BANCAS

Master in banci si asigurari

ANALIZA BANCARA A INTREPRINDERII

2008-2009

CAP 1 INFORMAREA BAZA ANALIZEI BANCARE A INTREPRINDERII

Pentru a realiza o analiza a clientilor sai, banca are nevoie in primul rand de informatii despre acestia. Informatiile obtinute sunt folosite de banca in trei directii: pentru gestionarea riscurilor pentru consilierea clientelei pentru transmiterea de informatii catre terti (banca centrala, registre de evidenta a riscurilor, organe fiscale, organe judiciare) In scopul obtinerii informatiilor de care are nevoie, banca poate utiliza mai multe surse: 1.1. INFORMATII PROVENIND DE LA CLIENT Intreprinderea isi reflecta intreaga activitate in documente contabile necesare pentru gestiunea sa interna sau necesare tertilor. Societatile comerciale, definite ca persoane juridice autorizate sa efectueze in mod curent operatiuni economice, sunt obligate, in conformitate cu prevederile legii contabilitatii sa organizeze si sa tina contabilitate. Prin aceasta se urmareste redarea sub o forma unica, generalizata si normalizata a evenimentelor economice, financiare, juridice si fiscale. Contabilitatea trebuie sa reflecte in expresie baneasca

disponibilitatile banesti si depozitele banesti, bunurile mobile si imobile, titlurile de valoare, drepturile si obligatiile, precum si miscarile si modificarile intervenite in urma operatiunilor patrimoniale efectuate, cheltuielile, veniturile si rezultatele obtinute. Legea contabilitatii si planul de conturi sunt obligatorii pentru toate societatile comerciale cu sediul in Romania si pentru subunitatile cu sediul in Romania ale societatilor comerciale cu sediul in strainatate. Organizarea si conducerea contabilitatii se realizeaza in baza principiilor contabile:
1. Principiul prudentei urmareste sa evite un transfer in viitor al

incertitudinilor din prezent. Acesta permite contabilizarea pierderilor certe si probabile, a veniturilor certe dar nu si a veniturilor potentiale.
2. Principiul permanentei metodelor care asigura comparabilitatea in

timp a informatiilor contabile prin mentinerea acelorasi norme si reguli de inregistrare in contabilitate. extraordinar si in mod justificat.
3. Principiul independentei exercitiilor decupeaza activitatea societatii

Schimbarea acestora se face numai

comerciale in perioade de timp de 12 luni, numite exercitii. Un exercitiu cuprinde toate veniturile si cheltuielile angajate de catre societate in perioada respectiva, indiferent de momentul in care acestea sunt incasate sau platite
4. Principiul continuarii activitatii pleaca de la premisa ca societatea

comerciala isi continua in mod normal activitatea fara sa si-o reduca in mod sensibil sau sa intre in stare de lichidare.
5.

Principiul intangibilitatii bilantului cere ca bilantul de deschidere sa corespunda cu bilantul de inchidere al exercitiului precedent.

6. Principiul necompensarii in coformitate cu acest principiu nu se poate

face nici-o compensare intre posturi de activ si posturi de pasiv din bilant sau intre venituri si cheltuieli in contul de rezultate.
7. Principiul costului istoric cere

mentinerea activelor si pasivelor la

valoarea istorica de intrare. 3

8. Principiul importantei semnificative in conformitate cu acest principiu,

toate informatiile de importanta semnificativa trebuie prezentate in situatiile financiare elaborate. externi.
9. Principiul suprematiei realitatii asupra aparentei - pune pe primul plan

Sunt semnificative acele informatii a

caror importanta poate afecta deciziile si rationamentele utilizatorilor

aspectul economic si financiar in raport cu cel juridic.

10. Principiul

regularitatii, sinceritatii si imaginii fidele

urmareste

furnizarea de informatii clare, precise si complete asupra patrimoniului, situatiei financiare, rezultatului, operatiunilor si riscurilor asumate.
11. Principiul

cuantificarii monetare cere exprimarea intr-o forma

monetare a operatiunilor contabile inregistrate. Moneda de baza este cea nationala, leul, dar in functie de specificul operatiunii desfasurate, apar si alte monede straine. In cele mai multe cazuri, informatiile de naturta contabila si financiara provenite de la clientela constau in furnizarea unor situatii sintetice (bilant, cont de rezultate, balanta), furnizarea unor situatii previzionale, precum bugetul sau furnizarea unor informatii legate de nevoile ce se doresc a fi acoperite prin credit de catre banca (situatia stocurilor, studii de fezabilitate pe obiective de investitii). Banca obtine de la clientela si alte informatii nefinanciare, legate de management, de organizarea societatii, de piata. Interviuri cu persoane cu drept de decizie in banca sunt folositoare din acest punct de vedere.

1.2. INFORMATII DISPONIBILE IN BANCA 1.2.1..Informatii din relatia banca client In relatie cu banca sa, clientul se expune fata de aceasta in sensul ca operatiunile inregistrate in conturile sale reflecta activitatea sa

cotidiana. Urmarind operatiunile clientului, banca poate sa-si faca o idee despre: cifra de afaceri volumul si evolutia acesteia sunt reflectate de nivelul incasarilor in conturile clientului. Trebuie avut in vedere ca societatea comerciala poate sa isi deruleze doar o parte din operatiunile sale printr-o singura banca. volumul activitatii acesta este reflectat de ansamblul operatiunilor creditoare si debitoare ale bancii. Aceeasi mentiune si in acest caz: banca poate sa isi deruleze o parte din operatiuni prin conturi deschise la alte banci. furnizorii si clientii societatii comerciale viramentele, cecurile, cambiile evidentiaza bancii agentii economici cu care aceasta intra in contact pentru a obtine resursele necesare activitatii sale si pentru a valorifica rezultatele acestei activitati volumul si frecventa platilor si incasarilor nevoia de fond de rulment si modalitatea de acoperire a acesteia o idee in acest sens isi poate face banca din nivelul incasarilor si platilor si mai ales din solicitarile societatii vis-a-vis de banca, de a finanta prin credite deficitele aparute. 1.2.2. Informatii provenind de la banca centrala Banca centrala poate furniza bancilor doua categorii de informatii: informatii rezultate din fisierele pe care le organizeaza si le gestioneaza sunt avute in vedere aici baze de date create de banca centrala sau numai initiate si gestionate de alte institutii cu privire la anumite aspecte privind activitatea clientilor si mai ales caracterul acestora. Aici intra informatii legate de incidentele de plata create de clientii bancilor sau expunerea la risc in relatie cu acesti clienti. Astfel, intalnim urmatoarele surse de informare:

Centrala Incidentelor de Pli (CIP) este un centru de intermediere care gestioneaz informaia specific incidentelor de pli att din punct de vedere bancar (tragerea n descoperit de cont) ct i din punct de vedere social (pierdere/furt/distrugere). Transmiterea informaiei la CIP se face pe cale electronic, prin utilizarea Reelei de Comunicaii Interbancare ce leag centrala BNR cu centralele tuturor bncilor. Baza de date a CIP este organizat n dou fiiere: 1. Fiierul naional de incidente de pli (FNIP) care are trei componente: - Fiierul naional de cecuri (FNC), - Fiierul naional de cambii (FNCb), - Fiierul naional de bilete la ordin (FNBO) i 2. Fiierul naional al persoanelor cu risc (FNPR) care este alimentat automat din FNIP. Fiierul naional al persoanelor cu risc colecteaz informaiile privind incidentele de pli majore (instrumente de plat trase n descoperit de cont, cecuri emise fr autorizarea trasului, cecuri emise cu dat fals sau crora le lipsete o meniune obligatorie, cecuri circulare sau de cltorie emise "la purttor", cecuri emise de ctre un trgtor aflat n interdicie bancar, cambii scontate fr a exista creana cedat n momentul cesiunii acesteia) nregistrate pe numele unei persoane fizice/juridice nu pot fi terse din aceast baz de date, dect n cazul n care se anuleaz, de ctre aceeai persoan declarant care le-a transmis anterior la CIP, din proprie iniiativ sau ca urmare a hotrrii unei instane judectoreti. Interdicia bancar este regimul impus de ctre banc unui titular de cont de interzicere a emiterii de cecuri pe o perioad de 1 an ncepnd cu data nregistrrii la CIP a unui incident de plat major i asigur prevenirea producerii unor noi incidente de pli i sancionarea titularilor de cont care le genereaz n sistemul bancar. n baza informaiilor recepionate de CIP de la persoanele declarante, aceasta are obligaia: 6

- transmiterii unei Declaraii privind interdicia bancar de a emite cecuri tuturor centralelor bncilor, care au obligaia s distribuie aceast informaie n propriul sistem intrabancar; transmiterii unei ctre Declaraii centrala de pierdere/furt/distrugere/anulare pltitoare, pentru a a instrumentelor bncii preveni

decontarea unui astfel de cec, cambie sau bilet la ordin, n eventualitatea prezentrii acestuia la plat de ctre o persoan de rea credin. Centrala bncii sau unitatea bancar teritorial unde respectiva persoan fizic sau juridic are cont deschis are obligaia recuperrii formularelor de cec necompletate sau greit completate eliberate anterior, cu excepia cecurilor utilizate pentru retragerea de numerar. n cazul n care nu recupereaz toate formularele de cec necompletate sau greit completate, trebuie s le anuleze i s transmit aceast informaie la CIP, ntr-un interval de maximum 15 zile calendaristice de la data emiterii Declaraiei CIP privind interdicia bancar. Valorificarea informaiilor nregistrate n FNIP i n FNPR se va face astfel: - de ctre bnci i Banca Naional a Romniei, n mod obligatoriu, la eliberarea de formulare de cecuri titularilor de cont; - de ctre CIP, din proprie iniiativ n scopul aprrii interesului public, prin transmiterea ctre Parchetul General de pe lng Curtea Suprem de Justiie i Ministerul Administratiei si Internelor cu unitile lor teritoriale de informaii din evidenele proprii sau prin publicarea acestor informaii n Mass-media; - de ctre instanele judectoreti, instituiile menionate la lit. b), alte instituii ale statului cu atribuii de supraveghere i control, precum i de ctre Mass-media, pe baza datelor solicitate CIP; - de ctre persoanele fizice sau juridice, altele dect cele prevzute la lit. a) - c), prin intermediul bncilor;

