UN ŞMECHER LA LECŢIE

VA TREBUI SĂ FACEŢI NEAPĂRAT şi cît mai degrabă cunoştinţă cu Matei. Tilică, cum îi spun colegii. Şina pentru că băiatul, după cum singuri veţi putea judeca, ar avea ceva extraordinar sau măcar deosebit în fiinţa lui; statură potrivită, potrivit de gras, nas, gură, frunte potrivită, potrivit de curat (de murdar, aş fi ispitit mai curînd să spun, dar se înţelege că murdăria nu e niciodată potrivită) etc. Cu toate acestea, repet, căutaţi de-i faceţi cunoştinţă. N-o să-1 uitaţi curînd, vă asigur. Dar pentru asta trebuie să-1 vedeţi scos la lecţie. Da, să-1 vedeţi ieşind din fundul clasei la tablă, rotindu-şi ochii, rugător, printre bănci: — Ce avem, mă? Ce avem? Apoi, oprindu-se zîmbitor în faţa profesorului: —Ah, ce bine îmi pare că m-aţi scos! Şi în aceeaşi fracţiune de secundă, întorcîndu-se desperat spre clasă: —Nu mă lăsaţi, mă! Nu mă lăsaţi! —Ei, Matei, ce lecţie am avut pentru azi? se aude întrebarea profesorului. Tilică se trage pe nesimţite lingă prima bancă şi-i izbeşte colegului talpa cu călcîiul: — Suflă, mă! Apoi, privind cu nevinovăţie drept în ochii profesorului: -- N-am înţeles întrebarea, tovarăşe profesor. Su-flă! — Ce titlu are lecţia de azi? Băiatul închide ochii, strînge din pumni, tropăie, oftează: — Nu pot să zic, tovarăşe profesor, e un nume încurcat... Profesorul arată cu capul o fată scoasă şi ea la lecţie. —Despre Vasile Lupu, răspunde aceasta. —Aşa am vrut să spun şi eu! ţîşneşte băiatul, biruind, în cele din urmă, nefericitul lapsus. —Unde a domnit Vasile Lupu? —Mai puneţi-mi o dată întrebarea, tovarăşe profesor. N-am înţeles-o bine... se roagă cu umilinţă Tilică, apoi, după ce întrebarea a fost repetată, răspunde cu siguranţă: Vasile Lupu a domnit în... ah! îşi înghionteşte pe furiş vecina. Nu pot să zic ... îmi stă pe limbă... —În Moldova, răspunde fata. —Tot aşa am vrut să zic şi eu!
1

îl chema ca şi pe tine.. începe el avîntat. Ce tot spune ăla din fund? Parcă şase... -Ei? — La una mie şase sute treizeci şi — adaugă de-abia îngăimat — şi aşpte. . se repede înaripat băiatul..... E un nume încurcat.... A avut. —A avut războaie? —Nu. — Mai întrebaţi-mă.. dar mie băieţii aşa îmi zice. dar nu pot să zic. începu fata.. privind printre degete în clasă. Tilică Vodă! Profesorul înmoaie tocul în cerneală.Ştiu. —îl chema ca şi pe tine. În loc de Matei. îmbolmăjeşte băiatul afirmaţia cu o mîrîială vag negativă.. Profesorul o repetă silabisind. . Matei.. dar m-am încurcat la denumirile mai grele. da.. parcă şapte.. în Muntenia era domn al Munteniei. Ce-s eu de vină? Poate dumneavoastră nu ştiţi. — Treci la loc. jignit. trăgînd discret de mînecă pe fetiţa ce ridică mîna. -.. se trage de ciuful frizurii.. tovarăşe profesor. ştiu tovarăşe profesor. . —Şi cine era domn în Muntenia? —în Muntenia era domn. — Cît? —0 mie şase sute treizeci şi şapse..—Cînd? —La una mie şase sute treizeci şi..ţi-am spus .. să spună Matei. Eu am învăţat.. Băiatul se agaţă de tablă.. sau n-a avut? —Nnnn. Ţîţîie şi bîţîie din picior..Eu? Vasile Lupu a domnit la una mie şase sute treizeci si. a avut. —A avut. Tilicăăă! 2 . dar m-aţi încurcat. în Muntenia era domn. —Aşa am vrut să spun şi eu.. parcă scos din sărite. Nota trei. — A. bombăne băiatul cu lacrimi in ochi.Nu tu.. îl ajută profesorul.. şi se opreşte rugător: N-am înţeles întrebarea.Denumiri grele? Dar pe voievodul Munteniei . si. tovarăşe profesor..

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful