe cele scurte si accesibile. In loc sa facturam 50.000$ pentru un design de 15 pagini, care ar lua 3 luni, vom cere 3.500$ per pagina si o vom termina intr-o saptamana. Daca clientul cere inca o pagina, va mai plati 3,500$ si alta saptamana. Am numit aceasta metoda 37express. A meritat. A meritat sa riscam. Am lasat companiile sa ne incerce serviciile, inainte de a ne incredinta sarcina de lucru. Si a fost mult mai amuzant si pentru noi: mai putine intalniri, mai putin stres, mai putine decizii de luat. Doar un proiect rapid de o saptamana pentru un pret de dinainte fixat. Daca iti doresti mai mult, iti vom vinde mai mult. Acum nu mai facem proiecte de web design, asa ca nu mai oferim 37express, dar a fost o modalitate buna de a produce bani. Indeparteaza-ti teama si oamenii vor fi mai doritori sa te plateasca. Oamenilor nu le place incertitudinea, mai ales cand trebuie sa si plateasca pentru ea. O saptamana si un pret fix e certitudine. Am continuat sa ne jucam cu preturile. Este o experienta unica, care ne arata la un unghi de 360 de grade cum privesc clientii banii lor si produsele noastre. Aplicatiile noastre, spre exemplu, sunt disponibile cu acces pe o luna pentru sume de la 24$ pana la 249$. Am vandut cartea noastra, Getting Real, online pentru 19$ si din hartie pentru 25$. Am vandut bilete la workshop-ul nostru de 8 ore pentru 1 000$.

Am vandut tricouri promotionale pentru 19$, cand ceilalti producatori din bransa le dadeau pe gratis. 5 Niciodata nu e prea devreme ca sa-ti fie foame Am inceput sa invat aceste lucruri cand aveam 14 ani. Ma bucur ca am facut-o, pentru antreprenorii isi dezvolta obiceiurile devreme in cariera lor si cu cat mai devreme, cu atat va fi mai plina calea lor de succes. Am imprumutat bani ca sa pornesc o afacere numai o data. Parintii mei mi-au dat 5000$ ca sa-mi cumpar primul calculator, cand am inceput facultatea. Mi-e rusine sa admit ca nu le-am inapoiat niciodata banii, dar asta pentru ca stiu ca nu ar accepta banii. Intr-o zi, imi voi da seama cum sa-i rasplatesc. Dar asta e tot. Toate celelalte afaceri au luat nastere din banii economisiti, cu toate ca au fost multe firme private si investitori care ne-au oferit bani. In loc de acesti oameni, clientii mei au fost intotdeauna primii investitori. Telul meu a fost profitul inca din ziua unu. As putea vorbi la nesfarsit de modalitati in care sa aduni bani, fara a depinde de ajutor financiar extern. Chiar daca incepi prima ta afacere sau pe urmatoare, sfatul meu este sa te bazezi pe proprii tai bani. Cand investesti de la inceput numai banii tai, asta te forteaza sa te gandesti la profit inca din prima zi. Este o diferenta colosala intre banii tai si banii investitorilor. Totul depinde de unde provin banii. Inca din prima zi, o afacere pornita cu banii tai, nu are alta solutie in afara de profit. Nu este nici un plan de rezerva in banca si nici in portofel situatia nu e mai roz. E ori faci bani, ori te duci acasa. Pentru o afacere finanta de tine, banii sunt ca aerul. Pe de alta parte, din prima zi, o afacere pornita din investitiile altcuiva este despre cheltuirea banilor. Este o rezerva in banca si nu este direct conectata la interesele tale. Investitorii tai isi doresc ca tu sa angajezi, sa investesti si sa cumperi. Este putina presiune de a produce bani. Cu toate ca aceste ganduri par confortabil, eu cred ca este ultima treapta de decadere. Inlocuieste agitatia, lupta cu un confort fals de ne putem ingrijora de asta mai tarziu. Toata lumea poate cheltui banii. Sa-i faci e partea grea si sa incepi sa-i produci de tanar e una din cele mai bune metode de a excela.

