Sunteți pe pagina 1din 31

Un sociolog Alienarea sociala in societatea romaneasca

alcool,droguri,fenomene paranoiace,nevroze.În condiţiile mediului


urban apar zone de desorganizare (bidonvilles,slums-uri),zone
marginale populate cu emigranţi,bande de delincvenţi,neparticipare la
viaţa socială.Aceste zone au rol patogen (criminalitate,boli
psihice,psihosomatice,venerice SIDA etc).
La muncitorii agricoli transplantaţi în mediul urban apar mai frecvent 2
sindroame psihice:criza nevrotică acută şi accesul brutal de confuzie
nevrotică.
Izolarea este un alte element al vieţii urbane.Jaco dă următoarele
criterii privind izolarea:
-cunoaşte puţini vecini,are puţini prieteni;
-este chiriaş şi nu proprietar;
-participă puţin la viaţa sindicală,politică,sportivă;
-nivelul scăzut de participare electorală;
-mobilitte profesională crescută;
-număr mic de vizite în centru sau în afara localităţii;
Izolarea este mai frecventă la anumite categorii de persoane (femei
casnice,bătrâni, adolescenţi).Izolarea creşte pe măsura aglomerării
cartierului şi duce la inhibarea relaţiilor interpersonale.Migrarea fără
încetare frânează stabilirea unor relaţii umane durabile.Orarul de
muncă impus de industrie,munca de noapte,în echipă modifică
ritmurile biologice,perturbă relaţiile familiale,duce la apariţia
depresiilor.
În literatură se face adesea referire la celebra lucrare a lui
Hollingshead şi Redllich asupra oraşului New Haven.Autorii clasifică
populaţia oraşului în 5 categorii:
1.Familii bogate,instrucţie superioară,prestigiu social mare
(3,1%),deţine doar 1% din îmbolnăvirile psihice;
2.Familii bogate,instrucţie medie (8,1%) şi dau 6,5% din bolile psihice;
3.Familii de mici proprietari,funcţionari.muncitori calificaţi,cu condiţii
bune de viaţă dar cu prestigiu social mic (46,5%) şi dau 13,2% din
bolile psihice;
4.Muncitori semicalificaţi,instrucţie elementară,viaţă socială restrânsă
la vecini, sindicat (22%) dau 38,6% din bolnavii psihici;
5.Muncitorii necalificaţi,desrădăcinaţi,viaţa centrată pe vecini şi stradă
(17,8%) şi dau 36,8% din bolnavii psihici;
Habitatul este un element foarte important,necesitatea omului de a se
sustrage temporar influenţelor suprastimulante create de ambianţa
urbană fiind necesară.Spaţiul verde are un rol evocator,simpla lui
vedere ducând la creşterea metabolismului.Carenţele arhitecturale şi
urbane diminuă adaptarea.Lipsa locuinţei,a confortului,locuitul în
comun sunt factori care influenţează sănătatea mentală.În mediul
urban confortul locuinţei nu poate fi înlocuit cu nimic,iar lipsa lui duce
aproape totdeauna la tulburări psihice.
Oraşul este de asemenea mediul propice pentru proliferarea
viciilor.Prostituţia, criminalitatea,alcoolismul,abuzul de drog au fost
denumite "flori ale betonului" marilor oraşe.După Burner 3 tipuri de
reacţii psihice apar în mediul urban:
1.reacţii agresive,mai ales la adolescenţi;
2.reacţii anxioase datorită monotoniei împrejurărilor şi uniformităţii
mediului urban;
3.reacţii de oboseală însoţite de stări depresive cu frecvenţă crescută
a suicidului, nefericire, oboseală,exces de somnifere sau alte droguri;
Existenţa de familii incomplete,certurile din familii,gereşeli
educative,demisia de la educaţia copiilor sau imposibilitatea de a-i
educa agravează şi mai mult tulburările psihice şi psihosomatice.
Zgomotul în marile oraşe a devenit o adevărată problemă de sănătate
mintală.
Sistemul nervos vegetativ reacţionează deja la 70 de decibeli
(echivalentul unei străzi liniştite).În acest caz vasele se
contractă,creşte TA,se reduce irigaţia miocardului.Dacă sgomotele se
intensifică apare dilatarea pupilei,uscarea gurii,paloare,contracţia
musculaturii picioarelor şi abdomenului,căderea secreţiei
gastrice,creşterea secreţiei de adrenalină,tahicardie.
Visitor Re: Alienarea sociala in societatea romaneasca

Dacă suntem interesaţi de soarta României nu ar trebui să ezităm a


intra în discuţie despre acest proces de alienare care sapă la temelia
societăţii noastre

»2004/12/10 12:25

Visitor Re: AIURELILE UNUI SOCIOLOG PE CARE NU-L ASCULTA NIMENI

Stimate Sociologule (sau Securistule dupa caz),

Fie esti asa de prost ca nu-ti dai seama ca forumul acesta


nu e sa-ti publici tu lucrarea de diploma. Daca ai nevoie sa
discuti cu oameni ca matale, tot respectul, cauta un forum de
SOCIOLOGI, du-te la o conferintza si schimba idei si strangeri
de mana.

Sau poate esti un securist care doar bruiezi.

Ei ce alegi? Pilula rosie sau albastra?

Esti chiar asa de PROST sa nu realizezi ca Textul tau


NU SE POTRIVESTE cu stenogramele???
Te crezi Nastase sau ce???
Mai bine ia-l pe domnul dr. Cucu de picior si mergetzi la
pescuit si discutazi sociologie sau, subiectul lui idiot de
periculos despre medici pensionari.

AI STENOGRAME? Atunci pune-le pe masa!!!


Nu ai??? Tine-ti gura si pixul si navigeaza pe alte site-uri!

Du-te repede si uita-te in oglinda!


Te simti important, ai? Ia mai consulta un medic.

Un nesociolog
»2004/12/10 16:00

Visitor SUBIECTUL ESTE UN BRUIAJ

(Probabil al unuia de la Secu sau PeSeDeu)

Asta e ultima fraza din textul lung al Sociologului :

”Dragă cetitoriule,multe prostii ai mai citit tu de cînd eşti.Citeşte-le şi


pe acestea şi dacă nu-ţi vine la socoteală pune mîna pe creion şi fă tu
ceva mai bun”

Draga "Sociologule", sa stii ca esti un MARE BOU!


»2004/12/10 16:05
Visitor Re: Alienarea sociala in societatea romaneasca

Dacă ignoranţa ar ucide dumneta ai fi mort de mult.Eu o să-ţi spun


chiar o poezie:
"Uşor convingi pe un netot
Dar mai uşor pe un om cu minte,
Pe un semidoct,nci tu Părinte,
Nici zeii cerului nu pot!"
Te rog uită-te şi pe sub pat că este o invazie de securişti.
Cât despre stenograme,eu îi felicit pe aceia care le-au publicat.Eu nu
am stenograme.Site-ul nu este al dumnetale să mă dai afară.Dacă
este cazul are cine.
Dispreţul matale pentru sociologie nu îţi face cinste,nu înţelegi.De fapt
nici undele TV nu le vezi şi totuşi există.
Eu nu zic că eşti bolnav dar fanatismul matale te scoate din rândul
oamenilor raţionali.
În definitiv materialul nu este pentru dumneta!Mata insulţi nu discuţi şi
vrei să facem un site al insultei.Nici pe cei cu stenogramele nu-i
înţelegi.Locul dumnetale azi ar fi doar în PDSR lângă dl.Nica,visul
despre securişti a trecut.
Stai dar molcom şi fermenteaz-ţi veninul!
»2004/12/10 17:31

Visitor Re: Alienarea sociala in societatea romaneasca

Omul care s-a apucat de insultat este românul tipic care în toate
epocile a reacţionat prin iraţionalitate şi ură.
Să ne reamintim.Comunismul la noi a fost cel mai
dogmatic.Dece?Pentru că românii ca insultătorul nostru nu aveau o
mişcare de stânga în 1945 care să tempereze comunismul ca în
Cehia,Ungaria,Germania unde comunismul a fost de altă factură ca în
România.
În perioada comunistă nu am avut practic dizidenţă pentru că omul
care insultă era mort de frică sau era informaator al securităţii.
Rezultatul în 1989 nu au fost oameni pregătiţi să ia puterea dintr-o
mişcare anterioară dizidentă ca în Ungaria,Cehia etc.Vidul l-a umplut
ştiţi dumnevoastră cine şi doar Dumnezeu cât va dura.
Totdeauna au existat ignoranţi ca insultătorul nostru şi care au frânat
totul,atât mişcarea spre o stângă democrată cât şi spre o dreaptă
democrată.
Acuma insultătorul face apel la scheme răsuflate:securiştii.Dar aceştia
s-au aranjat domnule.Sunt corifeii capitalismului sălbatec,ai corupţiei
şi ai menţinerii poporului în ignoranţă chiar dacă este nevoie prin
fraudă electorală.
Şi acuma apare figura tristă a ignorantului condus de instincte care a
frânat totdeauna progresul în România,a urând pe intelectuali,urând
ceea cenu ştie(sociologia adică stiinţa despre societate),în comunism
era activistul sau securistul şi dece nu torţionarul.
El vrea stenograme,distracţie.Ce sociologie,ce alienare socială.Tot
ceea ce nu înţelege nu există.
Bravo românule tipic din toate epocile,
»2004/12/11 1:30
Visitor Re: Alienarea sociala in societatea romaneasca

Printre insultele folosite apare şi apelativul "boule".Dar boul este


singurul animal perseverent.Nu-i aşa că şi acest individ este
perseverent în ignoranţă?

»2004/12/11 1:32

Visitor Re: Alienarea sociala in societatea romaneasca

Sociologia este o stiinta care trebuie sa intre in cultura generala a


fiecaruia.Materialul mi-a folosit.
Multumesc

»2004/12/13 11:01

Visitor Re: Alienarea sociala in societatea romaneasca

Unde ne sunt intelectualii?


