EVALUAREA Cuprins: 1. 2. 3. 4. 5. 6. 7.

Docimologia – ştiinţa evaluării Funcţiile evaluării Formele de evaluare a rezultatelor şcolare Metode şi tehnici de evaluare Testul docimologic Notarea Erori în evaluare 1. Docimologia – ştiinţa evaluării Alături de predare şi învăţare, evaluarea este o componentă esenţială a procesului de învăţământ, care furnizează informaţii despre calitatea şi funcţionalitatea acestuia. Evaluarea, prin implicaţiile ei, depăşeşte cadrul strict al procesului didactic şi al şcolii. Atunci când evaluăm elevii, evaluăm de fapt şi profesorii şi calitatea procesului didactic, a instituţiei şcolare, a sistemului educativ în ansamblul său. Docimologia este ştiinţa care studiază procesul de elaborare şi de aplicare a probelor de evaluare, modul de desfăşurare a examenelor, sistemele de notare, comportamentele examinatorilor şi ale celor examinaţi. Punctul de pornire al acestei ştiinţe este lucrarea „Examene şi docimologie”(1963) elaborată de Henri Pieron (1881-1964), cunoscut psiholog şi pedagog francez. În ţara noastră, acest domeniu al ştiinţei a fost dezvoltat de către Vasile Pavelcu în lucrarea „Principii de docimologie”(1968). Evaluarea didactică reprezintă o componentă a procesului de învăţământ care se constituie ca o acţiune psihopedagogică complexă, bazată pe operaţii de măsurare şi apreciere a rezultatelor activităţii instructiv-educative (procese, comportamente, performanţe), prin raportarea acestora la criterii prestabilite şi adoptarea unor decizii de ameliorare a procesului. Evaluarea include deci următoarele operaţii: • Măsurarea – constă în atribuirea de simboluri (scor, cifre, litere, calificative etc.) unor rezultate ale învăţării. Aceste simboluri se atribuie prin realizarea unei corespondenţe între calitatea şi cantitatea rezultatelor şcolare, pe de o parte, şi o scală de evaluare (etalon, standard), pe de altă parte. Trebuie precizat că performanţele cognitive şi psihomotorii se pretează la estimări cantitative, spre deosebire de cele de ordin afectiv-motivaţional, care sunt mai dificil de măsurat. • Aprecierea – constă în emiterea unei judecăţi de valoare în legătură cu rezultatele constatate. Rezultatele primesc o valoare individuală, reprezintă progres, stagnare sau chiar regres pentru elevi, în funcţie de valoarea rezultatelor anterioare, în funcţie de efortul intelectual sau fizic depus pentru obţinerea lor, în funcţie de aşteptările elevilor înşişi sau de aşteptările celor din jur. Se fac aprecieri de genul „foarte bine, bine, insuficient”, se adresează laude, observaţii critice, încurajări, recomandări. • Decizia – prelungeşte actul aprecierii într-o notificare, caracterizare, hotărâre, recomandare, vizând adoptarea unor măsuri de îmbunătăţire a activităţii în etapele următoare.