6 Incearca, iar apoi incearca din nou Cum am spus la inceput: totul tine de practica. Nu conteaza daca e vorba de a canta la tobe sau a incepe o afacere, te vei descurca teribil la prima incercare. Nici a doua oara nu e mai stralucita. Dupa un timp, dupa multa practica, vei incepe sa fii acolo unde trebuie. Uite un mod grozav de a practica producerea banilor: cumpara si vinde acelasi lucru din nou si din nou pe Craigslist sau pe eBay. Serios. Deschide pagina de internet si acceseaza Craigslist sau eBay. Gaseste ceva ce tine de comoditate, asa incat sa stii ca va fi mereu o cerere pe piata. Un iPod este un test bun. Cumpara-l si apoi, imediat, vinde-l. Apoi cumpara din nou. De fiecare data, incearca sa-l vinzi pentru mai mult decat l-ai cumparat tu. Vezi cat de mult poti impinge limita. Vezi cat mult profit poti obtine dupa 10 tranzactii. Schima titlul ofertei. Apoi imbunatateste descrierea produsului. Variaza fotografiile. Foloseste poze in care sa fie si oameni alaturi de obiectul pe care incerci sa-l vinzi. Pune imagini de calitate buna, dar si imagini groaznice facute cu camera de la telefon. Variaza cat de mult poti pentru fiecare vanzare. Iubesc sa fac afaceri de genul, pentru ca nu exista nici un risc real. Daca detii deja o afacere nu e necesar sa te gandesti la alte idei de afaceri sau sa faci experimente nebunesti. Daca nu ai o afacere, e un mod perfect de a lucra la abilitatile tale. Jason Fried este co-fondatorul 37 signals, o firma de software din Chicago si co-autorul cartii Rework, care a fost publicata in martie anul trecut.

De ce ar trebui sa va opriti din vizionarea si citirea stirilor

Cand familia noastra a luat decizia sa ne deconectam de la abonamentul TV, unul dintre principalele argumente in favoarea acestei decizii, au fost stirile. Cum vom sti ce se intampla in tara? La care am primit repede raspuns: Acele stiri pe care merita sa le cunoastem, ni le vor povesti altii. Apoi, a fost un drum de 2 luni, ca sa-mi dau seama ca nimic nu este mai enervant decat stirile. Mai ales acel moment in care toti sunt revoltati, scriu eseuri intregi pe acest subiect, dar nimeni nu face nimic. Si acest flux nu se intrerupe vreodata. Si era bine daca erau doar stiri politice. Cum credeti sunt alese stirile? Cu cat mai tari si cu cat mai scandaloase cu atat mai bine! Stirile bune au o durabilitate mica. Dar cele scandaloase au cel mai mare rating! Si daca adaugam aici talentul literar al jurnalistilor, dintr-o stire simpla poate fi facut un dezastru si rating-ul se ridica imediat! In cele din urma, esti suparat, scade productivitatea, la fel si nivelul de satisfactie in viata. La sfarsit de zi totul e neschimbat. Raul e numai ce transmite mass-media zi de zi. De aceea, eu nu am putut trece pe langa articol din The Guardian in care sunt explicate motivele pentru care stirile sunt o influenta nefasta. Este bine sa gandim informatiile pe care le colectam si sa incepem sa le filtram. Asa cum am mentionat mai sus, stirile nu pot ruina numai starea de spirit, ci si sanatatea. Deci, fiti foarte atenti la ce fel de stiri va uitati, precum si sursele din care cititi.

Stirile induc in eroare De exemplu, ati citit despre podul care s-a prabusit in momentul trecerii unui autoturims? Pe ce se va concentra aceasta stire? Fireste, pe masina. Cine a fost soferul? Unde se ducea? A supravietuit? Din moment ce oamenii sunt foarte emotionali, toata stirea se va axata pe acest om, pentru ca toata lumea va fi ingrijorata, oohaah/valeu si Doamne fereste. De fapt, la ce ar trebui sa va concentrati atentia? Desigur, la pod, pe caracteristicile podului. De ce s-a prabusit? Care a fost motivul? Poate s-a intamplat pentru ca autoritatile locale nu au acordat suficienta atentie unui

pod? Nu l-au repara la timp si au fost incalcate normele de functionare? Daca da, pentru aceste lucruri inchisoare este garantata. Stirile ne conduc pe un drum gresit. Supraevaluate sunt stirile despre atacurile teroriste, prabusirea bancilor si despre accidentele de avion. Subevaluate sunt cele despre raspunderea financiara, impactul stresului asupra organismului nostru si stirile oamenilor obisnuiti, ce fac lucruri importante. Din pacate, nu putem atenua aceasta voce tulburatoare din capurile noastre, astfel incat, singura optiune este sa nu ne stricam nervii si sa reducem portia acestor informatii. Aflandu-va pe aceasta lume moderna oare puteti refuza lucruri precum zborul cu avion, inmanarea masinii sau folosirea serviciilor bancare?

Cele mai multe stiri nu contin informatii importante Amintiti-va, datorita carei stiri ati invatat ceva in ultimul an, un lucru foarte util? Ceva care v-a ajutat sa rezolvati o problema importanta sau pentru a lua decizia corecta in viata, afacerea sau cariera dumnevoastra? V-ati amintit? Daca da, este putin probabil ca vor fi prea multe, dar in timpul zilei citim o multime de stiri. Concluzie: majoritatea stirilor nu contin informatiile care sa va fie utile. Dar ne-am obisnuit sa ne uitam la stiri. Ele ne dau un sentiment de siguranta si de constientizare, un sentiment de eu stiu, si tu nu. Unii oameni chiar incep sa aiba probleme, daca sunt taiate de la fluxul de stiri pentru cateva zile. Dar, de fapt, cu cat mai putine stiri consumati, cu atat mai concentrat sunteti, in comparatie cu altii, pentru ca aveti de filtrat mult mai putine informatii, iar cele importante pentru dumneavoastra le veti auzi oricum.

Stirile nu pot explica lar, nimic Stirile sunt doar mici bule, care se sparg de suprafata vasta a unui ocean foarte adanc. Stirile ajung la presa si la jurnalistii, care mai apoi sunt transmise ulterior la dvs e doar o reflectie a miscarilor si proceselor profunde. Ei nu arata esenta de baza, pentru ca pur si simplu nu o stiu. Si cu cat sunteti mai concentrat asupra acestor bule, cu atat mai tulbure veti vedea imaginea de ansamblu a lumii. Cel mai important aspect va scapa. Pentru ca trebuie sa incetati a mai privi bulele, care se sparg pe suprafata si sa aflati ce anume le produce, in primul rand.

Stirile sunt toxice pentru corpul dumneavoastra Stirile apeleaza in mod constant la sistemul limbic (este un cumul de structuri nervoase situat profund in creierul nostru; este alcatuit din sistemul olfactiv, corpul amigdalian, stria terminala, aria septala si hipocampul). Noutatile despre dezastre si stirile ingrijoratoare stimuleaza producerea de hormoni de stres (cortizol). Sunteti intr-o stare de stres cronic si asta nu duce la nimic bun. Frica, depresie, anxietate, probleme digestive si susceptibilitatea la infectii sunt un pret prea mare pentru a fi, in mod constant, in actualitate cu tot ce se intampla, nu-i asa?

Stirile cresc probabilitatea de erori cognitive Stirile sunt mama erorilor cognitive. Potrivit lui Warren Buffett, omul face cel mai bine interpretarea informatiilor noi, astfel incat esenta ramane intacta. Iar stirile exacerba exact aceasta deficienta. Devenim prea siguri pe sine, subestimam riscurile si pierdem oportunitatile bune. Creierul nostru tanjeste dupa povesti, in care exista un sens ascuns pentru noi, dar care nu corespunde cu realitatea. Noi ascultam stirile si le prezentam intr-un mod convenabil noua, pentru a gasi dovezi vizibile si invizibile ale dreptatii noastre. In general, intoarcem totul cu susul in jos, numai ca sa coincida cu imaginea pe care ne-am format-o mental gasind in stiri si mai multe dovezi.

Stirile inhiba procesul de gandire Gandirea necesita concentrare. Concentrarea necesita un anumit timp. Stirile sunt structurate in mod specific ca sa ne distraga atentia in mod constant. Ele sunt similare cu virusii, care fura atentia pentru nevoile proprii. Dar exista un aspect si mai rau stirile nu au un efect pozitiv nici asupra memoriei noastre. Exista doua tipuri de memorie. Capacitatea memoriei pe termen lung este aproape nelimitata. Memoria de lucru, pe termen scurt, este limitata si depinde de cantitatea de date care circula pe o anumita perioada de timp. Calea de la memoria scurta la memoria lunga trece printr-un anumit punct (punct de control) in creier si tot ce ati vrea sa intelegeti, cu siguranta va trece prin acest punct. Daca acest pasaj se deregleaza, disponibilitatea datelor este intrerupta. Si pentru ca stirile incalca concentrarea, aceasta duce la probleme de intelegere (digestie) a informatiilor primite. Chiar mai rau este in cazul stirilor on-line, pentru ca aproape fiecare articol este presarat cu un link, care duce la o distragere mai mare de atentie. Incepem sa navigam pe link-uri, iar undeva la al 10-lea link uitam de ce am venit acolo, de unde totul am inceput si ce facem aici.