- de ctre instituii din strintate similare CIP, pe baza datelor privind incidentele de pli pe care CIP le furnizeaz din proprie iniiativ sau la cererea acestora. naintea ncheierii unei afaceri cu un partener, o firm poate consulta, prin intermediul unei bnci, baza de date a CIP, pentru a vedea dac pe numele potenialului partener sunt nregistrate incidente de pli cu cecuri, cambii sau bilete la ordin. n funcie de rspunsul primit de la CIP, respectiva firm este n msur s aprecieze dac mai d curs sau nu colaborrii cu acel partener. Consultarea bazei de date se poate face de ctre un comerciant, prin intermediul unei bnci, nainte de a primi un cec de la clientul su n schimbul mrfurilor vndute. n acest caz, comerciantul poate afla dac seria i numrul cecului pe care ar urma s-l primeasc face parte dintrun set de instrumente de plat avizate de B.N.R. sau dac nu cumva respectivul cec a fost declarat anterior la CIP ca pierdut/furat/distrus sau retras din circulaie. La emiterea unei cambii beneficiarul poate consulta baza de date a CIP pentru a solicita informaii privind obligatul cambial principal, respectiv trasul. Beneficiarul poate accepta s acorde un credit comercial trgtorului dac pn la data emiterii cambiei trasul (persoana desemnat n titlu a plti pentru trgtor) nu a generat incidente la plata cu alte titluri de credit. Aceeai atitudine prevztoare o poate avea beneficiarul unui bilet la ordin fa de subscriitor sau beneficiarul unui cec fa de trgtor. Informaiile nscrise n FNPR pe numele unei persoane fizice sau juridice, alturi de analizele specifice efectuate de bnci, pot contribui la fundamentarea deciziei de acordare a unui credit sau de deschidere de cont curent pentru un nou client. Centrala Riscurilor Bancare (CRB) este administrat de BNR. Aceast Central nu este altceva dect o baz de date n care sunt 8

nscrise persoanele, att juridice ct i fizice, care au credite contractate. Prin Reeaua de Comunicaii Interbancar, instituiile de credit i societile de credit ipotecar i pun la dispoziie, n mod reciproc, rapoarte ce conin datele de identificare ale debitorilor, creditele i angajamentele de care debitorul beneficiaz precum tipul creditului, termenul de acordare, tipul garaniei, serviciul datoriei, data acordrii i data scadenei, suma acordat, suma datorat utilizat i suma datorat neutilizat la momentul raportrii, suma restant. n privina persoanelor fizice se nregistreaz toate restanele mai mari de 30 zile, dar i informaii despre fraudele cu carduri. Difuzarea informaiilor de CRB ctre instituiile de credit se face pe dou canale: lunar n rapoarte n care sunt cuprinse toate creditele i angajamentele de care debitorul a beneficiat de la toate instituiile de credit, fr a se preciza identitatea instituiilor creditoare, raport cunoscut sub denumirea de situaia riscului global, permanent ca rspuns la interogrile on-line Datele gestionate de Centrala Riscurilor Bancare sunt organizate n patru registre: Registrul central al creditelor acesta conine informaii de risc bancar raportate de instituiile de credit. El este actualizat lunar. Registrul creditelor restante ofer informaii de risc bancar cu privire la abaterile de la graficele de rambursare din ultimii apte ani. Registrul grupurilor de debitori ofer informaii cu privire la grupuri de persoane fizice sau juridice care sunt asimilate unui singur debitor. Registrul fraudelor cu carduri conine informaii despre fraudele cu carduri produse de ctre posesori. Interogarea CRB se poate face numai de ctre persoane autorizate, n baza unor parole alocate pe diferite entiti ale bncii de ctre CRB. Centrala poate furniza cinci rapoarte: istoricul sintetic, istoricul analitic, riscul global sintetic, riscul global analitic si istoricul fraudelor cu carduri. Cel mai important raport este istoricul sintetic n care apar creditele de 9

peste 20.000 RON. Dac un client nu apare n acest raport, interogarea nu mai continu la nivelul celorlalte rapoarte. Radierea din CRB se poate realiza la cererea clientului, dac sunt sesizate erori de nregistrare. EXEMPLU - Cerere de consultare a bazei de date CRB:

Nr. . (data emiterii)

1.

Firma

COD DE IDENTIFICARE

Prin prezenta autorizm instituia de credit:

2. Denumire: BANCA ...........

Cod: .

10

s solicite i s primeasc de la Centrala Riscurilor Bancare urmtoarele informaii de risc bancar nregistrate pe numele societii mele:

3. a)
b)

SITUAIA RISCULUI GLOBAL SITUAIA CREDITELOR RESTANTE

4. Acordul de consultare a bazei de date a Centralei Riscurilor Bancare este valabil n

perioada

Semnatura emitentului Semnatura autorizat i tampila instituiei de credit Biroul de Credit este o societate pe aciuni care are ca membri fondatori i acionari bncile. La data de 31 decembrie 2007, participani n Sistemul Biroului de Credit erau 28 de bnci (aproximativ 98,4% din piaa de retail), 7 societi financiare, dou societi de leasing i una de asigurri. Activitatea Biroului se dezvolta pe trei faze. n prima faz, care a nceput la data de 16 august 2004, participanii transmit zilnic Biroului de Credit, n format electronic, informaii referitoare la: - debitori cu restane la plat mai mari de 30 de zile; - frauduleni - persoane care au savrit o infraciune n relaie cu banca, pentru care s-a emis o hotrre judectoreasc definitiv; - declaraii cu inadvertene - date neconforme cu realitatea furnizate de persoane fizice la momentul solicitrii creditului. n cea de-a doua faza de dezvoltare a sistemului, aa numita faz pozitiv, operaional din data de 11 iulie 2005, prelucreaz informaiile

11

referitoare la toate produsele de tip credit, similare sau de asigurare acordate persoanelor fizice, informaii provenite de la instituii bancare i non-bancare (societi financiare, de asigurri, de leasing, de telefonie fix i mobil), participante n Sistemul Biroului de Credit, precum i informaii despre frauduleni i declaraii cu inadvertene. Biroul de Credit, prin intermediul serviciului CRED-IT, pune aceste informaii la dispoziia participanilor on-line, atunci cand acetia le solicit n vederea acordrii unui credit sau a monitorizrii creditelor acordate. Informaia disponibilitate toate informaiile urmtoare: - Date personale despre titular - Numrul de cont (IBAN), tip cont - Data deschiderii contului - Limita de credit acordat - Suma acordat - Suma restant - Starea contului - Durata contractului - Modalitatea de rambursare - Pli i istoricul lor, pe maxim 2 ani n urm - Date de identificare girani, codebitori sau cosemnatari - Debitele neonorate pentru care participantul s-a ndreptat pentru recuperare ctre girani, cosemnatari sau asiguratori pentru riscul de neplat - Garanii - Reealonri sau rescadenri de pli - Persoanele recenzate cu declaraii cu inadvertene - Frauduleni - Angajatorul principal al titularului - Alte informaii se concretizeaz ntr-un raport de credit ce poate conine, n funcie de

12

In

urma

Deciziei

nr.105/2007

Autoritii

Naionale

de

Supraveghere a Prelucrrii Datelor cu Caracter Personal cu privire la prelucrrile de date cu caracter personal efectuate n sisteme de eviden de tipul birourilor de credit., din 26 februarie 2008. Pot fi transmise opional de ctre participani i utilizate n scopuri statistice de ctre Birou i Banca Naional a Romniei i urmtoarele informaii: - venitul net lunar; - alte venituri lunare cu caracter permanent; - educaia; - starea civil; - situaia cu privire la domiciliu; - vechime la adresa curent; - numr de copii n ntreinere; - numr de venituri n familie. Faza a III-a este dedicat dezvoltrii scoringului, dar si compatibilittii cu recomandrile Basel II. n aceast faz vor fi luate n consideraie i aspectele pozitive legate de clieni, nu numai raportrile de neplat sau frauda. Rezultatul trebuie s se materializeze n dobnzi mai mici la creditele clienilor evidentiai pozitiv. Pentru interogare la Biroul de credit, persoanele autorizate acceseaz sistemul SIVABON ( Sistem de validare a bonittii clientului pus la dispoziie de SIVECO), utiliznd un user i o parol. Pe lnga cele trei instituii, bncile mai pot solicita informaii i de la Arhiva electronic de garanii reale mobiliare (AEGRM). Aceasta deine o baz de date unic la nivel naional n care se nscriu garaniile reale mobiliare si informaii cu privire la avizele de garanie. Creditorii folosesc aceasta baz de date n scopul de a face cunoscut existena unei garanii sau a obine un anumit rang de prioritate asupra ei

13

 informatii evidentiate de analizele si rapoartele bancii centrale legate de evolutiile si perspectivele anumitor sectoare economice si in baza acestora, anumitor categorii de clienti. 1.2.3. Informatii comerciale In aceasta categorii intra informatii cuprinse in diverse baze de date create de societati comerciale, cu privire la actuali sau potentiali clienti ai bancii. Informatia poate fi accesata gratuit sau poate fi cumparata. Un istoric al societatilor care furnizeaza astfel de informatii si prestigiul lor pe piata sunt criterii importante in utilizarea unei anumite baze de date. 1.2.4. Informatii juridice Aceste informatii sunt rezultatul existentei a doua surse: publicitate legala- de la constituire si pana la radierea societatilor comerciale, diverse evenimente legate de activitatea acestora necesita un anumit regim de publicitate legala. De exemplu, sunt absolut necesare in aprecierea unei societati, informatii legate de statutul sau (organizare juridica, actionariat, obiect de activitate, capital social, modalitatea de luare a deciziei, etc.) si eventuale modificari ale acestuia. publicitate funciara proprietatea funciara reprezinta un element de baza in aprecierea patrimoniului sau averii clientelei si, de asemenea, este luata in calcul la stabilirea garantiilor cerute la creditarea sau garantarea acestei clientelei. Publicitatea funciara ofera informatii legate de organizarea cadastrala si sarcinile fiscale sau de alta natura care afecteaza aceste proprietati.

1.3. INFORMATII PROFESIONALE 14

In multe cazuri, clientul bancii face parte dintr-o organizatie sau un sindicat profesional care organizeaza sectorial activitatea si apara interesele de breasla. Astfel de organizatii profesionale (exista sindicate ale societatilor din panificatie, din domeniul procesarii carnii, societatilor constructoare sau numai comercializatoare de autovehicule, etc), ofera periodic informatii despre sectorul pe care il patroneaza si despre membrii sai. Exista, de asemenea, societati care prelucreaza si genereaza informatii cu scopul acordarii unor calificative societatilor analizate sau realizarii unor rapoarte amanuntite legate de anumite aspecte din viata societatii comerciale. In prima categorie intalnim agentiile de rating, iar in cea de-a doua firmele de audit sau chiar cenzorii societatii.

CAP 2 ANALIZA RISCURILOR BANCARE

In

activitatea

bancara,

operatiunile

cu

clientela

pot

genera

urmatoarele riscuri de baza : 2.1. RISCUL DE CREDIT ( DE NERAMBURSARE ) Pentru majoritatea bancilor creditarea reprezinta principala operatiune bancara. Ea sta la baza functiei de intermediere a bancilor comerciale. Orice credit acordat implica si asumarea unui risc. Daca nu pot fi eliminate aceste riscuri, ele pot fi controlate printr-o gestiune profesionista.