1

pedagogul Ausubel făcea următoarea afirmaţie: „ceea ce influenţează cel mai mult învăţarea sunt cunoştinţele pe care elevul le posedă la plecare. an. se realizează sub formă de feed-back oral sau sub formă de raport scris. la adoptarea unor modalităţi eficiente de acţiune corectivă.realizează clasificarea. Funcţiile evaluării 1. la structura conţinutului.  să ajute profesorii să realizeze o diagnoză a progresului elevilor. de randament. autoaprecierea.  Evaluarea continuă (formativă) se desfăşoară sistematic. Funcţia prognostică . O evaluare eficientă trebuie să realizeze următoarele sarcini:  să arate profesorilor dacă au fost atinse obiectivele curriculare.  să determine o autoevaluare corectă din partea elevilor. psihologice. recuperativă dacă este cazul. Funcţia de selecţie . • metode şi tehnici eficiente şi moderne. a cauzelor. iar pentru a fi eficientă trebuie să deţină: • obiective clar definite. orale sau practice. iar rezultatele vor fi comparate cu obiectivele perioadei de instruire care a fost evaluată. pe parcursul procesului de instruire.stabileşte nivelul atins. punctele tari şi slabe ale celor examinaţi. probe practice.  să furnizeze feed-back-ul către părinţi. scrise. distingem trei forme ale evaluării:  Evaluarea iniţială se realizează la începutul unei perioade de instruire (semestru. • metode de investigare şi comunicare a rezultatelor şcolare pentru fiecare elev/student. 2. 2. ciclu de învăţământ) cu scopul de a identifica nivelul pregătirii elevilor. Această evaluare este necesară în vederea proiectării activităţii ulterioare. 4. 3.  să ajute profesorii să-şi evalueze propria activitate. Funcţia diagnostică . se realizează prin teste standardizate. iar rezultatele se raportează la obiectivele operaţionale ale fiecărei activităţi în parte. teste de abilităţi. deoarece oferă indicii referitoare la obiectivele ce se pot stabili. autoevaluarea în raport cu obiectivele propuse. care vizează eficienţa învăţământului analizată prin prisma raportului dintre obiectivele proiectate şi rezultatele obţinute de către elevi în activitatea de învăţare. teste de capacitate. se realizează prin teste diagnostice de cunoştinţe.Evaluarea didactică este parte componentă a evaluării pedagogice. permite explicarea obţinerii rezultatelor respective. Funcţia motivaţională .  să orienteze elevii în alegerea celor mai bune căi de afirmare. ierarhizarea elevilor într-o situaţie de examen sau de concurs. Evaluarea nu poate fi separată de instruire şi de învăţare.stimulează autocunoaşterea. Asiguraţi-vă de ceea ce ştiu elevii şi instruiţi-i în consecinţă”. permite identificarea strategiilor de ameliorare a rezultatelor şi a procesului didactic. 2 . Se poate desfăşura prin probe orale. Referitor la importanţa evaluării iniţiale. a condiţiilor care le-au favorizat. 3. Această formă de evaluare este integrată organic în structura demersului de predare-învăţare şi permite verificarea elevilor din toată materia.stabileşte zonele performanţei viitoare a elevilor. se realizează prin: teste de aptitudini. prin probe scrise.  să ajute profesorii să adapteze sarcinile date elevilor la posibilităţile acestora. Formele de evaluare a rezultatelor şcolare După momentul în care se realizează pe parcursul unui demers didactic. este o modalitate de recompensare sau de sancţionare a elevilor.

sumativă) are loc la finele unei etape de instruire (capitol.  Evaluare normativă – presupune compararea. de bacalaureat şi permite realizarea unui bilanţ în legătură cu nivelul pregătirii elevilor şi în legătură cu calitatea procesului de instruire realizat. o clasificare şi selectare a elevilor. la examenele de admitere).  Evaluarea finală (cumulativă. ierarhizarea.  