Eu cred ca problema la care incearca textul sa raspunda este incompatibilitatea dintre legile si obiceiurile apusene ,preluate de liberali aflati

la conducerea tarii in perioada respective, si stadiul de atunci al tarii. Mai exact, poporul nu avea nevoie de sistemul administrativ al Frantei, deoarece nevoile lui nu coincideau cu nevoile celuilalt popor. Autorul subliniaza faptul ca aceasta asa zisa eroare a avut loc datorita unor tineri care au plecat sa studieze la Paris si sau intors nu invatati, ci puternic influentati de modul de viata si legile care guvernau Franta. Astfel, ei constituind urmatoarea generatie, au adoptat aceste legi ale unei natii industriale, fara sa realizeze ca tara lor nu constituia una. Scriitorul descurajeaza cu vehementa prezenta acestor tineri in functiile inalte ale tarii si structureaza textul astfel incat la fiecare intrebare/problema raspunde cu argumente explicite. Textul sustine ca anumiti oameni ocupau locuri importante in invatamant, administratie fara sa fie capabili sa isi indeplineasca functiile ca atare. Autorul este cu atat mai deranjat cu cat poporul are numai de pierdut de pe urma acestor pozitii pe care la caracterizeaza ca fiind elemente nesanatoase in viata publica a Statului. Se pune si problema comertului si a mestesugului. Ideile preluate nu se potriveau cu nevoile romanilor iar sloganul dupa care tara trebuia mai nou sa se ghideze nu corespundea cu atributiile poporului. Caci exista o mare diferenta intre francezi si romani: cei din urma exportau lana si o cumparau inapoi cu sume de zeci de ori mai mari, datorita iscusintei francezilor. Iar aceasta, considera autorul, este un alt lucru de care nu sa tinut cont cand sa vrut un trai asemanator cu al lor. O alta problema dezbatuta in text,legata tot de aparitia liberalilor la putere, este diferenta dintre acestia si boierii dinainte. Ce sa schimbat? Ce e mai bine si ce e mai rau? Dupa parerea scriitorului, noul regim nu aduce cu el nicio schimbare in bine, dimpotriva. De la autoritatea statului, pana la pozitia taranului, toate au decazut. Autorul nu contesta lipsa unor oameni cum se cade ci a culturii si experientei acestora. Pe langa lipsuri, intervine si corupia; liberalismul este prezentat in text ca fiind o intelegere intre cei mai mari si o mare inselatorie. Taranii erau manuiti si furati de la mic la mare; de altfel, nu o singura data subliniaza autorul ca toti cei care ocupau functiile in fruntea statului au fost hraniti de tarani, ca apoi chiar ei sa le ia banii. Nu numai ca legile, obiceiurile si stilul de viata apusean napadisera tara, dar presa era si ea plina de citate ale oamenilor din strainatate, asumate de scriitori romani. Asadar, nimic autohton nu mai domnea in tara.

Autorul aduce in discutie un moment din vremea lui Stefan, cand acesta a stiut sa impiedice aparitia unor noi obiceiuri in tara lui si sustine ca astfel de reforme sunt luate doar de niste oameni care nu isi cunosc tara. Aceste schimbari au distrus tara nu numai din punct de vedere economic, caci un taran care munceste o viata, este distrus si psihic si fizic atunci cand ramane doar cu datorii. Sunt mentionati in text autori precum C. A. Rosetti, despre care autorul spune ca batjocoreau conducerea tarii, exclamand ca tara era formata din patruzeci de boieri mari si patruzeci de boieri mici. Contrariat, scriitorul sustine ca ideea de mai putini oameni in fruntea tarii s-a dovedit a fi mai eficienta decat cea adoptata de liberali. Finalul textului surprinde o comparatie intre statul absolutist si cel liberal, iar autorul sustine ca un stat absolutist unde oamenii sunt sanatosi si avuti castiga mult in fata celui lberal, caci libertatea omului este egala cu averea sa, iar liberalii priveaza oamenii de orice avere.