Deşi la prima vedere subiectul pare "de specialitate" de fapt nu este
aşa.Alienarea cetăţenilor faţă de societatea în care trăiesc este un fapt
concret,palpabil zi de zi.Pe felii se ocupă mulţi:ziariştii în primul rând
care descriu absurdităţi greu de încadrat în normalitate,jurişti copleşiţi
de avalanşa delictelor,medici coipleşiţi de avalanşa sinucuderilor,a
toxicomaniilor şi alcoolismului,profesori disperaţi care cedează în faţa
elevilor şi adesea pentru un succes lejer ajung la "juvenolatrie"(încep
să se comporte ei ca adolescenţii).
Societatea noastră este bolnavă,la fel ca şi alte societăţi,dar mai
pregnant.
Iată că vine cineva care are capacitatea de a teoretiza aceste
fenomene şi care în esenţă spunde că fenomenele negative din
societatea noastră(violenţă,drog,destrămarea relaţiilor din
familie,excesul şi pervertirea sexualităţii,cultul banului,misticismul(nu
credinţa în Dumnezeu),cultul superstiţiilor de la zodiac la vraci sau
ghicitori,sinuciderile etc,etc sunt simptome de boală.
Societatea ca şi individul se pot îmbolnăvi şi adesea boala lasă
simptome,iar cele de mai sus sunt simptomele unei boli sociale,a unei
grave boli sociale care nici nu ştim la ce poate duce în final.
Reacţia intelectualităţii noastre este desarmantă.Ca şi alte fiinţe de pe
pământ,ea tace.
O să spun o glumă:
Se spune că în al 2-lea război mondial italienii nu prea arătau zel în
luptă.Disperat un general adună soldaţii şi le ţine o cuvântare de
tipul:voi sunteţi urmaşii Romei,sunteţi laşi,uitaţivă la nemţi etc,etc.
După ce l-au ascultat un sergent care tocmai îşi acorda chitara spune
camarazilor săi pentru a-i scoate din stupoarea în care căzuseră:
"Che bella voce"are domnul geberal.
»2005/1/1 12:49
Visitor Re: Alienarea sociala in societatea romaneasca

Se pare că fenomenul de alienare socială nu este o glumă ci el devine


un fenomen social de o periculozitate nemaiîntâlnită în trecut.
Fenomene ca terorismul,anarhia,sinuciderile,derapajul moral al
tineretului,chiar corupţia are la bază acest fenomen social cu cauze
atât de diverse,de la suprapopulaţie,şocul democraţiei la generaţii
neadaptate la acest stil de viaţă,îndepărtarea de morala creştină,de
filosofia dragostei,a iubirii de aproapele.
Din păcate oamenii care pretind că slujesc religia termină ei însăşi prin
fenomenul de alienare în faţa cultului materialului,a succesului ieftin,a
lipsei de implicare sau cum spunea Paler în faţa lipsei de ideal şi de
credinţe,a lipselor de modele autentice.
Oare spre ce ne îndreptăm Doamne

2.
Visitor Re: Alienarea sociala in societatea romaneasca

Nevrotismul social
Procesul de industrializare şi urbanizare, creşterea numărului de
factori stresanţi,poluarea,relaţiile interpersonale defectuoase pun
psihicul uman într-o stare de tensiune permanentă,motiv pentru care o
serie de comportamente nevrotice pot apărea la nivelul unor grupe
sociale şi chiar a unor mase mai mari.Aşa cum am mai arătat,în unele
întreprinderi industriale procentajul nevrozelor a putut atinge cifre
impresionante,încât putem spune că nevrotismul social atinge tot mai
mult cote alarmante.
Ca fenomen social,nevrotizarea societăţii apare ca având o intensitate
submorbidă,cu creşterea enormă a procentului de nevroze individuale
şi apariţia a numeroase simptome izolate sau chiar combinarea
acestor două modalităţi.Actuala nevrotizare socială se manifestă pe
plan individual printr-o incidenţă variabilă dar constantă la diferite
persoane din grupul social a unor stări depresive sau
anxioase,sensaţia de insecuritate şi
insatisfacţie,iritabilitate,revendicativitate.pe acest fond se remarcă
creşterea marcată a nevrozelor şi a simptomelor psihosomatice.
Nevrotizarea societăţii relevă o desvoltare a desadaptărilor generale în
condiţiile în care "baia" de stresuri devine tot mai densă.Relaţiile
sociale se deteriorează uşor,dacă creşte supraîncordarea,se intensifică
presiunea ierarhică,deciziile contradictorii.De asemenea,în aceste
condiţii,instinctul de afirmare,cu nevoia crescută de putere şi
prestigiu,preocuparea de a acumula cât mai multe bunuri materiale în
cadrul unor relaţii sociale competitive.În acest context,este uşor de
constatat punerea în mişcare a sindromului general de adaptare,cu
apariţia stării de alarmă şi declanşarea mecanismului anxios,cu tot
cortegiul cunoscut al mecanismului stresului social.Este vorba,deci,de
situaţii în care ritmul crescut al muncii şi al relaţiilor interpersonale
sunt percepute de către individ ca ameninţătoare.
Şi în societăţile,în care competitivitatea este mică (cele de tip
socialist,de exemplu),condiţiile de frustrare apar legate de limitarea
posibilităţilor de afirmare şi exprimare liberă,dar în acest caz răsăunsul
este depresiv (Disertori şi Piazza).Depresia ar apare ca simptom
nevrotic în special în societăţile mai "colectiviste",în timp ce
anxietatea apare mai ales în societăţile bazate,în primul rând pe
competitivitate.Sacchetti explică depresia,apatia şi introversiunea la
unii indieni,prin regimul colectivist impus de sistemul lor de organizare
socială,munca în acest context,adesea forţată şi neretribuită,având un
puternic efect frustrant.În acest context s-a vorbit de desvoltarea unui
aşa zis tip de "om-maşină",caracterizat prin apariţia pe fondul
psihologiei sale a stării depresive şi anxioase,deşi adeseori cu o stare
euforică,artificială,evazivă(Disertori şi Piazza).
În prezent mediul social este dominat mai mult de conflicte conştiente
şi de necesitatera unei puternice inhibiţii instinctuale,în timp ce în
societăţile anterioare erau dominate mai mult de refulări în
inconştient,conflicte neconştientizate (responsabile în trecut de
frecvenţa mare a isteriei,obsesiilor şi fobiilor).Din acest
motiv,societatea noastră este mai propice desvoltării nevrozelor
anxioase,a neurasteniei,ca şi pentru o nevrozare generală şi colectivă
(Disertori şi Piazza).
Tehnicitatea excesivă din secolul nostru a substituit în mare măsură
valorile umane cu cele tehnice şi acest lucru este incriminat de către
numeroşi autori drept cauză a nefericirii şi a tulburărilor psihice.În
ansamblu se mai adaugă şi factorii demografici,viaţa artificială şi
psihotraumatizantă,în condiţii de supraaglomerare (la New York un om
din 3 este nevrotic recunoscut).
Supraaglomeraţia este prin ea însăşi factor de nevrozare
socială.Astfel,dacă experimental,arată Disertori şi Piazza se
supraaglomerează o populaţie de şoareci,într-un spaţiu limitat al unei
cuşti,se va constata rapid şi constant fenomenul de "alienare
psihogenă" de supraaglomerare cu comportament anormal,adesea
Visitor Re: Alienarea sociala in societatea romaneasca

ALTE FORME DE ALIENARE SOCIALA

Acţiunea nevrozantă a traficului


Acţiunea nevrozantă a traficului este o problemă stringenta,traficul
prin efectele sale acţionează asupra psihicului şi prin alte mijloace.
Zgomotul produs de automobile este un sgomot agresiv şi iritant,lucru
exacerbat mai ales de accelerările repetate.
Poluarea este al 2-lea factor nociv cu acţiunea atât fizică cât şi
psihică.La aceşti factori principali se mai adaugă şi alţii care contribuie
la nevrotizarea atât a celor din jur cât şi a participanţilor la trafic
(defecţiuni tehnice,situaţii neaşteptate).
Desvoltarea traficului motorizat a avut în mare un caracter
haotic,reglementările fiind foarte puţine,ceea ce a determinat atât
afecţiuni legate de poluare cât şi fenomenul de nevrotizare colectivă.
S-a creat,deja,noţiunea de "nevroză de trafic rutier" care alături de
poluare şi de reacţiile anormale ale unor personalităţi disarmonice se
înscriu printre consecinţele morbide ale traficului rutier.
Disertori şi Piazza enumeră următoarele categorii privitoare la efectul
nevrozant al traficului:
-Creşterea cazurilor de nevroze printre victimele accidentelor;
-Nevrotizarea generală a participaţilor la trafic,în raport cu stresul
conducerii (oraş, exterior,blocaje);
-Nevrotizarea citadinilor prin sgomot;
-Poluarea ;
Stresul conducerii loveşte mai ales populaţia adultă,în timp ce stresul
de pieton este mai frecvent la copiii din oraş,frustraţi de dreptul
plimbării,a jocului în stradă,pieţe.
Nevroza de trafic se caracterizează prin
astenie,iritabilitate,anxietate,apariţia a numeroase manifestări
psihosomatice care pot apare chiar la câteva ore de
conducere,fenomenul depinzând de predispoziţia individului.Starea de
tensiune a şoferului,arată tot Disertori şi Piazza,eliberează numeroase
răspunsuri psihobiologice ca:alerta,hiperapărarea agresivă,reacţii de
scurtcircuit,tendinţa de a nu da dreptul altuia,neglijarea pericolului.
Pe această bază pot apare în mod tranzitoriu simptome
isteroide,tendinţe la acte de violenţă,intrarea semivoită în accident (în
contrast cu firea obişnuită a individului).Toate aceste fenomene fac
necesară a se institui un control sever,o politică de programare a
traficului motorizat şi a condiţiei stradale de desfăşurare şi mai ales
acţiuni de demitizare a maşinii.

Alte categorii ale alienarii sociale

Societatea modernă ridică şi alte probleme în contextul psihosocial al


epocii noastre.Deşi fenomene ca
rasismul,violenţa,terorismul,asasinatul politic nu au în principal cauze
psihiatrice,ele fiind fenomene care se nasc într-un anumit climat
social,totuşi punctul de vedere psihologic sau al psihiatriei sociale nu
pot fi excluse din cadrul explicaţiilor acestor fenomene.
Disertori şi Piazza consideră în principal 3 forme psihiopatoologice care
dintr-un anumit punct de vedere pot fi privite ca boli de grup:
1.Furoarea rasistă;
2.Furoarea naţionalistă;
3.Fanatismul religios sau politic;
Toate aceste reacţii,subliniază autorii,sunt în realitate reacţii
atavice,preistorice şi inumane în contextul epocii noastre,motiv pentru
cre ele pot fi privite şi din unghiul de vedere al psihiatrului.La nivel
individual,aceste fenomene s-ar caracteriza prin scăderea nivelului
activităţii psihice superioare,scăderea simţului criticii şi a logicii
formale,cu eliberarea instanţelor instinctivo-afective,scăderea
conştiinţei morale,strâmtarea câmpului conştiinţei şi eliberarea unor
Visitor Re: AIURELILE UNUI SOCIOLOG PE CARE NU-L ASCULTA NIMENI

Este limpede că societatea noastră este bolnavă.Dacă în privinţa


igienei am progresat mult,ştim să ne păzim de microbi,noxe etc,în
privinţa igienei mentale suntem la nivelul evului mediu,când bolile
infecţioase se considerau a fi provocate de spirite.
Lipsa de igienă mentală ne face să fim stresaţi,raporturile dintre
oameni sunt deteriorate,familia,singura instituţie care a persistat
milenii se destramă,cultul banului,a posesiunii,îndepărtarea de esenţa
divină a omului,toate ne îndreaptză spre desechilibre psihice
individuale sau de grup.
Ca şi în evul mediu suferim şi murim lent.
»2005/1/26 16:05

Visitor Re: AIURELILE UNUI SOCIOLOG PE CARE NU-L ASCULTA NIMENI

Este limpede că societatea noastră este bolnavă.Dacă în privinţa


igienei am progresat mult,ştim să ne păzim de microbi,noxe etc,în
privinţa igienei mentale suntem la nivelul evului mediu,când bolile
infecţioase se considerau a fi provocate de spirite.
Lipsa de igienă mentală ne face să fim stresaţi,raporturile dintre
oameni sunt deteriorate,familia,singura instituţie care a persistat
milenii se destramă,cultul banului,a posesiunii,îndepărtarea de esenţa
divină a omului,toate ne îndreaptză spre desechilibre psihice
individuale sau de grup.
Ca şi în evul mediu suferim şi murim lent.
»2005/1/26 16:05
Visitor Re: Alienarea sociala in societatea romaneasca

Stresul social
Încă de la începutul incriminării factorilor sociali în etiologia bolilor
psihice s-a pus problema modalităţilor prin care societatea poate să
determine tulburări la nivelul individului sau a grupului social.
Principala problemă deci care se pune în cadrul sociogenezei şi în
special a bolilor psihosomatice sau psihice este acela a modalităţii prin
care societatea poate determina dereglările psihice capabile de a
determina boala,situaţie care trebuie urmărită atât la nivel individual
cât şi la nivelul grupului social.
Unul dintre modelele actuale care ne pot da o viziune asupra acestei
modalităţi este noţiunea de stres social,noţiune care tinde de a da o
explicaţie modalităţii prin care societatea acţionează asupra psihicului
şi somaticului individului.Se pune întrebarea în ce măsură societatea
este capabilă să acţioneze şi să influenţeze de o manieră semnificativă
psihicul indivizilor şi prin intermediul său întregul organism.În acest
sens Schaefer se întreabă dacă este vorba de o modalitate automată
prin care "constrângerile sociale" acţionează,scurtcircuitând psihicul în
mare măsură,fie aşa cum subliniază Ferher anumiţi factori sociali
scapă oricărei explicaţii fiziologice sau înte factorul social şi acţiunea
sa corporală există o cale "inteligibilă" de prelucrare psihică a situaţiei
existenţiale.
Un pas important este făcut în acest domeniu prin crearea entităţii de
stres social,aşa cum îl denumeşte Levi,de stres psihosocial,entitate
care devine astfel un important factor patogenetic.
În acest fel influenţa factorilor şi influenţelor sociale asupra individului
se vor putea analiza atât în termeni psihologici cât şi fiziologici,căci
acţionând asupra individului factorii sociali în funcţie de semnificaţia
lor biologică vor fi capabili a determina starea de emoţie.Acest lucru
este în strânsă legătură cu capacitatea acestor factori de a perturba
echilibrul intern (acţionând fie pe cale nervoasă,fie humorală pe axa
hipotalamo-hipofizo-suprarenală).Dereglarea produsă este astfel
cantitativă cât şi calitativă.
Necesitatea explicării acţiunii factorilor sociali asupra organismului a
dus la crearea unui model psihologic necesar înţelegerii acţiunii socio-
psihice.Acest lucru a devenit necesar şi s-a materializat prin crearea
noiţiunii de stres social.
Prin stres social se înţeleg modalităţile de acţiune foarte variabile prin
care mediul social are o acţiune agresivă şi nefavorabilă asupra
psihicului uman şi prin aceasta asupra întregului organism.Reacţia
psihică apare deci în acest context în principal sub forma anxietăţii sau
emoţiei.În privinţa stresului social Dubrenil şi Wittkower subliniază
importanţa următoarelor factori:
1.Conţinutul cultural care constă în modalităţile interdicţiilor sociale
(mai ales excesul de interdicţii),saturaţia de valori,polimorfismul
cultural,deprivarea de rol,sistemul cultural al sentimentelor şi
structura de bază a personalităţii).
2.Organizarea socială cu slăbirea sau dispariţia normelor sociale,
rigiditatea socială, statutul de minoritate.
Prin crearea noţiunii de stres social,factorii sociali care acţionează
asupra indivizilor pot fi analizaţi în termeni de fiziologie şi psihologie.
Principala entitate şi cheia de boltă a noţiunii de stres social o
constituie anxietate sau emoţia.Acţionând asupra individului,factorii
sociali sunt capabili de a determina,în funcţie de semnificaţia lor
biologică o stare de emoţie.Acest lucru este legat de capacitatea
acestor factori de a determina o tulburare de echilibru intern,având o
deosebită semnificaţie pentru organism.Acţiunea poate avea loc fie pe
cale nervoasă,directă,fie prin axa hipotalamo-hipofizo-suprarenală.
Emoţia este privită ca reacţia organismului în faţa unei situaţii,cu
punerea în tensiune a s.n.vegetativ,a organismului în întregime,în
vederea apărării de agresiune.În mod normal această agresiune se
descarcă printr-o acţiune exterioară (fuga sau lupta),dar acest lucru nu
este posibil datorită regulilor sociale,motiv pentru care individul este
Visitor Re: Alienarea sociala in societatea romaneasca

Ar fi cazul unei discuţii mai largi în acest subiect

»2005/1/28 8:10

Visitor Re: AIURELILE UNUI SOCIOLOG PE CARE NU-L ASCULTA NIMENI

Mai bine un sociolog pe care nu-l întelegi dumneta şi îi spui "aiurit"


decât un ignorant care se crede mare politician.
"Noi muncim nu gândim",individule,credeam că am scăpat de cei ca
tine,chiar dacă te crezi important pentru că ai cască de minier şi îi
băteai în Piaţa Universităţii pe cei cu ochelari.
Dar de fapt cei ca tine nu mor,ignoranţa va fi eternă şi se
autoreproduce,este genetică şi nevindecabilă.
Cu stimă,
Este bine să fim civilizaţi!Quote:

wrote:
Este limpede că societatea noastră este bolnavă.Dacă în privinţa
igienei am progresat mult,ştim să ne păzim de microbi,noxe etc,în
privinţa igienei mentale suntem la nivelul evului mediu,când bolile
infecţioase se considerau a fi provocate de spirite.
Lipsa de igienă mentală ne face să fim stresaţi,raporturile dintre
oameni sunt deteriorate,familia,singura instituţie care a persistat
milenii se destramă,cultul banului,a posesiunii,îndepărtarea de esenţa
divină a omului,toate ne îndreaptză spre desechilibre psihice
individuale sau de grup.
Ca şi în evul mediu suferim şi murim lent.
»2005/1/29 10:05

Visitor Re: SUBIECTUL ESTE UN BRUIAJ

Individule,
Tu ştii ce este acela bruiaj? Da de unde?
Mata crezi că faci politică din dosul sobei?
Produce ceva,nuinsulta.
Cei ca tine doresc tăcere sau dacă vorbesc doar să insulte.
De fapt arătându-ţi ignoranţa şi intoleranţa te autoinsulţi.Cine are
nevoie de cei ca Dumneta.
Poate prin Ferentari să ai simpatizanţi,
Mata nu ai nevoie de sociologie,aşa am înţeles.Dar la ce ţi-ar folosi
ştiinţele politice care fac parte din sociologie.Sau matemateca,sau
muzica clasică(manelele cred că îţi plac).
Domnule,uită-te în oglindă.
Eşti o ruşine a comunităţii.Dacă ai sub 18 ani sunt speranţe dar nu
cred.mata eşti un minier,un fost comunist,securist luminat,pensionar
nostalgic după Ceauşescu.
Ceea ce crezi dumneta că eşti de fapt nu este adevărat.
Tratează-te
»2005/1/29 10:14
Visitor Re: Alienarea sociala in societatea romaneasca

e.Psihopatologia traficului motorizat


Una dintre problemele foarte complexe ale activităţii umane o
constituie şi traficul motorizat,circulaţia de bunuri şi de persoane fără
de care nu se poate concepe o societate modernă.
Psihiatria a fost repede implicată în procesul dinamic al traficului
rutier.O serie de bolnavi psihici (epileptici,psihotici etc) au fost excluşi
prin lege de la traficul motorizat,în calitate de conducători de
autovehicole de orice fel.Mai importante sunt însă formele fruste sau
marginale de boală psihică şi care în practică se depistează cu
dificultate.
Înclinaţia spre accident
Încă din cadrul primelor studii de medicină psihosomatică (Dunbar),s-a
vorbit de faptul că unele persoane sunt înclinate de a face mai uşor
accidente.Este vorba,spune Grinker,de indivizi care trăiesc la
"tensiune înaltă",prezintă un comportament impulsiv,iar cănd
agresivitatea le este excitată ei se lansează brusc în efort,atenţia li se
îngustează,ceea ce datorită imprudenţei predispune la
acident.Imprudenţa la conducătorii auto subliniază Viorica Ioanid-
Mureşanu presupune însă din punct de vedere psihologic personalităţi
deosebit de emotive,nervoase,personalităţşi compulsive care datorită
trecerii intempestive la act nu au capacitatea unor decizii prompte şi
eficace.De fapt,spune K.Schneider,perturbarea gravă a afectivităţii nu
face decât să divulge un instinct primitiv de autoagresiune a cărui
logică este de ordin intern.În acest sens,numeroşi autori au vorbit de
sentimente ascunse de culpabilitate şi ostilitate sau de ceea ce
Tabachnick numeşte tendinţe la "self destruction",subliniind prin
aceasta că tensiunile interioare desvoltă paternuri comportamentale în
sensul unei "înclinaţii individuale" spre accident.Temporar,subliniază
Damian,accidentul poate micşora tensiunea psihică dar numai pentru
un timp,pentru ca ulterior tensiunea să reapară şi noi accidente să se
producă.În acest cadru,pe bună dreptate se poate implica aşa numitul
"stil de viaţă" şi care presupune o serie de trăsături psihologice cum ar
fi impulsivitatea,tendinţa de a acţiona intempestiv,imprudent.Aceste
fenomene ar fi motivate suscitat de dorinţa de a scăpa de o tensiune
anxioasă.Imprudenţa conducătorilor auto poate traduce tendinţe
suicidale incomplet exprimate.
Un alt element important în cadrul predispoziţiei la accidente constă în
deficienţe psihologice fruste,greu evidenţiabile în mod spontan şi
uneori având o origine chiar ereditară (distractibilitatea
atenţiei,înclinaţia spre reverie,competitivitate exagerată).
Disertori şi Piazza vorbesc de o adevărată caracteriopatie
nevrotică,uşurinţa cu care unii indivizi fac accidente fiind în fond o
nevroză clinic silenţioasă care însă determină suficiente tulburări ale
sferei instinctivo-afective,care să determine tendinţe inconştiente de
autovinovăţie,de auto şi heteroagresivitate.Aceste tensiuni puternice
declanşate subconştient au ca rezultat distragerea atenţiei,element
esenţial în dinamica accidentului de circulaţie.Autorii subliniază şi ei în
acest cadru tendinţele inconştiente şi ascunse de suicid care se pot
exprima indirect prin accident (în sensul unor "actes manques"
descrise de Freud).
În cadrul accfidentului de circulaţie se mai vorbeşte de asemenea de
existenţa unui aşa numit "sindrom Centaur" caracterizat prin
exacerbarea pe plan individual a sensaţiei de putere pe care forţa
maşinii o dă omului stresat şi diminuat permanent în viaţa socială.
Se poate spune că accidentul de circulaţie are la bază o adevărată
psihodinamică.În acest sens "complexul de inferioritate" are un rol
important alături de care apare "complexul inferioritate-superioritate".
Rănirea instinctului de afirmare şi a voinţei de putere ar determina în
mod inconştient reacţii hipercompensatoare,ceea ce ar aparţine
caracterului "nervos" descris de Adler. Aceste tendinţe psihodinamice
ar determina la conducătorul auto complexat,dorinţa de a merge cu
viteză mare,de a domina traficul,de a depăşi pe toţi.Lucrul este mai
Visitor Re: Alienarea sociala in societatea romaneasca

Grupul social familial


Unul dintre cele mai importante grupuri sociale,cu rol deosebit în
structurarea personalităţii,în asigurarea securităţii individului este
grupul familial.Din acest motiv familia este studiată de numeroase
ştiinţe,psihiatria socială fiind în mod deosebit interesată de studiul
acestui grup.
Familia normală. Se pare că importanţa familiei depăşeşte ca
importanţă toate celelalte grupe sociale,aceasta cel puţin în viziunea
psihiatriei sociale.Acest lucru,deoarece,aşa cum spune Măgureanu,ea
este un "laborator" de formare a personlităţii.Pentru o lungă perioadă
a vieţii,familia alcătuieşte aproape întregul univers social,curba
învăţării prin imprint (imitaţie) fiind foarte mare şi desfăşurându-se în
perioada dependenţei de familie.
Modificările sociale şi economice au avut o mare importanţă asupra
structurii familiei,influenţând nu numai mărimea sa dar şi relaţiile din
cadrul ei,dependenţa de societate,stabilitatea sa interioară.În acest
context numeroase lucrări vin să clarifice o serie de probleme
ca:mariajul şi influenţa sa asupra personalităţii soţilor,influenţa familiei
asupra formării personaltăţii copiilor,relaţiile mamă-copil,rolul tatălui în
familie etc. Stötzel enumeră următoarele funcţii ale familiei:
-funcţia biologică;
-funcţia de identificare socială a indivizilor;
-funcţia economică;
-funcţia educativă;
-funcţia religioasă;
-funcţia recreativă;
Dacă unele din aceste funcţii par a fi stabile,altele au dispărut sau au
progresat.Sthal face şi el următoarea clasificare privind funcţiile
familiei:
1.Funcţii interne:
-funcţii biologice-sanitare (de procreare şi asigurare a condiţiilor
sanitare a membrilor săi);
-funcţii de solidaritate familială (ajutor reciproc între soţi,între părinţi şi
copii etc);
-funcţii economice ca:strângerea de venituri şi organizarea unei
gospodării pe baza unui buget comun);
-funcţii pedagogice şi educative (asigurarea educaţiei copiilor);
-funcţii morale (crearea unui climat moral şi cultural la nivel înalt);
2.Funcţii externe,cum ar fi funcţia de justă încadrare
socială,încadrarea marilor familii în procesul muncii,în sânul activităţii
sociale;
Funcţia biologică este cea mai stabilă şi are rolul de perpetuare a
speciei.Funcţia de identificare socială în societatea modernă are un
caracter mai secundar (Stötzel) prin dispariţia rivalităţilor prin naştere.
Funcţia educativă este considerată esenţială în formarea personalităţii
copiilor,deşi familia a cedat foarte mult din prerogativele ei unor
instituţii cu rol educativ.S-a considerat că şcoala ar asigura instrucţia
iar familia educaţia afectivă şi morală,ceea ce nu corespunde realităţii
întrutotul.Nu trebuiesc uitate nici celelalte surse de educaţie (TV,
radioul etc).În prezent grupul familial are o mare mobilitate,în
societatea modernă tradiţiile şi obişnuinţele jucând un rol mai puţin
important.S-a trecut în cadrul familiei de la un rol mai autoritar la unul
mai democratic,de la o lume mai închisă la una mai deschisă.
Condiţiile de viaţă de familie influenţează asupra trăsăturilor
psihologice ale membrilor săi,dar spune Stahl şi profilul psihologic
influenţează la rândul său condiţiile vieţii materiale.Soţii vin în cadrul
căsătoriei cu o personalitate proprie formată fiecare într-un mdiu de
familie deosebit.Dacă diferenţa culturală între ei este mare,avem de a
face cu un "stres cultural",stresul rezultând din aceste mari deosebiri.
Relaţiile interne din cadrul familiei depind de personalităţile membrilor
ei,de mediul cultural în care aceste personalităţi s-au format.
În afara psihologiei individuale,în cadrul familiei se formează şi o
3.
Re: Alienarea sociala in societatea romaneasca

În elucidarea mecanismului psihodinamic din numeroase


psihogenii,inclusiv în cadrul bolilor psihosomatice,în ultimii 15-20 de
ani a început să se vorbească de un nou concept,numit "stilul de
viaţă",un concept în care factrorii de personalitate se intrică cu cei
familiali şi sociali,creind o unitte bio-psiho-socială specifică şi care
poate avea fie un rol sanogen,fie din contra.rolul de a "atrage" un
anumit gen de patologie (nevroze,boli psihosomatice).Este vorba
deci,în situaţii patologice,de un comportament
maladaptativ,caractrizat mai ales prin maniere specifice de a se
comporta în faţa stresului şi de a răspunde în faţa unei stări de
anxietate.Stilul de viaţă influenţează calea prin care individul
realizează diferite roluri,fiecare individ diferind de altul prin propriul
său sistem al eu-lui."Stilul de viaţă" constă din paternuri
comportamentale,utilizate de către individ în desvoltarea şi
menţinerea schemei de roluri din cadrul propriului sistem al eu-
lui.Acest lucru face pe fiecare individ unic şi în acelaşi timp
difertit,chiar în cadrul unor roluri sociale stereotipe.Dacă individul este
nevoit a face modificări în cadrul propriului selfsistem,acest lucru
poate duce la o criză.Stilul de viaţă se manifestă,în special,prin
maniera în care individul vine în relaţie cu alţii şi lupta individului
pentru a evita schimbările.În acest sens,subliniază Spadlin şi
Porterfield,individul utilizează ideia de posesie sau proprietate pentru
a obţine securitatea eu-lui său (defineşte obiectul sau relaţia ca
proprietăţi:soţul meu,ideea mea etc).În acest fel apare iluzia că
individul controlează situaţia,în timp ce în situaţii de insecuritate sau
anxietate apar crizele (uz de drog,alcool,părăsirea domiciliului).
După Coleman şi Broen "stilul de viaţă nevrotic" s-ar caracteriza prin
două elemente:***
1.Evaluarea greşită a realităţii şi tendinţa de a evita mai degrabă
decât de a aborda problemele (fenomen care constituie în viziunea
autorilor "nucleul nevrotic";
2.Tendinţa de a menţine acest "stil de viaţă" în ciuda naturii acestor
apărări (numit de aceşti autori,"paradoxul nevrotic");
Pe aceste baze comportamentul nevrotic s-ar caracteriza prin
următoarele:
-Sentimentul bazal de inadecvenţă şi inferioritate,ceea ce îl conduce la
evaluarea că problemele obişnuite ar fi ameninţătoare,din care cauză
ar apare anxietatea şi o permanentă stare de insecuritate.
-Tinde a evita situaţiile de stres prin manopere defensive mai degrabă
decât încercând a se ocupa de ele direct.
-Manifestă o lipsă de cunoaştere (insight) privind comportamentul de
autoapărare,împreună cu rigiditatea,în sensul slăbirii perceperii sau
acţiunii.
-Prezenţa egocentricităţii şi prin urmare a tulburărilor în stabilirea şi
menţinerea relaţiilor interpersonale.
-Sentimentul de vină datorat slăbiciunii de a se ocupa direct de
problemele sale.
S-au făcut numeroase încercări pentru a se stabili fie un profil general
de personalitate psihosomatică,fie profiluri specifice unor anumite boli
psihosomatice.Deşi o asemenea întreprindere ar fi fost deosebit de
utilă,mai ales în ceea ce priveşte porevenţia,din păcate succesele de a
stabili aceste profile au fost parţiale,insuficiente pentru aplicarea lor în
practică.
Astfel ,Melon şi Bourdouxhe,cuajutorul testului Szondi descriu profilul
de personalitate psihosomatic ca având următoarele
caracteristici:imaturitate sexuală,pregenitalitate,persistenţa relaţiilor
de dependenţă şi a unor relaţii infantile.Adler vorbeşte de o constituţia
caracterizată prin "inferioritatea" unor organe.
Kolb (1979) descrie şi el o serie de aspecte ale caracterului specific
bolnavilor psihosomatici:atitudini specifice şi manieriste,tip paranoiac
de realţie cu el şi anturajul,manifestări înrădăcinate şi persistente încă
din copilărie.Aceste trăsături se evidenţiază prin relaţii interpersonale
Visitor Re: Alienarea sociala in societatea romaneasca

Rolul de bolnav" este legat de situaţia socială a unui individ care a


devenit bolnav.Odată devenit bolnav societatea are faţă de acesta o
serie de obligaţii.Astfel,subliniază Linn,rolul de bolnav,în mod
normal,implică un contract,un aranjament între medic şi bolnav,care
presupune drepturile,privilegiile şi sarcinile bolnavului şi a celor care îl
îngrijesc.Acesta este din punct de vedere sociologic rolul de bolnav.În
această siuaţie medicul joacă rolul unui arbitru,prin diagnosticul său
putând acredita sau sista aceste drepturi şi privilegii.
Dar,subliniază Balint,bolnavii pot găsi în cadrul bolii,în afara aspectelor
negative şi o serei de satisfacţii ca:
1.Satisfacţii legate de ocaziile oferite de boală pentru a se sustrage
unor relaţii umane frustrante,a unor răspunderi mari sau exigenţe
crescute;
2.Posibilitatea introversiunii şi a concentrării asupra lui însăşi;
3.Regresiunea adică acceptarea unui statut de protecţie pentru el:
Deşi privite din afară aceste beneficii par stupide şi
nesemnificative,pentru pacient ele pot avea o mare importanţă.Din
acest motiv pacientul poate exagera simptomele subiective,dând
impresia unei stări de mare gravitate,în contrast cu situaţia reală.
Rolul de bolnav presupune deci o construcţie de idei,sentimente şi
acţiuni ale bolnavului,pentru a atrage atenţia şi a activa persoanele a
căror rol în ajutorarea lui este mare.Pacientul poate crea impresia că
viaţa lui este în pericol şi acest lucru se poate exprima în manieră
inconştientă prin dureri,greţuri,astenie,anxietate, depresie,el se poate
exprima diferit,pentru fiecare simptom se poate comporta în mod
diferit..Aceste plângeri sunt determinate atât de gradul actual al
tulburărilor fizice iar în al doilea rând este până la ce nivel de plângere
cel care ajută acţionează.Pe baza unor percepte sau simboluri
inconştiente pacientul poate ajunge la impresia subiectivă a unei mari
gravităţi.
Pentru a înţelege felul în care pacienţii trăiesc "rolul de bolnav" este
nevoie de a reaminti o serie de factori de desvoltare psihologică.În
fapt rolul de bolnav se învaţă în prioadele timpurii ale copilăriei,în
interacţiunile copilului cu mama sau alte persoane care îl
îngrijesc.Astfel,dacă greşelile şi aspectele e îngrijire din primii ani sunt
tratate cu blândeţe,copilul nu va mai intra în panică atunci când este
bolnav şi îşi va exprima disconfortul cu autodisciplină şi cooperând
rezonabil cu cei care îl îngrijesc.Dacă din contra,îngrijirea din primii ani
a fost brutală, anxiogenă,rolul de bolnav va reflecta aceste
perturbaţii,încurajându-se reacţiile de panică şi disconfort.În alte
situaţii copilul va crede că boala este ceva rău din opunct de vedere
moral,motiv pentru care va reacţiona prin reacţii de vinovăţie.
Intensitatea rolului de bolnav depinde de următorii factori:
-Modelul cultural al comunităţii privind comportamentul în boală şi
care se învaţă,aşa cum am arătat mai sus ,încă din copilărie,în cadrul
interacţiunii dintre copii şi cei din jurul său.
-Importanţa "beneficiului secundar" adică a foloaselor pe care individul
le poate obţine din boală,lucru care poate merge până la o adevărată
"nevroză de rentă", când pacientul îşi prelungeşte în mod nejustificat
boala pentru a beneficia de statul şi rolul de bolnav.Acest lucru este
mai important mai ales la indivizii care au un statut social scăzut şi
pentru care spitalul reprezintă mai mult confort şi securizate decât
mediul din care provin (bătrâni abandonaţi,copiii ai străzii etc).
-Condiţionarea nevrotică a generaţiilor tinere,tinerii "învăţând" de la
generaţiile mai vârstnice posibilitatea unei evaziuni într-o stare cu
tulburări doar subiective cum ar fi nevroza,şi folosirea acestei stări ca
"beneficiu secundar".
»2005/2/5 16:52
Visitor Re: AIURELILE UNUI SOCIOLOG PE CARE NU-L ASCULTA NIMENI

Probleme psihologice ale pensionarilor de vârstă.


Pensionarea la vârstnici pune probleme psihologice de care trebuie să
se ţină seama.Este vorba de o schimbare bruscă a rolului social.Munca
salariată, chiar ca subordonat,dă aparenţa de apartenenţă,securitate
şi forţă,elemente care se pierd brusc după pensionare.Havighurst
descrie trei faze prin care trece individul pensionat:
-Imediat după pensionare individul are un sentiment de frustrare şi o
stare de insecuritate.Este perioada de stres,favorabilă trezirii
tulburărilor nevrotice.
-Urmează apoi o fază de nelinişte şi de căutare a unui nou "rol
social",a unui rol psihologic.
-A treia fază (între 6-12 luni) este faza de stabilizare,în care individul
acceptă rolul pe care şi l-a ales.
Adaptarea nu se termină totuşi aşa de uşor,fiind de fapt o lungă
perioadă de crize urmate de noi perioade de adaptare.
Riesman clasifică persoanele pensionabile în trei grupe:
-Subiecţi autoimunizaţi faţă de diferitele modificări ale vieţii şi care pe
baza experienţei proprii sunt capabili a menţine o "orientare
productivă" a existenţei lor.
-Subiecţi care rămân dependenţi de suporturile culturale şi care
menţin dificil aparenţa unei activităţi,în desacord cu sterilitatea lor
interioară şi care adoptă foarte greu noul lor rol.
-Subiecţi care nu au suport cultural şi psihologic şi care se
deteriorează rapid după pensionare.
Pensionarul se adaptează la noul său rol numai când poate face
diferenţe între rolul său anterior şi personalitatea sa actuală (Peck).În
ceea ce priveşte adaptarea există o serie de condiţii de adaptare la
pensionare:
1.Menţinera unei activităţi,sentimentul de inutilitate favorizând
deteriorarea. Nu atât productivitatea activităţii ci mai ales factorul de
utilitate este important.
2.Activitatea trebuie să aibă o utilitate socială.Nu "rolul de a avea rol"
este important ci aprecierea socială a muncii este mai
importantă(Bruger)
3.Înţelegerea cu soţul sau soţia poate condiţiona reuşita sau eşecul
pensionării.
4.Egocentrismul dă o desvoltare crescută a interesului pentru propria
persoană şi el constiuie pentru pensionar o adaptare
necesară.Pensionarul îşi poate astfel realiza acuma dorinţele pe care
până la pensionare nu le-a putut realiza.
5.Existenţa unui plan idealist poate să aibă la această vârstă
semnificaţie pentru a depăşi elementul frustrant care este
pensionarea.Pensionarea apare astfel nu ca o pierdere ci ca o
oportunitate pentru realizarea unor scopuri înalte (activitate socială,de
exemplu,în folosul colectivităţii).
6.Aparenţa de eliberare pe care pensionarea o dă faţă de multiplele
nerealizări sau tensiuni din timpul activităţii salariate.
7.Factorul economic are de asemenea mare importanţă,numeroşi
pensionari dacă au o pensie suficientă de mare putând astfel fi
satisfăcuţi de soarta lor.
O deosebită importanţă penru a preveni reacţii psihice prea violente la
pensionari o constituie modul în care s-au pregătit anterior
pensionarea (după Kutner 82% dintre pensionari nu sunt pregătiţi
pentru pensionare).Se vorbeşte,de asemenea în acest caz de
pensionarea progresivă (desactivarea să se facă treptat).În acest fel
stările de anxietate şi frustrare vor avea o intensitate mai mică.
O serie de probleme sunt puse de asemenea de starea sănătăţii
persoanei pensionate.Pensionarea nu influenţează sănătatea,ba chiar
poate avea efecte pozitive.La femei fenomenele apărute după
pensionare unt mai puţin importante.Adesea femeile caută o ieşire la
pensie mai precoce,uneori căutând să obţină pensionarea din motive
de sănătate.
Visitor Re: AIURELILE UNUI SOCIOLOG PE CARE NU-L ASCULTA NIMENI

Altă aiureală!

Problema bolilor iatrogene.


În epoca actuală contactele medicului cu populaţia sunt foarte
numeroase,actele medicale sunt multiple şi complexe,tehnicile de
explorare adesea laborioase.Este deci just să ne întrebăm şi de
caracterul nociv al acestor acte medicale.
Prin prescripţii abuzive,cedând insistenţelor bolnavilor,medicul poate
promova polipragmazia,inclusiv atunci când utilizează substanţe sau
doze inadecvate.
Bolle iatrogene sunt boli provocate de medici şi de practicarea
incorectă a medicinii.S-a ajuns ca prin multiplele contacte ale medicinii
cu individul,datorită comportamentului personalului medical,a
organizării defectuoase a instituţiilor medicale să apară o serie de
reacţii psihopatologice şi psihosomatice,fenomene cunoscute sub
denumirea de boli iatrogene.
Actul medical este un act streant,în ciuda datoriei medicului de a
vindeca suferinţa cu desinteres şi sacrificiu (jurământul lui Hipocrate
promiţând în schimb medicilor viaţă lungă şi imortalitate).
Iatrogenia are totdeauna o bază nevrotică,este o reacţie psihogenă
care apare ca efect al ideologiei medicale.Toate sectoarele medicale
pot deveni iatrogene (anamneză,examen fizic,explorări,metode
terapeutice).Boala iatrogenă nu se datoreşte unei rele credinţe din
partea personalului sanitar,ci prin greşeli de practică şi relaţie cu
pacientul (un cuvânt sau un act interferat nefericit).Pacientul
realizează,de exemplu,din atitudinea medicului că,acesta este
incapabil de a şti ce se întâmplă cu el,motiv care duce la declanşarea
unei stări de anxietate.Informaţii din presă,radio,expresii medicale
auzite pot determina la bolnavi reacţii psihice.
Receptivitatea mesajului medical,semnificaţia atitudinii medicului,a
terapiei are importanţă.Medicul,în cursul relaţiei cu pacientul emite
mesaje multiple,comlexe, emite mesaje scrise sau verbale,prin diferite
expresii,tăceri,cuvinte spuse cu jumătate de gură.Bolnavul va încerca
să descifreze aceste mesaje şi apoi să le recifreze în sistemul său
informaţional personal.
Dar aşa cum am văzut,boala este o situaţie regresivă care se
acompaniază de o stare de alertă,în care se modifică
percepţiile,imaginaţia este deformată,gândirea nu mai este logică,apar
fantasme,frică,nelinişte.
Pe de altă parte este foarte greu pentru medic să reducă la o strictă
obiectivitate mesajele sale şi semnificaţia atitudinii sale.
După Fernandez acţiunile iatrogene iau trei forme:
1.Atitudini agravante care costau din partea medicului în atitudini
insecurizante,de respingere,abandon,neîncredere.Fără a vorbi de erori
terapeutice explorările de laborator,funcţionale,biopsii nu sunt bine
înţelese şi acceptate. Contradicţiile dintre medici,criticile
antideontologice ce şi le fac au o mare influenţă negativă.Atitudinile
alarmiste duc la creşterea anxietăţii şi depresiei.
2.Agravarea iatrogenă constă dintr-un ansamblu clinic de tip
nevrotic,cu inducţie medicală.Ar exista la aceşti bolnavi o prenevroză
care ar favoriza acţiunea negativă a medicului.Pacientul ar fi de fapt
un candidat inconştient la proliferarea tulburărilor funcţionale,care de
fapt au aşteptat doar ocazia de a se manifesta.
3.Iatrogenia ideopatică care apare în faţa unei situaţii insecurizante ca
repercursiune neaşteptată a unui act medical.
De fapt la orice bolnav ar exista 2 categorii de boală:
1.O boală autogenă care reprezintă plângerile bolnavului
(dureri,suferinţe ,frici);
2.O construcţie a medicului care constă în punerea în forme clinice a
unei boli care prin
examene,explorări,întrebări,interpretări,diagnosticile probabile,creiază
Visitor Re: Alienarea sociala in societatea romaneasca

Fragmentele de pe acest site sunt din lucrarea dr.I.Cucu-"PSIHIATRIA


SOCIALĂ"