Evaluare subiectivă – este generată de mai mulţi factori: intuiţia profesorului. referatul. aspectul prioritar îl constituie stabilirea standardului minim acceptat. dispoziţia de moment. evaluarea realizată de cadrul didactic de la clasă)  Evaluare externă – atunci când în actul evaluativ sunt implicate alte persoane şi instituţii decât cele care au asigurat predarea (de exemplu concursuri. a gradului de îndeplinire a obiectivelor. teze. probe practice. În funcţie de sistemul de referinţă privind emiterea judecăţilor de valoare asupra rezultatelor. Se cultivă astfel capacitatea de autoevaluare la elevi. Se realizează prin lucrări de control. scurtând astfel intervalul între evaluarea rezultatelor şi perfecţionarea activităţii. apar două forme:  Evaluare internă – atunci când cel care realizează evaluarea este implicat în activitatea de instruire (de exemplu. iar rezultatele se raportează la standarde minimale şi maximale. lipsa criteriilor explicite. Metode şi tehnici de evaluare • • Metodele de evaluare pot fi considerate: tradiţionale: probe scrise. semestru. proiectul. se identifică sugestii pentru conceperea viitoarelor activităţi didactice. de obicei elevii au atitudini de nelinişte şi stări de stres. Acest tip de evaluare nu mai permite ameliorarea procesului didactic. a performanţei care reprezintă pragul de reuşită a unui elev într-o anumită situaţie educaţională (de exemplu la Bacalaureat) . examene de admitere) 4. În funcţie de rezultate. impresiile despre elevi. an. atmosfera din clasă.  Evaluare globală – întreaga materie. probe orale. precum şi datorită importanţei pe care o au rezultatele acestor evaluări finale. eliminarea confuziilor. alternative şi complementare: observarea curentă a elevului în timpul activităţii. în care se utilizează instrumente speciale de evaluare. ciclu de învăţământ). În funcţie de agenţii evaluării. testul. putem distinge:  Evaluare parţială – secvenţe din materie. În funcţie de criteriul obiectivităţii în notare. apar două forme ale evaluării:  Evaluare obiectivă – reprezintă situaţia ideală. Permite adoptarea din mers a unor măsuri de ameliorare a procesului didactic şi presupune cunoaşterea promptă de către elevi a rezultatelor. În funcţie de cantitatea de materie verificată. Datorită conţinutului vast care este supus evaluării. confirmarea prestaţiilor. Numai utilizarea complementară a celor trei forme de evaluare este de natură să asigure un proces evaluativ eficient şi continuu. clasificarea elevilor dintr-o clasă (de exemplu. integrat activităţilor de predare şi învăţare. au loc momente de reflecţie (asupra eficienţei practicilor de predare şi de învăţare). Rezultatele se compară cu obiectivele generale ale disciplinei sau ale ciclului şcolar respectiv.asigură corectarea imediată a erorilor. 3 . portofoliul. examene de capacitate. se produce o ierarhizare. decât pentru seriile următoare de elevi. distingem:  Evaluarea criterială – bazată pe obiective.

redactarea referatului. la disciplinele tehnice în ateliere. Opţiunea profesorului pentru chestionarea orală depinde de scopurile evaluării. capacitatea de sistematizare şi ordonare a conţinuturilor şi progresul înregistrat de aceştia în abordarea uneia sau mai multor discipline. realizarea de conexiuni între informaţii. interpretare ş. calitatea muncii independente. de specificul disciplinei ş. poate lua forma unei sinteze tematice din mai multe lucrări sau a unei investigaţii ştiinţifice independente. nivelul însuşirii limbajului de specialitate. erorile. Elevii trebuie să fie informaţi în legătură cu tematica lucrărilor practice.). diversitatea întrebărilor. Examinarea prin probe practice se referă la verificarea priceperilor şi deprinderilor formate în contextul diferitelor discipline de studiu. concluzii ale vizitelor sau excursiilor. interesul/dezinteresul manifestat. disciplina etc. Portofoliul cuprinde totalitatea produselor pe care elevii le elaborează pe parcursul unor experienţe de învăţare (semestru. iar tezele sunt lucrări semestriale ce urmăresc evidenţierea capacităţii de sinteză a elevilor. desen. materiale grafice ş. de numărul de elevi. mai ales la elevii mai mari. Observaţia curentă se referă la urmărirea sistematică a modului de participare a elevilor la desfăşurarea activităţilor didactice. Pentru uşurarea procesului de observare a elevilor se poate apela la fişe de observare. Eficienţa acestei metode depinde de: claritatea şi logica întrebărilor.a. gradul de implicare. fişe de autoevaluare. prelucrarea personală a informaţiilor).a. Astfel. maşini. teme pentru acasă. Referatul poate fi utilizat atât în evaluarea continuă. Lucrările de control curente sunt de obicei neanunţate