15

Riscul de credit exprima posibilitatea ca debitorii (imprumutatii sau emitentii de titluri de credit) sa nu-si onoreze obligatiile la scadenta. Pentru acestia, riscul de credit exprima intr-o forma mai larga deteriorarea situatiei financiare. Riscul de credit este cel mai vechi si cel mai important risc cu care se confrunta societatile bancare. Gestionarea riscului de credit se poate realiza inainte de a lua decizia de creditare si spunem ca avem de a face cu o gestionare a priori sau dupa ce s-a luat aceasta decizie, cand gestionarea este a posteriori. Gestionarea a priorii a riscului de credit consta in a lua acele masuri si a stabili acele criterii de acordare a creditului astfel incat sa se evite pierderile sau acestea sa fie minime. In principal sunt vizate urmatoarele aspecte: falimentul unui debitor sa aibe consecinte minime asupra bancii plafonarea creditului acordat catre un singur client, in functie de soliditatea sa financiara. Aici trebuie remarcat ca exista astfel de norme la nivel macroeconomic, prin care autoritatile monetare si de credit plafoneaza angajamentele bancii in functie de fondurile sale proprii. diversificarea riscurilor pentru ca in cazul in care acestea se manifesta, impactul negativ la nivelul bancii sa fie minim. Gestionarea a posteriori a riscului de credit vizeaza in primul rand urmarirea creditului si in caz de nerambursare a acestuia, reducerea riscurilor prin valorificarea optima a garantiilor. Tot aici putem include si furnizarea de informatii statistice, pentru a ajuta in cazul gestionarii a priori, la stabilirea unor criterii de creditare. Aceasta gestionare creste in importanta in cazul acordarii creditului sub forma unei linii de creditare. In acest caz, banca urmareste respectarea angajamentelor debitorului si in baza acestora permite eliberarea de noi transe de credit. Pe de alta parte, riscul de credit poate fi gestionat la nivel global, prin reguli si actiuni ce vizeaza intreg portofoliul de credite sau mari parti

16

din acesta, sau la nivel individual prin acele masuri luate de banca in cazul fiecarui solicitant de credite si apoi debitor. Acordarea unui credit are la baza o previzionare a unor venituri viitoare satisfacatoare ale debitorului. Ca principiu de baza, banca nu acorda credit daca nu se poate estima ca probabilitatea rambursarii este mai mare decat probabilitatea nerambursarii. Plecand de aici, banca poate supralicita, in sensul ca poate cere ca decalajul dintre cele doua probabilitati sa fie mai mare decat simpla depasire de catre probabilitatea rambursarii. Cat de mare sa fie acest decalaj si cum se stabileste ramane la latitudinea bancii, in cazul gestionarii riscului individual de creditare. La baza evaluarii acestui risc se afla analiza creditului. Gestiunea riscului global de credit vizeaza limitarea riscului asumat de catre banca la creditarea clientilor sai, prin urmarirea acestuia si prin luarea unor masuri la nivelul intregului portofoliu de credite. In acest sens se actioneaza in doua directii: diviziunea riscului prin evitarea concentrarii sale. Se urmareste astfel o diversificare a creditelor acordate pe domenii de activitate, pe clienti si in teritoriu. limitarea riscului prin stabilirea unor plafoane de creditare. In acest caz intalnim un control macroeconomic al riscurilor, prin stabilirea unor norme prudentiale de catre autoritatile monetare si de credit si un autocontrol realizat de banca prin politica sa de creditare. In gestiunea riscului de credit se pot folosi unele instrumente informatice de asistare a deciziei de creditare. Intalnim astfel sisteme credit-scorng si sisteme expert. Sistemul credit-scoring este un sistem informatic ce atribuie un punctaj solicitantilor de credite, in functie de nivelul caruia se poate lua o decizie de creditare. Pentru aceasta este necesar sa se stabileasca anumite criterii de evaluare a solicitantului. Pasul urmator il reprezinta agregarea acestor criterii printr-un punctaj obtinut in functie de importanta criteriului 17

si de pozitia pe care o are solicitantul in cadrul fiecarui criteriu. In final, sistemului trebuie sa i se stabileasca un prag minim al punctajului pentru care se acorda creditul solicitantilor. In acest scop, se utilizeaza o situatie statistica privind dosarele de creditare realizate de banca in ultimii ani. In functie de pierderile si castigurile inregistrate de banca pentru fiecare valoare a punctajului posibil de inregistrat, se considera minimul admis la creditare acel punctaj care nu produce pierderi pe ansamblul clientilor studiati. Sistemele expert sunt utilizate in cazul solicitantilor de credit persoane juridice. Sistemul se bazeaza pe calculul unor indicatori privind situatia economico-financiara a clientului. In functie de valoarea inregistrata de acesti indicatori si de ponderea lor in ansamblul analizei efectuate se creaza o imagine privind riscul asociat solicitantului de credit si posibilitatea ca acesta sa beneficieze sau nu de un credit din partea bancii. Astfel de sisteme reduc mult timpul de raspuns la solicitarile clientilor si cresc gradul de obiectivitate in luarea deciziei. Trebuie remarcat faptul ca atat in cazul credit-scoring-ului cat si al sistemului expert decizia finala privind acordarea creditului apartine bancherului si nu sistemului informatic. 2.2. RISCUL DE LICHIDITATE Lichiditatea se prezinta ca o proprietate generala a activelor de a fi transformate rapid si cu minimum de cheltuiala in moneda lichida (numerar si disponibil in cont curent). `In cazul unei banci, lichiditatea reprezinta capacitatea bancii de a obtine in orice moment si la un pret rezonabil, fondurile necesare finantarii angajamentelor sale. Riscul de lichiditate, care are in vedere de fapt lipsa lichiditatii, reprezinta imposibilitatea bancii de a face fata exigibilitatilor immediate cu lichiditati disponibile. 18

In cadrul operatiunile bancare interesele partilor diverg. Astfel, creditorul este de acord sa-si imprumute capitalul, insa ar dori ca termenul de rambursare sa fie cat mai scurt pentru a-si pastra o anumita disponibilitate asupra sumei cedate. Din contra, debitorul vrea sa se imprumute pe termen cat mai mare pentru a-si consolida pozitia financiara. In aceste conditii echilibrarea activelor cu pasivele, din punct de vedere al scadentei devine aproape imposibila. Astfel, gestiunea riscului de lichiditate se transforma intr-o problema de gestiune a activelor si pasivelor bancare, cu grade diferite de lichiditate. Exista mai multe acceptiuni sub care poate fi privita lichiditatea bancara: in varianta cea mai lejera, lichiditatea vizeaza posibilitatea bancii de a obtine capitaluri suplimentare la un cost rezonabil. Aceasta este cea mai intalnita situatie cu care se confrunta bancile in gestiunea riscului de lichiditate. Bancile au nevoie de lichiditati, acestea se pot obtine fara probleme deosebite, dar se plateste un pret. Acest pret poate sa fie foarte mare in conditiile in care lipsa de lichiditate este generalizata la nivelul pietei. in a doua acceptiune se urmareste crearea unei lichiditati de siguranta. Aceasta trebuie sa asigure linistea bancii fata de eventualele nevoi neasteptate de lichiditate. In acest scop banca poate sa-si constituie rezerve, din proprie initiativa sau la cererea autorit. monetare si de credit. ultima acceptiune vizeaza lichiditatea extrema. Dupa ce s-a confruntat fara succes cu lipsa de lichiditate in variantele anterior prezentate, banca se afla intr-o acuta criza de lichiditati. O astfel de situatie poate antrena intrarea in incapaciatate de plata si in final poate falimenta banca. Riscul de lichiditate este determinat, in special de trei factori: situatia bilantului bancar, increderea in banca, situatia generala a pietei. 1. situatia bilantului bancar in cadrul functiei de intermediar financiar, bancile atrag resurse, prin depozite in special si le plaseaza in primul rand prin credite acordate. Lipsa de lichiditate apare din necorelarea 19

pe scadente a operatiunilor active si pasive. Doua sunt motivele mai importante ce pot determina aceasta situatie. In primul rand, resursele atrase de banca sub forma de depozite au scadente mai mici decat plasamentele bancii sub forma de credite. Populatia prefera sa-si plaseze economiile in conturi bancare pe maximum un an, iar societatile comerciale creaza in mica masura depozite la termen. Creditele contractate, in schimb, au scadente mai mari pentru a permite o rambursare esalonata in functie de marimea creditului si de capaciatea de rambursare a debitorului. Un al doilea motiv ce determina o astfel de situatie il reprezinta tendinta bancii de a-si creste profitul prin plasamente pe termen lung, mai bine remunerate. De fapt, banca urmareste sa-si plaseze cat mai rentabil resursele atrase. 2. increderea in banca increderea de care beneficiaza banca in fata tertilor, ii permite acesteia sa beneficieze de oportunitatile pietei in cele mai bune conditii, sa-si creasca rentabilitatea sa-si imbunatateasca lichiditatea si in aceste conditii sa-si consolideze in continuare imaginea. In sens invers, o imagine proasta antreneaza o degradare a situatiei financiare a bancii cu consecinte negative asupra imaginii. Evolutia increderii in banca depinde de mai multi factori: zvonuri pe piata, schimbarea conducerii, constatarea de fraude, falimentul unui debitor. Pe langa aceste aspecte mai trebuie mentionate inca doua cu incidenta mare asupra increderii intr-o banca: calificativul agentiilor de rating acesta este aproape sinonim cu imaginea financiara a bancii. Tinand cont de mondializarea pietelor, exista sanse din ce in ce mai mici ca debitorii si creditorii sa se cunoasca. In aceste conditii creste rolul ratingului ca principal criteriu de evaluare a riscului investitiei. O scadere a ratingului bancii este imediat cunoscuta in intreaga lume si se traduce aproape imediat printr-o pierdere de imagine. Trebuie remarcat aici faptul ca in cazul lichiditatii impactul ratingului este mai redus, in sensul ca situatia lichiditatii se poate modifica destul de repede fara ca agentia de rating 20

sa

poata

sesiza,

iar

investitorii

sa

poata

fiatentionati.

actiunile bancii centrale aceasta are rolul de a supraveghea institutiile de credit si a le atentiona sau a lua masuri fata de cele care ii inspira neincredere. In multe cazuri este de ajuns ca o banca sa intre in atentia bancii centrale, pentru ca acest fapt sa alerteze pietele si sa aibe drept consecinta agravarea unei situatii deja delicate. Este valabila si situatia inversa in care o banca cu probleme beneficiaza de ajutorul bancii centrale, ceea ce are un impact pozitiv asupra imaginii sale. 3. situatia generala a pietei nu intodeauna criza de lichiditate este determinata de dificultatile interne ale banci. Uneori piata este cea care transfera o lipsa de lichiditate generala la nivelul bancii. O astfel de situatie pe piata poate sa apara in urma raportului dezechilibrat dintre cererea si oferata de moneda sau in urma unei interventii energice pe piata a autoritatii monetare. In general, astfel de crize se rezolva in cateva ore sau in cateva zile. In aceste conditii, banca poate sa obtina in continuare lichiditati, insa la o dobanda mult mai mare. In gestiunea riscului de lichiditate se apealeaza la urmatoare surse de lichiditate: 1. active cu lichiditate ridicata acestea sunt plasamente bancare cu scadente mici, pe care banca le poate lichida la nevoie. De asemenea, pot fi active cu scadente corelate cu perioadele in care se cere o lichiditate suplimentara. Sunt constituite din rezerve primare, rezerve secundare si credite scadente. 2. imprumuturi - in aceasta categorie intra imprumuturile contractate de banca pe piata interbancara, imprumuturile de refinantare, dar si depozitele atrase de banca de la clienti sau certificatele de depozit emise de banca. Trebuie avut in vedere ca prin imprumuturi banca obtine lichiditati ce pot satisface nevoile imediate, insa in perspectiva aceste imprumuturi vor reprezenta nevoi de lichiditate. Se amana de fapt o nevoie de lichiditate prezenta pentru o alta in viitor. Este de 21

dorit ca amanarea sa se faca pentru scadente care convin mai mult bancii, din punct de vedere al lichiditatii. 3. surse neconventionale in aceasta categorie intra unele tehnici si instrumente financiare noi, precum titluri cu optiune de rascumparare, titluri emise pe piata monetara sau procesul de titlurizare. Prin acesta din urma, banca reuseste sa transforme unele active cu lichiditate scazuta, precum creditele, in surse de lichiditate. Prin vanzarea acestora catre Fondul comun de creante, banca poate sa isi acopere nevoile de lichiditate.

2.3. RISCUL DE DOBANDA Riscul de rata a dobanzii este considerat un risc de piata. El intra in aceasta categorie alaturi de riscul valutar si riscul de piata manifestat in cazul portofoliului de titluri. La toate aceste riscuri pierderile bancii pot sa apara in cazul in care pretul elementelor de bilant (credite, depozite, titluri, active si pasive exprimate in devize) se modifica. Acest pret se particularizeaza in functie de elementele bilantiere amintite in rata dobanzii, rata de schimb sau cursul titlurilor. Pe ansamblu, riscul de piata surprins sub cele trei forme ale sale, tinde sa creeze bancii cea mai importanta expunere. Pierderile bancii in cazul manifestarii riscului de piata vizeaza trei directii: pierderi de valoare pentru activele bancare sau cresteri in cazul pasivelor scaderea marjei dobanzii, ca diferenta intre dobanzi incasate si dobanzi platite, cu influenta directa asupra rentabilitatii bancare apelarea excesiva la operatiuni extrabilantiere cu asumarea de noi riscuri si costuri pentru a gestiona riscul de piata

22

Riscul de rata a dobanzii, definit ca probabilitatea de a inregistra pierderi in urma modificarii ratelor dobanzii pe piata, este legat direct de scaderea marjei dobanzii si indirect de pierderile din modificarile de valoare ale activelor sau pasivelor bilantiere. Importanta acestui risc este data de faptul ca cele mai multe venituri si cheltuieli bancare sunt incasate sau platite de banca sub forma de dobanda. Bancile utilizeaza in operatiunele desfasurate doua tipuri de rate ale dobanzii: fixe si variabile. O rata declarata fixa nu isi modifica nivelul pe durata de viata a elementului bilantier la care se aplica. O rata declarata variabila se modifica in aceasta perioada in functie de evolutia unui element de referinta. Acesta este de regula un indice sau o rata a dobanzii definitorie pentru piata sau pentru anumite categorii de operatiuni. Exista si un mixaj intre cele doua tipuri de rate, ce imbraca forma ratei revizuibile. Aceasta este fixa, putandu-se insa modifica numai la anumite intervale de timp, intr-o maniera regulata. Aceasta prezentare a tipurilor de rate este oarecum depasita in materie de gestiune a riscului de dobanda. Conteaza mult perioada de timp pentru care se fac aprecieri cu privire la ratele dobanzii. Astfel, o rata a dobanzii fixa la un depozit pe o luna poate fi privita ca o rata variabila intr-o perioada de studiu de 6 luni. Pana la scadenta, aceasta rata poate fi modificata de cinci ori, pierzandu-si astfel profilul de rata fixa. De asemenea, o rata revizuibila annual, la un credit pe termen lung, poate fi privita ca o rata fixa intr-un orizont de timp de sase luni, care se incadreaza intre perioadele anuale de revizuire. Gestiunea riscului de dobanda urmareste diminuarea sau daca nu se poate ajustarea expunerii la risc in functie de obiectivele de rentabilitate urmarite. De regula, expunerea la risc a bancii, rezultata din operatiunile efectuate pentru clientele si din operatiunile in nume propriu, nu corespunde optimului dorit de banca. Drept consecinta banca va actiona pentru modificarea expunerii din punct de vedere al volumului, dar si al structurii acesteia. Se poate actiona in urmatoarele directii: 23

1. reorientarea operatiunilor cu clientela aceasta operatiune vizeaza modificarea structurii bilantului printr-o politica comerciala care sa promoveze anumite directii: modificarea ponderii anumitor elemente de activ si pasiv promovarea unor dobanzi fixe sau variabile promovarea anumitor scadente pentru elemente de activ si pasiv utilizarea in mai mare masura a vaniturilor din comisioane in defavoarea celor din dobanzi. Toate aceste operatiuni se pot efectua, insa timpul necesar realizarii lor nu este scurt. Reorientarea operatiunilor cu clientela are nevoie de perioade mari de timp si este supusa constrangerilor pietei. Concurenta existenta intre institutiile bancare poate ingreuna si chiar bloca aplicarea unei initiative de acest gen. Banca vrea schimbari in relatiile cu clientela, insa nu doreste indepartarea acesteia prin masuri contrare intereselor sale. 2. acoperirea riscului prin operatiuni bilantiere in acest sens banca actioneaza pe mai multe planuri. In privinta operatiunilor active se constata o reorientare a bancilor spre plasamente in titluri, mai putin supuse riscului de credit. In acelasi timp, o astfel de orientare permite reducerea acestui risc prin diversificarea activelor. Un rol important este jucat de operatiunile interbancare. Prin credite sau imprumuturi contractate pe piata interbancara, bancile pot sa-si echilibreze pozitiile rezultate din operatiunile cu clientela. De exemplu, un imprumut interbancar obtinut pe termen lung, la o rata a dobanzii fixa poate constituii o contrapondere la creditele acordate clientilor pentru acelasi termen si la aceiasi rata a dobanzii. 3. acoperirea riscului prin operatiuni in afara bilantului interventiile bancii de gestiune a riscului prin operatiuni bilantiere pot avea drept consecinta cresterea artificiala a bilantului. O astfel de situatie poate afecta banca din punct de vedere al normelor

24

prudentiale. Acestea constrang banca sa-si utilizeze cat mai bine bilantul existent, bilant aflat de regula la limita superioara a gestiunii prudentiale. Ori, noi credite sau imprumuturi interbancare contractate pentru a reduce riscul de rata pot impinge bilantul bancar dincolo de aceasta limita.

2.4. RISCUL VALUTAR Riscul valutar se defineste ca probabilitatea de a inregistra pierderi in urma variatiei cursului de schimb. El exista atata timp cat banca realizeaza operatiuni in monede starine. Pierderile pot fi inregistrate datorita indexarii unor valori dupa un anumit curs valutar sau datorita modificarii valorii activelor si pasivelor externe in urma modificarii cursului valutar. Riscul valutar cuprinde atat operatiunile desfasurate de banca pentru clientuii sai cat si propriile operatiuni. El este cu atat mai mare cu cat ponderea activelor si pasivelore externe in bilant este mai mare. In functie de factorii care il determina, riscul urmatoarele componente: 1. riscul de translatare apare in cazul bancilor cu activitate internationala, care au deschise subunitati pe teritoriul altor state. Periodic are loc o consolidare a bilantului si rezultatelor la nivelul centralei bancii, care trebuie sa cuprinda si situatiile subunitatilor din strainatate. Consolidarea se face in moneda tarii unde este situata centrala si asta presupune o conversie a valorilor externe exprimate in alte monede. La nivelul centralei bancii se pot inregistra pierderi in urmatoarelesituatii: din preluarea pierderilor existente la nivelul subunitatilor din strainatate din modificari nefavorabile de curs la conversie valutar prezinta

din diferentele existente intre cele doua tari la nivelul sistemelor de

25

contabilitate si fiscale. Este posibil ca un profit inregistrat in contabilitatea subunitatii sa se transforme in pierdere in contabilitatea centralei, in urma translatarii contabile. 2. riscul de tranzactie apare atunci cand banca desfasoara operatiuni intr-o deviza care isi modifica cursul. Acest curs creste odata cu volumul operatiunilor in devize si cu instabilitatea valutara. Intotdeauna, intr-o operatiune supusa riscului de tranzactie daca unul dintre parteneri a inregistrat o pierdere celalalt a inregistrat un castig. 3. riscul economic vizeaza modificarea valorii bancii in urma variatiei cursurilor valutare. Spre deosebire de riscul de tranzactie, acesta se reflecta pe termen lung in toata activitatea bancii si nu numai in rezultatul unei operatiuni. Gestiunea riscului valutar presupune un efort ce vizeaza reducerea la minim a pierderilor si cheltuielilor datorate variatiei cursului valutar. Aceasta se poate realiza pe doua planuri: 1. prin reglementari de limitare a riscului valutar 2. prin politica bancii cu privire la operatiunile in valuta

CAP 3 ANALIZA BANCARA A INTREPRINDERII

26

Analiza bancara a intreprinderii se prezinta ca o tehnica in mare parte comparativa in care sunt puse in evidenta anumite evolutii, imbunatatiri sau deteriorari, ale unor elemente de referinta. Ea cuprinde doua mari parti: o analiza sumara a intreprinderii; o analiza detaliata. Analiza sumara se poate realiza printr-o discutie cu Ea

managementul intreprinderii in baza unui minim de documente. trebuie sa furnizeze cateva raspunsuri simple la urmatoarele intrebari:

1. cum evolueaza rentabilitatea si ce a influentat aceasta evolutie se lamuresc aspecte legate de dezvoltarea activitatii, gestiunea personalului, amortismente si politica de investitii, costul resurselor, in special cele din creditare si perspectivele acestor elemente in exercitiile viitoare; 2. care este situatia trezoreriei si in particular elemente legate de excedentul brut de exploatare, capacitatii de autofinantare si perspectivele in acest domeniu; 3. care este solvabilitatea intreprinderii si elemente legate de resursele proprii actuale si viitoare 4. ce fel de finantari sunt utilizate de catre intreprindere si elemente legate in special de finantari bancare: gradul de indatorare, potential de indatorare neutilizat, finantari prin cesiuni de creante sau prin leasing; 5. cat de optimizata este finantarea pe nevoile intreprinderii Analiza detaliata - in general, problemele cu care se confrunta banca vis-a-vis de clienti se traduc cel mai adesea printr-un risc de nerambursare sau risc de lichiditate. 27 De cealalta parte, la nivelul

intreprinderii totul pleaca de la o criza de trezorerie. In analiza sa, banca va trebui sa identifice cauzele acestei crize de lichiditate, abordand succesiv mai multe laturi ale managementului si ale activitatii in cadrul intreprinderii.

