1.1 . Protocolul IPX. Avantaje i dezavantaje. Netware IPX este un protocol bazat pe datagrame (fara conexiune).

Termenul fara conexiune inseamna ca atunci cand o aplicatie foloseste IPX pentru a comunica cu alte aplicatii din cadrul retelei, nu este stabilita nici o conexiune sau cale de date intre cele doua aplicatii. Deci, pachetele IPX sunt trimise catre destinatiile lor, dar nu se garanteaza si nici nu se verifica faptul ca acestea ajung sau nu la destinatie. Termenul datagrama (datagram) desemneaza faptul ca un pachet este tratat ca o entitate individuala, care nu are nici o legatura sau relatie secventiala cu alte pachete.IPX executa functii echivelente nivelului retea din modelul OSI. Aceste functii includ adresare, rutare si transfer de pachete pentru schimburi de informatie, functiile IPX fiind dedicate transmisiei de pachete in cadrul retelei. Avantaje si dezavantaje Deoarece IPX executa doar sarcinile nivelului retea din modelul OSI, ofera beneficiile vitezei si performantei care rezulta din incarcarea mica pe care o produce. Totusi, serviciile IPX sunt insuficiente daca sunt necesare garantiile nivelului transport. IPX este deci folosit in cazul in care este potrivit tipului particular de aplicatie, alegand in functie de caz IPX sau SPX. Principalele avantaje si dezavantaje ale IPX sunt: Disponibilitatea simultana a sursei si destinatiei nu este necesara, deoarece nu exista o conexiune predeterminata. Totusi, sursa nu primeste nici o confirmare a faptului ca destinatia a primit datele; Flexibilitatea in rutarea pachetelor este mare, deoarece nu este necesara o ruta predeterminata a pachetelor; Pachetele pot fi trimise catre destinatii multiple pur si simplu prin duplicarea pachetului si schimbarea adresei destinatie. Un mesaj se poate trimite folosind IPX prin plasarea mesajului in portiunea de date a unui pachet IPX, la fel ca si punerea unui mesaj intr-un plic. Headerul pachetului IPX trebuie sa contina reteaua destinatie, numerele de nod si soclu (adica adresa la care trebuie trimis pachetul). IPX trimite fiecare pachet individual prin diferite subretele (posibil pe diferite rute pentru a profita de traficul mai scazut) pana cand pachetul atinge destinatia. Deoarece fiecare pachet este o entitate individuala, rutarea si secventierea pachetelor poate sa varieze. Cand pachetul ajunge, sursa nu primeste nici o informatie privind livrarea cu succes a pachetului. Doar daca destinatia ia hotararea sa trimita un pachet catre sursa, sursa poate fi sigura de ajungerea pachetului la destinatie. Oricum, IPX trimite cu succes aproximativ 95% din numarul pachetelor. 1.2 . Structura pachetului IPX. Pachetul IPX este identic din punct de vedere al structurii cu un pachet Xerox IDP. El are doua parti: un header de 30 de octeti si o portiune de date cu o lungime intre 0 si 546 octeti. Lungimea minima a pachetului este 30 octeti (doar headerul), iar lungimea sa maxima este 576 octeti (30+546). Structura pachetului IPX este prezentata in tabelul 1. Toate campurile sunt structurate high-low, adica cel mai semnificativ octet al campului este primul.

Offset 0 2 4 5 6 10 16 18 22 28 30

Continut Checksum Length Transport Control Packet Type Destination Network Destination Node Destination Socket Source Network Source Node Source Socket Data Portion

Tip BYTEs2t BYTEs2t BYTE BYTE BYTEs4t BYTEs6t BYTEs2t BYTEs4t BYTEs6t BYTEs2t bytes0546t

Tabelul 1. Structura pachetului IPX.

Semnificatia campurilor headerului este urmatoarea: Checksum (Suma de control) Acest camp a fost inclus pentru conformitate cu headerul original Xerox. IPX il incarca totdeauna cu valoarea 0FFFFh. Cartelele de retea aplica sume de control intregului pachet IPX, deci acest camp nu este necesar. Length (Lungime) Acest camp contine lungimea intregului pachet (header+date). Valoarea lui minima este 30, iar cea maxima 576. IPX seteaza acest camp. Transport Control (Controlul transportului) Acest camp este folosit de bridge-urile inter-retea NetWare. IPX il incarca cu valoarea 0. Packet Type (Tipul pachetului) Acest camp indica tipul de serviciu oferit sau cerut de catre pachet. Xerox a definit urmatoarele valori (totusi, utilizatorii IPX trebuie sa seteze valoarea acestui camp la 0 sau 4): 0 - Pachet necunoscut; 1 - Pachet care contine informatii de rutare; 2 - Pachet in ecou; 3 - Pachet de eroare; 4 - Packet Exchange Packet (pachet IPX); 5 - Sequenced Packet Protocol Packet (pachet SPX); 1631 - Protocoale experimentale; 17 - Protocol NetWare Core (Core = miez). Utilizatorii IPX trebuie sa seteze tipul pachetului la 0 sau 4, iar utilizatorii SPX trebuie sa-i dea valoarea 5. Destination Network (Reteaua destinatie) Acest camp contine numarul retelei careia ii apartine nodul destinatie. in cazul NetWare, retelele din cadrul unei retele globale primesc de la administratorul retelei globale un numar unic de 4 octeti. Cand acest camp este 0, nodul destinatie este in aceeasi retea ca si nodul sursa, pachetul nefiind procesat de un bridge inter-retea. Destination Node (Nodul destinatie) Acest camp contine adresa fizica a nodului destinatie. Lungimea acestui camp este variabila in functie de topologia retelei. Un nod din cadrul unei retele Ethernet va avea o adresa fizica de 6 octeti, pe cand un nod din cadrul unei retele Omninet va avea o adresa de un octet. Daca o adresa fizica are lungimea mai mica de 6 octeti, adresa trebuie sa ocupe cea mai putin semnificativa pozitie in cadrul campului, prima parte a acestuia trebuind completata cu zero.
2

O adresa de nod egala cu 0FFFFFFFFFFFFh (6 octeti formati numai din biti unu) identifica un pachet broadcast. Destination Socket (Soclul destinatie) Acest camp contine adresa soclului procesului destinatie a pachetului. Soclurile ruteaza pachetele catre diferite destinatii in cadrul aceluiasi nod. Xerox a rezervat urmatoarele numere de socluri: 1 - Routing Information Packet; 2 - Echo Protocol Packet; 3 - Error Handler Packet; 20h03Fh - Experimental; 10BB8h - Registered with Xerox; Xerox a asignat pentru Novell un set de socluri pentru folosirea de catre NetWare: 451 - File Service Packet; 452 - Service Advertising Packet; 453 - Routing Informaton Packet; 455 - NetBIOS Packet; 456 - Diagnostic Packet. De exemplu, serverele NetWare accepta cereri adresate soclului 451. Source Network (Reteaua sursa) Source Node (Nodul sursa) Source Socket (Soclul sursa) Aceste trei campuri au semnificatii similare cu cele corespunzatoare destinatiei. 1.3 . Protocolul SPX. Avantaje i dezavantaje. SPX este identic cu IPX cu exceptia faptului ca ofera servicii suplimentare conferite de faptul ca se afla la nivelul transport din modelul OSI, spre deosebire de IPX, aflat la nivelul retea. Aceste functii suplimentare fac din SPX un protocol orientat catre conexiune. Aceasta inseamna ca inainte ca un pachet SPX sa fie trimis, se stabileste o conexiune intre sursa si destinatie. SPX garanteaza livrarea datelor, secventierea pachetelor, detectarea si corectarea erorilor si suprimarea pachetelor duplicate. Avantaje si dezavantaje In schimbul acestor garantii, SPX nu are viteza si performantele IPX. Proiectantul de aplicatii trebuie sa determine ce este mai important pentru aplicatiile sale: viteza sau siguranta livrarilor. Astfel, el va alege IPX sau SPX. Iata in continuare cateva dintre avantajele si dezavantajele folosirii SPX: Livrarea garantata a datelor; conexiunea este stabilita inainte ca informatia sa fie trimisa si la sursa se intorc informatii privind livrarea cu succes. Trimiterea de pachete broadcast este greoaie, deoarece trebuie stabilita o conexiune cu fiecare potential receptor inainte. De asemenea, unele aplicatii nu au nevoie de garantarea livrarii fiecarui pachet; Secventiere garantata a pachetelor; deci, oricate pachete ar cere transmiterea unui flux de date, acestea vor ajunge in ordine; Suprimarea pachetelor duplicat; in timpul procesului de garantare a livrarii (care include retransmiterea pachetelor considerate pierdute), este posibila aparitia unor pachete duplicat care ajung ambele la nodul destinatie; SPX elimina astfel de pachete, deci aplicatia primeste doar o copie a datelor trimise de catre partenerul de comunicatie.
3

1.4 . Structura pachetului SPX. Un pachet SPX este identic ca structura cu un pachet IPX, cu exceptia faptului ca are 12 octeti suplimentari in header. Pachetul SPX consta din doua parti: un header de 42 de octeti si un camp de date care poate contine intre 0 si 534 octeti. Lungimea minima a pachetului este de 42 octeti (doar headerul), iar cea maxima de 576 octeti (42+534). Campurile pachetului SPX care au aceeasi denumire ca si cele din cadrul pachetelor IPX au si aceeasi semnificatie ca si acestea, cu specificarea ca niciodata in cadrul unui pachet SPX nu se permite o valoare 0FFFFFFFFFFFFh a adresei nodului destinatie (nu sunt permise broadcast-uri), iar SPX incarca totdeauna valoarea 5 in campul Packet Type. In tabelul 2 este prezentata structura pachetului SPX:
Offset 0 2 4 5 6 10 16 18 22 28 30 31 32 34 36 38 40 42 Continut Checksum Length Transport Control Packet Type Destination Network Destination Node Destination Socket Source Network Source Node Source Socket Connect. Control Data Stream Type Source Connect. ID Dest. Connect ID Sequence Number Acknowledge Number Allocation Number Data Portion Tip BYTE[2] BYTE[2] BYTE BYTE BYTE[4] BYTE[6] BYTE[2] BYTE[4] BYTE[6] BYTE[2] BYTE BYTE BYTE[2] BYTE[2] BYTE[2] BYTE[2] BYTE[2] BYTE[0534]

Tabelul 2. Structura pachetului SPX.

Ordinea octetilor in cadrul campurilor este high-low, ca si in cazul IPX. Semnificatiile campurilor suplimentare fata de cele din cadrul headerului IPX sunt: Connection Control (Controlul conexiunii) Acest camp contine 4 indicatori de 1 bit folositi de SPX si clientii sai pentru a controla fluxul bidirectional de date de-a lungul unei conexiuni: 18 - Valori nedefinite de catre Xerox Sequenced Packet Protocol. SPX ii ignora; 10h - Sfarsitul unui mesaj; clientul seteaza acest bit pentru a semnala sfarsitul mesajului partenerului sau; SPX ignora acest bit si il livreaza neschimat partenerului; 20h - Atentie; clientul seteaza acest indicator daca pachetul este un pachet de atentionare; aceasta facilitate nu a fost implementata; SPX ignora acest bit si il livreaza neschimat partenerului; 40h - Se cere confirmare; SPX seteaza acest bit daca este necesar un pachet de confirmare; deoarece SPX controleaza cererile si raspunsurile de confirmare, clientul trebuie sa ignore acest indicator; 80h - Pachet sistem; SPX seteaza acest bit daca pachetul este un pachet sistem; aceste pachete sunt folosite intern si nu sunt livrate clientilor.

Clientii nu trebuie sa foloseasca sau sa modifice niciodata bitii nedefiniti, de confirmare sau sistem. Acestia sunt rezervati pentru folosirea de catre SPX. Data Stream Type (Tipul fluxului de date) Acest camp este un indicator de un octet care arata tipul datelor care au fost gasite in cadrul pachetului. Valorile posibile sunt aratate in continuare: 00FDh - Definit de client; SPX ignora aceste valori; 0FEh - Sfarsitul conexiunii; cand un client executa un apel pentru a termina o conexiune activa, SPX va genera un pachet de terminare a conexiunii. Acesta va fi ultimul pachet trimis partenerului in cadrul conexiunii; 0FFh - Confirmarea sfarsitului conexiunii; SPX genereaza un pachet de confirmare a sfarsitului conexiunii automat; acest pachet este marcat sistem si nu este livrat clientilor. Source Connection ID (Identificatorul sursei) Acest camp contine un numar de identificare asignat de catre SPX sursei pachetului. Destination Connection ID (Identificatorul destinatiei) Acest camp contine un numar de identificare asignat de catre SPX destinatiei pachetului si folosit pentru demultiplexarea pachetelor sosite in cadrul multiplelor conexiuni care ajung la acelasi soclu; demultiplexarea este necesara deoarece conexiunile active concurente de pe orice masina pot folosi acelasi numar de soclu. Sequence Number (Numarul de secventa) Acest camp retine numarul pachetelor schimbate intr-o directie a conexiunii. Fiecare parte a conexiunii tine propriul contor. Numarul ia valoarea zero dupa ce depaseste 0FFFFh. Deoarece SPX controleaza acest camp, clientii nu sunt interesati de valoarea lui. Acknowledge Number (Numar de confirmare) Acest camp indica numarul de secventa al urmatorului pachet pe care SPX se asteapta sa il receptioneze. Orice pachet cu un numar de secventa mai mic decat valoarea acestui camp este in secventa corecta si nu trebuie retransmis. Deoarece SPX controleaza acest camp, clientii nu sunt interesati de valoarea lui. Allocation Number (Numar de buffere alocate) Acest camp indica numarul de buffere de ascultare disponibile intr-o directie a conexiunii. SPX poate sa trimita pachete doar pana cand numarul de secventa devine egal cu numarul de buffere alocate la celalalt capat al conexiunii. Deoarece SPX controleaza acest camp, clientii nu sunt interesati de valoarea lui. 1.5. Protocolul INTERNET. Headerul IP. Fragmentarea i reasamblarea pachetelor. Protocolul Internet (Internet Protocol-IP) Intre protocoalele de nivel 3 (nivelul REtEA) documentate de Departamentul de Aparare al Statelor Unite (DoD - Department of Defense), Internet Protocol este cel mai important. Principalul sau scop este de a interconecta mai multe retele bazate pe schimbul de pachete intr-o supra-retea (internet - in continuare vom intelege prin internet (scris cu litere mici) orice supraretea (retea globala). Atunci cand este nevoie sa se specifice in mod explicit ca este vorba despre reteaua Internet initiata de catre DoD, cuvantul Internet se va scrie cu prima litera capitalizata). IP isi ofera serviciile diferitelor protocoale de pe nivelele superioare (Upper Layer Protocols - ULP) prin asistarea livrarii datelor ULP prin internet in cadrul unuia sau mai multor blocuri de date (datagrams). Arhitectura internet permite o ierarhie de retele independente logic pe doua nivele. Nivelul cel mai de sus este conexiunea
5