şi verifică gradul de însuşire a materiei din lecţia de zi. formularea titlului. la disciplinele unde se efectuează lucrări de laborator. adresarea de întrebări ajutătoare. alte resurse). argumentare. cu condiţiile pe care le au pentru a realiza aceste probe (aparate. documentarea (selectarea surselor. dificultăţile.Chestionarea orală constă într-un dialog între profesor şi elevi. concentrarea atenţiei. maniera de colaborare cu colegii. prezentarea şi valorificarea referatului. care pot creşte obiectivitatea evaluării. interesul manifestat. a capacităţii elevilor de a aplica anumite cunoştinţe teoretice pentru rezolvarea unor situaţii practice. creativitatea. Această metodă nu se finalizează de obicei cu notarea elevilor. proiecte sau investigaţii individuale sau de grup. comentariile profesorului asupra rezolvării sarcinilor. de la un an şcolar la altul. acordarea timpului necesar pentru elaborarea răspunsului. 4 . evidenţiind: contribuţia elevilor pe parcursul activităţii. notarea aspectelor relevante. stilul de lucru. răspunsuri la chestionare. Prin elaborarea referatului elevii îşi însuşesc informaţii. prin care se urmăreşte cantitatea şi calitatea cunoştinţelor. a deprinderilor formate. cât şi în cadrul evaluării finale. de timpul disponibil. Verificarea scrisă reprezintă o modalitate mai economică de evaluare. Portofoliul reprezintă “cartea de vizită” a elevului.a. mostre ale activităţii elevilor la clasă sau acasă. parcurgerea materialelor. tehnoredactarea. modelaj. urmărindu-i progresul de la un semestru la altul. Etapele elaborării unui referat sunt: delimitarea temei. alcătuită cu scopul de a indica eforturile. pentru că presupune existenţa unei maturizări intelectuale. capacitatea de selecţie şi de utilizare a conţinuturilor pentru a rezolva sarcini mai complexe. dar însoţeşte toate celelalte metode de evaluare şi are o importanţă majoră în acordarea notelor. la practică pedagogică. sculptură. Într-un portofoliu se pot include: mostre din probele de evaluare. an şcolar) într-un domeniu. sinteză. portofoliul arată ca o colecţie de lucrări ale elevilor. la muzică. prezenţa unui comportament nonverbal de susţinere şi încurajare a elevilor. modul de realizare a sarcinilor de învăţare. fără intervenţia profesorului. conceperea planului lucrării. Probele practice se desfăşoară la educaţie fizică. Elevii elaborează şi exprimă idei în scris. îşi formează şi exersează abilităţi intelectuale (analiză. cu baremele de notare. din punct de vedere al timpului necesar. referate. Referatul este un instrument care permite aprecierea activităţii de învăţare a elevilor .

construirea unor machete. confecţionarea unor obiecte ş. maniera de prezentare Testul de evaluare este o probă complexă. • Teste elaborate de profesori – măsoară obiective particulare. prin definirea şi înţelegerea sarcinii. Obiectivele didactice ale testului trebuie să fie formulate clar şi concis. Examinatorul va urmări să includă principalele elemente de 5 . organiza şi monitoriza activitatea elevilor. Există două tipuri de teste docimologice: • Teste standardizate – elaborate de experţi. de durată. permit realizarea de comparaţii între elevi numai la nivelul clasei. pe baza unor măsurători şi aprecieri riguroase. modul de lucru. se continuă acasă pe parcursul a mai multor zile sau săptămâni. calitatea produselor.a. nu cuprind specificarea condiţiilor de aplicare a testului. să exprime finalitatea actului de învăţare şi să exprime comportamente măsurabile. Elaborarea unui test docimologic presupune parcurgerea mai multor etape: a) Precizarea obiectivelor didactice ale testului Această etapă este necesară deoarece. formată dintr-un ansamblu de sarcini de lucru (itemi). timp în care elevul se consultă permanent cu profesorul şi se încheie tot în clasă. formată dintr-un ansamblu de sarcini de lucru (itemi). pentru ca proba de verificare respectivă să producă efectele pozitive asupra învăţării ea trebuie să asigure o concordanţă deplină între conţinuturile învăţării şi obiectivele propuse. au norme ce permit raportarea performanţelor unui elev la un grup de referinţă (chiar la nivel naţional). 