Dupa actiunele sale stirile sunt asemanatoare cu droguri Cand auzim povesti noi, ne vom dori sa auzim continuarea si cum se va termina. Iar cu sutele de subiecte aleatorii, care apar in capul nostru, aceasta nevoie este dificil de ignorat. Daca cu putin timp in urma se considera ca neuronii adultilor nu sunt capabili sa faca noi conexiuni, acum oamenii de stiinta au descoperit ca nu este chiar asa. Cu cat mai multe stiri consumam, cu atat mai mult antrenam conexiunile neuronale responsabile pentru multitasking si consumul fluent de informatii. Uitam, insa, de conexiunile mai profunde, care sunt responsabile pentru focalizare si consumul atent de informatii. Cu cat mai multe stiri mancam, cu atat avem mai putina capacitate de a ne concentra pe un singur lucru. Si chiar fanii avizi ai cartilor, dupa ce sunt pusi sa asculte/vada sesiuni de stiri, nu sunt in stare sa citeasca mai mult de 4-5 pagini de carte. Pur si simplu obosesc si nu pentru ca au devenit mai varstnici, ci pentru ca structura creierelor lor s-a schimbat.

Stirile omoara timpul nostru Cititi sau vizionati stirile la TV, dimineata, pentru aproximativ 15 minute, in timpul micului dejun. Apoi, mai sunt stiri la pranz. Sa nu uitam de stirile de seara. Daca adaugati si timpul pe care il petreceti in timpul zilei pentru a citi stirile, de care v-ati lovit accidental cu ochii- pentru ca unul dintre prietenii a decis sa-l imparta cu oricine altcineva- iese o bucata destul de impresionanta de timp.

Stirile ne fac pasivi Cele mai multe stiri sunt povesti uimitoare despre oameni si evenimente, pe care nu sunteti in masura sa le influentati. Aceste vizualizari de zi cu zi a evenimentelor, pe care nu le putem influenta, treptat ne fac pasivi. Mai mult decat atat, exista un termen neajutorare invatata starea unui om sau animal, in care ei au invatat sa se comporte neajutorat, chiar daca posibilitatea de a imbunatati situatia apare dupa disparitia circumstantelor nocive, in care o persoana sau un animal au fost puse. Si datorita obiceiului zilnic de a privi stirile, ne obisnuim la aceasta stare.

Stirile ucid creativitatea Avand in vedere toate cele de mai sus, putem face un rezumat: stirile ne conduc in depresie; suntem altoiti in stare de neajutorare invatata si ne fura din resursele de baza ale memoriei noastre despre ce fel creativitate putem vorbi?

Sa renuntam complet la stiri nu se poate la urma urmei, traim intr-o lume nu atat de pasnica si atunci cand vine vorba de salvare, as dori sa stiu despre asta, in prealabil. Doriti sa fiti la curent? Cititi, nu site-uri de stiri, ci articole de analiza serioasa, ascultati podcast-uri corecte si discutati cu oameni inteligenti, carora nu le pasa de bulele de pe suprafata care sunt interesati de ceea ce este ascuns in adancimi.

Mentalitatea Noua ce ni se da?

Nu esti buricul pamantului si nu meriti nimic gratuit. Sa incepem cu asta. Lucrez cu oameni tineri. Sunt toti frumosi. Toti au vise, ambitii, dorinta de a-si sigura cel mai frumos viitor posibil, de a face o schimbare atat in viata lor, cat si in istoria tarii din care vin. Si ii admir pentru asta. Dar dincolo de oamenii astia frumosi, intalnesc si oameni care au abandonat lupta inca dinainte de a o incepe. Oameni incapabili sa se rupa de ideologia de nu se poate de parca ar trai inca in epoca parintilor care stateau la rand la paine, iar nu in epoca onlineului, in care fiecare are sansa de a exprima exact cine poate sa fie. M-am saturat de tineri cu aripile frante inca dinainte sa creasca. Si in majoritatea cazurilor nu de conditiile financiare precare oh, cata determinare exista in aceia ci de propria lene. Delasare. Sila de toti si toate. Sictirul asta constant si bolnavicios care-i face sa-si dea o importanta pe care nu o merita. Care-i face sa fie siguri de lucruri ca Romania e de tot rasul si Noi n-avem nicio sansa. dar mai ales, o mai ales atotprezentul Pentru noi nu face nimeni nimic. Noua ce ni se da? Mana intinsa si mintea impaijenita de bautura pentru care au platit parintii, dar fara sa stie. Mana intinsa si gura mare, gata sa debiteze despre starea

natiunii lucruri de care n-au habar, inconstienti de faptul ca acei covrigi de un leu de la un colt nu-i vor hrani destul si dupa facultate. M-am saturat de tineri care n-ar pune osul la treaba, dar stiu exact care sunt hibele societatii. M-am saturat de tinerii care termina facultatea fara sa fi facut deloc voluntariat, fara sa fi fost intr-un singur internship, dar au pretentia sa-si gaseasca un job platit regeste, sa le dea tara de toate, sa-i tina in puf si sa le puna in brate serviciul viselor din 1001 nopti de studentie. Mi-e sila de inconstienta asta colectiva. Pentru ca atunci cand ti-ai trait studentia printre tineri care erau in stare sa nu doarma nopti intregi doar ca sa termine la timp proiectele de voluntariat pe care le aveau si care munceau pe branci fara sa se planga de nimic, nu prea poti sa mai intelegi inertia asta generala. Nu poti sa simpatizezi cu cei care se plang de o sesiune de examene, ca de sfarsitul lumii. Am scris destule articole motivationale pentru tinerii frumosi in care cred. Acesta este un wake-up-call pentru cei care au pretentia ca altii sa le asigure bunastarea. Acesta este un articol pentru toate tigarile fumate in frustrarea de a trai in Romania. Tigari pentru care au platit parintii. Dar fara sa stie. Acesta este un articol pentru toti cei fericiti sa pluteasca in vorbele mieroase ale prietenilor, care le spun ca au potential, dar nu fac nimic cu resursele acelea. Acesta este un articol pentru cei care au nesimtirea sa se planga de facultatea care o fac, refuzand sa se prezinte la seminarii si vorbind de profesori ca de servitorii lor neplatiti si stupizi. Dar, mai ales, acesta este un articol pentru cei care au impresia ca in afara toate sperantele lor se vor materializa. Acesta este un articol pentru cei care, fara chiar sa fi incercat sa faca ceva in tara, au pretentia ca Europa sa-i astepte cu bratele deschise si sa-i sarute cald pe frunte. Acesta este un articol pentru cei care asteapta burse nemasurate (stim cu totii ca tinerii romani sunt destepti. N-am vazut insa foarte multi care chiar sa faca minunatii cu toate inteligenta aceea), job-uri in pozitii de top, bani, bani, bani de masa, de casa, de studiu, de mofturi. Nimeni n-o sa-ti ofere nimic gratuit. Sau chiar mai rau, daca iti va oferi ceva gratuit, va avea grija sa te taxeze mult mai scump dupa aceea. Pentru ca depinde intotdeauna de munca ta. Poate sa te creada tot internetul ca esti frumos, destept, talentat si cu potential. In viata reala, asta nu valoreaza mai nimic. Cand vine vorba de a plati facturile si visele, toata inteligenta ta nu face, vorba aia, nici cat o ceapa degerata, daca nu e completata de munca. Asa ca daca esti tanar, sanatos, ai doua maini si doua picioare functionale ar fi cazul sa te vindeci de mentalitatea asta bolnava. Nu vezi ca timpul nu mai are rabdare, ca toate se intampla in minutele pe care tu le piezi plangandu-te, innecandu-te in mocirla

anturajelor suparate pe viata din instinct? Nu vezi ca toata vorbaria, toate lamentarile, toate poticnirile astea se vor intoarce intr-o zi sa te loveasca fix in fata, in timp ce vei privi de jos la cei care muncesc pentru visele lor? Noua nu ni se da nimic. Noi luptam pentru drepturile noastre, indiferent de cate piedici ar exista in tara asta. Si nu ne oprim pana reusim.