Fracturile
Fracturile reprezintă în epoca noastră o adevărată problemă datorită în
primul rând marei lor frecvenţe.Încă din cadrul primelor studii
efectuate de către Dunbar s-a vorbit de predispoziţia unor persoane de
a face în mod prevalent fracturi,de a avea "înclinaţii spre
accidente".Deşi astfel de persoane nu sunt bolnăvicioase,arată
Grinker,ele prezintă în antecedente foarte numeroase fracturi.Este
vorba de persoane care trăiesc la "tensiune înaltă" şi au tendinţa de a
se repezi impulsiv în activitate (când agresivitatea le este excitată ei
se lansează brusc în activitate,lucru care produce de multe ori
accidente,datorită imprudenţei).
Pacienţii înclinaţi spre accidente,arată Ross,sunt personalităţi orientaţi
spre activitate, ei se menţin sub un control sever şi se pot avânta
brusc când nevoile lor de dependenţă au fost frustrate (accidentul în
sine putând fi o recuperare a vinei inconştiente).Accidentul nu se
produce deci cu totul întâmplător ci,condiţionat şi de propria dispoziţie
a celor implicaţi în ele (stângăcie,distractibilitate,tensiune etc),a
structurii propriei personalităţi.
Nu este interesată,spune Alexander,o anumită trăsătură a
personalităţii (inteligenţa,de exemplu) ci,personalitatea ca întreg.O
persoană care a avut accidente este predispusă şi la altele.Într-o
întreprindere accidentele nu sunt distribuite egal (în Connecticut 3,9%
dintre şoferi dădeau 36,4% din accidente).Dunbar caracterizează
aceste personalităţi ca pe subiecţi cu caracter deschis,chiar
impulsivi,orientaţi spre plăceri şi atisfacţii imediate, reacţionând sub
impulsul de moment,fără inclinaţii spre proiecte de viitor,nu ezită între
impuls şi realizarea lui.Această formă de impetuozitate este
accentuată de orice formă de autoritate sau constrângere,individul
predispus la accidente,fiind în esenţa sa un revoltat care nu suportă
disciplina,este contra constrângerilor exterioare dar şi contra
constrângerilor interioare,contra regulilor dictate de disciplină
(Alexander) şi chiar de propria sa raţiune.
Dumbar arată că în accident există un moment intenţional cu o
motivaţie inconştientă care aparţine "actelor ratate" ale vieţii
cotidiene.Motivul cel mai frecvent este culpabilitatea inconştientă ce
trebuie să se ispăşească prin autopuniţie.
Termenul de "nevroză traumatică" este utilizat adesea fără
discriminare şi se referă, spune tot Ross,la sechelele specifice de după
trauma psihică sau fizică(consecutive) şi presupune în primul rând
prezenţa anxietăţii.Trauma psihică se manifestă în momentul când
pacientul realizează ameninţarea vieţii şi handicapul social
(invaliditatea).Acest lucru poate apare chiar dacă individul a scăpat de
accident cu puţine leziuni sau a supraveţuit dezastrului.Pacienţii se pot
prezenta în această situaţie cu tulburări de somn,coşmaruri cu
retrăirea evenimentelor,fobia de a mai relua activitatea,care a
favorizat accidentul. Tratamentul precoce şi reluarea imediată a
activităţii sunt esenţiale în asemenea situaţii, deoarece dacă se
cronicizează "nevroza de rentă" şi beneficiul secundar apar pe primul
plan şi se opun vindecării psihologice a accidentului.
Invaliditatea cronică are şi ea numeroase aspecte
psihosomatice.Barker şi Wright (citaţi de Ross) subliniază frecvenţa
mare a preconcepţiilor privind pe invalizi,motiv pentru care invalidul
trebuie tratat individual.Cel mai important spun autorii este
semnificaţia sociopsihologică,progresul în tratarea aspectelor
psihosomatice ale invalidului cronic urmând în principal 3 linii:
1.Consensul privind regresiunea şi beneficiul secundar legat de
drepturile lor (asigurări, pensie);
2.Utilizarea terapeuticii comportamentale şi în special a reflexelor
condiţionate;
Visitor Re: Alienarea sociala in societatea romaneasca
feme,deşi subliniază Sivadon (1973) aceste limite s-au redus în
prezent (17 respectiv 28 de ani).Criza adolescenţei,ca şi alte crize
biologice duc la creşterea comportamentului violent.Tutt (1974)
subliniază mai ales la adolescenţi creşterea foarte mare a consumului
de alcool şi de alte droguri şi,paralel cu acesta creşterea a numeroase
tipuri de violenţşi.
-Sexul are de asemenea importanţă.Toate statisticile vorbesc de
prevalenţa comportamentului agresiv la bărbaţi.Dragomirescu (1976)
subliniază că 94% dintre delincvenţii adolescenţi sunt băieţi,iar
statisticile OMS arată că 40% ditre aceştia consumă alcool.Diferenţele
sexuale nu sunt numai biologice,ci le sunt în acelaşi timp şi de statut
social,vechile obişnuinţe în schimbare,transformarea radicală a vieţii
femeiei ducând la modificări importante în ceea ce priveşte prevalenţa
sexului.Bărbatul ar fi totuşi mai predispus biologic la violenţă,datorită
pierderii controlului asupra pulsiunilor sexuale,pe când femeile ar lega
delincvenţa mai ales de unele situaţii fiziologice (sarcină,menstre).
Rolul glandelor endocrine este de asemenea foarte mare.S-a
incriminat glanda tiroidă,glandele sexuale,hipoglicemia.De fapt,arată
Jersild şi colab.(1978) aproape toţi băieţii şi o mare parte din fete au
comis cândva acte ilegale (în interpretarea strictă a legii),deşi foarte
puţine din aceste cazuri au ajuns a fi cercetate de organele de ordine.
-Unele boli somatice pot predispune la creşterea agresivităţii.Stările
postencefalitice determină înclinaţii spre pervesiuni
sexuale,alcoolismul are de asemenea o mare influenţă.Se cunosc de
asemenea legături dintre agresivitate şi anumite infirmităţi (statură
mică sau prea mare).
-Subalimentaţia creşte incidenţa răspunsurilor
agresive.Sărăcia,infometarea cronică,duc la transformări importante
ale personalităţii,determinând o mai mare înclinaţie spre concret,spre
tendinţe egoiste şi revendicative.Ellemberger (1958),pe voluntari
înfometaţi timp de 6 luni,a demonstrat că în această situaţie se
modifică caraterul,treptat indivizii devin ostili,geloşi,curioşi iar
modificările au persistat mult timp după terminarea experimentului.
-Importanţa creierului a fost pe larg studiată.Leziunile cerebrale de
diferite tipuri,determină modificări de comportament în sens
antisocial.Hill şi Paud (1972) arată că la 47-50% dintre ucigaşi,se
constată anomalii eeg(exces de activitate lentă).Recidiviştii prezintă
astfel de modificări de 2 ori mai frecvente.Vorbind de importanţa
sistemului nervos,Laborit subliniază aceasta,chiar în forma sa cea mai
simplă este astfel organizat,încât un stimul (intern sau extern) poate
determina un răspuns simplu,stereotip (ansamblu stimul-răspuns care
permite supraveţuirea imediată),punând în joc forţa cea mai primitivă
a snc.La om însă pulsiunea hipotalamică (sinele freudian) se loveşte
de bariera socială.Chiar în lumea animală,arată Laborit,apare
problema ierarhiei şi a stabilirii dominanţei.La om graţie limbii,regulile
dominanţei se instituţionalizează şi se transmit ca legi dealungul
generaţiilor,constituind esenţa unei culturi.Interdicţiile sociale apar cu
atât mai mari cu cât poziţia sa socială este mai inferioară.Acestă
ciocnire între pulsiunile instinctuale şi interdicţiile sociale,constituie
prima sursă de angoasă (deşi omul este inconştient de determinismul
sociocultural).La baza motivaţională a comportamentului ar sta deci
cauze pulsionale şi emoţionale.Faptul că un semnal anunţă o pedeapsă
sau recompensă se face prin intermediul sistemului neuro-endocrin.
După Gray ar exista 3 tipuri de comportament,ca răspuns la stimuli:
1. Comportamentul de apropiere,cu învăţarea recompensei şi evitarea
pedepsei;
2.Comportamentul de fugă sau luptă,cu declanşarea necondiţionată
(comportament de evitare,agresiv,de apărare,cu baza în
hipotalamus,substanţa cenuşie centrală mezencefalică,amigdale);
3.Un comportament inhibat care se traduce prin evitarea pasivă sau
stingerea unui comportament achiziţionat anterior:
Interrelaţia acestor 3 sisteme s-ar organiza la nivelul hipotalamusului.
Pe de altă parte angoasa,care adesea stă la baza comportamentului
agresiv,poate fi în raport cu punerea în joc a sistemului adreno-
Visitor Re: AIURELILE UNUI SOCIOLOG PE CARE NU-L ASCULTA NIMENI

Sociologii nu aiurează.
Cei care nu cred că societatea are reguli ştiinţifice şi principii de logică
se înşeală.
Poate de aceria România este aşa cum este pentru că doar la noi s-a
spus că "noi muncim,nu gândim" sau căp "un sociolog aiurează"
Nici nu te poţi supăra pe un român care spune aşa.Toată societatea
noastră se află în evul mediu din punctul de vedere al ştiinţelor
nepozitiviste.
Iată dece suntem în coada Europei!
»2005/2/11 11:32

Visitor Re: SUBIECTUL ESTE UN BRUIAJ

Alienare=nebunie
Drama nebuniei o joacă diverşi lideri de partid seara la TV.Să-i
numesc?
Toată lumea îi ştie

»2005/2/11 15:33

Visitor Re: SUBIECTUL ESTE UN BRUIAJ

Alienare=nebunie
Drama nebuniei o joacă diverşi lideri de partid seara la TV.Să-i
numesc?
Toată lumea îi ştie

»2005/2/11 15:33

Visitor Re: Alienarea sociala in societatea romaneasca

Lucrarea "PSIHIATRIA SOCIALĂ" a Dr.I.Cucu ar trebui să intereseaze pe


editori,cel puţin pentru că este prima lucrare de psihiatrie socială din
România.

La noi nu este stimulată cercetarea şi publicaţiile ştiinţifice.În alte ţări


s-ar găsi o soluţie.

În orice caz fragmentele prezentate sunt mai mult decât interesante.

M-am uitat pe site şi am văzut că lucrarea este adesea recomandată


ca bibliografie de unele universităţi

* Septimiu Chelcea, "Experimentul in psihologie", Editura stiintifica,


Bucuresti, 1982

* Cucu C.Ioan, "Psihiatrie Sociala", Bucuresti, 1982

* D.S. Ogodescu, "Persoana si cunoastere", Editura

4.
Re: Alienarea sociala in societatea romaneasca

Alienarea societăţii româneşti este o problemă foarte importantă.


Să ne gândim doar la alienarea de justiţia română,de poliţia
română,uneori de sistemul medical sau chiar ecleziastic.Ca să nu mai
vorbim de politicieni.
Desalienarea ar însemna un studiu foarte vast şi profesional.Din
păcate se face după ureche,după campaniile politice,se face duplicitar
şi într-o mare de ignoranţă.

Aţi văzut cât de "genial" se exprimă un român obişnuit,poate


onest:AIURELILE UNUI SOCIOLOG PE CARE NU-L ASCULTA NIMENI

Eu nu l-aş condamna.De secole românii trăiesc în ignoranţă.


Puneţi pe un poliţist,un ţăran sau din sutele de semidocţi să asculte o
simfonie de Brukner.Ce tortură.
Românii au fost mereu nişte supuşi iar cultura lor merge la nivelul
manelei.
Dacă intrăm în Europa şi mai trec 100 de ani poate putem vorbi de o
schimbare.
Altfel rămânem cu academicienii noştri,profesorii noştri
universitari,politicienii şi ecleziaştii noştri.
În rest numai de bine!
»2005/2/15 11:52

Visitor Re: Alienarea sociala in societatea romaneasca

Ca să fiou în consonanţă cu antevorbitorul şi pentru a evidenţia cum


sunt privite elitele intelectuale în România,din totdeauna o să vă spun
o poveste adevărată,dar plină de înţelesuri,
Când eram de 12-14 ani învăţam gimnaziu în altă localitate şi sîmbăta
veneam acasă.
Cînd mă apropiam de sat mă desbrăcam de "hainele boiereşti" nişte
pantaloni largi,nişte papuci de cârpă şi îmbrăcam camaşa cu ismene şi
centura pentru că dacă eram altfel văzut în sat copiii şi nu numai ei
râdeau de mine spunând că"mă cred boier".La plecare făceam
invers,după ieşirea din sat îmbrăcam celelalte haine.
Deci la noi intelkectual,chiar boier era ceva peiorativ,ruşinos.Aţi văzut
cum a isbucnit la mineriadă,"noi muncim nu gândim".
Promovarea şi acuma şi în comunism se făcea pe pile.Nu conta şi nu
contează valoarea.
Acuma să ne mirăm că după o aşa filozofie a poporului şi pe durată de
secole România ocupă peste tot ultimul loc.
Vedeţi vr-un demn de schimbare.Regret,nu este.
»2005/2/15 11:59
Visitor Re: AIURELILE UNUI SOCIOLOG PE CARE NU-L ASCULTA NIMENI