5. colecţii de roci. case video cu înregistrarea unor evenimente. Este o activitate amplă. măsoară realizarea obiectivelor generale ale unei discipline. pe baza unor măsurători şi aprecieri riguroase. mulaje. Realizarea proiectului începe în clasă. care permit determinarea gradului de asimilare a cunoştinţelor de către elevi sau a nivelului de dezvoltare a unor capacităţi. eventual şi prin începerea rezolvării acesteia. De regulă se construieşte un tabel de corespondenţă între obiectivele operaţionale şi itemi pentru a se evita situaţia în care un obiectiv operaţional nu este prevăzut cu nici un item sau în care itemii prevăzuţi nu sunt suficienţi şi revelatori pentru verificarea comportamentelor urmărite de examinator prin obiectivele operaţionale stabilite. Sarcina profesorilor este de a planifica. care implică multă muncă şi efort intelectual. dacă este cazul. stabilite de fiecare profesor. Proiectul poate fi realizat individual sau în grup şi se poate concretiza în: elaborarea de referate şi articole. Testul de evaluare a cunoştinţelor (docimologic) Testul docimologic este o probă standardizată de examinare şi notare. se administrează în condiţii standard. asupra cărora urmează să se facă verificarea. de o grilă de corectare şi notare. identificând progresele realizate în abordarea temei. Pentru evaluarea proiectelor se pot lua în considerare: cercetarea de ansamblu. ierbare. dificultăţile întâmpinate. prin prezentarea în faţa colegilor a unui raport asupra rezultatelor obţinute şi.Proiectul presupune elaborarea unei lucrări cu caracter teoretic sau aplicativ pe baza unei teme date. construirea de insectare. a produsului realizat. stimulând motivaţia elevilor de a continua munca. Un test de evaluare este însoţit de un barem. alcătuirea unor mape cu material didactic. ceea ce asigură condiţii pentru o evaluare obiectivă. care permit determinarea gradului de însuşire a cunoştinţelor de către elevi sau a nivelului de dezvoltare a unor capacităţi. Paralel cu stabilirea obiectivelor are loc conceperea şi selecţionarea problemelor reprezentative pentru întreaga materie.

Această distribuire este necesară pentru a doua etapă şi anume stabilirea numărului de itemi (întrebări) corespunzător fiecărei unităţi de conţinut. la rândul lor.parte de vorbire . Elegia este o specie a genului epic.” „Puneţi semnul “+” în dreptul afirmaţiilor pe care le consideraţi corecte şi semnul “-“ în dreptul celor false: a).)” • • 6 . de rapiditate.” • Itemi cu alegere multiplă Exemplu: „Mihai Eminescu s-a născut în: a) 1849 b) 1850 c) 1852 d) 1889” Itemi “pereche” Exemplu: „Fiecărui termen din partea stângă îi corespunde un termen din partea dreaptă. de prelucrare originală a unor informaţii).gen dramatic . c) sublinierea predicatelor şi numerotarea lor (…). de discriminare.comedie . Itemul se formulează clar şi concis. Stabiliţi corespondenţa prin săgeţi: . Se recomandă să fii \ să fi precaut în rezolvarea tuturor problemelor. da/nu. vor fi distribuite pe unităţi de conţinut bine delimitate. Cele mai frecvente tipuri de itemi folosite în testele docimologice sunt:  Itemi obiectivi.pronume .conţinut care. adevărat/fals) Exemple: „Subliniaţi varianta corectă în următoarele contexte: a).epitet . într-o formă pozitivă (nu printr-o negaţie) şi trebuie să solicite la maxim gândirea elevului. d) stabilirea felului propoziţiilor (. de tip “închis”: • Itemi cu răspuns binar (de tipul corect/greşit .figură de stil .. Unii miniştri \ miniştrii sunt preocupaţi şi de problemele protecţiei sociale. Itemii utilizaţi se vor stabili în funcţie de tipul de test pe care îl aplicăm elevilor (de învăţare. b) delimitarea propoziţiilor (…).meditaţie” Itemi de ordonare Exemplu: „Aranjaţi etapele de analiză sintactică a frazei în ordinea potrivită. Metafora este o figură de stil. b).parte de propoziţie . b). scriind în paranteză cifra corespunzătoare: a) încercuirea cuvintelor de legătură (elementelor subordonatoare) (…). Itemul constă dintr-o întrebare (sau o problemă) formulată astfel încât să corespundă conţinuturilor de învăţământ examinate şi obiectivelor didactice stabilite.subiect . b) Formularea itemilor Această etapă este cea mai anevoioasă şi de modul în care este îndeplinită depinde întreaga activitate de evaluare.