intre retele pereche. O retea poate sa contina o colectie de subretele pereche. Retelele si subretelele pot sa contina hosturi atasate direct, dupa cum se poate observa in figura 1. Singura diferenta intre retele si subretele consta in modul in care sunt interpretate adresele IP si depinde de localizarea modulului IP specificat de adresa. In majoritatea cazurilor, subretelele pot fi numite pentru simplitate retele. In general, termenul "subretea" este folosit doar in cazul in care este necesar sa se faca distinctia intre diferitele nivele ierarhice ale internet. IP este limitat la functiile de baza necesare transmisiei unui bloc de date (datagram) prin internet. Fiecare bloc de date este o entitate independenta, nefiind legata de alte "datagrame" (traducerea, poate putin fortata, a termenului "datagram" este preluata din cartea "Retele de calculatoare", cu semnificatia "mesaj fara confirmare"). Nivelul IP al hostului asigura servicii protocoalelor de la nivelul transport si foloseste serviciile nivelului legaturii de date pentru a transmite datagramele hostului destinatie. IP nu pretinde ca ar oferi servicii sigure. Calculatoarele gazda (hosts) vor ignora datagramele atunci cand nu au resurse suficiente pentru procesare si nu vor detecta datagramele pierdute sau ignorate de catre nivelul legaturii de date. IP izoleaza protocoalele de pe nivelele superioare de caracteristicile specifice retelei. Serviciile aditionale furnizate de catre IP includ diferite nivele de comportare a transmisiei, implicand caracteristici ca: precedenta, nivel de incredere, intarzieri. IP permite de asemenea etichetarea datelor, necesara in medii sigure, pentru a asocia datelor informatii de securitate. Transmisia incepe atunci cand un protocol de pe nivelul superior transmite date catre IP pentru livrare. IP impacheteaza datele in format internet datagram si le transmite protocolului de pe nivelul legaturii de date pentru transmisie prin reteaua locala. Daca hostul destinatie se afla legat direct in reteaua locala, IP trimite pachetul direct acestui host. Daca destinatia se afla intr-o alta retea, IP trimite pachetul unui gateway IP local pentru transmisie. Acest gateway va trimite pachetul prin urmatoarea retea hostului destinatie sau unui alt gateway. Astfel, datagrama se propaga prin setul de retele interconectate de la un modul IP la altul, pana cand aceasta ajunge la destinatie. Pachetele transmise de catre hostul numarul 1 pot sa circule pe una dintre cele doua cai prezentate. Headerul IP Pachetele (datagramele) IP au un antet (header) bine definit, header definit de standardele DoD (U.S.A. Department of Defense). Acest header are structura prezentat n figura 3. n continuare sunt prezentate cmpurile care compun acest header: Version (Versiune) Lungimea cmpului: 4 bii Cmpul Version indic formatul headerului IP. Va fi prezentat n continuare versiunea 4, ultima pn la data apariiei materialului bibliografic avut la dispoziie (1988). Versiunile 13 nu mai erau deja folosite nc la acea dat. Cmpul Version indic versiunea protocolului creia i aparine pachetul. Includerea versiunii protocolului n fiecare pachet face posibil dezvoltarea de noi protocoale i testarea acestora fr a afecta buna funcionare a reelei. Internet Header Length (Lungimea headerului Internet) Abreviere: IHL Lungimea cmpului: 4 bii Unitate: Grupe de cte 4 octei Gam: 515 (implicit 5)
6

Cmpul Internet Header Length indic lungimea headerului IP exprimat n multipli de uniti de 32 bii. Acest cmp este necesar deoarece headerul IP are o lungime variabil datorit faptului c lungimea cmpului Options nu este constant. Type of Service (Tipul de serviciu) Abreviere: TOS Lungimea cmpului: 8 bii

Cmpul Type of Service conine parametrii IP care descriu calitatea serviciului dorit pentru prezentul pachet transmis. Cmpul permite calculatorului gazd s specifice reelelor de tranzit tipul de serviciu pe care l dorete. Cmpul permite specificarea precedenei pachetului, nivelul dorit de ncredere i nivelul presupus de consumare a resurselor, dup cum se va arta mai jos. Tipul de serviciu se folosete pentru a specifica reelelor de tranzit ce serviciu se dorete de la acestea. Reelele de tranzit decid dac pot sau doresc s se achite de serviciile cerute. Total Length (Lungimea total) Abreviere: TL Lungimea cmpului: 16 bii Total Length este lungimea pachetului, msurat n octei, incluznd headerul IP i zonele de date ale pachetului. Se observ c lungimea cmpului Total Length permite o lungime total maxim a pachetului de 65.536 octei. Identification (Identificare) Abreviere: ID Lungimea cmpului: 16 bii Cmpul reprezint o valoare de identificare folosit pentru a asocia fragmentele unui pachet. ULP (Upper Layer Protocol) care transmite de obicei genereaz aceast valoare ca pe un parametru al interfeei. Altfel, IP genereaz acest cmp n aa fel nct el s fie unic pentru fiecare ULP care transmite. Cmpul Identification indic numrul pachetului pentru a permite calculatorului gazd destinaie s determine crui pachet i aparine fragmentul care tocmai a sosit. Flags (Indicatori) Lungimea cmpului: 3 bii Acest cmp conine indicatorii de control Don't Fragment (a nu se fragmenta, care inhib fragmentarea pachetului de ctre IP) i More Fragments (care ajut la identificarea poziiei unui fragment n pachetul original). Indicatorul Don't Fragment este destinat pentru folosirea cu calculatoare gazd care nu sunt capabile s reconstituie pachetul din fragmentele din care este format. De fapt, multe implementri ale TCP/IP nu permit fragmentarea i reconstituirea pachetelor. Fragment Offset (Offsetul fragmentului) Abreviere: FO Lungimea cmpului: 13 bii Unitate: Grupe de cte 8 octei Gam: 08191 (implicit 0) Cmpul indic poziia fragmentului relativ la nceputul datelor n pachetul original. Att un pachet complet, ct i primul fragment al unui pachet au acest cmp resetat. Fragment Offset localizeaz poziia fragmentului curent ntr-un pachet ca multiplu de 8 bii. Pentru aceasta, lungimea cmpului este de 13 bii, deci sunt permise maximum 8.192 fragmente pentru fiecare pachet, n acest caz extrem, primele 8.191 fragmente vor avea lungimea de un octet. Time-to-Live (Timp de via) Abreviere: TTL Lungimea cmpului: 8 bii Unitate: secunde Gam: 0255 (255=4,25 minute)

Acest cmp indic timpul maxim ct poate s rmn pachetul n internet. Cnd valoarea acestui cmp, dup decrementare, ia valoarea zero, pachetul ar trebui distrus. Unitatea de timp utilizat pentru msurarea timpului de via al pachetului este secunda, deci timpul maxim de via al unui pachet este 255 secunde (4,25 minute). Valoarea cmpului este sczut cu cel puin 1 de ctre fiecare router prin care trece pachetul. Protocol (Protocol) Abreviere: PROT Lungimea cmpului: 16 bii Acest cmp arat care ULP (Upper Level Protocol) trebuie s recepioneze poriunea de date a unui pachet. Numerele asignate ULP-urilor uzuale sunt disponibile de la DoD Executive Agent for Protocols. Unele vor fi artate mai jos, n tabelul 3. Cmpul Protocol Prescurtare Descriere specific protocolul particular de la nivelul 4 cruia i aparine pachetul (de exemplu, TCP sau alt protocol echivalent). Numr (zecimal)
0 1 5 6 8 9 11 17 20 22 27 28 29 30 61 Reserved ICMP ST TCP EGP IGP NVP UDP HMP XNS-IDP RDP IRTP ISO-TP4 NETBLT Internet Control Message Stream Transmission Control Protocol Exterior Gateway Protocol Any private interior gateway protocol Network Voice Protocol User Datagram Protocol Host Monitoring Protocol Xerox Network Systems Internet Datagram Protocol Reliable Data Protocol Internet Reliable Transaction Protocol ISO Transport Protocol Class 4 Bulk Data Transfer Protocol Any host internal protocol

Header Checksum (Suma de control a headerului) Lungimea cmpului: 16 bii Acest cmp conine o sum de control aplicat doar headerului IP. Suma de control ajut la detectarea unor eventuale erori aprute n timpul transmisiei. Algoritmul dup care se genereaz aceast sum de control este: se adun complementele fa de 1 ale tuturor entitilor headerului (grupate pe cte 16 bii) i apoi se complementeaz suma fa de 1.

Suma de control a headerului se folosete doar pentru a verifica validitatea datelor din cadrul headerului. Ori de cte ori pachetul trece printr-un gateway, aceast sum de control este recalculat (deoarece de fiecare dat este modificat cmpul TTL). Fragmentarea pachetelor Reelele ntotdeauna impun o lungime maxim a pachetelor, din cauza: limitrilor hardware (limea unui slot de transmisie); limitrilor software ale unui sistem de operare particular (de exemplu, un sistem de operare ar putea cere ca lungimea pachetelor pe care le manipulea s nu depeasc 512 octei); protocoalele folosite (restricii privind numrul de bii n cmpul de lungime a pachetelor); restricii impuse de standard; msuri luate pentru reducerea numrului de erori; limitri privind durata ct un pachet poate ocupa un canal. Pachetele IP de nivel 3 n tranzit pot s traverseze subreele a cror lungime maxim a pachetelor este mai mic dect lungimea pachetului. Pentru a se rezolva aceast problem, IP prevede mecanismele de fragmentare i reconstituire a pachetelor. Atunci cnd un gateway ar trebui s trimit un pachet ntr-o reea care nu poate primi pachetul din cauza lungimii sale, echipamentul gateway trebuie s fragmenteze pachetul original n mai multe subpachete, numite fragmente de pachet (datagram fragments), care sunt suficient de mici pentru a putea fi transmise. Datagramele IP sunt transmise independent, deci datagramele fragmentate pot s nu se "ntlneasc" pn cnd ajung la calculatorul gazd destinaie i pot chiar s ajung n alt ordine dect cea original. Deci, toate host-urile care pot s recepioneze pachete trebuie s fie capabile s le i reasambleze. Modulul IP din host-ul destinaie va reasambla datagramele fragmentate ntr-o singur datagram pentru livrare ctre clientul su de pe nivelul transport (4). Trebuie remarcat c nu toate protocoalele efectueaz fragmentarea i reasamblarea n acelai fel. XNS (Xerox Network Standard) cere ca reasamblarea s fie fcut de ctre reeaua care a fragmentat datagrama, ceea ce simplific implementarea pentru host-urile receptoare. XNS impune o restricie important rutrii inter-reea i caracteristicilor reelei finale (receptoare) i anume ca cele dou reele s admit pachete de aceeai lungime maxim. 1.7. Protocolul ICMP. Internet Control Message Protocol (abreviat ICMP) este un protocol din suita TCP/IP care folosete la semnalizarea i diagnosticarea problemelor din reea. Protocolul este definit in rfc792. Mesajele ICMP sunt ncapsulate n interiorul pachetelor IP. Nivelele superioare pot s doreasc transmitera de mesaje ctre modulele IP, prin care s anune faptul c unele aspecte privind comportarea hostului care transmite pachete ar trebui modificate. Pentru aceasta se folosete ICMP. n general, mesaje ICMP sunt generate de ctre staii care percep o eroare sau o problem n cadrul unui pachet pe care un alt host l-a transmis. Eroarea poate fi detectat ori de hostul destinaie, ori de un echipament gateway intermediar. Dac reeaua, maina sau portul destinaie nu pot fi atinse, un gateway poate folosi ICMP pentru a avertiza hostul surs asupra acestui fapt. ICMP poate de asemenea avertiza hostul surs asupra rutelor preferate sau asupra congestiei reelei.

10

ICMP este n mod oficial considerat ca fcnd parte din IP. Totui, datagramele ICMP sunt trimise folosind IP. Deci, ICMP este o parte funcional a nivelului trei, dar este codificat ca i cnd ar face parte din nivelul patru. Protocolul ICMP ndeplinete mai multe funcii i anume: 1. Ruterii transmit altor ruteri sau sistemelor mesaje de eroare sau de control (numai pentru raportarea erorilor, nu pentru creterea fiabilitii IP); 2. Pentru datagrame fragmentate, mesajele ICMP sunt transmise numai pentru eventuale erori produse n cazul primului fragment; 4. Pachetele care poart mesaje ICMP sunt rutate la fel ca i cele care transport datele utilizatorului doar c, dac apar erori n transmiterea acestor pachete ele nu genereaz alte mesaje ICMP.
Formatul mesajului ICMP Mesajul ICMP are formatul prezentat n figura de mai jos:

Fig. 1.2

Formatul mesajului ICMP

Identificator (tipul mesajului) Acest cmp poate lua una dintre urmtoarele valori (8 biti), n funcie de tipul mesajului: 0 - Rspuns la ecou, 3 - Destinaie inaccesibil, 4 - Oprirea sursei, 5 - Redirecionare, 8 Cerere de ecou, 9 - Anunarea unui ruter, 10 - Solicitarea unui ruter, 11 Timp de via expirat, 12 - Problem legat de un parametru, 13 - Cerere de sincronizare a ceasului, 14 - Rspuns de sincronizare a ceasului, 17 Cerere pentru masca de reea, 18 - Rspuns pentru masca de reea, 30 - Descoperire rut , 37 - Cerere nume domeniu, 38 - Rspuns nume domeniu. Numr de secven (cod) - Conine codul erorii pentru datagrama raportat de acest mesaj ICMP. Interpretarea acestui cmp depinde de tipul mesajului. Acest cmp furnizeaz informaii suplimentare despre tipul mesajului. Suma de verificare - Conine suma de verificare (16 bii), folosind acelai algoritm ca i IP dar verificnd numai mesajul ICMP, ncepnd cu cmpul dedicat tipului mesajului. Dac
11

valoarea sumei nu coincide cu valoarea calculat la recepie pe baza coninutului recepionat, atunci datagrama este eliminat. Cmpul de date al mesajului conine informaia corespunztoare mesajului ICMP curent. De cele mai multe ori, acest cmp conine o poriune din pachetul IP original, cel pentru care a fost generat mesajul ICMP curent. Mesajele ICMP sunt trimise n diferite situaii: de exemplu, cnd o datagram nu i atinge destinaia, cnd gatewayul nu are capacitatea buferilor pentru a transmite mai departe o datagram, i cnd gateway-ul poate direciona hostul s trimit traficul pe o rut mai scurt. Scopul principal al acestor mesaje de control este s furnizeze feedbackul pentru probleme n mediul de comunicaie, i nu de a mbunti protocolul IP. n principiu exist dou tipuri de mesaje ICMP: 1. Mesaje de eroare - apar ca urmare a problemelor legate de livrarea pachetelor IP. Deci, fiecare mesaj ICMP va fi legat de o anumit datagram IP, coninnd ntotdeauna antetul IP i primii 8 octei de date din datagram. 2. Mesaje de interogare - raporteaz informaii legate de reea sau de un host anume. n general, astfel de mesaje, sunt utilizate n scopul depanrii reelei. Pentru a prentmpina anumite fenomene de congestie, TCP/IP definete nite reguli stricte pe baza crora se pot genera masaje ICMP. Astfel, un mesaj ICMP de interogare poate genera un mesaj de eroare, dar, niciodat, o datagram IP care conine un mesaj de eroare nu poate genera un nou mesaj de eroare (pentru evitarea unui trafic suplimentar i inutil). La fel, nu se pot genera mesaje de eroare pentru datagrame cu adresa de broadcast i multicast.

1.9. Protocolul UDP (User Datagram Protocol). Numerele porturilor utilizate de protocoalele de transport. Protocolul UDP (User Datagram Protocol) este considerat nesigur deoarece nu este orientat pe conexiune, nu utilizeaza mesaje de
confirmare a receptiei corecte, nu face retransmisia pachetelor eronate, nu permite controlul fluxului informational si nu asambleaza secventele in cazul mesajelor fragmentate. Avantajul acestui protocol este dat de viteza mare de procesare a datelor comparativ cu TCP. Mesajul generat de nivelul aplicatie formeaza impreuna cu antetul UDP de 8 octeti o datagrama UDP

Portul-sursa

Portul-destinatie Fig. Formatul antetului UDP

Lungime

Suma de control

In antet se specifica, pe cite doi octeti, numerele porturilor de aplicatie corespondente, lungimea datagramei si suma de control a antetului, pentru asigurarea corectitudinii adreselor. Aplicatiilor publice li se rezerva numere de port mai mici decit 255. Numerele mai mari ca 256 si mai mici decit 1023 sunt alocate aplicatiilor dezvoltate de anumite companii. Valorile mai mari ca 1024 sunt alocate in mod dinamic pentru portul sursa. Anumite numere de porturi de aplicatii sunt utilizate numai de TCP. 1.11. Protocolul Telnet. Protocolul Finger.
12

Protocolul TELNET (Terminal Connection)- permite accesarea de la distanta a anumitor sisteme sau programe, prin operatia de specificare a unui nume
de utilizator si a unei parole (remote login).

Acest protocol rezolva incompatibilitatile dintre doua sisteme implicate intr-o conversatie in retea, prin folosirea conceptului de terminal virtual de retea (NVT - Network Virtual Terminal), prin care se specifica anumite caracteristici de baza ale unui terminal simplu (dumb). De exemplu, VT100 este un NVT. Programele care comunica in retea prin Telnet convertesc datele in formatul impus de NVT. Specificatiile Telnet impun pentru NVT codul ASCII de codare a datelor in retea, cu sapte biti pe caracter, prin care se pot reprezenta in binar 95 de caractere printabile si 33 de coduri de control. Telnet este inclus in gama de servicii Internet oferite de reteaua TCP/IP, specificate in baza de date cu servicii de retea, in care sunt stocate numele protocolului, numarul portului asociat si, eventual, numele echivalent (nickname). Pe un PC, aceasta baza de date se gaseste in fisierul services, in format ASCII. Utilizarea Telnet permite accesul de la distanta la statia de destinatie. Comanda de conectare pe un terminal din. retea folosind Telnet include fie adresa IP (ipadd) a terminalului pe care se doreste sa se conecteze clientul Telnet, fie numele calculatorului, simplu daca este in aceeasi retea sau incluzind numele domeniului Internet din care face parte daca apartine altui segment de retea. De asemenea, se poate specifica un nume echivalent (nickname) cu conditia ca acesta sa fie inclus in baza de date de utilizatori de pe serverul de nume. Este mai simplu de accesat o statie prin Telnet folosind numele prescurtat al terminalului sub forma unei combinatii sugestive si accesibile de caractere (nickname), care poate fi definita printr-o comanda de asociere a acestuia cu adresa IP a statiei respective (set). * Lista numelor calculatoarelor-gazda incluse in baza de date poate fi afisata pe ecran cu comanda de vizualizare (show). TTY (TeleTYpe) reprezinta denumirea echivalenta a terminalului virtual, fiind imprumutata din sistemul de operare UNIX.
Prin comanda de conectare sau comanda telnet, se creeaza temporar un TTY pentru serviciul respectiv si un alt TTY pentru portul accesat. Conexiunea se realizeaza initial cu parametrii impliciti pentru tenninalul accesat, cu posibilitatea negocierii altor parametri pentru facilitarea comunicarii. Stabilirea tipului de terminal (de exemplu: dumb, vt100) accesat intr-o sesiune Telnet se face prin comanda de definire a acestuia (set). Se pot deschide mai multe sesiuni Telnet simultan. Alte comenzi, valabile si pentru alte servicii de comunicatii din Internet, sunt definite pentru crearea serviciului (create), eliminarea serviciului (destroy), conectare (connect), deconectare (disconnect), reconectare (reconnect), vizualizare a sesiunilor, serviciilor sau parametrilor de terminal virtual (show). este un protocol simplu de tip serviciu Internet, bazat pe modelul client-server, care permite unui client Finger sa obtina de la un server Finger informatii cu caracter public despre un anumit utilizator sau despre toti cei activi in retea, la un moment dat. Interogarea serverului Finger se face pe portul de protocol 79 si se exprima in formatul NVT ASCII definit de Telnet, avind ca simbol de sfirsit de linie combinatia de caractere CR-LF (Carriage Reiurn - Line Feeder).

Finger

Serviciul Finger este orientat pe conexiunea dintre doua socket-uri (prin socket, se intelege un pointer la o structura de date memorata intr-un buffer). Dupa stabilirea conexiunii folosind TCP, se transmite cererea Finger. Daca apelul e realizat printr-o linie vida (numai CR-LF), atunci serverul raspunde cu lista completa a tuturor utilizatorilor conectati la server in acel moment. Comanda folosita in acest caz este: finger Daca lista completa a utilizatorilor are o dimensiune care depaseste lungimea maxima a unitatii de transmisie din retea (MTU), atunci TCP transmite datele in mai multe segmente de mesaj. Comanda de interogare Finger poate sa includa numele real al unui utilizator conectat la server: finger {nume}
sau ID-ul utilizatorului si numele calculatorului-gazda, cu sintaxa: finger {nume_uti !izator}@{nume_calculator_gazda}

13

Raspunsul consta in informatiile disponibile despre acesta: numele de utilizator, numele real al persoanei, contul curent al acesteia (home director/), ultima data la care s-a conectat la retea, numele statiei la care s-a facut conexiunea, informatii privind folosirea serviciului de posta electronica de catre utilizator etc. Daca serverul Finger receptioneaza orice in afara unei linii vide, atunci acesta presupune ca textul identifica un anumit utilizator si retumeaza toate informatiile publice despre utilizatorii cu numele sau ID-ul asemanator textului. Serverul Finger transmite mesajul de raspuns statiei sau sesiunii Telnet de la care s-a initiat cererea. Clientul receptioneaza datele fie sub forma unui sir de octeti (byte stream), fie prin datagrame, si le memoreaza intr-un buffer local. in cazul in care volumul datelor depaseste capacitatea de memorare a acestuia, atunci datele se pierd si se returneaza un mesaj de eroare. Clientul receptioneaza un mesaj de eroare, prin intermediul ICMP, desi conexiunea a functionat corect si transmisia este considerata reusita. Serverul Finger inchide automat conexiunea dupa ce a transmis toate datele solicitate.
Pe durata unei conexiuni active, este necesar aplicarea unor masuri de securitate pentru a evita accesul nedorit al unui utilizator neautorizat la resursele unui calculator-gazda implicat in acea conexiune. Un server Finger poate fi configurat astfel incit o cerere Finger adresata lui de la distanta, sa initieze pe server un fisier capabil sa ruleze comenzi de sistem (scripting).

Termenul e-mail este prescurtarea de la electronic mail care n limba englez are semnificaia de scrisoare electronic, iar sistemul n sine (care se ocup cu transmiterea, preluarea si interpretarea coninutului mesajelor electronice) se numete sistem de pot electronic. Protocolul SMTP Protocolul folosit pentru a trimite un mesaj de pe calculatorul unui client ctre un server destinaie (fie cel final, al destinatarului, fie unul intermediar) se numete SMTP (Simple Mail Transfer Protocol). Primul set de specificaii a fost documentat n RFC 821 (Request For Comment), de ctre Jonathan B. Postel, n 1982. Portul TCP standard pentru protocolul SMTP este 25. Sarcina acestui protocol este de a permite transferul mesajelor ntr-un mod eficient, i este un sistem independent care necesit stabilirea unui canal de comunicaie duplex ntre cele dou calculatoare care particip la schimbul de mesaje (calculatorul care trimite mesajul i cel care-l preia i eventual il trimite mai departe). Protocolul SMTP definete un limbaj de comunicare ntre echipamentul care transmite (client) i echipamentul care primete mesajul electronic (server). Comunicaia ntre echipamentul client i echipamentul server se efectueaz n modul urmtor: clientul trimite o comanda server-ului, acesta o execut i o returneaz clientului un cod numeric. Comenzi SMTP Comenzile SMTP const din codul comenzii format din patru litere si urmat opional de un parametru. Comenzile acestea pot fi scrise att cu minuscule ct i cu majuscule i reprezint o combinaie de prescurtri de cuvinte specifice din limba englez. Pentru a se trimite i executa o comand este necesar ca aceasta s fie urmat de secvena de caractere <CR><LF> (care se obine prin apsarea tastei ENTER). Principalele comenzi definite de protocolul SMTP sunt: - HELO <hostname> - reprezint comanda care iniializeaz dialogul dintre procesul client i procesul server; procesul client va identifica server-ul cu numele calculatorului pe care ruleaz, specificat prin parametrul <hostname>; - MAIL FROM: <expeditor> - informeaz procesului server c urmeaz s primeasc un e-mail de la expeditor; - RCPT TO: <destinatar> - specific procesului server adresa destinatarului (prin parametrul <destinatar>) cruia i este adresat mesajul e-mail care urmeaz a fi transmis; - DATA specific procesului server c urmeaza s primeasca de la client coninutul unui mesaj electronic (e-mail); QUIT inchide canalul de comunicaie dintre client i server.

1.12. Protocoale de pot electronic (SMTP, POP, POP3).

14

Coduri SMTP returnate Pentru fiecare comand trimis de ctre clientul SMTP ctre serverul SMTP, acesta din urm returneaza un cod numeric care reprezint codul rezultat n urma execuiei operaiei specificate de ctre client. Principalele coduri numerice (i semnificaiile lor) returnate de procesul server sunt: - 220 Service ready, procesul server este disponibil pentru a prelua un mesaj; - 221 Service closing transmission channel, procesul server urmeaz a nchide canalul de comunicaie cu procesul client; - 250 Request mail action okay, completed, specific procesului client c operaia specificat de acesta a fost executat cu succes; - 251 User not local, informeaz procesul client c nu cunoate adrea destinatarului i va redireciona mesajul respectiv ctre un alt calculator server; - 354 Start mail input, specific procesului client c acesta poate ncepe transmisia coninutului mesajului (e-mail-ului); - 502 Command not implemented, cod de eroare returnat atunci cnd comanda specificat de ctre procesul client nu este cunoscut / implementat de ctre procesul server.

Protocolul POP (Post Office Protocol) functioneaza foarte asemanator cu protocolulSMTP (descris pe larg in articolul din luna martie 2001). n prezent exista doua versiuni dePOP: POP2 si POP3. Cu toate ca suntem tentati, la prima vedere, sa credem ca POP3 este orevizuire (mbunatatire) o protocolului POP2, cele doua protocoale sunt total diferite,folosind chiar porturi de comunicatie diferite. POP2 este mult mai apropiat de SMTP dectPOP3, comenzile si structura lor fiind mult mai apropiate de comenzile SMTP.Protocolul POP3 defineste trei stadii distincte prin care poate trece o sesiune de lucru:autorizare, tranzactie si actualizare. n starea de autorizare clientul trebuie sa se autentificepe server (nume utilizator + parola). Daca aceasta etapa s-a ncheiat cu succes, serveruldeschide cutia postala a clientului si sesiunea trece n starea de tranzactie. n aceasta stare,clientul poate cere serverului sa-I ofere anumite date (o lista a mesajelor) sau sa efectueze oanumita actiune (preluarea mesajelor). Cnd serverul termina de executat comenzileclientului, sesiunea POP3 intra n starea actualizare si conexiunea se nchide.Prezentam mai jos comenzile POP3 necesare pentru o implementare minimala a acestuiprotocol pe Internet. USER Cere un nume care identifica utilizatorul PASS Cere o parola pentru utilizator/server QUIT nchide conexiunea TCP STAT Serverul returneaza numarul de mesaje din cutia postala si dimensiunea totala amesajelor LIST Returneaza ID-urile si dimensiunile mesajelor, afisate linie cu linie (permite un ID caparametru, caz n care returneaza dimensiunea mesajului identificat prin ID-ul respectiv) RETR Preia un mesaj din cutia postala (Necesita un ID de mesaj ca parametru) DELE Marcheaza un mesaj pentru stergere (Necesita un ID de mesaj ca parametru) NOOP Serverul returneaza un raspuns pozitiv, dar nu executa nici o actiune
15

LAST Serverul returneaza cel mai mare numar de mesaj care a fost accesat RSET Deselecteaza toate mesajele marcate pentru stergereChiar daca acest protocol defineste mai multe comenzi, contine doar doua posibilitati deraspuns:1 +OK - folosit pentru un raspuns pozitiv (analog cu ACK - de confirmare)2 -ERR - folosit pentru un raspuns negativ (analog cu NAK - operatie esuata)Se poate considera ca ambele raspunsuri "au succes", n sensul ca serverul POP3 areceptionat comanda si a returnat un raspuns. 1.13. Protocoale pentru transferul fiierelor (FTP, TFTP). FTP scop: transfer de fiiere, OS-independent, de pe un server ftp (file server) pe un client folosii FTP automat n browserul de web, cnd dai click pe un link cu ftp:// n loc de http:// RFC 959 utilizeaz 2 porturi TCP control transfer de date protocol command-response portul de control port utilizeaz telnet pentru negocierea conexiunii: comenzi ASCII <crlf> FTP - modul activ Clientul FTP se conecteaz de la un port n > 1024 (neprivilegiat) la portul 21 al serverului FTP prin comanda PORT informeaz serverul asupra portului n serverul FTP se conecteaz de pe portul 20 pe portul n+1 al clientului FTP OBS: aceasta face ca, cf. modelul client-server, pentru conex. de date (3-4) serverul FTP este client iar clientul FTP este server (pt. c clientul se conecteaz la server) FTP - modul pasiv clientul se conecteaz de la un port n > 1024 la portul 21 (control) al serverului i trimite comanda PASV serverul trimite numrul portului p de folosit pentru transferul de date clientul se conecteaz de la portul n+1 la portul p. Tipuri de date FTP = destinat folosirii cross-platform se folosesc 4 tipuri de date neutre, OS-independent; se face conversia n tipul local la destinaie tip abrev. semnificaie ASCII A NVT-ASCII EBCDIC E EBCDIC Text IMAGE I Raw binary, series of octets LOCAL L Raw binary using a variable byte size Clientul informeaz serverul asupra tipului tipul implicit este A (ASCII)
16

 tipul se schimb cu comanda TYPE 1.15. Protocoale de management a reelei (SNMP). Oameni principali care au stat la originea conceptului SNMP sunt: Keith McCLOGHRIE Marshall ROSE Jeffrey D. CASE Mark FEDOR Martin Lee SCHOFFSTALL James R. Davin. La nceput n 1988, nu a fost nevoie de un instrument de administrare pentru reea in special pentru internet . Punctul de plecare a fost dat de IAB cu publicarea RFC 1052, n aprilie 1988. Acest RFC este o specificaie pentru standardul de management al reelei. Acesta este intitulat "IAB Recomandri pentru dezvoltarea de Internet Network Management Standards" i explic faptul c gestionarea reelei trebuie s fie: ct mai mare posibila. cu diversitate mare de punere n aplicare . cu diversitate mare de administrare / management. coperta ca strat protocol . Din acest punct lucrurile merg mai repede. O parte important a conceptului a fost deja cunoscuta de dezvoltari anterioare, n special n jurul routerelor SGMP (Simple Gateway Protocol). RFC-urile urmtoarele sunt primele documente care se ocup cu SNMP publicat n 1988: RFC 1065 - Structura de identificare i de management al informaiei pentru TCP / IP bazate pe Internet RFC 1066 - Baza de Management Informaional pentru Network Management de TCP / IP bazate pe Internet RFC 1067 - A Simple Network Management Protocol IAB a dorit ca trecerea de la o arhitectura la alta sa fie una usoara is posibila. n cele din urm, sincronizarea dintre cele dou protocoale a fost foarte dificila i a planului de convergen pe baza CMOT (permind TCP / IP cu gestionarea CMIS / CMIP ) a fost abandonat i, astfel, SNMP se mica nainte. Fiecare protocolul a contribuit la dezvoltarea lui. Concepia SNMP merge mai repede i RFC-urile au fost rescrie cu noi funcii. Versiunea 1.0 a fost atins n mai 1991, cu urmtoarele RFC: RFC 1155 -Structura de identificare i de management al informaiei pentru TCP / IP bazate pe Internet .Structura de identificare a liniilor directoare de gestionare Informaii pentru nume de obiecte Descrierea modului de gestionare a informaiilor a fost structurat ntr-un tree(copac) la nivel mondial. Stabilete unele restricii pentru a pstra simplitatea protocolului. Introducerea normelor pentru atribuirea nume de obiecte.
17

 RFC 1212 -Concise MIB,Definiii,Finalizarea procesului de RFC 1515 cu definiiile tehnice. mbuntete tehnici definite n RFC 1155. RFC 1213 -Baza de Management Informaional pentru Network Management de TCP / IP bazate pe Internet: MIB-II Acest memo definete a doua versiune a Information Management Baza (MIB-II) de a se utiliza cu protocoalele de management ale reelei n TCP / IP bazate pe Internet. O list de peste 100 de variabile. Necesare pentru a menine setrile, statutul i statistici ale sistemelor de operare a reelei. RFC 1157 A Simple Network Management Protocol (SNMP) Definiii de mesaje care pot fi schimbate ntre staia de gestionare i entitatea care a reuit s citesca sau s actualizeze valori. Definiii de mesaje de alarm ( SIFON ) trimise ctre sistemul n stare de stres. Definiii ale formatului mesajului i detalii ale protocolului de comunicare. Diferite grupuri de lucru contribuie la dezvoltarea i deschiderea protocolului prin construirea MIBs pentru toate tipurile de echipamente de reea ( Bridge , Router , Hub, ASCII monitoare, interfa WAN, DS1, DS3, X25 , Frame Relay, Ethernet, Token Ring , FDDI . furnizori ..) i, de asemenea protocoale. n noiembrie 1991 sunt publicate cerinele pentru integrarea de sonde. Acesta sonda capta pasiv traficul pe un segment de LAN pentru o analiz ulterioar. Aceasta susine statisticile de trafic, defalcare cauzate de protocol, sursa, destinaia i alte criterii. O retea de manageri cu monitorizare este capabila de a stabili pragul stabilit n monitorizarea i staile de gestionare care trebuie s primeasc mesaje de alert. Aprilie 1993, SNMP V2 devine un standard. Acesta ofera caracteristici noi, care completeaz cteva lipsuri din versiunea anterioar, cum ar fi securitatea i autentificarea. Aceast versiune este criticat pentru c a introduce complexitate i un eec de compatibilitate cu V1. n cele din urm n 1997, un grup care fuzioneaz este creat. Principalul subiect: a crearea SNMP V3 . Termenul de SNMP (Simple Network Management Protocol) este utilizat pentru a ne referi la o colecie de specificaii pentru managementul reelelor, care include protocolul nsui, definiiile pentru structurile de date i conceptele asociate. 2. Tehnologii moderne de telecomunicaii Modurile de transfer pentru semnalele digitale: mod de transfer asincron (ATM). Stratul fizic n ATM. Stratul ATM. Modul de transfer asincron(asynchronous transfer mode ATM) esteo tehnica avansata de comutafie de pachete, in care pachetele au o lungimeconstanta si relativ mica: 53 de octe|i. Desi a fost conceput special pentru B-ISDN, ATM se utilizeaza cu succes si in alte tipuri de refele digitale.Dar de ce asincron i nu sincron? Am vazut ca la ISDN de banda Oa, structura interfefei utilizator-rejea se bazeaza pe canalele notate bandacu D,B , H O s i H I , c a r e a u vi t e z e c o n s t a n t e . A v a n d i n v e d e r e n e c e s i t a t i l e d e viteze mai mari, s-ar fi putut imagina un canal H2 de circa 30+45 Mbiji/s siun canal H4 in jur de 120+140
18

2.1.

Mbiti/s, caz in care structura unei interferesincrone ar fi fost axH4 + 6xH2 + cxHl + dxHO + exB + D. Specialist auapreciat insa ca aceasta nu oferS o interfaja flexibila, capabila sS satisfaca odiversitate de necesitaji. Mai intai, un numSr redus de tipuri de canale deviteze constante nu este suficient pentru larga varietate de aplicatii posibile.In al doilea rand, aplicafiile de date, spre deosebire de voce si de video, aui n general natura unor salve si pot fi mai usor tratate prin comutajie d e pachete. In cele din urmS, faptul c& toate vitezele fixe considerate mai sussunt multipli intregi de 64 kbifi/s face ca multiplexarea sincrona s& nu se preteze la adaptarea vitezei. In afara de aceasta, comutajia unor canale de v i t e z a m a r e s i fixi este dificilS. Din toate aceste motive, ideea u n e i multiplexari sincrone in ISDN de banda larga a fost respinsa, adoptandu-semodul asincron de transfer.ATM este un mod de transfer in care pachetele se numesc celule. Subliniem ca celulele acestea nu sunt nimic altceva decat pachetele specifice a c e s t e i tehnici, pachete ce au primit o denumire particulara p e n t r u comoditatea referirii la ele, la fel cum i Frame Relay pachetele se numesc Comoditatea. Din punctul de vedere al funcjiilor interne ale refelei necesare pentrua utiliza ATM si al funcfiilor la interfaja utilizator-refea, ierarhia are trei straturi, dupa cum urmeaza.1. Stratul fizic poate fi impartit in trei nivele funcjionale. Nivelul caii detransmishme s e i n t i n d e i n t r e e l e m e n t e a l e r e f e l e i c e a s a m b l e a z a s i dezasambleaza sarcina utila a unui sistem de transmisiune. Pentrucomunicafiile cap-cap, s a r c i n a u t i l a e s t e i n f o r m a j i a d e u t i l i z a t or . P e n t r u comunica^iile intre utilizatori si refea, sarcina utila poate fi informatie de semnalizare. La extremitajile fiecarei cai de transmisiune, se cer funcfiide aliniere a celulelor s, i de controlul erorilor din antet. Nivelul secfiunii digitale se intinde intre elemente ale refelei careasambleaza si dezasambleaza un ir continuu de b\\\ sau de octeji. Aceastase refera la centrele de comutafie sau la punctele de transfer al semnalelor dintr-o refea ce sunt implicate in comutarea fluxurilor de date. Nivelul secfiunii de regenerator este o porfiune a unei secjiuni digitale. Deex., un repetor care este utilizat numai pentru a regenera semnalul digital de-a l u n g u l u n e i c a i d e t r a n s m i s i u n e c a r e e s t e p r e a l u n g a p e n t r u a f i u t i l i z a t a fara o astfel de regenerare. Nu se face comutafie. 2.S t r a t u l A T M a r e d o u a n i v e l e : n i v e l u l c a i i v i r t u a l e I n i v e l u l c a n a l u l u i virtual 3.Straturile superioare, care beneficiaza de nivelul ATM 2.2. Tehnologia de transmisiune a datelor MPLS. Metodele de asigurare a calitii serviciilor CR-LDP i RSVP-TE. MPLS Trafic Engineering. Algoritmul RED- Random Early Drop. Stabilitatea unei ci LSP.

Multiprotocol Label Switching (MPLS) a fost ini.ial propus ca o metoda de a permite comutarea pachetelor in locul rutarii tradi.ionale, permi.ind viteze de lucru mult mai mari, ulterior insa s-a dovedit a fi foarte util pentru asigurarea QoS. Similar cu domeniile DiffServ, MPLS folose.te un concept de domeniu MPLS format din routere MPLS, iar pachetele sunt etichetate la intrarea in domeniu. In interiorul unui domeniu MPLS clasificarea pachetelor si
19

dirijarea lor se face pe baza acestei etichete. Etichetele sunt eliminate atunci cind pachetul iese din domeniu. Antetul unui pachet MPLS con.ine o eticheta de 20 de biti, un cimp de 3 biti pentru clasa serviciului (COS), un indicator de 3 biti al stivei si un cimp de 8 biti pentru TTL. Cind un pachet intra intr-un domeniu MPLS i se ataseaza o eticheta MPLS care specifica traseul ce-l va urma pachetul in interiorul domeniului. Pe parcursul traseului in domeniu, fiecare router dirijaza pachetul pe baza acestei etichete, care este modificata la fiecare hop. Cimpul COS este folosit pentru a alege coada corecta de la interfata de iesire. La iesirea din domeniul MPLS eticheta este inlaturata iar pachetul este rutat normal in continuare. Prin folosirea acestui mecanism de etichetare se pot implementa doua metode de asigurare a calita.ii serviciilor intr-un domeniu MPLS. Acestea sunt Constraint Based- LDP si RSVP-TE. MPLS Trafic Engineering Avantajul acestei implementari consta in fapptul ca nu toate routerele din domeniul MPLS (LSR - Label Switch Router) trebuie sa implementeze protocolul RSVP. Este suficient ca routerele de granita (LER) sa implementeze un subset al acestui protocol, iar in momentul definirii unui traseu comutat in retea sa contacteze toate celelalte routere de pe traseu pentru a rezerva resurse. Unui LER sau LSR ii trebuie doar o extensie pentru a suporta rutare explicita. Rezervarea de resurse se face prin trimiterea de datagrame UDP si este de tip "soft state" in sensul ca necesita o reimprospatare periodica, altfel rezervarea se pierde. Aceasta implementare se aseamana foarte mult cu IntServ, cu avantajul ca o parte din problemele IntServ sunt rezolvate implicit de mecanismul MPLS care defineste in prealabil traseul pe care-l ia un pachet .i asigura recuperarea automata in caz de rerutare a pachetelor. In exemplul din figura anterioara LER (Ingress LER) de intrare trimite un mesaj PATH spre LER de ie.ire (Egress LER) prin fiecare LSR de pe traseul pachetelor. Fiecare nod recep.ioneaza mesajul PATH creind o sesiune PATH pentru acel flux de date. Routerul de iesire va rezerva resursele prin trimiterea unui mesaj RSVP pe drumul invers spre intrare. Cind mesajul RSVP ajunge la intrare, un raspuns de confirmare se va trimite spre ie.ire. Dupa ce rezervarea a fost facuta, un mesaj de refresh trebuie trimis periodic pentru a o mentine. CR-LDP Daca mecanismul anterior era unul cu stari "soft", mecanismul acesta de distribu.ie a etichetelor pe baza unei rutari cu constringeri se poate considera un mecanism hardware de asigurae a QoS, in compara.ie cu mecanismul anterior care era de tip "soft state". CRLDP asigura un tratament preferential pentru fluxuri de date fiind independent de aplica.iile rulate de un anumit client. Desi CR-LDP nu este la fel de matur ca RSVP-ul, implementarea lui nu necesita protocoale adi.ionale. El folose.te structurile existente .i le adauga doar ni.te extensii pentru a implementa mecanismul de asigurare al QoS. La fel ca .i TE-RSVP, CR-LDP suporta rutarea explicita a LSP-urilor. Avantajul acestei abordari este ca pentru aplica.ii tip VPN se poate predetermina traseul optim pentru fluxurile de date prin re.ea. Pentru descoperirea vecinilor din domeniul MPLS se folose.te protocolul UDP, iar pentru controlul, managementul cererilor de etichete .i procesului de mapare a lor se folose.te TCP.
20

Algoritmi de management al cozilor Principalul scop al asigurarii QoS este acela al controlarii pierderilor de pachete. Aceasta se realizeaza printr-un management adecvat al cozilor. Pachetele sunt pierdute din doua motive: datorita erorilor de transmisie (fenomen relativ rar ), sau datorita congestiilor din re.ea. Pentru a controla .i a evita congestiile din re.ea trebuie implementate unele mecanisme in punctele de acces .i in routerele intermediare. La capetele re.elei se afla TCP-ul sau aplica.iile client care trebuie sa implementeze un mecanism de adaptare la condi.iile re.elei. In interiorul re.elei routerele sunt cele care asigura, pe baza cozilor, un management al traficului. Cozile din arhitectura routerelor sunt gindite sa absoarba virfurile de trafic. Limitind dimensiunile cozilor scad .i intirzierile pachetelor prin re.ea. Din nefericire atunci cind cozile sunt pline, pachetele sunt eliminate. Eliminarea pachetelor se poate face fie de la inceputul cozii (front drop), fie de la sfir.itul cozii (tail drop), fie alegind aleator, un pachet din coada. Acest proces de eliminare a pachetelor atunci cind coada este plina, are doua consecin.e nefaste. O prima consecin.a apare cind una sau citeva conexiuni monopolizeaza intreaga coada .i, datorita modului de eliminare al pachetelor combinat cu mecanismul de "slow start" al TCP, nu vor permite altor conexiuni sa acceada la resurse. O a doua problema care apare este aceea ca vom avea cozile ocupate pentru perioade mai lungi de timp, ceea ce va duce la cre.terea intirzierilor prin re.ea. Random Early Drop - RED Pentru a contracara aceste fenomene este necesara implementarea unui mecanism care sa elimine pachetele inainte ca lungimea cozilor sa devina maxima. Un astfel de algoritm este algoritmul RED (Random Early Detection). RED masoara dimensiunea medie a cozilor dupa o lege exponen.iala de timp .i elimina probabilistic pachetele care sosesc. Probabilitatea de eliminare cre.te liniar cu cre.terea dimensiunii cozilor. Ca urmare, congestiile sunt detectate .i controlate inainte ca lungimea cozilor sa ajunga la maxim. Un router RED prime.te la configurare urmatorii parametrii: Min , Max .i Pmax. Modul de functionare este ilustrat in figura alaturata pe abcisa fiind reprezentata dimensiunea cozii, iar pe ordonata probabilitatea de eliminare a unui pachet. A.a cum se observa .i in figura, exista trei faze in func.ionarea algoritmului RED .i anume [0,Min), [Min , Max) .i [Max,). Prima faza corespunde operarii normale, cind lungimea cozilor este sub Minth , .i nici un pachet nu este eliminat. Cind lungimea cozii este intre cele doua limite, routerul func.ioneaza in faza de evitare a congestiilor .i elimina pachete pentru a semnala sta.iilor care transmit date sa-.i reduca rata de emisie. Conform algoritmului de "slow start" implementat de TCP, orice pachet pierdut este perceput ca o congestie ceea ce duce la De.i algorimul RED indepline.te condi.ia necesara, aceea de reducere a probabilita.ii de congestie, are totu.i un neajuns important .i anume acela ca nu face distinc.ie intre fluxurile de trafic normale .i fluxurile agresive care in caz de congestie au tendin.a sa acapareze toate resursele disponibile. Tehnologia de transmisiune Frame Relay. Componentele principale ale reelei FR. Tehnologia Frame Relay este asemntoare calculatorului: utilizarea ei nu necesit cunoaterea coninutului ei intern. Dar la luarea deciziilor n privina organizrii sau utilizrii
21

2.3.

reelei, este necesar cunoaterea principiilor de lucru i a posibilitilor componentelor principale a tehnologiei Frame Relay. Majoritatea utilizatorilor reelei Frame Relay pn acum nu cunosc existena unor sau altor posibiliti. Componentele principale ale reelei Frame Relay De regul, reeaua Frame Relay const din trei componente: liniile de acces local, legturile portului i conexiunile virtuale corespunztoare. n capitolul dat ele sunt descrise separat, dar nu trebuie s uitm de faptul c ele sunt o parte unic a reelei Frame Relay. Conectarea portului fr conexiuni virtuale cu alte conectri ale altor porturi este inutil. Linia de acces local Liniile de acces local asigur o interconexiune dintre dispozitivele instalate la utilizator (client) i reeaua Frame Relay. Linia de acces local nemijlocit este conectat la un port, nct fiecare linie are o singur legtur proprie. Liniile de acces local trebuie s asigure o capacitate de transmisie nu mai mic dect capacitatea portului. Legtura portului Legtura portului este un punct de intrare (start) n reeaua Frame Relay (figura 1.2.). De obicei, legturii portului i corespunde un nod de reea separat. n majoritatea reelelor fiecrui punct de conexiune i corespunde o singur legtur a portului, cu toate c este utilizat de un numr mare de utilizatori, programe aplicative i protocoale care necesit acces la resursele reelei. Serviciul Frame Relay asigur: Reeaua transmisiunea datelor interactive: imagini grafice cu posibilitate de soluionare nalt Frame Relay sau proiectarea i elaborarea asistat de calculator (CAD/CAM); transmisiunea fiierelor n cazul volumelor mari de date; Echipament instalat clientului multiplexarea fluxurilor de viteze reduse ntr-un canal de debit nalt; ce suport Frame Relay transmisiunea traficului interactiv de tipul documentelor textuale, ce necesit cadre UNI scurte, reineri mici i capaciti de band reduse. Dac la nceput Frame Relay se utiliza de muli utilizatori numai pentru transmisiuni de date, atunci n ultimii ani prestatorii dispozitivelor Frame Relay au elaborat i alte aplicaii pentruInterfaa aceast utilizator-reea tehnologie, care nu se limiteaz doar la simple transmisiuni a Comutator 56 Kbps, DS-1 .a. fiierelor de date. La ele64 seKbps, refer: utilizarea protocoalelor SNA deasupra Frame Relay; transmisiunea semnalelor vocale; serviciile de radiodifuziune Frame Relay; interaciunea reelelor Frame Relay i ATM. Reeaua Reeaua
Frame Relay 2 UNI i NNI NNI n Frame Relay. Conexiuni PVC i SVC. Administrarea traficului de reea-reea date. PVC-uri asimetrice. Interfaa n tehnologia Frame Relay prevzute 64 sunt Kbps, DS-1 .a. dou tipuri de interfee: UNI (User-toNetwork Interface) utilizator - reea i NNI (Network-to-Network Interface) reea reea (figura 1.3.).

2.4.

Frame Relay 1 Interfeele

Comutator

Comutator
22

Figura 1.3. Tipurile de interfee n tehnologia Frame Relay.

Liniile UNI creaz interfaa ntre reelele accesibile Frame Relay i utilizatorii ei, NNI ntre dou reele Frame Relay. Utilizatorii se conecteaz la dispozitivele reelei FRND (Frame Relay Network Devices) prin intermediul marrutizatoarelor sau altor dispozitive FRAD (Frame Relay Access Devices), de exemplu, comutatoarele Frame Relay. Interfaa NNI servete pentru asigurarea transmisiilor eficace ntre reele. n SUA ele pe larg sunt utilizate pentru conectarea reelelor Frame Relay cu alte reele, extinse ntr-o zon de comunicaie ndeprtat. NNI mai sunt utilizate i pentru conectarea reelelor Frame Relay situate n diferite ri. Reelele Frame Relay se pot interconecta i fr NNI, dar n acest caz, vom pierde posibilitile adugtoare, de exemplu, cererea bilateral a strii reelei. n UNI cererea strii reelei este unilateral. O legtur a portului susine cteva legturi logice cu diferite noduri PVC (Permanent Virtual Circuit canal virtual permanent) sau SVC (Switched Virtual Circuit canal virtual comutat). E necesar de remarcat: toi utilizatorii, toate programele i protocoalele n majoritatea cazurilor utilizeaz n comun canalele PVC/SVC. Tipurile de legturi logice vor fi descrise mai detaliat n capitolele urmtoare. Viteza de transmisie a datelor prin intermediul portului se alege separat pentru fiecare port, aceast alegere depinde de volumul informaiei transmise n ambele direcii, n orice moment de timp. Diapazonul vitezelor de transmisie a datelor e destul de larg: 64 Kbps, 128 Kbps, 256 Kbps, 384 Kbps, 512 Kbps, 768 Kbps, 1,024 Kbps, 1,536 Mbps i 2 Mbps.
23

Capacitatea de band (transmisie) a legturii portului determin viteza de transmisie pentru reeaua LAN dat (figura 1.4.). ntr-o perioad de timp bine determinat nu este posibil transmisia sau recepia unui volum de informaie mai mare, dect este n stare s permit legtura portului. Port 64 Kbps 64 Kbps 64 Kbps 64 Kbps

Figura 1.4. Viteza maxim de transmisiune a datelor n reeaua LAN ce depinde de parametrii portului. Portul asigur distribuirea static a benzii de transmisiune n dependen de aplicaia utilizat pentru transmisiunea datelor n reea i destinaia acestor date. De aici rezult c pentru programele aplicative i conexiunile care funcioneaz concomitent se poate de stabilit o vitez de transmisiune a datelor unice, fr a rezerva aceast vitez pentru o legtur sau aplicaie concret. (n reeaua Frame Relay conexiunile poart denumirea de lanuri virtuale.). n regimul distribuiei statice banda de transmisiune se acord n mod prioritar numai programelor active. Dac portul susine patru programe (aplicaii) ce ruleaz concomitent, atunci ele n comun utilizeaz banda de transmisiune. Dac este activ doar o program aplicativ, atunci ei i se asigur toat banda de transmisiune. Conexiuni PVC i SVC PVC canale virtuale permanente PVC-ul este un canal permanent (fix), ca urmare el poate fi utilizat mereu, i dac el este stabilit pentru legtura porturilor perechii date, atunci PVC-ul devine accesibil n orice moment de timp (n cazul lipsei erorilor n reea). Cadrele parcurg canalul PVC pe o rut bine determinat ntr-o anumit succesiune, de aceea nu este necesar de a restabili ordinea trecerii cadrelor n punctul de destinaie. Cu toate c reeaua Frame Relay este utilizat de un numr mare de utilizatori, fiecrui din ei i se atribuie un PVC separat. Persoanele strine nu se pot folosi de PVC-urile unei companii anumite pentru transmisiunea sau interceptarea informaiei, deoarece PVC-ul leag dou puncte de conexiune care aparin acestei companii. De aici rezult c legturile virtuale n totalitate suport o securitate i fiabilitate nalt. Virtualitatea canalului PVC reprezint urmtoarele: el va fi acordat utilizatorului cnd prin el vor fi transmise diferite date. Dac canalul dat nu este utilizat, atunci capacitatea lui de transmisiune se distribuie altor PVC-uri, utilizatorilor sau programelor aplicative care n momentul dat au necesitatea de transmisiune a datelor. E necesar ca n reeaua Frame Relay s existe mcar un canal PVC care ar interconecta dou noduri. De regul, toate programele din ambele capete a acestei conexiuni utilizeaz acest canal n comun: legtura este destinat anume pentru acest regim de lucru. n unele cazuri va fi necesar de interconectat dou noduri prin intermediul mai multor PVC-uri, de exemplu, pentru separarea traficului SNA (protocolul A) i LAN (protocolul B). Aceasta poate rezulta din urmtoarele cauze: instalarea prioritilor, mrirea eficacitii sau performana administrrii. n aa cazuri ambele (sau mai multe) PVC-uri
24

funcioneaz independent legturii portului, ambele dispunnd de acces comun ce asigur o economie considerabil din contul mririi numrului de canale. Ambele cazuri sunt reprezentate pe figura 1.6. Canale cu comutare virtual (SVC) Principiul de lucru a canalelor SVC este analogic cu cel al canalelor PVC, ns conexiunea sau deconexiunea (finisarea conexiunii) depinde de prezena sau lipsa apelurilor. SVC reprezint canale virtuale n baza conexiunilor, instalate dup procedura convorbirilor intelectuale dintre utilajul utilizatorului i prestatorul de servicii pn n momentul transmisiunii informaiei. La sfritul transmisiunii conexiunea se ntrerupe.

Echipament instalat clientului ce suport Frame Relay

Procesor de interfaare

Mainframe

Terminale Torente de date SNA i LAN ce utilizeaz acelai canal PVC Site-ul utilizatorilor

Echipament instalat clientului ce suport Frame Relay Torent de date LAN Torent de date SNA

Procesor de interfaare

Mainframe

Terminale Site-ul utilizatorilor Figura 1.6. Utilizarea PVC-ului pentru suportul mai multor aplicaii.
25

SVC-urile dispun de un ir extins de aplicaii de la suportul nodurilor mai puin active pn la nlturarea suprancrcrii traficului. SVC-urile sunt utile cnd apare necesitatea conectrii urgente a nodurilor reelei sau n cazul acordrii accesului unei aplicaii date la nodul reelei (se presupune c anume din aceast cauz sunt confundate deseori cu accesul telefonic la reeaua Frame Relay). Administrarea traficului de date Protocoalele Frame Relay realizeaz diverse mecanisme specifice ce supravegheaz i administreaz suprancrcarea reelei, care sunt asemntoare mecanismelor de administrare a fluxurilor de date HDLC. Aceste mecanisme permit, n primul rnd, asigurarea unui timp garantat pentru livrarea informaiei utilizatorului final, n al doilea rnd, adaptarea la fluxurile neuniforme n timp (de exemplu, traficul reelelor LAN). Mecanismul de reglare a fluxului traficului de date n reea se nfptuiete cu ajutorul a trei parametri: viteza coordonat de transmisiune CIR (commited information rate), volumul impulsiv coordonat Bc (burst commited) i volumul impulsiv adugtor Be (burst excess). CIR asigur viteza maxim (sau cea minim garantat) de transmisie pe un PVC concret, care de obicei este puin mai mic dect viteza fizic de conectare a utilizatorului la portul reelei Frame Relay. CIR se exprim n uniti de bps i se calculeaz relativ prii informaionale a cadrului Frame Relay (cmpurile de control a cadrului nu se iau n consideraie). De obicei CIR se organizeaz n corespundere cu coeficientul de suprancrcare mediu a canalului. Suma valorilor CIR pe toate PVC-urile pentru fiecare port fizic nu trebuie s depeasc capacitatea de transmisiune a portului.
26

Parametrul Bc determin volumul maxim al informaiei n bii, pe care utilizatorul o poate transmite prin intermediul PVC-ului dat n timpul unei oarecare perioade de timp limitate. n cazul conectrii la reea, utilizatorul de obicei primete pe fiecare PVC valorile CIR i Bc aferente lui. Pentru utilizator aceasta reprezint, c el poate ori s transmit informaia cu vitez constant, egal cu CIR, sau cu o vitez mai mare, dar ntr-un timp limitat, determinat de formula Bc/CIR. Mecanismele ce supravegheaz i informeaz despre apariia suprancrcrilor n reea se realizeaz cu ajutorul biilor FECN i BECN situai n antetul cadrului LAPF. O alt form de administrare a suprancrcrii n reeaua Frame Relay este aa numita conducere coordonat a canalului de date CLLM (Consolidated Link Layer Management); standardizat n standardele ANSI, n particular n standardul T1.618. Prin intermediul unui PVC rezervat nodul transmite mesaje speciale privitor la suprancrcrile din reea. Lund n consideraie faptul c n standardele ANSI, att pentru CLLM ct i pentru LMI se utilizeaz unul i acela DLCI, egal cu 1023, ele nu pot funciona n acelai timp n cadrul reelei. Fiecrui canal PVC i este atribuit o valoare concret CIR (Commited Information Rate viteza coordonat de transmisiune). Aceasta este viteza de transmisiune a datelor pentru o conexiune logic concret. La atribuirea CIR se ea n vedere ruta presupus dintre nodurile care trebuiesc interconectate (figura 1.7.). Reeaua Frame Relay Port 64 Kbps Port 64 Kbps

PVC cu valoarea CIR de 64 Kbps PVC cu valoarea CIR de 64 Kbps

Evaluarea valorii CIR la etapa iniial de proiectare nu este una simpl.

Figura 1.7. Atribuirea valorii CIR pentru canal PVC. Valoarea CIR n canalele PVC n-o depete pe cea mai fiecare mic din cele dou valori a capacitii de transmisiune a porturilor. Dac portul nodului A dispune de o capacitate de transmisiune egal cu 64 Kbps, iar portul nodului B 384 Kbps, atunci pentru canalul PVC ntre ele se instaleaz viteza coordonat de transmisiune nu mai mare de 64 Kbps, deoarece aceasta este viteza maxim posibili de transmisie pentru aceast pereche de porturi. Orice alt valoare mai mare este inaccesibil, fiindc ea este limitat de capacitatea de transmisiune a portului n nodul A.
Propunerile prestatorilor de servicii sunt limitate de capacitile echipamentelor de reea (de exemplu, parametrii comutatoarelor Frame Relay). De aceea unii prestatori de servicii nu propun valori nule ale CIR, alii valori maxime, determinate de utilizatori. Ali furnizori de servicii utilizeaz n calitate de valoare maxim a CIR pentru canalul PVC valoarea de 1024 Mbps. E necesar de menionat c, chiar i n condiiile nivelurilor de vrf conexiunea portului ramne succesiv datele trec prin el bit cu bit cu o vitez determinat de posibilitile portului, nu de valoarea CIR. Prin intermediul PVC-ului datele intr n port n acea succesiune n care ele au fost transmise de portul iniiator al comunicaiei. ntr-o anumit perioad de timp viteza de transmisie prin canalul PVC este aproximativ egal cu valoarea CIR. 27

n condiiile schimbului intensiv de date dintre nod i reea i cantitii enorme de canale PVC care utilizeaz viteza port/reea, PVC-urile trebuie s transmit efectiv datele cu valoarea vitezei bine determinate de valoarea CIR corespunztoare. n timpul remarrutizrii, care duce la diferite conflicte din cauza limitrii capacitii de transmisiune pe un sector anumit de reea, pentru canalele PVC pot fi introduse limitri corespunztoare ale vitezei de transmisiune aproximative valorii CIR. Alegerea valorii CIR pentru canalul PVC este important nu numai din motivul influenei ei asupra eficacitii reelei, dar i fiindc n procesul unei asemenea alegeri utilizatorii achiziioneaz o experien vast. Valoarea CIR depinde foarte mult de traficul n cadrul reelei i de extinderea viitoare a reelei. PVC-uri asimetrice Ca i liniile private, Frame Relay este o tehnologie totalmente duplex. Aceasta reprezint c recepionarea i transmisiunea datelor prin intermediul canalelor PVC se realizeaz concomitent. Spre deosebire de liniile private, tehnologia Frame Relay permite unor prestatori de servicii instalarea diferitor valori a CIR pentru fiecare direcie a canalului PVC (figura 1.8.). Canalul PVC cu valori diferite ale CIR este numit asimetric, spre deosebire de cel simetric care dispune de o singur valoare CIR pentru ambele direcii. Aceast posibilitate a tehnologiei Frame Relay permite crearea unor condiii mai prielnice pentru executarea programelor din ambele pri ale conexiunii.

Reeaua Frame Relay Port 64 Kbps Port 64 Kbps

PVC cu valoarea CIR de 64 Kbps PVC cu valoarea CIR de 32 Kbps

Figura 1.8. PVC-urile asimetrice au valori diferite pentru CIR n fiecare direcie.
Programele aplicative, de obicei, creaz fluxuri asimetrice de date ntre dou puncte ale reelei. Ca rspuns la unele cereri scurte pot reveni volume mari de date ce creaz fluxuri asimetrice. De exemplu, lungimea cererii pentru obinerea unei fotografii nu depete 100 byte, dar imaginea foto recepionat ca rspuns la cererea respectiv poate atinge mrimea de civa Mbyte.

2.5.

Protocolul HDLC.

HDLC - Controlul de nivel nalt al legturii de date n aceast seciune vom examina un grup de protocoale strns legate, puin mai vechi, dar care sunt nc foarte utilizate n reelele din ntreaga lume. Ele sunt toate derivate din protocolul pentru legtura de date utilizat n reeaua SNA a IBM, numit SDLC (Synchronous Data Link Control - protocolul de control sincron al legturii de date). Dup ce a dezvoltat SDLC, IBM 1-a supus examinrii ANSI i ISO pentru acceptare ca standard SUA i, respectiv, internaional. ANSI a modificat protocolul, astfel nct acesta a devenit ADCCP (Advanced Data Communication Control Procedure - procedur de control avansat al comunicaiilor de date), iar ISO 1-a modificat i a produs HDLC (High-Ievel Data Link Control - control de nivel nalt al legturii de date). CCITT a adoptat i modificat HDLC pentru al su LAP (Link Access Procedure procedur de acces la legtur) care este parte a standardului pentru interfaa de reea X.25, dar, mai trziu i28

a modificat din nou, rezultnd LAPB, n scopul de a-1 face mai compatibil cu o versiune ulterioar de HDLC.

Fig .1 Format de cadru pentru protocoalele orientate pe bii. Toate protocoalele orientate pe bii folosesc structura de cadru prezentat n Fig.1 . Cmpul Adres este primul ca importan pe liniile cu terminale multiple, unde el este folosit pentru a identifica unul dintre terminale. Pentru liniile punct-la-punct, el este folosit uneori pentru a deosebi comenzile de rspunsuri. Cmpul Control este folosit pentru numere de secven, confirmri i alte scopuri, dup cum se va arta n continuare. Cmpul Date poate conine informaii arbitrare. Poate avea lungime arbitrar, cu toate c eficiena sumei de control scade odat cu creterea lungimii cadrului, datorit creterii probabilitii de apariie a erorilor. Cmpul Suma de Control este o variant a binecunoscutului CRC (Cyclic Redundancy Code -cod ciclic redundant), folosind CRC-CCITT ca polinom generator. Diferena este c permite detectarea octeilor indicator pierdui. Cadrul este delimitat cu o alt secven indicator (01111110). Pe liniile punct-la-punct inactive secvenele indicator sunt transmise continuu. Un cadru minim conine trei cmpuri i are n total 32 de bii, excluznd indicatorii de la fiecare capt.

Fig.5.2. Cmpul Control (a) un cadru de informaie, (b) un cadru de supervizare,(c) un cadru nenumerotat. Exist trei tipuri de cadre: Informaie, Supervizor i Nenumerotat. Coninutul cmpului Control pentru fiecare dintre aceste trei tipuri este prezentat n Fig. 3-25. Acest protocol folosete o fereastr glisant, cu un numr de secven reprezentat pe 3 bii. n fereastr pot fi pstrate, la un moment dat, pn la apte cadre neconfirmate. Cmpul Secven din Fig. 2(a) este numrul de secven al cadrului. Cmpul Urmtor este o confirmare ataat. Oricum, toate protocoalele ader la convenia c, n loc s ataeze numrul ultimului cadru recepionat corect, s foloseasc numrul primului cadru nerecepionat (adic urmtorul cadru ateptat). Opiunea pentru ultimul cadru primit sau urmtorul cadru recepionat este arbitrar; nu are importan ce convenie este utilizat, dac este folosit cu consecven. Bitul P/F nseamn Test/Final (PollIFinal). El este folosit atunci cnd un calculator (sau un concentrator), interogheaz un grup de terminale. Cnd este folosit ca P, calculatorul invit terminalul s trimit date. Toate cadrele trimise de terminal, cu excepia celui final, au bitul P/F setat pe P. Pentru cadrul final bitul este setat la F. Cadrul este folosit atunci cnd nu exist flux invers care s poat fi folosit pentru ataare.

2.6.

Protocolul PPP: PAP, CHAP.

PPP face detecia erorilor, suport mai multe protocoale, permite ca adresele IP s fie negociate n momentul conectrii, permite autentificarea i are multe alte mbuntiri fa de SLIP. n timp ce muli furnizori de servicii Internet ofer nc suport att pentru SLIP ct i pentru PPP, viitorul aparine cu siguran PPP-ului, att pentru liniile comutate ct i pentru liniile nchiriate ruter-ruter. PPP furnizeaz trei lucruri: 29

1.O metod de mprire n cadre care delimiteaz, fr ambiguitate, sfritul unuia i nceputul urmtorului. Formatul cadrului permite i detecia de erori. 2. Un protocol de legtur pentru a obine liniile, a le testa, a negocia opiunile i pentru a elibera liniile atunci cnd nu mai este nevoie de ele. Acest protocol se numete LCP(Link Control Protocol - protocolul de control al legturii). 3. Un mod de a negocia opiunile nivelului reea ntr-un mod independent de protocolul folosit pentru nivelul reea. Metoda aleas este de a avea un NCP (Nerwork Control ;Protocol - protocolul de control al reelei) pentru fiecare nivel de reea suportat. Formatul cadrului PPP a fost ales foarte asemntor cu formatul cadrului HDLC deoarece nu exista nici un motiv pentru a se reinventa roata. Diferena major ntre PPP i HDLC este c primul este mai degrab orientat pe caractere dect' pe bii. n particular, PPP, ca i SLIP, folosete umplerea cu caractere pe liniile comutate prin modem, astfel nct toate cadrele au un numr ntreg de octei. Nu este posibil s se trimit un cadru constnd 30.25 octei, aa cum era la HDLC. Cadrele PPP pot fi transmise nu numai pe liniile telefonice comutate, ele pot fi transmise i pe linii SONET sau linii HDLC, cu adevrat orientate pe bii (de exemplu pentru conexiuni ruter-ruter). Formatul cadrului PPP este prezentat n Fig. 1.

Fig. 1. Formatul complet de cadru PPP pentru operarea n mod nenumerotat. Toate cadrele PPP ncep cu octetul indicator HDLC standard (01111110), pentru care se folosete umplerea cu caractere, dac apare n cadrul cmpului ce specific informaia util. Dup acesta urmeaz cmpul Adres, care este ntotdeauna setat la valoarea binar 11111111, indicnd astfel c toate staiile trebuie s accepte cadrul. Folosirea acestei valori evit situaia n care se asociaz adrese legturii de date. Cmpul Adres este urmat de cmpul Control, a crui valoare implicit este 00000011. Aceast valoare indic un cadra nenumerotat. Cu alte cuvinte, PPP nu furnizeaz o transmisie sigur folosind numere de secven i confirmri n mod implicit. n medii cu zgomote, cum ar fi reelele fr fir, poate fi folosit transmisia sigur utiliznd numere de secven. Deoarece cmpurile Adres i Control sunt ntotdeauna constante n configuraiile implicite, LCP furnizeaz mecanismul necesar ca cele dou pri s negocieze opional omiterea amndurora i s salveze astfel doi octei pe cadru. Cel de-al patrulea cmp PPP este cmpul Protocol. Sarcina lui este s spun ce tip de pachet este n cmpul Infomaie util. Sunt definite coduri pentru LCP, NCP, IP, IPX, AppIeTalk i alte protocoale. Protocoalele ce ncep cu un bit 0 sunt protocoale pentru nivelul reea, cum ar fi IP, IPX, OSI CLNP, XNS. Acelea care ncep cu un bit 1 sunt folosite pentru a negocia alte protocoale. Acestea includ LCP i un NCP diferit pentru fiecare protocol de reea suportat. Dimensiunea implicit a cmpului Protocol este de 2 octei, dar ea poate fi negociat la 1 octet folosind LCP. Cmpul Informaie util este de lungime variabil, pn la o anumit limit maxim negociat. Dac lungimea nu este negociat folosind LCP n timpul setrii liniei, este folosit o lungime implicit de 1500 de octei. Dac este necesar, dup informaia util pot fi adugate caractere de umplere. Dup cmpul Informaie util urmeaz cmpul Sum de control, care este n mod normal de 2 octei, dar poate fi modificat la 4 octei. n concluzie, PPP este un mecanism de ncadrare multiprotocol potrivit pentru folosirea pe linii cu modem, linii seriale orientate pe bii HDLC, SONET i alte niveluri fizice. Suport detecia erorilor, negociere opional, compresia antetului i, opional, transmisie sigur folosind cadre HDLC. Protocolul PAP (Password Authentication Protocol) utilizeaz parolele n text simplu necriptate i este un protocol ce sigura autentificare. Acesta este utilizat de obicei n cazurile n care clientul i serverul de acces la distan nu pot conveni asupra unei metode de autentificare mai sigur. In timpul autentificarii cu protocolul PAP parolele sunt transmise n text simplu. Oricine aude sau intercepteaza pachetele trimise n timpul procesului de autentificare poate citi cu uurin i de a folosi aceasta parola pentru a avea acces neautorizat la intranet. Folosii protocolul PAP nu este recomandat, mai ales pentru conexiuni virtuale private. 30

n cazul n care protocolul PAP pe serverul de acces la distan este dezactivat, clienti de acces de la distan nu vor trimite parolele n text simplu. Dezactivarea autentificarii PAP duce la creterea securitatii, dar clientii de la distan care sustin numai PAP, nu se poate conecta la sistem. Dac parola expir, protocolul PAP nu schimbarea lui n procesul de autentificare. nainte de a include protocolul PAP politica de acces la distan de pe IAS server, asigurai-v c serverul de acces la reea (NAS) poate folosi PAP. CHAP ( Challenge Handshake Authentication Protocol) - utilizate pe scar larg algoritm pentru autentificare, care prevede transferul nu numai parola de utilizator, precum i informaii indirecte despre el. Atunci cnd se utilizeaz CHAP server de la distan acces trimite clientului un ir de intrebari. Bazat pe aceast linie i parola clientul utilizator calculeaz hash MD5 (Message Digest-nscut 5) i trimite la server. O funcie-hash este un algoritm pentru o singur directie (ireversibil) de criptare, ca valoare a unei funcii hash pentru un bloc de date este uor s calculeze i s determine bloc de cod surs pentru functia-hash de la un punct de vedere matematic, este imposibil ntr-un termen rezonabil. Serveru pe care este accesibil la parola utilizatorului, efectueaz. Acelai calcul i compar rezultatul cu hash primite de la client. n cazul prerogativelor coinciden clientului acces de la distan sunt originale.

2.7.

Interfee utilizator- reea ISDN.

ISDN-ul constituie suportul penru teleserviciile asigurate ntre terminalele de tip: telefon, telez, telefaz, facsimil, videotez, telez. Accesul la sistemul de servicii este controlat de calculator central prin MENU, care poate fi folosit de utilizator pentru selectia serviciului. Utilizatorul transmite si receptioneaza date la si de la calculator ntr-o maniera interactiva. Aparitia sistemelor de comunicatie si de transmisiuni digitale au deschis perspective considerabile pentru telecomunicatii si informatica, deoarece acestea pot realiza transfer rapid rapid si sigur de informatii diverse ( voce, date, texte, imagine ), raspunznd astfel cerintrlor clientilor pentru diversificarea serviciilor cu asigurarea unei calitati deosebite pentru acestea. n prezent este unanim acceptat ca reteaua de telecomunicatii evolueaza spre ISDN, n prima faza pentru servicii de banda ngusta cu perspective de evolutie spre serviciile de banda larga. Complezitatea problemie implica respectarea unor reguli precise relativ la realizarea de echipamente noi si de asemenea a strategiei de rezolvare. Exista n prezent numeroase intreprinderi si institutii care dispun sau solicita centrale PABX si retele locale care asigura servicii diverse ( transmisii de date, voce, text, imagini ). Aceste echipamente pot fi folosite optim pentru comunicasie la mare distanta numai n mssura n care administratia de telecomunictii asigura digitalizarea retelei de telecomunicatii si deci accesul la canale digitale de 64 Kbit/s. Evolutia spre o retea digitala cu integrarea serviciilor are ca efect ncurajarea productiei si a vnzarilor de PABX si a retelelor de calculatoare. Dezvoltarea ISDN are ca efect accesul direct al abonatilor la serviciile oferite de aceasta si implicit o crestere sensibila a pietei de terminale de telecomunicatii. Evolutia nregistrata n calculatoare si utilizarea pe scara larga a calculatoarelor personale a condus la crearea de echipamente care sa permita conectarea calculatorului personal la reteaua de telecomunicatii pentru realizarea de comunicatii de tip telex, telecopie ( fax ) sau pentru comunicatii de date ( ex. Acces la baza de date, comunicatii ntre calculatoare, posta electronica ). n acelasi timp creste traficul si se diversifica serviciile, ceea ce conduce la cresterea veniturilor pentru administratia de telecomunicatii. Deschiderea spre ISDN este posibila daca se asigura: digitalizarea comutatiei si transmisiei, sincronizarea retelei, introducerea unitatilor de racordare numerica, semnalizari cu continut bogat de informatii de semnalizare. Digitalizarea comutatiei si transmisiei se realizeaza prin introducerea de sisteme de comutatie digitale n centrale internationale, interurbane si locale, asigurnd interconectarea ntre acestea prin sisteme de transmisiuni digitale. Se asigura de asemenea transmisie digitala ntre centrele de comutatie locale si PABX, permitnd acestora acces direct la canale de 64 Kbit/s.

31

Sincronizarea retelei digitale trebuie sa respecte recomandarile pentru a realiza o transmisie corecta a informatiilor prin liniile digitale, prin evitarea pierderilor sau dublarii de elemente binare ale semnalului transmis. Accesul direct al abonatilor la ISDN este realizat prin unitati de linii digitale de abonat ( concentratoare digitale ), care pot fi echipate cu interfete analogice de abonat pentru terminale clasice telefonice, sau cu interfete digitale de abonat care pot oferi abonatilor acces de baza sau acces primar la ISDN. Introducerea unui sistem de semnalizare permite realizarea unor cai distincte de semnalizare, separate de cai de comunicatie ntre utilizatori, astfel ca este posibil sa creasca continutul informatiilor de semnalizare ntre comutatoarele retelei. Prima etapa n dezvoltarea ISDN va fi pentru serviciile de banda ngusta prin folosirea de canale temporale de 64 Kbit/s. Etapa urmatoare apartine ISDN de banda larga care va permite realizarea de viteze de transmisie care corespunde unor debite n linie de 155 Mbit/s, 2448 Mbit/s, corespunzatoarele standarde de transmisiuni de banda larga. Odata cu introducerea sistemelor d ecomunicatie digitale n reteaua telefonica, se creeaza premizele dezvoltarii retelei ISDN. Pna la realizarea unei retele globale cu integrarea serviciilor, este posibila o evolutie a retelei de telecomunicatii n care centrele de comunicatie digitale ISDN sa asigure accesul unui abonat la orice tip de serviciu si orice tip de retea.

2.8.

Software n sistemele de comutaie electronice digitale. Software clasic de comutaie. Programul generic. Prelucrarea apelurilor.

Aparitia sistemelor informationale a permis realizarea sistemelor de comutatie pe baza de program inregistrat. Datorita avantajelor oferite, producatorii de sisteme de comunicatie s-au orientat definitiv catre aceasta solutie care permite: - controlul centralizat asupra intregului sistem; - schimbari functionale si de configuratie ale sistemului prin folosirea unei proceduri simple care implica, in general, doar modificarea unor instructiuni din programul inregistrat; - adaptarea usoara a sistemului la servicii noi, introduse in reteaua de telecomunicatii. De-a lungul timpului, comanda cu program inregistrat a cunoscut o evolutie conditionata de stadiul de dezvoltare al tehnicilor si tehnologiilor incorporate in realizarea sa practica, precum si de nivelul conceptual (de principiu) atins pe baza experientei anterioare. Astfel, initial, introducerea comenzii cu program inregistrat a vizat doar inlocuirea logicii cablate a sistemelor electromecanice de comunicatie, restul componentelor raminind neschimbate. Odata cu aparitia sistemelor electronice de comutatie, dorinta de tipizare a orientat producatorii catre conceptul de program generic, identic pentru toate realizarile din aceeasi generatie. Pe baza acestui program se executau toate operatiile legate de prelucrarea apelurilor, de identificarea si diagnosticarea deranjamentelor si de administrarea sistemului prin intermediul diverselor activitati incorporate, de exemplu observarea traficului deservit de sistem. Cu toate ca programul generic era acelasi, situatia reala in care functiona (configuratia retelei de acces, planul de adresare etc.) se deosebea de la un sistem de comunicatie la altul. Pentru a oferi flexibilitatea din acest punct de vedere, sistemele de comunicatie au fost dotate cu o baza de date in care se inscriau informatiile cu caracter particular precum: configuratia legaturilor cu mediul exterior (linii de abonat, jonctiuni etc.), relatiile dintre componentele comandate, planul local de adresare. Programul generic a condus la marirea corespunzatoare a memoriei de inregistrare a programului. Deoarece, in general, o anumita aplicatie utilizeaza doar o parte din functiile oferite de programul generic, volumul necesar de memorare a devenit nejustificat de mare (din punct de vedere financiar si tehnic). Pentru a corecta aceasta deficienta, urmatoarea generatie de sisteme de comunicatie a fost inzestrata cu variante ale programului generic complet, care contin doar functiile cerute de situatiile concrete deservite.
SOFTWARE CLASIC DE COMUTAIE

32

Un software de comutaie este alctiut din dou componente: - programul - baza de date Programul cuprinde toate instruciunele logice necesare ndeplinirii funciilor unui sistem de comutaie. Fiind proiectat pentru a funciona n orice context el se mai numete program generic. Aceast flexibilitate este asigurat prin faptul c informaiile relative la echipamentele i utilizatorii specifici unui anumit sistem sunt nregistrate n baza de date proprie acestuia. PROGRAMUL GENERIC Programul generic ndedplinete mai multe funcii referitoare la: - prelucrarea apelurilor generate de abonaii proprii sau adresate lor, precum i diferitelor servicii pe care sistemul l ofer abonaiilor; - ntreinerea sistemului - asigurarea i meninerea strii de funcionare a sistemului. - administrarea sistemului - prin implicarea n procesele de nnoire i observare a sistemului respectiv. Din punct de vedere organizatoric programul generic este alctuit dintr-un ansamblu de module program, care ndedplinesc funcii specifice. Coordonarea activitii acestor module revine n sarcina unui program principal care le apeleaz conform unui anumit plan, n funcie de necesiti. Pentru a comunica ntre ele modulele utilizeaz locaii de memorie comune i circuite tampon. PRELUCRAREA APELURILOR Sarcina principal pe care trebuie s ndeplineasc un program generic const n stabilirea la cerere a unei ci de comunicaie ntre doi utilizatori. n cazul unui apel local, realizarea acestei sarcini presupune: - detectarea unei ceereri de serviciu; - interpretarea informaiei de numerotare; - alertarea prii chemate; - stabilirea conexiunii propriu-zise; - taxarea; - eliberarea conexiunii; Componenta software a funciilor de prelucrare a apelurilor este reprezentat de un ansamblu de programe care coodoneaz diverse activiti. Astfel pentru detectarea cererilor de serviciu se utilizeaz programele de cutare, care periodic pe durate de 100 ms exploreaz toate jonciunele i toate liniile de abonat. n cazul liniilor de abonai de detectarea unui apel este urmat de nscrierea numrului terminalului corespunztor ntr-o locaie din memoria tampon a cererilor de serviciu (vezi fig. 10). Memoria tampon a cererilor de serviciu este trecut periodic n revist de ctre programul de control al execuiei, care dac deteecteaz o nou cerere activeaz un nou program pregtitor, oferindu-i numrul terminalului corespunztor.

Fig. 10. Iniializarea programului pregtitor. Programul pregtitor are ca obiectiv conectarea terminalului, la un receptor de cifre. Iniial programul pregtitor creaz o structur de date temporar numit memorie terminal, care este

33

completat prin copierea informaiei necesare aflate n baza de date a sistemului de comutaie. Baza de date conine nregistrri permanente ale abonaiilor, indexate dup numrul corespunztor al terminalului.

2.9.

Sistem pentru comunicaii mobile: GSM. Reeaua celular. Arhitectura GSM. Localizarea abonailor i realizarea convorbirilor. Asigurarea legturii n cursul deplasrii abonatului mobil. Arhitectura simplificat a protocoalelor GSM.

Telefonia mobil a cunoscut una din cele mai rapide creteri i ofer cele mai populare teleservicii.Mobilitatea este asigurat prin accesul radio realizat prin staiile de baz. Abonatul poate realiza apel indiferent de poziia lui geografic i se poate deplasa n timpul convorbirii fr a fi afectat calitatea convorbirii. Pentru a asigura mobilitatea abonatului, este necesar ca staia mobil s fie n contact radio permanent cu reeaua de comunicaii mobile.Sistemele de comunicaii mobile au cunoscut o evoluie marcat de 3 generaii. GSM (Global System for Mobile Communications): Arhitectura reelei GSM Structura unei reele GSM este destul de complicat. n principiu, exist trei elemente principale: 1. Staia mobil (MS), care este folosit de utilizator; 2. Subsistemul staiei de baz (BSS), care controleaz legturile radio cu staia mobil. 3. Subsistemul reelei NS (Network Subsystem), partea principal unde se gasete centrul de comutare al serviciilor mobile (MSC). Staia Mobil (MS) este format de un telefon mobil digital i un card SIM. SIM-ul (Modul de Identitate a Abonatului) este un card care se potrivete n receptor i poate fi de doua marimi - ori marime mare (aceiasi marime ca o carte de credit) sau versiunea unei bucai mici. SIM-ul contine toate detaliile de identificare a abonatului, la fel ca i IMSI (Identitatea Internationala a Abonatului Mobil. Acesta este un ir numeric, unde primele 3 cifre reprezint ara de unde este SIM-ul, urmatorul reprezint operatorul din acea ara. Celelalte cifre reprezint identitatea abonatului), memoriile telefonului, informaie despre plata, SMSuri, numere pin i informaii internaionale despre roaming. Sistemul staiei de baz (BSS) este un ansamblu format dintr-un controler al staiei de baz (BSC) i echipamentele de emisie/recepie (BTS) controlate de acesta. Componentele acestui sistem pot fi amplasate sau nu n acelai loc. Legtura dintre central i sistemul staiei de baz se face prin linii PCM de 2MBs (interfaa A) folosind sistemul de semnalizare SS7. BSS este acea component care permite conectarea telefoanelor mobile la centrala de telefonie mobil. Ea este format din staiile GSM pe care le vedem la tot pasul n zilele noastre i care sunt numite Base Transceiver Station (BTS), precum i din unitile de control pentru staii (BSC).

34

Figura 1.1 Arhitectura reelei GSM. Subsistemele reelei GSM Principalele subsisteme ale reelei GSM sunt: a) SSS - Network and Switching Subsystem, subsistemul de comutaie, cunoscut i sub denumirea de subsistemul reea; b) RSS - Radio Subsystem subsistemul radio, c) OMC -Operation and Maintenance Subsystem - subsistemul de exploatare i intreinere. Fiecare subsistem este format din mai multe elemente conectate ntre ele prin diverse interfee. Subsistemul reea (SSS) are n compunere: centrala pentru abonaii mobili (MSC), centrul de verificare a autenticitatii, baza de date primar a abonailor mobili (HLR), baza de date temporar a abonailor mobili n trecere (VLR), baza de date pentru identificarea echipamentelor (EIR), module de eliminare a ecoului telefonic (EC). Acest subsistem asigur comunicaia ntre: staiile de baz, centrala pentru abonai mobili (MSC) i centralele aparinand de reeaua telefonic public comutat. SSS este acea component a unei reele GSM similar cu centrala telefonic a unei reele de telefonie fix. Ea realizeaz managementul convorbirilor din reea i asigur interconectivitatea cu alte reele de telefonie mobil sau fix. Cea mai important component a SSS este Mobile Switching Center (MSC). Statia Baza de Emisie - Receptie (BTS) const dintr-un radiou de emisie - recepie cu anten care acoper o singur celul. BTS administreaz comunicaiile cu staia mobil (MS) prin interfaa radio. BTS -urile sunt toate conectate mpreun ca s permit deplasarea de la o celul la alta. Antena poate lua forme diferite. BTS are funcii legate de comunicaia radio: modulare, demodulare, egalizare, codare de canal etc. BTS conine cate o unitate emisie-recepie distinct pentru fiecare canal radio alocat. Capacitatea maxim a unui BTS este de 16 purttoare. O configuraie uzual pentru o zon urban are 4 purttoare, permiand in jur de 28 de conexiuni simultan. Echipamentul de comand/control (controlorul) al staiilor de baz (BSC) este echipamentul inteligent din sistemul staiei de baz care rspunde de: 35

- administrarea canalelor radio din subordine; - analizarea rezultatelor msurrilor fcute de ctre staia de baz i staia mobil pentru a controla puterea lor de emisie i a lua decizia asupra necesitii procesului de transfer; - transferul mesajelor de control ntre staia mobil i central prin intermediul staiei de baz. Canalele de control i de comunicaie sunt totdeauna sub controlul BSC. Cu toate acestea, o serie de mesaje de semnalizare, asociate unei conexiuni stabilite, nu sunt afectate, n mod direct, de BSC. Legtura dintre controler i BTS se face printr-o interfa PCM de 2 MBs sub protocolul LAPD (protocol de acces pentru canalul D). Centrala pentru abonaii mobili (MSC) realizeaz interfaa dintre reeaua telefonic public (PSTN) i sistemul staiilor de baz al reelei celulare fiind, n acelai timp, central de comutaie pentru apelurile cu originea i destinaia n reeaua de comunicaii mobile. MSC supraveghez stabilirea apelurilor i procedurile de rutare. Procedura handover reprezint una din principalele funcii ale unui MSC. Ea const n alocarea de canale radio staiilor mobile MS, atunci cnd abonaii se afl la hotarul unei celule astfel nct convorbirile telefonice s se pstreze nentrerupte. Alte funcii de control specifice sunt: conversia numerotrii i rutarea apelurilor, alocarea trunchiurilor de ieire, colectarea plilor, calcularea statisticilor etc. MSC-ul este responsabil de direcionarea apelurilor i a SMS-urilor. De asemenea, prin intermediul MSC-ului, un utilizator din reeau GSM poate contacta un utilizator de telefonie fix. Mobile Switching Center (MSC).MSC genereaz toate nregistrarile de plat i asigur ca utilizarea total s fie direcionat la contul care trebuie. MSC trebuie s asigure ca toate apelurile sunt trimise spre abonati, oriunde s-ar afla ei. MSC trebuie s controleze schimbarea tarificului n interiorul zonei de serviciu care implic coordonarea tuturor resurselor radio i activitilor de prsire inter-celulare. Centrul de verificare a autenticitii (AUC) este un element de prelucrare al reelei care realizeaz funcii distincte n raport cu MSC, fiind responsabil, n primul rnd, de procesul de autorizare a accesului unui abonat mobil n reea. n mod firesc, AUC este amplasat n acelai loc cu HLR, pentu a crete viteza de adresare i reactualizare a inregistrrilor abonailor. Procesul de verificare a autenticitii are loc de fiecare dat cand abonatul cere reconectarea la reea (pornete echipamentul mobil). Procesul de verificare a autenticitii const, pe de o parte, din compararea unor date de siguran memorate pe SIM cu datele corespunztoare din HLR. Aceste date sunt introduse n HLR i scrise n SIM n momentul eliberrii abonamentului. Pe lang comparare, mai are loc i un alt proces, prin care o serie de date memorate n AUC sunt prelucrate conform unui algoritm pentru a obine un mesaj codat care este transmis ctre SIM. Mesajul este decodat la staia mobil i un rspuns este returnat ctre AUC. n funcie de coninutul rspunsului, abonatul este sau nu este autorizat n reea. Procesul de autentificare se face printr-un canal de semnalizare, eliminand astfel risipa n folosirea canalelor de trafic. GSM conine o serie de baze de date cu ajutorul crora sunt realizate funciile legate de tratarea mobilitii i a apelurilor. Se disting patru tipuri de baze de date: - HLR (Home Location Register), baza de date primar a abonailor mobili, care conine toate datele cu privire la abonaii care aparin de central; - VLR (Visitors Location Register), baza de date temporar a abonailor mobili in trecere (vizitatori), care conine o serie de date cu privire la abonaii aflai temporar in zona centralei; - AUC (Authentification Centre), centrul de autorizare; - EIR (Equipment Identity Register), baza de date pentru identificarea echipamentelor mobile. Baza de date primar a abonailor mobile sau registrul de locaie (HLR) este baza de date de referin a parametrilor abonatului. Unele informaii sunt fixe, fiind stabilite n momentul introducerii, tergerii sau modificrii profilului de servicii aferente unui abonament. Altele sunt dinamice, modificandu-se n timpul exploatrii. Dintre informaiile fixe fac parte: numere de identificare i adrese, parametrii pentru procesul de autorizare, tipurile de servicii oferite de reea la care are acces fiecare abonat etc. Printre informaiile dinamice segsesc: adresa VLR la care este nscris la un moment dat abonatul, starea curent a abonatului, incluzand numrul temporar (TMSI) etc. 36

O reea poate avea mai multe HLR, fiecare deinand o parte din volumul total de date. Un abonat va aparine unui singur HLR. Informaiile dintr-un HLR pot fi accesate de toate centralele i VLR din reea folosind numrul IMSI sau MSISDN al abonatului. Baza de date dinamic a abonailor mobili sau registrul de vizit (VLR) conine o copie a principalelor informaii de abonat din HLR. Aceste informaii sunt ns temporare, ele existand atta vreme cat abonatul este activ n aria acoperit de VLR. VLR asigur o baz de date local pentru un abonat, chiar dac este vorba de abonaii nregistrai la centrala (deci HLR) local. VLR activeaz procesul de acordare a unui numr temporar (TMSI) unui abonat, numr pe care-l trimite i ctre HLR. TMSI ine locul IMSI i este memorat pe SIM-ul abonatului astfel incat apelurile ctre abonat se fac fr a transmite IMSI, asigurand astfel securitatea abonatului. TMSI va fi folosit pe durate reduse in timpul procesului de autorizare i poate fi modificat periodic, ca o precauie suplimentar pentru securitate. GSM ofer opiunea de a modifica TMSI la fiecare apel sau odat cu procesul de actualizare al localizrii. Celulele unei reele mobile sunt grupate n arii de localizare, fiecreia asignndu-i-se un numr. n mod normal, o arie de localizare conine maximum 30 de celule. Fiecare VLR gestioneaz mai multe arii de localizare. Odat cu deplasarea abonatului dintr-o arie de localizare n alta, informaia de localizare curent este actualizat n HLR printr-un proces iniiat de VLR. Dac staia mobil intr in aria de localizare a unei alte VLR atunci acesta, prin intermediul HLR, iniiaz o procedur de tergere a datelor din vechea VLR i inregistrare in noua VLR nou. Numrul ariei de localizare este memorat i actualizat pe SIM-ul abonatului. Dac abonatul iese din reeaua de origine, VLR asociat zonei n care intr abonatul i va aloca un numr de staie mobil flotant (MSRN). Numrul este alocat dintr-o list de numere pstrat la nivelul VLR vizitat. Registrul de identificare al echipamentelor (EIR) reprezint o baz de date centralizat pentru controlul validitii numrului internaional de identificare a echipamentelor (IMEI). Aceast baz de date conine numai informaii despre echipamentele de abonat. Numerele de echipamente (IMEI) sunt grupate n trei liste precum n tabelul 1.2 Tabelul 1.2 Subsistemul de exploatare i ntreinere Lista Lista alb Lista neagr Lista gri Coninut IMEI pentru ME acceptate s lucreze in reea. IMEI al echipamentelor declarate furate sau crora li se va refuza accesul in reea din alte motive IMEI al echipamentelor care au probleme (cum ar fi un defect software) insuficient de grave pentru a fi trecute pe lista neagr

Centrul de exploatare i ntreinere (OMC) - reprezint locul de unde se comand i se supravegheaz celelalte entiti ale reelei GSM urmrindu-se, concomitent, calitatea serviciului oferit de reea, n ansamblul ei. OMC este conectat cu celelalte entiti GSM printr-o reea X.25. Principalele funcii realizate de OMC sunt: Funciile de prelucrare, prin care diversele evenimente sau alarme, generate de entitile reelei, sunt raportate i/sau memorate. Evenimentele sunt mesaje care conin informaii despre starea echipamentelor i proceselor de reea. Funciile de gestionare a defectelor permit deconectarea sau repunerea n serviciu, manual sau automat, a diferitelor entiti ale reelei. Funciile de ntreinere permit controlul volumului de trafic solicitat reelei. n acest scop, dac este necesar, sistemul staiilor de baz este forat s refuze orice solicitare de comunicaie. Funciile de gestionare a performanelor includ colectarea de statistici de trafic de la echipamentele reelei GSM i arhivarea lor ntr-o baz de date sau afiarea acestora pentru analiz. Funciile de gestiune a programelor permit urmrirea versiunilor de program ncrcate n fiecare echipament al reelei. 37

Funcia de gestiune a informaiilor de configurare. Prin intermediul acestei funcii, de la nivelul OMC, se poate configura sau citi configuraia pentru orice entitate a reelei. Aceste informaii se modific odat cu dezvoltarea reelei. Centrul de management al reelei (NMC) este unic, el permiand administrarea unei reele GSM la nivelul ierarhic superior, urmrind exploatarea i intreinerea reelei prin intermediul OMC, care sunt responsabile la nivel regional NMC coordoneaz, de asemenea, aspectele legate de conectarea la alte reele. Funciile oferite de NMC sunt echivalente cu cele oferite de OMC. Cele mai importante funcii sunt : Gestiunea traficului la nivelul reelei. NMC urmrete traficul pentru a sesiza alarmele de nivel inalt, ca noduri defecte sau supraincrcate. In plus, urmrete starea comenzilor automate aplicate echipamentelor din reea i afieaz, pentru operatori, starea reelei Supravegherea trunchiurilor i liniilor de semnalizare. Pentru a preveni migrarea condiiilor de congestie a traficului in toat reeaua, NMC urmrete in special trunchiurile i liniile de semnalizare dintre noduri. Cu acelai scop sunt urmrite i liniile dintre reeaua GSM i reeaua telefonic public, comutat. Controlul traficului la nivel local. NMC are capacitatea de a controla traficul la nivelul BSS. In circumstane extreme, operatorii NMC vor activa numai comunicaiile cu acces prioritar, cum ar fi cele ale serviciului de salvare, pompieri etc. NMC este un instrument de planificare important deoarece deine elemente de sintez la nivelul reelei naionale. Centrul de administrare a reelei ADC conine echipamentele de administrare a reelei, cum ar fi computere, dispozitive de verificare a parametrilor, etc. Arhitectura protocoalelor Fiecare subsistem este compus din entiti funcionale, care comunic intre ele prin diferite interfee, folosind protocoale specifice. Fiecare BTS gestioneaz protocoalele interfeei radio (Um) cu toate staiile mobile dintr-o celul. BSC coordoneaz resursele radio i asigur legtura cu Subsistemul Reea. Subsistemul reea, a crui parte principal este centrul de comutaie pentru servicii mobile (MSC-Mobile services Switching Center), realizeaz comutaia apelurilor intre utilizatori mobile precum i intre acetia i utilizatorii reelelor fixe. Staia mobil i staia de baz comunic prin interfaa Um, cunoscut i ca interfa radio (air interface sau radio link). Protocolul de semnalizare in GSM este structurat pe trei nivele, respectand modelul de referin OSI. Nivelul 1 este nivelul fizic, care utilizeaz resursele radio, adic frecvenele i intervalele temporale (canale fizice). El include partea TDMA pentru interfaa radio i respectiv partea MTP (Message Transfer Part), pentru legtura cu subsistemul de reea. Nivelul 2 este nivelul legturii de date. Pentru interfaa Um, nivelul legtur de date este o variant modificat a protocolului LAPD utilizat in ISDN, numit LAPDm (Link Acces Protocol for Dm). Prin interfaa A este folosit protocolul CCITT nr. 7, iar comanda legturii este realizat de protocolul SCCP (SignallingConnection Control Part). Nivelul 3 (nivelul reea) al protocolului de semnalizare GSM se divide in trei subnivele: - gestiunea resurselor radio RR (Radio Resource management) - gestiunea mobilitii MM (Mobility Management) Arhitectura protocoalelor pentru planul de transmisiune GPR

38

SNDCP Subnetwork dependent convergence protocol LLC Logical link control RLC Radio link control MAC Medium access control PLL Physical link layer RFL Physical RF layer BSSGP BSS GPRS application protocol GTP GPRS tunneling protocol TCP Transmission control protocol UDP User datagram protocol IP Internet protocol GTP (GPRS tunneling protocol) transporta datele utilizatorului si semnalizarile intre nodurile suport GPRS (GSN), pe reteaua magistrala (backbone) GPRS, impachetand unitatile de date ale protocolului de date in pachete punct-la-punct si asigurand, daca este necesar, mecanisme pentru controlul fluxului. In planul de transmisiune GTP foloseste un mecanism tunel pentru transferul pachetelor de date ale utilizatorului. In planul de semnalizare GTP specifica un protocol de administrare si control de tip tunel, semnalizarea fiind utilizata pentru a crea, a modifica si a elimina tunelele. SNDCP (Subnetwork dependent convergence protocol) este utilizat pentru transferul pachetelor de date intre SGSN si MS, realizind mai multe functii: multiplexarea mai multor conexiuni ale nivelului retea pe o singura conexiune logica a nivelului LLC; - compresia si decompresia datelor utilizatorului si a informatiei pentru controlul protocolului redundante segmentarea (pentru a respecta lungimea maxima a cadrelor LLC) si reasamblareaNivelul legatura de date intre statia mobila si retea este impartit in doua subnivele: LLC (Logical link control), intre MS si SGSN si RLC/MAC (Radio link control/Medium access control), intre MS si BSS. Protocolul LLC, derivat din HDLC (High-level data link control),este o versiune adaptata a protocolului LAPDm utilizat in GSM.

39

 Subnivelul RLC/MAC realizeaza doua functiuni. Functunea RLC consta in stabilirea unei legaturi fiabile intre MS si BSS, incluzand segmentarea si reasamblarea cadrelor LLC in blocuri de date RLC, precum procedura ARQ pentru cuvintele de cod necorectabile Nivelul fizic intre MS si BSS este impartit in doua subnivele: -- nivelul legaturii fizice (PLL -Physical link layer) . Nivelul PLL asigura un canal fizic intre MS si BSS, functiunile sale constand in codarea canalului (detectia erorilor, corectarea directa a erorilor (FEC - Forward error correction), indicarea cuvintelor de cod necorectabile), intercalarea bitilor si detectarea congestiei pe legatura fizica. -- snivelul RFL (radio frequency layer), cara opereaza sub PLL si asigura functiunile unui canal radio (modulatie si demodulatie).

2.10. Telefonie prin Internet (VoIP=Voice over IP). Protocolul H.323.

Voce peste Protocol de Internet (n englez Voice over Internet Protocol, VoIP), numit i Telefonie IP sau Telefonie Internet este procesul de transmitere a conversa iilor vocale umane prin legturi de date de tip IP sau prin reele n care este folosit acest protocol.

Descriere Telefonia IP se caracterizeaz prin conversia vocii n pachete de date ce se transmit prin reele IP de la surs la destinaie, unde sunt puse din nou n ordinea iniial i convertite napoi n semnale acustice. Cea mai cunoscut reea IP este Internetul, conectnd milioane de utilizatori la nivel mondial. Alte reele IP sunt cele interne ale companiilor, reele private ntre utilizatori sau diferite instituii. Avantajul principal al VoIP fa de telefonia clasic este preul redus, datorat faptului c se utilizeaz reeaua IP care poate fi folosit n acelai timp i pentru alte servicii, precum navigare web, e-mail, e-banking i multe altele. Utilizatorul i poate folosi serviciul VoIP indiferent de locul unde se conecteaz la Internet. D.p.d.v. tehnic este astfel posibil s locuiasc ntr-o zon geografic i s aib numr de telefon dintr-o alt zon geografic (stat, ar, continent). Totui, n ultima vreme, tendina pe plan mondial este ca astfel de numere s fie evitate. Exemple de beneficii aduse de VoIP

persoane locuind n SUA (sau oricare alt ar) pot avea numr de telefon romnesc; costul convorbirii din SUA n Romnia, de exemplu, e mai mic dect prin alte metode) i n plus cei din Romnia pot suna fr prefix i fr tarife internaionale, formnd i pltind ca pentru un numr local. romni locuind n Romnia pot avea numr de telefon american. mobilitate ridicat - utilizarea telefonului VoIP n cltorii, vacane - atta timp ct exist conexiune internet la destinaie (hotel, familie, prieteni).

Protocoale folosite n VoIP O convorbire telefonic este format din dou pri distincte: semnalizarea (trimiterea numrului, a semnalelor de sunat, ocupat etc.) i partea de media (transmiterea efectiv a vocii sau a datelor). Aceasta din urm se face prin codarea semnalului cu un codec i mpachetarea lui n pachete RTP. Semnalizarea se poate face cu unul din urmtoarele protocoale:
40

SIP H.323 MGCP H.248 IMS SCCP T.38 (pentru fax)

Protocoalele SIP, MGCP, H.248 i T.38 folosesc un protocol auxiliar, SDP, pentru descrierea caracteristicilor canalelor de media trimise. H.323 este primul protocol pentru comunicaiile VoIP aprut pe pia. A fost definit de ctre ITU-T n 1996 sub numele de Sisteme de telefonie vizual i echipamente pentru reele locale care nu garanteaz calitatea serviciului (Visual telephone systems and equipment for local area networks which provide a non-guaranteed quality of service). Era un prim pas, mai mult teoretic dect practic, deoarece chiar prin titlul lucrrii se recunoteau punctele slabe ale standardului, i anume negarantarea calitii comunicaiei, determinat de ntrzierea pachetelor. Este binecunoscut faptul c transmisiile audio/video pot tolera erori la recepie, dar sunt extrem de sensibile la ntrzieri i fluctuaii de band. Recomandarea a fost revizuit n 1998 (Packet-based multimedia communications systems ) i apoi devine baza primelor sisteme universale de telefonie pe Internet. H.323 este mai mult o prezentare arhitectural a telefoniei pe Internet dect un protocol specific. El se refer la un numr mare de protocoale specifice pentru codificarea vocii, configurarea apelului, semnalizare, transportul datelor i alte aspecte mai mult dect s specifice el nsui aceste lucruri. Arhitectura general a unei reele bazate pe protocolul H.323 are n componena sa urmtoarele entiti :

terminal: este un punct terminal care asigur n timp real, o comunicaie bidirecional cu un alt terminal. Aceast comunicaie poate consta numai din voce, voce i date, voce i video, sau voce, date i video. Practic terminalul poate fi program software instalat pe un PC sau poate fi un terminal independent (telefon sau videotelefon) cu interfa de reea. gateway (poart) este un echipament care conecteaz la Internet reeaua de telefonie non-IP. Acesta comunic prin protocoale H.323 pe partea de Internet i prin protocoale PSTN pe partea non-IP. gatekeeper (administrator de poart) este o entitate care asigur controlul accesului la reea pentru terminalele H.323 precum i translatarea adreselor. Un LAN poate avea un administrator de poart, care controleaz terminalele de sub jurisdicia sa. zon: este o colecie de terminale i pori de acces gestionate de un singur administrator (gatekeeper). O zon este independent de arhitectura reelei i poate ngloba mai multe segmente de reea interconectate ntre ele n mod direct sau indirect.

41

42