1.Condiţiile sociale ale fiinţei umane


În înţelegerea pe care psihiatria socială trebuie să o aibă faţă de
valorile umane,în cadrul societăţii,aceasta trebuie să cuprindă
aderenţa sa la o serie de valori filozofice şi umaniste ale
epocii.Ruperea omului de societate,degradarea viziunii despre om ca
individ (masificarea sa,în cadrul societăţilor totalitare),viziuni
unilaterale sau abstracte despre om,toate acestea nu pot duce la o
practică psihiatrică umanistă,conform scopului psihiatriei sociale.
Problemele omului au preocupat pe filozofi din cele mai vechi
timpuri.Pentru Democrit sau Socrate esenţa omului era fie de natură
naturală fie spirituală.Astăzi cunoaşterea omului dispune de criterii
ştiinţifice şi de o ştiinţă cu o largă bază de investigaţii,
antropologia.Viziunea actuală asupra omului este o viziune în care
sunt cuprinse toate caracteristicile sale (fizice,psihice şi
sociale),Pavelcu spunând că ştiinţa despre om are ca obiect
"proprietăţile generale ale vieţii sociale",toate aspectele vieţii sociale
constituind un ansamblu semnificativ,fiind imposibil a înţelege un
aspect fără a-l aşeza printre celelalte.
Antropologia ne apare astăzi ca o ştiinţă interdisciplinară şi
pluridisciplinară care din păcate este râvnită de toate concepţiile
filozofice.De fapt,cu cât mai antiumane au fost diferitele filozofii,cu
atât mai mult şi-au făcut din antropologie câmpl lor de aplicare,chiar
dacă ar fi să discutăm doare despre fascism şi marxism,a căror
parctică socială nu numai că a fost antiumană (mergând până la
lagărele de concentrare sau genocid) dar chiar utilizând psihiatria în
scopurile lor criminale.
Omul este creiat de către societate,care la rândul ei este creiată de
către om,aşa cum spunea Levi-Strauss "umanitatea transformă lumea
care în cursul aspiraţiilor sale se transformă ea însăşi".Prin
universalizarea formelor de producţie omul a început să aibă o
existenţă mondială şi istorică,aceste fenomene datorându-se
progresului tehnic,urbanizării şi industrializării.Dar aceste fenomene
au dus şi la fenomene de claustrare şi alienare a individului.
Originea biologică,naturală a omului nu este suficientă pentru
înţelegerea complexităţii vieţii psihice,omul devenind om,în primul
rând pentru că s-a ridicat deasupra condiţiei sale de fiinţă pe scara
zoologică.
Dacă în ceea ce priveşte importanţa condiţiilor biologice pentru fiinţa
umană şi în mod special asupra vieţii psihice,există în rândul
cercetătorilor un adevărat consens nu la fel se poate vorbi şi despre
elucidarea infuenţelor sociale asupra psihicului uman,a fiinţei umane
în general.
Pentru om,mediul înconjurător depăşeşte semnificaţia unui medu
fizic,specifică altor specii,deoarece acest mediu constă în primul rând
din semnificaţia relaţiilor interpersonale,influenţele mediului cultural,a
sistemului de valori,influenţe forţelor sociale în care trăieşte individul
şi familia sa.
Însăşi boala nu mai poate fi astăzi privită doar ca pe o suferinţă legată
doar de un singur individ,ci mai degrabă ca pe o suferinţă a unui
organism social în parte sau chiar în totalitate (problema drogurilor,de
exemplu),şi în orice caz,boala devine cauză de suferinţă pentru
anumite grupuri sociale (familia de exemplu).Acest fenomen a făcut ca
treptat să se intuiască faptul că socialul şi mai ales factorii culturali
joacă şi ei un rol important în etiologia bolilor,în sănătatea mintală a
indivizilor,că însăşi fenomenologia clinică sau chiar comportamentul
normal al oamenilor se modifică de la o epocă la alta,de la o cultură la
alta.
În înţelegerea pe care psihiatria socială trebuie să o aibă asupra
influenţelor sociale asupra valorilor umane în stare de normalitate sau
de boală trebuie să se pornească de la date temeinice filozofice şi
experimentale.Marcuse vedea natura socială a omului ca pe ceva
artificial,în raport cu natura naturală,motiv pentru care între natura
Visitor Re: AIURELILE UNUI SOCIOLOG PE CARE NU-L ASCULTA NIMENI

Motto:
"Aşa dar ce este noul? Înainte de toate curaj şi,apoi otrava unei
temporare înfrângri a spiritului.Acrede că noul se impune de la sine
numai pentru că este nou,se dovedeşte o ideie falsă.Nu toţi oamenii
unei epoci urcă,simultan şi ţinându-se de mână,spre psicurile ei.A urca
pe piscurile noi ale unei epoci înseamnă încleştare dramatică,plătită
mai întâi de creatorul ei.După care,asemenea unei reptile epoca
năpârleşte.Şi chiar dacă oamenii toţi ,ai unei epoci,ajung să înţeleagă
şi să trăiască noul,ceea ce a fost vechi încă mai lasă urme.Mai lasă
cicatrici.
Dar aceasta este o poveste atât de veche încât nici nu mă mai mir că
fiecare generaţie o învaţă de la început"
Al.Căprariu:"Primăvară Scandinavă",ed.Dacia,1980
»2005/2/19 16:48
Visitor Re: AIURELILE UNUI SOCIOLOG PE CARE NU-L ASCULTA NIMENI

Delincvenţa JUVENILA de grup


Delincvenţa de grup juvenilă este constituită din totalitatea actelor
medico-legale ale persoanelor minore(sub 18 ani).Nu toţi aceşti
delincvenţi sunt personalităţi disarmonice sau chiar bolnavi mintali.
Din punctul de vedere al delinventului,delictul este un act prin care
acesta îşi rezolvă anumite nevoi sau probleme,ceea ce poate fi o
dorinţă momentană,poate exprima dorinţa de a-şi proba bărbăţia în
faţa grupului etc.In alte situaţii adolescentul este o persoană
desechilibrată emoţional şi doar o mică incitare din afară este
suficientă pentru a-i provoca un comportament agresiv,uneori
delictual şi nu totdeauna sunt conştienţi de consecinţele faptelor lor.
Delincvenţa este un comportament antisocial,fiind vorba aici de un
termen legal şi social şi nu de un diagnostic,criteriul delincvenţei fiind
pentru psihiatru un termen arbitrar.După Vangham doar 10% dintre
delincvenţii minori vor fi delincvenţi şi la vârsta matură.Nici legislaţia
nu este consecventă existând variaţii de la ţară la ţară privind
încadrarea actelor juvenile,precum şi foarte multe schimbări a acestor
convenienţe.
Incidenţa.Între 1960-1970 arestările tinerilor sub 18 ani,arată Coleman
şi Broen,au crescut cu 110%,de 4 ori mai repede decât creşterea
numerică a acestui grup de vârstă.În 1970,arată autorii,ele
reprezentau 1 din 3 furturi,1 din 5 violuri,1 din 10 crime.Din 110.000
arestări pentru vandalism,70% erau a unor tineri sub 18 ani.Creşterea
numărului de fete în delincvenţe este,de asemenea un factor deosebit
de grav.În jumătate din crimele serioase din SUA sunt implicaţi
tineri.Am arătat anterior şi alte date privind delincvenţa şi
criminalitatea juvenilă şi nu vom mai reveni asupra acestor date.
Importanţa grupului pentru delincvenţa juvenilă
Una dintre cele mai mari cuceriri ştiinţifice din domeniul studiului
delincvenţei juvenile a fost acela al privirii acestui fenomen ca fiind
legat de viaţa de grup,ca un epifenomen a acestuia,ca un sinptom al
lui,deşi grupul de adolescenţi nu se formează de la început în scop
delictual şi nu toate aceste grupe ajung la delict.
Studiul grupului a apărut,aşa cum sublinia Necula (1974) ca o reacţie
contra exclusivismului macroscopic,împotriva manevrării fără
discernământ a unor noţiuni vagi ca "societate","grupare",atenţia fiind
concentrată asupra unor formaţiuni concrete.Mai mult de 70-80% din
crimele juvenile sunt produse în grup.
Un important aport pentru înţelegerea bandelor de tineri este ceea ce
se cunoaşte sub denumirea de subcultura grupului delincvent.Miller a
studiat factorii culturali din clasele predispuse a genera medii
delictuale.Valorile unei asemenea culturi îşi au suportul în menţinerea
trăsăturilor de bază a acestor grupe în viaţa lor obişnuită.Membrii
bandei au sensul apartenenţei,o înţelegere pentru un anumit
statut.Majoritatea membrilor bandei provin din clasele sociale
dezavantajate economic.Rejetaţi de societate,aceşti tineri vor desvolta
o subcultură în care sunt aprobate comportamente de opoziţie faţă de
societate ca întreg.Suportul lor psihologic constă din identificarea cu
grupul (până la adoptarea aceleiaşi îmbrăcăminţi).Comunicarea lor
interpersonală este profundă,tind a se acoperi cu un aer de
bravură,motiv poentru care vor avea numeroase activităţi "de
bravură" ca băutura,fumatul.Ohlin (1963) identifică trei tipuri de
subculturi delictuale.
-Prima ar fi subcultura criminală,identificarea cu tipul de bandă dirijată
numai spre activităţi ilegale.De obicei aceste bande sunt conduse de
criminali adulţi,care servesc ca instructori,ascund lucrurile furate.
-Al doilea tip de bandă delictuală are la bază o subcultură
conflictuală,în care violenţa şi agresiunhea are valoare maximă pentru
a câştiga aprobarea grupului.
-În 1/3 din bande se uzează de droguri,promiscuitate sexuală şi alte
experienţe sensuale,pentru a scăpa de problemele vieţii.Din acest tip
de grup fac de multe ori parte şi fetele.În aceste bande fetele îşi
Visitor Re: Alienarea sociala in societatea romaneasca

Toate subiectele din acest site sunt interesante.Poate ca se poate


spune din ce lucrare sunt,daca este o lucrare tiparita sau se va tipari

»2005/2/22 16:49

Visitor Re: AIURELILE UNUI SOCIOLOG PE CARE NU-L ASCULTA NIMENI

ar fi bine sa avem toata cartea

»2005/2/23 6:19

Visitor Re: Alienarea sociala in societatea romaneasca

Dacă nu se poate tipări Psihiatria socială a dr.cucu aş ruga să fie pusă


de autor pe un attach file.
Mulţumesc