3.1. ANALIZA OPERATIONALA Analiza operationala are in vedere in primul rand produsele si pietele intreprinderii. O anumita abordare este necesara in cazul unei societati de productie si o alta in cazul unui intermediar al carui unic mijloc fix este un telefon sau un calculator. Cele doua elemente, produsul si piata, sunt strans legate intre ele in masura in care piata determina produsul in functie de cerintele sale. O astfel de legatura induce un risc economic la intreprindere in conditiile unor realizarii unor produse inadaptate la piata sau pentru care piata s-a diminuat considerabil sau a disparut. 3.1.1. Analiza produsului Analiza pe care trebuie sa o faca banca la nivelul produsului este una pur functionala. Ea nu este capabila si nu poseda cunostiintele necesare aprecierii proceselor tehnologice si tehnica produsului. Ea trebuie sa fie interesata de masura in care produsul satisface cererea si de pozitionarea sa in raport cu cele ale concurentei. In acest sens se au in vedere cateva directii de studiu: a. unicitatea produsului creaza avantaje concurentiale in raport cu alte produse de pe piata. Unicitatea sa poate fi generata de: functionalitatea sa deosebita, de cele mai multe ori rodul unei inventii sau inovatii.

28

 disponibilitatea sa in timp sau in spatiu se are in vedere aici faptul ca produsele se gasesc in competitie doar atunci cand ele sunt disponibile in acelasi timp, in acelasi spatiu geografic (limitate de politici de desfacere, de perisabilitate, de sezonalitate sau momentul aparitiei cum este cazul jurnalelor). reglementari legislative sau de breasla pot sa apara din motive de restrictii la nivelul comercializarii sau circulatiei marfurilor sau din intelegeri la nivelul membrilor unui sindicat sau unei organizatii patronale (farmacii, tutungerii). De regula, astfel de reglementari sunt destul de permisive si nu impiedica intreprinderea sa-si deruleze o activitate normala, care sa nu creeze dificultati in relatia cu banca. produsul ofera o combinatie inedita de calitati sau functionalitati care il deosebeste de celelalte produse si care pe o anumita piata, de cele mai multe ori un segment de nisa, ii ofera avantaje concurentiale. b. pretul produsului in cazul in care produsul este unul obisnuit, neexistand elemente functionale care sa-l deosebeasca de alte produse de pe piata, unica solutie de delimitare este pretul. De cele mai multe ori, diferentierea prin pret se face in jos, insa nu este si cazul produselor de lux pentru care o astfel de strategie duce la devalorizarea produsului. c. perspective privind conservarea si consolidarea unicitatii produsului banca va analiza urmatoarele elemente cu impact in acest sens: imbunatatirea calitatii produsului privind: fiabilitatea - adica masura in care produsul isi poate indeplini misiunea in orice conditii de mediu longevitatea - adica masura in care produsul isi poate indeplinineste aceasta deficiente misiune o durata din ce in ce mai lunga de timp fara

29

mentenabilitatea aplicata in special la produsele industriale, se refera la utilizarea produsului la costuri minimale de intretinere evolutivitatea - ofera certitudini clientului cu privire la capacitatea produsului de a creste si a se adapta la cerintele viitorului fara investitii masive (ex: soft informatic)

imbunatatirea comunicarii privind produsul se are in vedere aici masura in care se fac vizibile calitatile produsului consolidarea marcii comerciale - creaza recunostere si pozitionare in sens pozitiv in ochii consumatorilor. Este valabi pentru produs, dar si pentru intreprindere scaderea pretului va crea avantaje concurentiala, marind piata prin includerea unui segment de clientela cu putere de cumparare mai mica. Banca trebuie sa fie atenta ca in acest caz se reduce marja pe produs. Exista o compensare daca intreprinderea reuseste sa actioneze si asupra costurilor. capacitatea intreprinderii de a a gestiona investitiile in scopul mentinerii diferentelor in conditii de rentabilitate acceptabile. d. riscul economic asociat produsului pentru ciclul de viata al unui produs intreprinderea trebuie sa cunoasca nevoia de investitii si de exploatare. Masura in care banca accepta sa se implice in finantarea acestor nevoi transforma o parte din risc in risc bancar asumat. Rezumand ciclul de viata al produsului intalnim urmatoarele faze: lansarea in aceasta faza in care se incearca impunerea produsului pe piata nevoile de investitii sunt foarte mari, in schimb cele de exploatare sunt mici datorita dimensiunilor reduse ale pietei. Riscul bancii este mare mai ales in finantare pe termen mediu si lung, rambursarea fiind tributara succesului produsului in viitor. maturitatea aceasta faza este asociata cu nevoi de investitii mari pentru a sustine prin capacitati de productie noi o piata dezvoltata si, de asemenea nevoi de exploatare mari corespunzatoare unei astfel de piete. 30

Din fericire pentru banca riscul este mai mic, succesul produsului si volumul desfacerii garantand o rambursare sustinuta. declinul in aceasta faza produsul este imbatranit si concurenta isi valorifica mai bine avantajele. Sustinerea vanzarii pe o piata din ce in ce mai mica se face prin diminuarea pretului cu influenta directa asupra marjei. Riscul pentru banca este maixm, mai ales pe termen mediu si lung, in lipsa oricarei garantii privind excedente financiare generate de comercializarea produsului. 3.1.2. Analiza pietei Putem defini piata ca locul in care trasaturile functionale ale produsului intalnesc nevoile clientelei. De remarcat faptul ca produsele nu prezinta trasaturi functionale 100% identice si, mai ales la nivelul clientelei, nevoile imbraca aspecte particulare. In sens larg, piata unui produs cuprinde mai multe produse asemanatoare si mai multe nevoi particulare ce pot fi acoperite intr-o masura mare de aceste produse. Pentru intreprindere piata mai poate fi data si de cifra de afaceri obtinuta pe ansamblul producatorilor. Analiza bancii vis-a-vis de acest element piata trebuie sa abordeze cateva aspecte esentiale: a. talia sau dimensiunile pietei si in baza acesteia partea de piata ce revine intreprinderii. Acest aspect este important in masura in care el prezinta anumite consecinte: poate creste rentabilitatea intreprinderii datorita unor economii la costurile fixe sau cele indirecte ale productiei. puterea de negociere a intreprinderii variaza direct cu cota sa de piata. Ea ii permite intreprinderii sa impuna in negociere conditii contractuale favorabile. capacitatea de a conduce mari proiecte

31

 notorietate pentru marca si pentru produs. De asemenea, notorietatea sa ii permite sa atraga pe piata fortei de munca cei mai buni specialist, care, insa, trebuie remunerati corespunzator. b. gradul de dezvoltarea al pietei. Analiza trebuie sa evidentieze faza de dezvoltare a pietei, care poate sa se nasca, sa creasca si sa moara precum produsele. Este mai riscant pentru banca sa finanteze o intreprindere a carei piata este in declin (ex: casete video, chitante fiscale personalizate, lame de ras). Faza de expansiune corespunde cu crearea pe piata a unei nevoi noi si adesea cu aparitia unor produse noi, revolutionare. Aici totul trebuie creat: capacitati de productie, circuite economice, clientela. Faza de maturitate in cadrul careia gradul de inzestrare a clientelei cu produsul pietei este maxim si piata se sustine in continuare prin reinoirea materialului uzat. Piata acum este influentata puternic de durata de viata a produsului care stabileste momentul inlocuirii bunului uzat. Exista insa si produse pentru care cererea globala este stabila (paine, zahar). Faza de declin este determinata de schimbarea gusturilor clientelei sau de cresterea calitatii sau darabilitatii bunului, ce implica o viteze de reinoire mult prea mica (baterii, ulei masina ...). Piata poate suferi si o moarte subita in urma schimbarilor bruste asupra nevoilor care genereaza vanzarea produselor (schimbari legislative, chitante, facturi). c. evolutia sezoniera sau conjucturala a pietei . produsele prezinta o doza de sezonalitatea Aproape toate

data de evolutii climatice

(imbracaminte, schiuri, costume de banie, bere, bauturi racoritoare, inghetata), sarbatori legale sau religioase (brazi de Craciun, oua de Paste, cadouri), plecari in vacanta (bilete avion, camere hotel), inceputul anului scolar (rechizite, uniforme), ani electorali (publicitate electorala), perioade de solduri. De asemenea, la evaluarea pietei trebuie avut in vedere in ce masura este ea influentata de o anumita conjunctura de

32

moment

pentru

elimina

daca

este

cazul,

aceste

influente

conjuncturale. d. nivelul concurentei concurenta este un factor de progres, dar este in acelasi timp si un factor de risc pentru intreprindere. Ea obliga intreprinderea finantare. sa investeasca permanent pentru imbunatatirea caracteristicilor produsului, sa-si reduca marja si sa-si cresca nevoia de

3.2. ANALIZA STRATEGICA 3.2.1. Conducerea intreprinderii O analiza la acest nivel trebuie sa stabileasca daca managementul intreprinderii este motivat si dispus sa adere in mod real la obiectivele de crestere ale intreprinderii. Exista o anumita diferenta intre societati familiale sau intreprinderi mici si mijlocii si societatile mari pe actiuni. In primul caz, de cele mai multe ori conducerea intreprinderii este realizata de o singura persoana, proprietarul. In general, acesta este un tehnician care a gasit o oportunitate pe piata de valorificarea a propriilor relatii si cunostiinte. Rareori acesta este un polivalent capabil sa-si explice evolutiile economice ale afacerii. In schimb, el simte afacerea. Cu o astfel de persoana negocierile sunt mai dificile. Prezentul si termenul scurt cantaresc foarte mult prioritate. Pe masura ce dimensiunile intreprinderii cresc, important pentru banca este sa intalnesca drept partener de discutie o echipa completa, formata profesional, care sa reprezinte principalele functii ale intreprinderii: departamentul financiar departamentul de marketing 33 in actiunile pe care le va intreprinde. reprezinta mai rar o Dezvoltarea strategica pe termen mediu si lung

departamentul comercial departamentul tehnic sau de productie. In cazul unei societati pe actiuni nu poate fi vorba decat de o echipa completa

de management care, de multe ori, este stabilita pe criterii profesionale fiind delimitata de actionariatul societatii. Si in cazul micilor intreprinderi si in cel al intreprinderilor mari, pe actiuni trebuie vazut in ce masura conducerea este motivata salarial sau este implicata in repartizarea beneficiilor. 3.2.2. Actionariatul O analiza la nivelul actionariatului trebuie sa stabileasca din punct de vedere cantitativ dimensiunile acestuia si gradul de concentrare. Acestea sunt importante pentru a aprecia managementul deciziei si in special capacitatea intreprinderii de a raspunde prin decizii rapide si ferme la anumite constrangeri ale mediului. Exista si o latura calitativa a actionariatului ce trebuie analizata pentru a reliefa puterea sa, ambitiile manifestate si legaturile cu alte societati, in cazul unui actionariat comun.

3.2.3. Statutul juridic si forma de organizare Examinarea statutului juridic al intreprinderii permite sa se analizeze in detaliu organizarea puterii intre asociati sau actionari. Forma de organizare determina raspunderea limitata sau nu in cadrul societatii. 3.2.4. Structura de productie Structura de productie este data de maniera in care diferite mijloace de productie sunt combinate pentru a atinge obiectivele urmarite. Structura de productie depinde de doi factori:

34

a. lungimea ciclului de productie influenteaza structura si volumul factorilor de productie (un ciclu lung implica stocuri mari si cheltuieli cu personalul importante) b. natura produselor implica un anumit nivel al investitiilor si cere o anumita calificare a personalului. In plus, complexitatea produselor permite un evantai mai larg sau mai ingust de alegeri in structura productiei (foarte limitata, de exemplu, in agricultura) Principala problema a conducatorilor intreprinderii in cazul structurii de productie este de a crea o astfel de structura flexibila si eficienta in acelasi timp, care sa permita intreprinderii in caz de modificare brutala a pietei sa: limiteze pierderile se reorinteze cat mai usor si rapid cu putinta. Pentru o asfel de structura flexibila se au in vedere mai multe elemente: la nivelul personalului supletea este data de policalificarea acestuia si de tipul contractului de munca, cu durata determinata sau nedeterminata. Efectivul de salariati se poate ajusta mult mai rapid in cel de-al doilea caz. Inconvenientele se regasesc la nivelul calificarii si specializarii mai reduse a personalului. la nivelul capacitatilor de productie flexibiliatea depinde de durata de viata a investitiilor. Cu cat aceasta este mai scurta cu atat mijloacele de productie vor fi inlocuite mai des si i se va permite intreprinderii sa le ajusteze in functie de noile constrangeri ale pietei sau ale mediului. Bineinteles ca o astfel de situatie presupune costuri de investitii ridicate. O solutie intermediara poate fi data de robotizare, care permite investitii cu o durata mai mare de viata, dar cu o adaptabilitate ridicata. optiunea intre mijloace de productie proprii sau mijloace de productie inchiriate cea de-a doua varianta presupune o adaptabilitate mai mare prin renuntarea la mijloacele de productie depasite in favoarea unora mult 35

mai compatibile cu noile cerinte. Si in acest caz costurile sunt mai mari. Pot sa apara, de exemplu, penalitati de platit proprietarului pentru renuntarea la contractele de inchiriere initiale. apelarea la externalizare pentru diferite activitati sau subansamble permite intreprinderii sa transfere partial riscul inadaptarii catre subcontractori sau furnizori. 3.2.5. Modul de comercializare al produselor Banca este constienta de faptul ca nu este suficient sa produci si sa stochezi, ci este neaparat nevoie sa valorifici productia la vanzare. Alegerea modului de comercializre depinde in primul rand de produse si de piata. De multe ori este dificil odata ales un mod de comercialzare a. vanzare sa mai fara fie se schimbat realizeaza fara prin costuri contactarea importante. directa a Comercilaizarea se poate realiza pe unul din urmatoarele canale: directa producatorului, intermediari. In variante moderne poate

imbraca forma mailing-ului, phoning-ului sau retelei piramidale. Metoda prezinta o eficienta ridicata in cazul produselor simple si de masa. b. echipa comerciala interna e alcatuita din salariati ai intreprinderii ce au o calificare superioara pentru vanzarea propriilor produse. In general, se justifica pentru produse complexe ce necesita si consiliere importanta. c. concesionari acestia sunt societati independente legate de intreprindere prin contracte de exclusivitate. Permite intreprinderii sa transfere o parte din cheltuielile de comercializare si mai ales de promovare a produselor, in schimbul sigurantei exclusivitatii pe o anumita perioada de timp la concesionar. d. comisionari este un simplu mandatar ce permite vanzatorului si cumparatorului sa faca o tranzactie fara ca el insusi sa fie contrapartida. 36

e. franciza permite o exploatare exclusiva a unui fond de comert creat si finantat de francizor , in functie de anumiti factori si anumite obiective fixate de catre acesta. Riscul pe care il analizeaza banca legat de comercializarea produselor poate sa vina din: lungimea ciclului de comercializare, care in cazul produselor care sunt complexe, care nu sunt produse de masa, poate sa ajunga la mai multe luni, peerioada in care termenii de vanzare pot suporta modificari nefavorabile sau renuntari. viteza de penetrare a pietei in acest caz riscul vine de la nivelul ridicat al investitiilor comerciale necesare decalajul dintre evolutia pietei si evolutia retelei de vanzare disparitia brutala a retelei de comercializare datorita falimentului unui vanzator principal, concesionar sau trecerii acestora in tabara concurentei. 3.2.6. Perspectivele de crestere pe termen lung Analiza strategica a bancii dusa pe elementele prezentate anterior acopera un orizont de timp limitat, 4-5 ani. Banca poate fi interesata de un orizont mult mai mare, mai ales in cazul unor finantari pe termen lung. Pe un astfel de orizont se pune si probleme cresterii intreprinderii, ca si conditie imperativa de supravietuire pe o piata concurentiala. Fata de aceasta perspectiva de crestere a afacerii, conducerea intreprinderii are de ales intre a mobiliza societatea pentru sustinerea cresterii sau a gasi o portita de iesire in conditiile unui viitor compromis. Alegerile se fac in functie de strategia intreprinderii vis-a-vis de piata: doreste sa se mentina pe piata, sa se extinda sau sa paraseasca aceasta piata. adopte una dintre urmatoarele strategii: a. varianta cresterii cotei de piata reprezinta o optiune ofensiva ce se poate realiza pe plan intern printr-o crestere a capacitatilor de productie si o reducere a costurilor. Optiunea se sustine cu un nivel 37 Ea poate sa

tehnologic superior concurentei si cu o abordare agresiva a pietei. Exista si un plan extern ce presupune achizitia intreprinderilor concurente aflate in dificultate. O astfel de operatiune nu este lipsita de riscuri datorita posibilei incompatibilitati ridicate intre structurile de productie ale celor doua intreprinderi. De asemenea, cumparatorul poate sa descopere dupa efectuarea tranzactiei surprize neplacute (pierderi acoperite, piete moarte, pierderi de clienti) b. varianta extinderii sau integrarii pe verticala presupune extinderea activitatii in amonte sau aval, spre furnizori sau clienti (strategie imperativa in industria potroliera). Astfel isi gestioneaza mai bine aprovizionarea, caliatatea produselor, desfacerea. Riscul provine din faptul ca intreprinderea ramane captiva unui anumit canal de aprovizionare si distributie si nu poate alege optim intre mai multe variante oferite de piata. c. varianta extinderii pe orizontala are in vedere trecerea pe piete vecine cu cea de baza. Astfel, intreprinderea poate furniza nu produse, ci game de produse sau servicii, care sunt complementare si se sustin reciproc, exploatand mai bine puterea de cumparare a clientelei. Riscul poate fi generat de capacitatea intreprinderii de a gestiona eficient un portofoliu de produse. d. varianta pasiva a mentinerii pe piata se poate folosi atunci cand piata este in declin sau este o piata puternic concurentiala si intreprinderea decide sa nu lupte pe ea ci sa supravietuiasca doar, in conditii de rentabilitate rezonabila. De obicei, intr-o astfel de situatie normal este ca intreprinderea sa se reorienteze spre o alta piata. Riscurile unei asfel de schimbari radicale sunt mari in conditiile in care noua piata este mai putin cunoscuta si structura de productie existenta nu poate fi valorificata, eventual doar intr-o mica masura, pentru noul produs.

38

e. asocierea presupune o fuziune sau numai exploatarea in comun a unor structuri de productie cu o alta societate pentru a se impune mai usor pe piata, pentru a beneficia de unele cuceriri ale progresului tehnic sau a genera economii. necesitatea membrilor de realizarii unei restructurari, Riscul provine din din culturile de

intreprindere diferite existente intre cele doua societati sau intre conducere. De asemenea, regruparea gamelor de produse poate dezorienta clientela (Daewoo/Chevrolet).

3.3. ANALIZA PREVIZIONALA Analiza previzionala este importanta in masura in care banca este mult mai interesata de situatia financiara, de capacitatea de rambursare a intreprinderii in viitor, la scadenta decat in prezent. Din pacate, analiza previzionala este dependenta de manifestarea in viitor a mai multor factori, iar acest fapt se regaseste in fiablitatea sa mai scazuta in raport cu o analiza financiara curenta, de exemplu. 3.3.1. Tehnici de previzionare Realizarea unei analize previzionale, mai ales in domeniul financiar, se poate face utilizand o serie de tehnici simple sau construind tabele de finantare previzionale. In primul caz putem tine seama de cateva reguli cu aplicabilitate stricta sau cu un anumit grad de generalizare: efectul volum si efectul pret foarte multe dintre variabilele de care depinde previziunea sunt rezultatul unei evolutii in functie de pret, de volum sau de amandoua: cifra de afaceri, impozite si taxe, cheltuieli salariale, cheltuieli de stocare, etc. efectul de proportionalitate in completarea efectului anterior, putem observa ca alte elemente de previzionat au evolutii proportionale in 39

functie de alte elemente de referinta. In cazul acesta putem aplica simplu regula de trei simpla. De exemplu, cheltuielile de stocare sunt Daca dependente de stocuri, cheltuielile sociale legate de personal sunt dependente de nivelul salariilor sau de numarul de salariat. anumite rapoarte de proportionalitate specifice: cheltuieli salariale directe / cifra de afaceri provizioane legate de clientele / cifra de afaceri cheltuieli cu igenizarea sau ecologice / productia realizata cheltuieli de cercetare / cifra de afaceri piese de schimb vandute / masina sau utilaj vandut etc. aprofundam insa cunostiintele despre intreprindere se pot identifica

efect de stabilitate exista elemente previzionale care inregistreaza o anumita stabilitate in raport cu rezultatul activitatii sau cu celelalte elemente. In general, sunt stabile si usor de previzionat cheltuieli legate de rambursarea imprumuturilor si chiar de plata a dobanzilor. Exista insa si elemente particulare, mai dificil de previzionat. Cesiunile de active se vor realiza la preturi care tin mult de piata si de momentul vanzarii. De asemenea, previziunile legate de concedieri nu inseamna numai o reducere mecanica a numarului de salariati sau a fondului de salarizare ci pot insemna si cheltuieli care sa indulceasca o astfel de masura la nivelul salariatilor si care depind mult de negocierile cu sindicatele. In al doilea caz, al realizarii unor situatii mai complexe sau a unor tabele financiare previzionale intalnim: retropolarea reprezinta o metoda de reconstruire inversa a contului de rezultate plecand de la unele rezultate si de la unele solduri intermediare de gestiune. De exemplu, pentru un anumit profit net intreprinderea va realiza o anumita cifra de afaceri si va angaja anumite cheltuieli pentru a

40

face posibil acel rezultat. Metoda se aplica de cele mai multe ori in paralel cu alte tehnici pentru a asigura o anumita coerenta datelor previzionale. plan de trezorerie previzionat se prezinta ca o prezentare comparativa a incasarilor si platilor intreprinderii pentru o anumita perioada. fond de rulment previzionat; nevoie de fond de rulment previzionata se realizeaza in baza previzionarii elementelor care determina fondul de rulment si nevoia de fond de rulment. tablouri de finantare previzionale reprezinta situatii complexe ce pot cuprinde toate elementele financiare ele intreprinderii. in functie de ipoteze de lucru. 3.3.2. Piloni in analiza previzionala Analiza previzionala pe care o realizeaza banca trebuie sa lamureasca prioritar urmatoarele aspecte: 1. cat de plauzibila este cifra de afaceri ? - in acest caz, banca are cateva criterii de apreciere. In primul rand, poate sa vada in ce masura cifra de faceri pe primele luni ale anului se incadreaza in previziunile facute. Trebuie sa se tina seama de eventualele sezonalitati care pot influenta cifra de efeceri pe subintervale de timp. In al doilea rand, banca compara cifra de afceri previzionata cu cea din exerciciul precedent. Si aici pot sa apara unele discontinuitati in cazul unor motivatii de piata sau tehnologice ( de exemplu, in anul curent s-a schimbat gama de produse). In al treilea rand, se urmareste in ce masura cifra de afaceri poate fi afectata de conjunctura. Banca poate sa introduca in analiza informatii sectoriale din reviste de specialitate, analize sau cercetari externe, dar si comparatii cu alti clienti de-ai sai din acelasi domeniu. 2. cat de coerenta este capacitatea de autofinantare previzionata ? - in acest caz banca are in vedere elemente 41 Deoarece sunt dependente de evolutia multor elemente, se pot construi cateva scenarii

care tin de domeniul financiar, dar si de cel strategic. Nu se poate considera intotdeauna o evolutie sincrona a cifrei de afaceri si a capacitatii de autofinantare. Elemente care tin de evolutia structurii financiare sau structurii de productie pot influenta evolutia capacitatii de autofinantare. De exemplu, o scadere a cifrei de afaceri poate duce la o scadere mai accentuata a capacitatii de autofinantare prin mentinerea la acelasi nivel a costurilor salariale. Acestea pot fi ajustate insa cu intarziere, prezentand o anumita rigiditate. De asemenea, alt exemplu, o mentinere a cifrei de afaceri din anul precedent nu inseamna o mentinere a capacitatii de autofinantare, datorita faptului ca intreprinderea inregistreaza cresteri ale cheltuielilor prin simpla manifestare a procesului inflationist. 3. cat de plauzibile sunt aspectele tehnice ale unui plan de investitii? - acest punct este unul delicat in masura in care banca nu poate avea toate cunostiintele tehnice necesare aprecierii investitiei. Aprecierile sale se pot realiza prin suma a fi inlocuite? raspunsuri la urmatoarele intrebari: imobilizarilor asemanatoare? care este parerea unor institutii financiare specializate? care este parerea unui audit tehnic in acest caz ? ce urmeaza

investitiilor prevazute este cel putin egala cu valoarea intreprinderile din acelasi sector procedeaza de o maniera

3.4. ANALIZA FINANCIARA

3.4.1. Analiza bilantului contabil

42

In

analiza

bilanului

se

urmresc

trei

elemente

importante:

evaluarea ciclului de conversie a activelor; determinarea valorii activelor i a pasivelor curente comparativ cu lichiditatea; structura capitalului este adecvat. Bilanul reprezint o imagine a activitii de investiii i de finanare a unei firme la un moment dat, o imagine static a activelor i pasivelor companiei. Ciclul operational este ciclul normal al activitii operaionale n care cash-ul este utilizat pentru a cumpara materii prime, ceea ce genereaz apariia obligaiilor de plat i costuri cu fora de munc i de prelucrare ale societii, in vederea fabricrii de bunuri destinate vnzrii. Bunurile sunt vndute de obicei cu plata la un anumit interval de timp (credit furnizor). Cnd aceste creane se ncaseaz se ncheie ciclul prin obinerea de cash, de preferina mai mult dect la nceputul ciclului. Este important s nelegem ciclul operaional Pentru a inelege procesul prin care afacerea consum i genereaz cash la nivel operaional Pentru a aprecia necesarul de finanat al afacerii i pentru a evalua dac finanarea este potrivita afacerii respective Pentru a aprecia necesarul de investiii n afacerea respectiv i pentru a evalua daca decizia de investiie este adecvat afacerii respective In cadrul fiecrui stadiu al ciclului operaional se urmareste: Aprovizionarea cu materii prime furnizorii, calitatea Procesul de producie fora de munc, investiiile si calitatea mijloacelor fixe Vnzarea produselor finite marketabilitatea produselor se va stabili dac

43

Colectarea creanelor calitatea clienilor, eficiena procesului de colectare (securizarea creantelor cu instrumente de plata asiguratorii).

Analiza activului bilantier: Numerar i Conturi asimilate se analizeaza: Evoluia soldurilor conturilor de numerar, comparabilitatea cifrelor anuale cu cele interimare Existenta unor depozite la bnci aflate n dificultate Daca exist cash blocat / depus ca garanie Existenta cash-ului n valute cu variatie mare de curs Existenta creantelor/ disponibilitatilor n strinatate, n ri cu dificulti de transfer Creane Comerciale - se analizeaza: Evoluia n timp a fondurilor alocate de ctre societate pentru finanarea creanelor Structura creanelor pe vechimi; vechimea creanelor vs. clauze contractuale, procentul creanelor scoase n afara bilanului Viteza medie de ncasare a creanelor i evoluia ei n timp Existenta creanelor la companiile din grup Existenta unei dependene semnificative fa de un numr restrns de clieni Alte creane se analizeaza Creanele nesigure Creanle patronilor sau rudelor acestora

44

Credite acordate firmelor din grup sau salariailor si

Stocuri se analizeaza Evoluia stocurilor pe faze ale ciclului operaional: materii prime, producie n curs de execuie, produse finite Viteza de rotaie a stocurilor

Active imobilizate Active imobilizate = Imobilizri necorporale + imobilizri corporale nete + imobilizri financiare Imobilizrile, contabilizate fr taxe deductibile, constituie activele permanente de care dispune societatea. Imobilizri necorporale Acestea sunt elemente fr materialitate fizic destinate pentru a servi n mod durabil activitatea societii: cheltuieli de instalare, cheltuieli de cercetare i dezvoltare, concesionri, brevete i drepturi similare, fondul comercial, alte imobilizri necorporale, avansuri i aconturi pentru imobilizri necorporale.

Imobilizrile corporale nete Sunt elemente ce au o realitate fizic i o utilizare de durat: terenuri, construcii, instalaii tehnice, material i utilaje industriale, alte imobilizri corporale, imobilizri n curs,

45

avansuri i aconturi pentru imobilizri. Imobilizrile corporale nete se obin dup deducerea amortizrilor. Imobilizrile financiare sunt titluri de valoare i/ sau creane,

plasate/ ce vor fi realizate pe o durat mai lung. Plasamente si creanele ce provin din aceste plasamente, alte titluri imobilizate, imprumuturi acordate de societate. Calitatea activului imobilizat condiioneaz perspectivele societii, dar n egal masur i marja de sigurant a bncii. Indicatorul Totalul amortizrilor / imobilizri brute corporale amortizabile indic gradul de amortizare al imobilizrilor productive. Dac este necesar pentru analistul de credit s studieze volumul, compoziia i calitatea activului imobilizat, trebuie de asemena, examinat evoluia sa care poate fi revelatoare privind alegerile efectuate de societate n materie de investiii: investiiile de reinnoire i/sau programele excepionale, achiziiile sau cesiunile, modul de finanare a investiiilor: capitaluri proprii, noi imprumuturi, conturi curente sau resurse pe termen scurt. Analiza pasivului bilantier: Capitalurile permanente corespund fondurilor puse la dispoziia societii de ctre asociai i de ctre creditori externi pentru o durat mai mare de un an. Capitaluri permanente = Capitaluri proprii + datorii pe termen mediu/ lung. Alcatuirea capitalurilor permanente a. Capitalurile proprii - acestea reunesc: Capitalul social 46

Capitalul reprezint valoarea nominal a aciunilor sau prtilor sociale pltite sau nepltite, amortizate sau neamortizate. In momentul unei creteri de capital sau al unei fuziuni, valoarea reala a aciunii sau a parii sociale este in general superioara valorii sale nominale, i acest excedent, numit prim, trebuie sa fie achitat imediat i n totalitate de ctre subscriptor, ca adaos la valoarea nominala. Diferentele din reevaluarea activelor imobilizate Rezervele din anii anteriori: rezerve legale, rezerve statutare sau contractuale, rezervele reglementate.

Rezultatul exerciiului - Este vorba despre profitul net sau despre pierderea net contabil a exerciiului, societilor. Subventiile de investiie Provizioane reglementate cu caracter de rezerva dup impozitarea aplicat

b. Datoriile la termen provin: din imprumuturi sau din titluri nominative / participative (asimilabile, n analiz, fondurilor proprii), din imprumuturi obligatare, din imprumuturi ale organismelor specializate, din credite bancare pe termen mediu sau lung, din conturi curente ale asociailor, cu conditia reglementarii printr-o scrisoare angajament a perioadei de rambursare. Capitalurile permanente permit estimarea: angajamentului asociailor, dependena fa de teri, riscul de lichidare.

Datorii pe termen scurt i pe termen lung - se analizeaza: 47

evoluia acestora nivelul angajamentelor bancare n sold la data analizei, condiii, garanii, bnci finanatoare partea curent a datoriilor pe termen mediu i lung mprumuturi ntre societi din grup

Datorii comerciale - se analizeaza: Evoluia datoriilor comerciale Viteza medie de plat a furnizorilor, cum se situeaz fa de situaia furnizorilor pe vechimi i fa de termenele contractuale Obligaii de plat ctre alte societi din grup Nivelul datoriilor ctre furnizorii de mijloace fixe sau

imobilizri corporale Provizioane - se analizeaza: Motivul constituirii provizioanelor Scadena provizioanelor

3.4.2. Analiza bonitatii 1. Indicatori de lichiditate / indicatori de eficienta Indicatorii de lichiditate msoara capacitatea firmei de ai plti datoriile la scaden (lichiditatea firmei), ceea ce este de fapt principala grij a oricarui analist de credit..Lichiditatea pe termen scurt poate fi evaluat comparnd activele curente cu pasivele curente, diverse feluri: n

48

a.lichiditatea imediat - reflect capacitatea agentului economic de onorare a obligaiilor ctre teri, de rambursare a creditelor i de plat a dobnzilor.
Li = Active.circulante Stocuri 100 Total .obligatii

sau:

Li 2 =

Active.curente Stocuri 100 Pasive.curente

b. lichiditatea patrimonial -reprezint capacitatea agentului economic de a acoperi obligaiile de plat pe termen scurt cu elemente patrimoniale active care pot fi transformate n termen scurt n disponibilitai monetare.
Active.circulante Stocuri 100 , Datorii. pe.termen.scurt

Lp =

sau

Lp =

Active.circulante 100 Datorii.totale Datorii.neexigibile.in.anul.curent

c. lichiditatea global:
Active.curente 100 Pasive.curente

Lg =

Lichiditatea global supraunitara indic faptul c societatea are active curente mai mari dect pasivele curente i ar trebui s fie capabil s-i respecte termenele scadente ale datoriilor pe termen scurt. Totui, sunt societi care functioneaz bine i cu lichiditate global mai mic de 1, n timp ce altele au nevoie de o lichiditate mult mai mare. In general, cu ct sunt mai lichide activele curente, cu att indicatorul poate fi mai sczut. Trendul acestui indicator este dificil de analizat, dar n general, cu

49

ct este mai ridicat, cu att indic o lichiditate mai bun. Totui, o cretere poate reflecta un nivel ridicat de stocuri nevandabile sau datorii restante, n timp ce o scdere poate fi generat de o cretere a eficienei. Indicatorii de lichididitate sunt indicatori statici, adic prezint situaia la data ultimului bilan, n timp ce banca are nevoie s cunoasc lichiditatea pe perioada viitoare pentru care se acord creditul, s determine deficitul de fonduri care va dimensiona creditul solicitat. Din acest punct de vedere, mult mai relevant este cash flow-ul (fluxul de lichiditi), adic intrrile i ieirile de lichiditi, pe baza cruia se determin deficitul sau excedentul pe perioada propus pentru creditare 2. Indicatori de solvabilitate a. solvabilitatea - funcie de total credite creditelor pe termen scurt, mediu si lung.
Capital . propriu + Pr ovizioane 100 Capital . propriu + Pr ovizioane + Credite.totale

exprim gradul n

care firma asigur cu capitalul propriu i provizioanele acoperirea

Sc =

b. solvabilitatea - functie de total obligaii - e xprim gradul n care firma asigura cu capital social i provizioane acoperirea datoriilor.
Capital . propriu + Pr ovizioane Capital . propriu + Pr ovizioane + Total .obligatii

Sd =

Intr-o varianta simplificata, functioneaza si formula urmatoare:

Capital . propriu Total . pasive

S =

3. Rentabilitatea 50

Exprim

eficiena

activitii

firmei

perioada

analizat .

Sunt

consacrati indicatorii de rentabilitate economica si rentabilitate financiara, insa rentabilitatea ca raport dintre rezultat si efortul depus pentru obtinerea lui poate viza si alte laturi ale activitatii societatii. a. rentabilitatea economic - exprim eficiena activitaii de ansamblu a companiei i se determin dupa formula
Pr ofit.brut 100 Activ.total

Re c =

b. rentabiliatea financiara - este un compus al marjei de profit, eficienei activelor i vitezei de rotaie a activelor i indic profitul aferent capitalurilor proprii, o masur a capacitii firmei de a plti dividende i este o modalitate de a msura remunerarea capitalurilor societilor.
Pr ofit .net 100 Capital . propriu

Rfin =

Nivelurile orientative pentru aceti indicatori sunt de cca. 5% la rentabilitatea economic creditului i dobnd. c. rentabilitatea - funcie de cheltuieli:
Pr ofit .net 100 , sau Cheltuieli.totale + provizioane. pt.riscuri.si.cheltuieli

i 15% - 20% la cea financiar. Profitul din

cursul unui an trebuie s asigure serviciul datoriei provenit din rata

Rc =

Rc ( sauRata. profitului.net ) =

Pr ofit .net 100 Cheltuieli.totale

51

d. rentabilitatea - functie de capital:

Pr ofit .net 100 Capital . propriu + provizioane. pt.riscuri.si.cheltuieli

Rc =

4. Gradul de acoperire al cheltuielilor din venituri Arat posibilitile concrete ale firmei de acoperire a cheltuielilor din venituri
Venituri.din. exp loatare 100 Cheltuieli.din. exp loatare

Ga =

5. Cifra de afaceri anual in funcie de datorii

Cifra.de.afaceri.anuala Datorii. pe.termen.scurt

Ca =

6. Gradul de ndatorare Acest indicator reflect relaia dintre finanrile atrase i finanrile din surse proprii. Astfel, un raport de 1,5:1 indic faptul c pentru fiecare unitate de capital propriu societatea a atras 1,5 uniti de fonduri externe. Indicatorul relev capacitatea societii de a atrage fonduri externe. In general, cu ct este mai ridicat gradul de ndatorare, cu atat este mai mare riscul. Totui, acesta variaza mult de la o industrie la alta i trebuie interpretat n raport cu stabilitatea vnzrilor. Atunci cnd vnzrile sunt stabile, un grad de ndatorare mai ridicat poate fi acceptabil. Gradul de indatorare este un indicator foarte important pentru fundamentarea deciziei de creditare (globala si financiara), dup formula: i se calculeaz, n dou variante

52

a. grad de indatorare globala:

Datorii.totale 100 , sau Activ.total

Gi globala =

Gi globala =

Datorii.totale 100 Pasiv.total

b. grad de indatorare financiara:

Datorii. financiare 100 Capital . propriu

Gi fin =

Prima variant ne ofer un grad global de ndatorare, n timp ce a doua se refer numai la datoriile bancare care se compar cu capitalul propriu, ntruct n sistemul bancar se prefer aceast comparaie care d mai mult ncredre n capacitatea financiar de achitare a obligaiilor bancare. Banca dorete ca gradul de ndatorare s fie ct mai mic pentru a se asigura plata obligaiilor ce decurg din procesul de creditare, dar i pentru a rmne o marj suficient de mare pentru noile angajamente. Gradul de indatorare globala se mai pote intalni si sub forma:
total .obligatii 100 total.active

G =

7. Viteza de rotaie a activelor circulante Acest indicator exprim numarul de cicluri efectuate de activele circulante ntr-o perioad i se determin dup formula

53

Vr =

Cifra.de.afaceri Active.circulante

Indicatorul poate fi exprimat si ca numar de zile necesare efectuarii unei rotatii. Viteza de rotaie difer foarte mult n funcie de profilul companiei i se determin pe ramuri de activitate. 8. Gradul de recuperare a dobnzii Gradul de recuperare a dobnzii reflect capacitatea companiei de a plti dobnda din profit i se calculeaz dup formula
Pr ofit .brut 100 Cheltuieli.cu.dobanda

Gr.recup.dob =

Exista si o altfel de abordare cu privire la cheltuielile cu dobanzile suportate de intreprindere. Astfel, indicatorul gradul de acoperire a dobanzii se determina:
Cheltuieli.cu.dobanda Cifra.de.afaceri

Gr.acop.dob =

Indicatorii economico-financiari astfel determinati fac obiectul unui scoring sau sistem expert ce aloca punctaje in functie de valorile obtinute. In baza punctajului total, intreprinderea poate fi apreciata din punct de vedere al performantelor financiare (intr-o analiza mai extinsa sunt avute in vedere si cuantificate in punctaj si elemente non-financiare).

EXEMPLU de scoring:

54

1. lichiditatea imediat Punct Indicator 1 < Li <50 50< Li < 75 75 < Li < 95 95 < Li < 110 Li > 110 2. lichiditatea patrimonial 1 < Lp <50 50< Lp < 75 75 < Lp < 95 95 < Lp < 110 Lp > 110 2 4 6 8 10 aj 2 4 6 8 10

3. solvabilitate - funcie de total credite 1<Sc < 20 20 < Sc < 30 30 < Sc < 40 40 < Sc < 50 Sc > 50 2 4 6 8 10

4. solvabilitate - functie de total obligaii 1<Sd < 20 20 < Sd < 2 4

55

30 30 < Sd < 40 40 < Sd < 50 Sd > 50 6 8 10

5. rentabilitatea - funcie de cheltuieli: 0< Rc < 10 10< Rc < 30 30< Rc <50 50< Rc < 100 Rc > 100 2 4 6 8 10

6. rentabilitatea - functie de capital: 0< Rc < 10 10< Rc < 30 30< Rc <50 50< Rc < 100 Rc > 100 2 4 6 8 1 0

7.gradul de acoperire al cheltuielilor din venituri 1 < Ga < 70 70 < Ga < 2 4

56

90 90< Ga < 100 100 < Ga < 120 Ga > 120 6 8 10

8. cifra de afaceri anual in funcie de datorii 0 < Ca < 1 1 < Ca < 3 3 < Ca < 5 5 < Ca < 10 Ca > 10 2 4 6 8 10

9. gradul de ndatorare globala Gi > 80 65 < Gi < 80 50< Gi < 65 30< Gi < 2 4 6

50 8 0< Gi < 30 10

10. rata trezoreriei relative (Rt = creante+disponibiliti/datorii pe termen scurt*100) 1 < Rt <50 50< Rt < 2 4

57

75 75 < Rt < 95 95 < Rt < 110 Rt > 110 6 8 10

Punctajul total obtinut permite incadrarea intreprinderii intr-una din urmatoarele categorii: Nr. crt. 1 2 3 4 5 Clasificare Performant/Standard Meniune special/n observaie Problematic/Substandar d Incert/indoielnic Neperformant/pierdere Catego ria A B C D E Minim 81 61 41 21 2 Punctaj Maxim 100 80 60 40 20

58