... identificarea performanţei maxime specifice şi a performanţei minime admise........” Itemi cu răspuns de completare (propoziţii lacunare) Exemplu: „Obiectul de studiu al pedagogiei este .......” „Enumeră formele educaţiei... - 7 .. ………. studenţilor cu ideea de testare şi cu diferitele modalităţi de utilizare a testelor docimologice. de tip „deschis": Itemi cu răspuns construit de elev Exemplu: „Enumeraţi părţile de vorbire neflexibile... a) Definiţi obiectivul operaţional. stabilirea modului în care se va acorda punctajul pentru fiecare item. acuzativ ………..... Administrarea testului docimologic reclamă respectarea următoarelor cerinţe: familiarizarea elevilor.. Număr Plural ……… ………... c) Formulaţi un obiectiv operaţional după procedura Mager...” Itemi de tip desene lacunare Exemplu: „Completaţi în schema de mai jos categoriile gramaticale ale substantivului: ……...” „ Identificaţi cauzele scăderii randamentului şcolar al unui elev. care cuprinde: rezolvarea corectă a sarcinilor prevăzute de itemi.....” Itemi de tip eseu Exemplu: „Metafora între teorie şi reprezentare la Lucian Blaga” • • - Alcătuirea scalei de evaluare a testului A treia etapă o constituie alcătuirea scalei de evaluare a testului..”  Itemi subiectivi. ” Substantiv ….• •  Itemi semiobiectivi: Itemi cu răspuns scurt Exemplu: „Defineşte educaţia. b) Prezentaţi trei cerinţe ce trebuie respectate în elaborarea obiectivelor operaţionale...” „Formele educaţei sunt ....... ………. ……… feminin ……… • Itemi de tip „întrebări structurate” Exemplu: „Formularea obiectivelor operaţionale de către profesori reprezintă o etapă fundamentală în proiectarea unei lecţii...

prin calificative („Foarte bine”. 6. la standardele naţionale etc. Cele mai cunoscute sisteme de notare sunt: prin cifre (de la 1-10). asigurarea unor condiţii identice de aplicare a testului pentru toţi elevii (condiţii ergonomice minime). prin litere. astfel încât aproximativ 80% din cei testaţi să poată rezolva integral testul. la disciplinele exacte se utilizează notarea după bareme ( se bazează pe atribuirea unui punctaj fix pentru fiecare secvenţă îndeplinită). ca efect al influenţei pe care impresia generală asupra elevului o poate avea asupra notei acordate. Predicţiile • 8 . se exprimă prin semne (simboluri) convenţionale. „Bine”. sistemele de notare utilizate în practica şcolară sunt deosebit de variate. în timp ce la disciplinele umaniste este mult mai eficientă notarea analitică ( în cadrul acesteia se stabilesc punctaje diferite pentru nivelul de cunoştinţe. cu bile colorate. aprecierea se realizează prin extinderea unor calităţi secvenţiale la întreaga conduită a elevilor. de impresiile altor profesori etc. de notele de la alte discipline. • Efectul “Pygmalion” se mai numeşte şi “efectul de anticipare” întrucât aprecierea rezultatelor obţinute de unii elevi este puternic influenţată de părerea favorabilă sau nefavorabilă pe care profesorul şi-a format-o anticipat despre capacităţile acestora.- - calcularea duratei de desfăşurare a unui test. Cel mai utilizat sistem de notare este notarea pe bază de note exprimată în cifre. Astfel. prin sistemul binar (Admis sau Respins). la cerinţele programei. a) 7. în cazul în care nu se folosesc teste deja standardizate. Profesorul poate fi influenţat de fizicul elevului. multiplicarea testului în condiţii de păstrare a secretului asupra itemilor. „Cum laudae”). Există trei modele fundamentale de realizare a notării: prin raportare la grup (a ceilalţi membri ai clasei şi la nivelul de exigenţe stabilit pentru aceştia). factorul personal). ). Erori în evaluare 8 Efectul “halo” este fenomenul de subiectivitate în notare care se manifestă fie prin subaprecierea fie prin supraaprecierea rezultatelor şcolare ale elevilor. forma de exprimare. cu aprecieri formulate în limba latină ( „Magna cum laudae”. „Nesatisfăcător”). cu diplomă de merit. ca apreciere sintetică a performanţelor şcolare. Notarea se realizează şi în raport cu specificul disciplinei în cadrul căreia se realizează evaluarea. „Satisfăcător”. b) prin raportarea la standarde unice (criteriile de apreciere vor fi raportate la obiectivele operaţionale ale lecţiei/activităţii respective. Întrucât nota. Astfel. Notarea - Notarea reprezintă actul de decizie a profesorului faţă de rezultatele obţinute de elevi. c) notarea individualizată (raportarea rezultatelor obţinute de elevi la rezultatele anterioare ale acestora ).

• Efectul de “ordine” se caracterizează prin faptul că profesorul manifestă severitate crescută la începutul anului. folosind notele pentru a intimida elevii. iar spre sfârşitul anului devine indulgent. • Schimbarea ordinii lucrărilor şi recorectarea lor. La fel se comportă şi în cadrul examenului: exigent la început şi indulgent la sfârşit. în timp ce altul este impresionat de conformitatea cu informaţia predată. • Diversificarea metodelor şi instrumentelor de evaluare. un profesor apreciază în mod special originalitatea unui răspuns. • Dezvoltarea capacităţii de autoevaluare a elevilor.) • Efectul ”proiecţiei” este determinat de tendinţa profesorului de a pretinde. starea de moment. faţă de domeniul de studiu sau faţă de alte domenii. • Asigurarea anonimatului probelor scrise. • Eroarea individuală constantă se manifestă prin tendinţa unor cadre didactice de a fi foarte generoşi în aprecierea elevilor. De exemplu.determină în acest caz apariţia fenomenului şi distorsionarea percepţiei profesorului asupra elevilor. Pot interveni şi alţi factori. prin transfer. cel slab este defavorizat. ca elevii să manifeste interes şi preocupări asemănătoare cu ale lui. • Verificarea ritmică a elevilor. • Efectul de “contrast” se exprimă prin faptul că examinarea unui elev bun după unul slab sau invers influenţează aprecierea profesorului. Cel bun primeşte puncte în plus. • Evitarea prejudecăţilor. • Practicarea unei evaluări transparente (comunicarea criteriilor. 9 . utilizarea baremelor de corectare). Dintre modalităţile de corectare a intervenţiei factorilor perturbatori în evaluare menţionăm: • Conştientizarea de către profesori a prezenţei acestor fenomene psihice şi evitarea lor. cum ar fi oboseala examinatorului. ci aşteaptă semne că împărtăşesc aceleaşi pasiuni. • Ecuaţia personală a examinatorului constă în atitudini diferite de la un examinator la altul. • Corectarea lucrărilor de către mai mulţi profesori. precum şi prin tendinţa altora de a manifesta o exigenţă exagerată şi nejustificată în notare. Profesorul nu judecă elevul obiectiv. • Raportarea în evaluare la obiectivele propuse. • Recurgerea la examene externe (cu evaluatori din alte instituţii). prin compararea rezultatelor care survin imediat în timp şi spaţiu.a. capriciile ş.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful